Mucenici

[Oribilul Mosh]

Alaturi de coliva reprezinta o mancare traditionala bisericeasca, ce se prepara pe data de 9 martie cu ocazia Sf. 40 de Mucenici.

Exista multe divergentze pe seama acestei mancari, dat fiind faptul ca se prepara in doua moduri total diferite. Nu voi insista asupra retetei. Sunt sigur ca animaloo (el e cu astea) va va da retzeta lui proprie si personala de preparare a mucenicilor...sau daca nu...dana va veni cu vreo 50 de retzete adunate de pe cuprinsul intregii Romanii. Oricum retzeta mea favorita ramane cea pe care Rolf mi-a trimis-o prin PM acum 2 ani. :)

Eu voi creea doar un sondaj...sa vedem ce prefera forumistii. Mucenici moldovenesti (care sunt ca un fel de cozonac, cu nuca deasupra) sau Mucenici ciorba (cei clasici...care se mananca din farfuria adanca...si contin apa cu opturi micutze, si in apa se mai pune scortisoara si nuca).

Preferatii mei sunt cei ciorba, reci de la frigider. Un deliciu.

[MiG29]

Nu stiu daca e tocmai corect zis mucenici-ciorba da,in sfarsit,shi mie tot ajtia imi plac.Ce vroiam eu sa zic,ie legat de materia prima,adica de mucenici,eu fiind adeptul alora facuti in casa cu aparat d-ala special,in locul celor cumparati de-a gata care sunt mai mici shi au un gust mai najpa.Chiar,danone,pune shi tu nejte retete de mucenici,puate mai invatz shi io chetii noi.

[Weet-weet]

Mie imi plac cei moldovenesti .. numai din-aia am mancat pana acum , deliciosi ! As vrea sa incerc si mucenici-ciorba , sa vad cum sunt ... poate o sa imi schimb parerea

[Aliosha]

Moldovenesti, "tavaliti" in nuca si miere.

[Superba Oana]

..........subscriu

[gaga]

Alaturi de coliva reprezinta o mancare traditionala bisericeasca, ce se prepara pe data de 9 martie cu ocazia Sf. 40 de Mucenici.

cea mai mare tampenie din istoria forumului de mancaruri si bauturi a fost pusa pe tapet de mancaul shef.

sa vedem de ce: mancare "traditionala bisericeasca", coliva, este cel mai vechi dulce atestat si recunoscut pe intreg globul, provenind din egiptul antic, cu mult inainte ca sa existe macar conceptul de biserica.

imi permit sa va rog sa va documentati inainte de a intina acest forum vizitat pana si de romanii de pe alte continente.

[memetshot]

deci mucenicii....
io prefer "ciorba de covrigei". motivele is doo, ciorba asta nu se manaca decat acum, pe cand prajituri asemanatora mucenicilor modovenesti mai exista si in al doilea rand imi aduc aminte de casa.
acu sa va spun cu se fac la pitesti, penca' voi bucurestenii nu aveti parte de asa ceva .
acolo in perioada asta a anului apar niste covrigei micuti (ca diametru) mai grosi si vanilati si ei sunt materia prima folosita la mucenici. Pe langa acesti covrigei se adauga nuca, zahar, cacao si alte arome dupa gust si stiinta. Se servesc reci sau calzi preferabil in gura nu pe haine

[Oribilul Mosh]

dar voatatzi fratzilor optiunea aleasa...ca d'aia am facut sondaj. animal, pt. ca nu votezi or sa castige moldiovenestii.

dana...scuteste-ma cu prostiile. nu te mai baga daca nu intelegi ce vreau sa transmit cititorului. daca iti place sa iei totul mota'mo...du-te si te joaca cu Gabizzu si dornea.
iar egiptenii tai mancau doar grau fiert in apa. nu era indulcit. zaharul s-a adaugat in era bisericii crestine. eu zic ca nu e cazul sa stricam si acest subiect cu aberatii.
am facut subiect despre mucenici, nu are rost sa te iei de introducere.

[gaga]

auz, da de cand bagi topuri d'astea pe aici? ca parca pentru asta erau generalitatzile
si nu zahar duda. indulceau cu miere, vez ca nutz merge gugle.

deci, asta il mutam pe sondaje unde potzi transmite cetitorului ce vrei matale, k?

