Impachetarea sarmalutelor, ca de obicei o treba complicata si migaloasa
merluc de merluc. esti a miliarda persuana pe care o aud cu treaba asta. mie mi se pare cel mai simplu lucru din lume.
al doilea merluc e pt pacha: menta merge daca iei in considerare originea initiala a sarmalutelor. iar salamul probabil ca era prin zona si nu a vrut sa il iroseasca
si al treilea merluc pt gigiel: daca te dai la menta iaurt scrie pe ele nu smantana
hai sa iti zic varianta mea.
fireste ca oparesc frunzele de vitza dar dupa chef si inspiratie nu in apa ci: in
apa cu vin, in supa sau in borsh. daca au nervuri mai mari le forfecesc.
pentru compozitie fac asa:
calesc ceapa (verde sau uscata sau si de-aia si de-aia) cu sau fara nitel morcov ras fin (pt culoare) si orezul. in ulei de mazline sau nu.
las treaba asta sa se raceasca si pun peste
carnea tocata cruda si mai adaug
un ou (nu se simte la gust dar leaga compozitia),
sare, piper mult, boia iute (nu musai) si mult
marar.
framant bine de tot si fac sarmalutzele.
in cratita le asez pur si simplu (folosind carne amestec porc+vaca nu mai pun si oloi) si le fac zama din
rosii, rosii in bulion sau bulion, dupa caz, plus ceva vinutz.
capacul musai il fac din foi de vitza, sigilez cu ele cratitza sa se faca in zama proprie si personala. printre sarmalutze de obicei asez unul sau mai multi
ardei iutzi intregi care lasa pishcaturi in zeama si, in functie de zama aleasa pun si o mana de
zahar.
in cazurile (destul de rare) in care oparesc foile in borsh pun si borsh la zama.
de fiert le fierb fie pe aragaz la foc foarte mic fie in cuptor. sigilate fiind tot branza aia e. ah ... sa nu uit. pt ele
am doua vase pe care le folosesc tot dupa chef: cel de lut sau o cratitza mare de fonta. ambele disipeaza foarte bine agentul termic
gigielle, daca ti se par migaloase de impaturit cheama-ma pe mine. adica nu, ca imi ia mai putin decat sa beau o bere si nu se merita
editesc: le servesc cu iaurt mai degraba decat cu zmantana si vreau sa zic ca majoritatea dispar ciodite direct din cratitza din frigider iar primul, culmea, se mananca capacul din frunze peste care cateodata pun felii de rosii daca sunt d'alea romanesti zemoase.