[Oribilul Mosh]

Am gasit retzeta lui Rolf, cea despre care va povesteam la inceputul acestui subiect.
Tin sa mentionez ca de cand am aflat reteta de la Rolf, numai asa fac mucenicii, ceea ce va recomand si voua. Nu este greu....chiar daca incercatzi pentru prima oara. Este o mancare foarte usoara si nu avetzi cum sa gresitzi.

Retzeta suna asa :

Iei 2 pungi de mucenici gata facuti, de Titan (sa nu stai sa faci 'jdemii de opturi d'alea). Daca vrei sa-i faci tu, e faina cu apa si sare, coapta la cuptor dupa aia.

Pui intr-o oala 6 litri de apa, juma de kil de zahar, 3 pliculete de zahar vanilat, juma de fiola (din aia Dr Oetker) de esenta de rom, un strop de esenta de vanilie (fie si 2 stropi), coaja de la o juma de lamiie, sau chiar de la o lamiie, taiata bucati (io nu pun rasa ca nu imi place sa o maninc, numa sa dea aroma). Atentie, trebe spalata bine coaja la citrice, sunt sursa de tot felu de boli. Daca vrei, pui si scortisoara si nuca la fiert, da numa putina, de gust, restu cind maninci pui in farfurie. Io nu pun la fiert decit putina scortisoara, nuca deloc. Deci, ce ai in oala (inclusiv nuca si cinnamon daca ai pus) pui pe foc. Cind clocoteste pui alea 2 pungi de mucinici (cel mai bine ar fi sa pui cam una jumate la 6 litri de apa, ca iese cam groasa, da io am pus 2 sa nu ramina). Mai fierbi 15-25 minute, in functie de cum e coca (o mai gusti).

Deci: 6l apa, zahar, zahar vanilat, esenta de rom si de vanilie, coaja de lamiie. Nota: io am facut prima data, au iesit f. buni, da nu perfecti, asa ca mai lucrez. Daca vrei sa faci, fa pe 21 martie, ca atunci e mucenicii pe stil vechi.

[Wild Rose]

Am votat mucenici moldovenesti.. :drool:

[Oribilul Mosh]

am mancat ca un la mucenici. si la servici (de la dragele mele colege) si acasa. si moldovenesti si muntenesti (sau ciorba cum le spun eu).
pacat ca nu se fac mai des. :yD

[MiG29]

Uare astia ingrasa?Ca shi io am mancat juma de oala azi:D

[Necko]

Mucenici ciorba ! Astia-mi plac. Merci Moshule de reteta, fac si eu diseara.

[Oribilul Mosh]

Lui Rolf sa-i multumim, fie-i vesnica amintirea pe acest forum.
Eu cum m-am dat jos din pat am bagat 2 moldovenesti....iar acum ma aflu in fatza unui imens castron cu zeama, 8-uri, nuca si scortisoara.

[fahrenheit]

Amandoua felurile iaste bune da' parca p'aia ciorba ii prefer si io.

[MiG29]

Io mai am putzin shi m-apuca plansu ca deja am ras uo oala shi nu mai am decat dooportzii.Adica una ca una deja ou mananc acuma.Sper sa nu dau pe tastatura:D

[Crazy Babe]

nu ma mancat decat mucenici moldovenesti... dar am sa incerc si eu ciorba poate n-oi muri:))) desi suna cam ciudat sa mananci o zeama dulce si cu nuca si scortisoara in plus

[Amaterasu]

Mucenicii moldovenesti RULZ.

Am zis. (nah moshule!)

[Dany_S]

am mancat o singura data Mucenici moldovenisti , in rest numai din aia "ciorba", sunt buni amandoi, da tot aia |ciorba ROOLZ!

Na! felino

[gaga]

Pe vremea necredinciosului impărat Liciniu (308-324), mare prigoană impotriva creştinilor era in Sevastia (Armenia). Şi erau in ceata lui Agricolae, voievod sălbatic şi isteţ spre slujba idolească, in părţile Capadociei, nişte ostaşi, patruzeci la număr care aveau dreapta credinţă in Hristos Dumnezeu, fiind bărbaţi nebiruiţi in războaie, iar in dumnezeieştile Scripturi foarte iscusiţi.

Inştiinţindu-se voievodul cum că sint creştini, i-au prins şi i-au silit spre inchinarea la idoli.

sfinţii ostaşi, au zis: "Dacă pentru impăratul cel pămintesc ne-am luptat in războaie şi am biruit pe vrăjmaşi, cu atit mai virtos ne vom nevoi pentru íŽmpăratul cel fără de moarte şi vom birui a ta răutate şi al tău vicleşug". a zis Agricolae: "ori zeilor să aduceţi jertfă şi să luaţi mai mari daruri, ori, nesupunindu-vă, să fiţi necinstiţi şi izgoniţi din dregătoria ostăşească. ".

Agricolae, a poruncit să-i ducă in temniţă, unde, intrind sfinţii, şi-au plecat genunchii la rugăciune şi ziceau către Dumnezeu: "Scoate-ne pe noi, Doamne, din ispită şi din smintelile celor ce lucrează fărădelegea". Iar după ce a inserat, au inceput a cinta psalm Iar după cintare se rugau şi iarăşi cintau după rugăciune.
Iar la miezul nopţii li s-a arătat Domnul, zicindu-le: "Bun este inceputul nevoinţei voastre, dar cel ce va răbda pină in sfirşit, acela se va mintui". Acel glas al Domnului toţi l-au auzit şi s-au inspăimintat, apoi s-au bucurat şi n-au dormit pină a doua zi.

După ce au trecut şapte zile, sfinţii fiind incă ţinuţi in temniţă, Lisie voievodul a venit in ţările acelea şi in cetatea Sevastiei. Apoi, şezind la judecată impreună cu voievodul Agricolae, in ziua a opta a poruncit să-i aducă pe sfinţii patruzeci de ostaşi. Sfinţii mergind la judecata cea nedreaptă, Chirion fericitul ii sfătuia astfel pe fraţii săi: "Fraţilor, să nu ne temem. Au doar nu ne ajută Dumnezeu in războaie, cind íŽl chemăm pe El şi biruim pe vrăjmaşi?
Deci se cuvine nouă acum să facem ceea ce făceam totdeauna, adică să alergăm la Dumnezeu cu fierbinte rugăciune. Iar El, ajutindu-ne, nici legăturile, nici muncile nu ne vor vătăma pe noi. "

Iar cind au stat inaintea lui Lisie şi a lui Agricolae, Lisie voievodul căutind spre dinşii, a zis: "Mai mari dregătorii socotesc că poftesc bărbaţii aceştia". Şi a zis către sfinţi: "Vrednicii mai mari şi mai multe daruri decit alţii veţi lua de la mine, numai de vă veţi supune legilor impărăteşti, ca să aduceţi jertfă zeilor. Vi se dă voie de alegere ca, ori inchinindu-vă zeilor, să luaţi mai mari daruri şi cinstiri, ori, de vă veţi lepăda a face aceasta, indată vă veţi lipsi de dregătoria ostăşească şi la munci veţi fi daţi".

Răspuns-a Sfintul Candid: "Nu numai cinstea ostăşească, ci şi trupurile noastre să se ia de la noi, că nimic mai scump nu este nouă, nimic mai cinstit, decit Hristos, Dumnezeul nostru". Atunci a poruncit voievodul ca să bată cu pietre pe sfinţi peste gură. Iar Sfintul Candid a zis: "O, boierule al intunericului şi invăţătorule a toată fărădelegea, incepe să faci acestea şi vei vedea răsplătirea". Iar voievodul, a zis către sfinţi: "O, răi slujitori! Pentru ce nu faceţi mai degrabă cele ce se porunceşte vouă?"

Iar slujitorii idoleşti, luind pietre, cind voiau să arunce asupra sfinţilor, ei aruncau unul asupra altuia şi unii pe alţii se ucideau. Iar sfinţii mucenici, văzind aceea, se intăreau intru Domnul şi se făceau mai cu indrăzneală.

Atunci voievodul, a apucat o piatră şi a aruncat asupra unuia din sfinţi; iar piatra aceea a lovit pe voievod in obraz şi i-a sfărimat gura.

Voievodul a zis: "Aşa mă jur pe zei, cum că o vrăjitorie s-a arătat intru dinşii". Iar Sfintul Domnos a zis: "Astfel mă jur pe Hristos, cum că Dumnezeu a biruit, făcind ca feţele voastre cele fără de ruşine, care grăiau asupra Fiului Său nedreptate, să le acopere de ruşine. Au nu te ruşinezi, nebunule şi diavole, plin de intunericul cel mai de jos. Străinule de tot adevărul, semănătorule de sminteli, Agricolae, tu eşti cap al diavolului, iar boierul cel dimpreună cu tine este coadă a miniei şi amindoi sinteţi slugi ale satanei. Dacă la inceputul muncilor ce ni le-aţi adus nu v-aţi incredinţat de puterea lui Dumnezeu care este cu noi, apoi incepeţi alte munci".

Slujitorii tiranului au zis către sfinţi: "O, cei mai fără de minte vrăjmaşi ai zeilor noştri şi străini de mila lor, pentru ce nu le aduceţi jertfe?" Sfintul Chirion răspunse: "Noi cinstim pe Unul Dumnezeu, pe Iisus Hristos, Fiul Său şi pe Sfintul Duh şi ne sirguim a săvirşi cu indrăzneală alergarea nevoinţei noastre, ca după ce vom birui inşelăciunea voastră, să primim cununile vieţii celei fără de moarte".

Apoi voievodul a poruncit să-i ducă iarăşi in temniţă şi sfinţii in temniţă, au inceput a cinta. După rugăciune, in ceasul al şaselea din noapte, s-a auzit către dinşii glasul Domnului, Care li s-a arătat, zicindu-le: "Cel ce crede in Mine, de va şi muri, viu va fi. Indrăzniţi şi nu vă temeţi de muncile cele de puţină vreme, că degrabă vor trece; răbdaţi puţin, pătimiţi după lege ca să primiţi cununi".

Cu o mingiiere ca aceasta de la Domnul nostru Iisus Hristos fiind intăriţi sfinţii, au petrecut acea noapte veselindu-se cu duhul. Iar după ce s-a făcut ziuă, din porunca tiranului au fost aduşi din temniţă inaintea lui. Şi ei au grăit către acei necuraţi judecători: "Fă-ne orice voieşti, că noi sintem creştini şi nu voim să ne inchinăm idolilor". Sfinţii, grăind acestea, au văzut pe diavol lingă Agricolae, ţinind in dreapta o sabie iar in stinga un şarpe şi ii grăia la ureche: "Al meu eşti, imbărbătează-te".

Atunci voievodul, impreună cu Lisie, au poruncit ca pe toţi sfinţii patruzeci de mucenici să-i ducă legaţi la iezer; lingă cetatea Sevastiei, care avea apă multă. Răbdind vitejeşte cele de aici şi bucurindu-se de cele nădăjduite, sfinţii mucenici grăiau unul către altul: "Nu de haine ne dezbrăcăm, ci pe omul cel vechi lepădăm; aspră este iarna, dar dulce este Raiul; iute este gerul, dar plăcută este desfătarea. Pentru Raiul pe care l-am pierdut să nu mai răbdăm astăzi pe noi haina cea stricăcioasă. Să defăimăm gheaţa care ne topeşte şi să urim trupul.
Să socotim chinurile ca pe nişte desfătări şi să alergăm spre lacul cel ingheţat intocmai ca spre o apă plăcută. [...]Să nu ne fie milă de firea cea muritoare, ci să alegem mai bine moartea ca să ne incununăm cu cununi de biruinţă de la Hristos, Dumnezeul şi Mintuitorul sufletelor noastre".

Deci i-a băgat dezbrăcaţi in mijlocul iezerului, pe cind se pleca ziua spre seară; şi imprejur au pus ostaşi şi pe străjerul temniţei ca să străjuiască pe mucenici. Şi era in marginea iezerului un feredeu, făcut inadins pentru ca dacă vreunul din mucenici, slăbind de ger, ar voi a se pleca la inchinarea la idoli, să iasă din apă şi să se incălzească intr-acel feredeu cald.

Sosind ceasul intii din noapte şi gerul intărindu-se mai cumplit, trupurile sfinţilor ingheţau de ger. Atunci unul dintr-inşii, neputind să rabde, s-a despărţit din acea sfintă ceată şi a alergat la feredeu. Dar cind şi-a atins piciorul de pragul feredeului, abia simţind căldura, indată a căzut mort. Iar sfinţii, dacă au văzut pe acel fugar plecind de la dinşii, au strigat către Dumnezeu intr-un glas: "Au doară in riuri Te vei minia, Doamne? Pentru că cel ce a căzut de la noi ca apa s-a vărsat şi toate oasele i s-au risipit, iar noi nu ne vom depărta de la Tine, căci ne vei invia şi numele Tău vom chema.

Dar in ceasul al treilea din noapte i-a strălucit o lumină ca soarele, atit de caldă, ca in vremea secerişului şi a izgonit gerul, iar gheaţa a topit-o şi a incălzit apa. Iar ostaşii cei ce străjuiau se cuprinseseră de somn, numai străjerul temniţei nu dormea. El, auzind pe sfinţi rugindu-se lui Dumnezeu, cugeta in sine cum cel ce scăpase la feredeu s-a topit indată ca ceara de căldură, iar ceilalţi, petrecind in ger atit de mare, sint incă vii.

Şi, căutind către dinşii, a văzut o lumină strălucindu-i; şi, ridicind ochii in sus, voia să vadă de unde vine spre dinşii acea lumină. Atunci a văzut pogorindu-se din cer, spre capetele sfinţilor, nişte cununi prealuminoase, treizeci şi nouă la număr; şi cugeta, zicind in sine: "Nu sint patruzeci de oameni care pătimesc? Pentru ce nu este cununa a patruzecea, ci numai treizeci şi nouă?"

Inţelegind că acela care a fugit la feredeu este lepădat din ceata sfinţilor şi pentru aceasta cununile nu sint in număr deplin de patruzeci, a deşteptat pe străjeri şi, dezbrăcindu-se de hainele sale, a sărit in iezer, inaintea ochilor acelora, strigind şi zicind cu mare glas: "Şi eu sint creştin!" Şi s-a făcut desăvirşit numărul de patruzeci al sfinţilor mucenici, căci străjerul temniţei a implinit locul celui căzut. Iar numele lui era Aglaie.

Astfel, implinindu-se numărul cetei mucenicilor, diavolul, văzindu-se biruit şi ruşinat, s-a prefăcut in asemănare de om şi, tinguindu-se, striga in auzul tuturor: "Vai mie, sint biruit de bărbaţii aceştia şi acum sint la toţi de ris şi de ocară, că n-am avut prieteni şi slugi de un suflet ca să nu fi fost biruit! Deci ce imi rămine mai mult, decit numai să intorc inima boierilor mei şi să ardă trupurile sfinţilor şi să le arunce in riu ca nici moaştele lor să nu rămină?"

A doua zi au mers necuraţii tirani la iezer şi, văzind pe sfinţii mucenici in apă fiind vii, neingheţaţi de frig şi de ger, s-au mirat şi meşteşug vrăjitoresc il socoteau pe acela. După aceea, văzind şi pe străjerul temniţei stind in apă intre mucenici, mai mult s-au mirat şi au intrebat despre dinsul pe ostaşi: "Din ce pricină a făcut aşa?" Iar ostaşii au răspuns: "Noi am fost cuprinşi de somn greu, iar el, toată noaptea nedormind, fără de veste ne-a deşteptat şi am văzut o lumină mare, unde stăteau mucenicii; iar el, degrabă dezbrăcindu-se şi aruncindu-şi hainele sale, a sărit la dinşii, strigind aşa: "Şi eu sint creştin!""

[gaga]

Atunci tiranii, au poruncit ca, legindu-i, să-i tirască la mal; şi, ducindu-i de acolo la locul cel de muncă, au hotărit să li se sfărime gleznele cu ciocane. Făcindu-se acea cumplită muncă, maica unui tinăr de treizeci de ani, venind acolo, ii intărea cu cuvinte de imbărbătare pe sfinţi, spre vitejeasca răbdare. Căci, temindu-se ca nu cumva fiul ei, ca un tinăr ce era, să se infricoşeze şi să slăbească in munci, cu dinadinsul spre dinsul intinzindu-şi miinile, il invăţa grăind: "Fiul meu cel preadulce, mai rabdă incă puţin ca să fii desăvirşit. Nu te teme, fiule. Iată Hristos stă inainte, ajutindu-ţi!"
Iar Sfintul Meliton, fiul acela care era indemnat de maică-sa, incă mai răsufla.

Deci tiranii au poruncit slujitorilor ca, punind in care trupurile sfinţilor, să le ducă spre ardere; iar pe tinărul acela l-au lăsat abia răsuflind, avind nădejde că va fi incă viu. Insă maică-sa, văzind pe fiul ei singur, lăsindu-şi slăbiciunea femeiască şi avind tărie bărbătească, a luat pe fiul său pe umeri şi fără de temere mergea după car. Iar Mucenicul Meliton, care era dus de maica sa, bucurindu-se, şi-a dat sufletul său in braţele lui Hristos. Iar maica sa, ajungind carele, a pus trupul fiului său mort peste trupurile sfinţilor.

După ce i-au dus la locul cel de ardere, ostaşii au adus o mulţime de vreascuri şi de lemne şi au făcut un stog foarte mare şi, punind pe dinsele muceniceştile trupuri, le-au aprins iar după ce a ars au rămas oasele sfinţilor. Şi au zis tiranii: "De vom lăsa aşa oasele acestea, le vor lua creştinii şi vor umple toată lumea cu dinsele, impărţindu-le spre pomenirea lor. Deci să le aruncăm in riu ca nici praful lor să nu rămină!" .

Iar Domnul, n-a lăsat să piară in apă nici o părticică din ele, ci pe toate le-a păzit intregi. După trei zile s-au arătat sfinţii, fericitului Petru, episcopul acelei cetăţi, zicindu-i: "Vino noaptea şi ne scoate pe noi din riu!" Iar el a mers la malul riului, noaptea fiind foarte intunecoasă. Şi iată că deodată s-au luminat oasele sfinţilor in apă ca stelele. Deci, adunind episcopul din apă toate oasele sfinţilor, le-a pus intr-un loc cinstit.

Astfel, cei ce au pătimit pentru Hristos şi s-au incununat de El, ca nişte lumini strălucesc in lume

Iar numele acestor patruzeci de Sfinti Mucenici sint acestea: "Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton si Aglaie".

Cine stie ca se bau 40 de pahare si cine 44? Si cine stie de 44 stie sa spuna si DE CE 44? na moshule

[Necko]

danone, nu stiu de ce. asa s-a pomenit de cind ma stiu, ca in ziua de 9 Martie sa se bea cele 44 de pahare. se mai spune pe aici, prin Mehedinti, ca azi e ziua tuturor acelora care nu au nume de sfinti. in fond conteaza mai putin. vreau doar satz spui ca ai facut o treaba tare buna punind aceasta invatatura azi, aici. felicitari !

oricum, daca aud ceva legat de numarul soldatilor sanctificati, o sa revin.

[Alienor]

Mucenicii au fost cu siguranta 40. Traditia crestina o spune clar, calendarul ortodox zice la fel..
Nu stiu de unde vine ideea cu 44.. cateva motive care-mi trec prin cap ar fi : simpla confuzie, avand in vedere ca, tot in martie, in alta zi, se pomeneste o alta categorie de mucenici (42 la numar), cu o zi inainte sau dupa 9 martie apar in calendar si alti mucenici, etc. Probabil ca a fost suficient ca unii sa vorbeasca de 44 in loc de 40 si zvonul s-a imprastiat... Sunt 4 pahare in plus si asta nu poate decat sa placa O alta explicatie (s-ar putea sa fie o tampenie) ar fi o oarecare predilectie, in traditii sau chiar in texte religioase, pentru numerele formate din cifre ce se repeta.. 33, 77, etc.

La subiect: O reteta foarte gustoasa de mucenici (pentru cei care nu tin post) : apa se inlocuieste in proportie de minim 50% cu lapte proaspat, in rest ingredientele pentru zeama sunt aceleasi: mult miez de nuca, miere, scortisoara, esenta de rom, coaja rasa de portocala si lamaie. Bunica ii facea asa si ieseau foarte buni. Altii adauga vin in zeama de la mucenici si se pare ca rezultatul este excelent