Atentie, urmeaza un post despre berile belgiene. cu mentiunea ca nu toate sunt belgiene, dar pe toate le-am baut in Belgia
Dej fusei in Belgia acu' fo doo saptamani, a dooa zi dupa ce-am terminat cursurile de anu' 4. Si bere, curje cu ea. si ieftina. cel putin comparativ cu frantza si cu irlanda. dar sa va spui ce am incercat. cu mentiunea ca nu e o idee sa faci cockteil. si mai ales, sa nu le amesteci si intre ele si cu techila.
dar sa purcedem
Leffe blonda (cel putin cre'ca asta o fost). prima bere in belgia, si in Antwerp. prima bere ever. ce-o sa-mi amintesc este ca_continutul ridicat de alcool (vreo 8%) s-a urcat repejor la celulele nervoase. care s-au relaxat insatntaneu. mai ales dupa primele sentimente de alcoolica notorie, ca mergeam prin cartieru' cu magazine super scumpe si ne holbam la magazinele de diamante cu berile in mana. care lucru nu numai ca e social acceptat dar mai e si foarte normal si natural. bere buna, umpicutz cam amaruie, dar m-a binedispus atunci cand trebuia. plus o reinvigorare binemeritata dupa noaptea de nesomn dinainte. mentiune speciala: nu e o idee prea buna sa faci shoturi cu Leffe. de fapt nu e o idee buna sa faci shoturi cu orice fel de bere, dar cu atat mai mult cu cat berea aia are 8 la suta. am fost vesela si pusa pe sotii in timpul vizitei cu ghidu' prin orash si instigatoare la chestii gen catzarat pe ziduri ca sa observam lipsa de coae a unei statui. dar dupa trei ore de mers pe jos si vizionarea steagului Romaniei alaturi de steagurile tarilor din UE la primarie mi-o trecut.
Bush roshie. continut alcoolic, 12%. cat o sticla de vin. buuuun, mai ales cand vine sa ostoiasca un gatlej insetat. o juma' de bere pe drum de la colegele care au dat bir cu fugitii. amara, si cu gust de fermentat. intre bere si vin. dar buna. si rece. au urmat inca trei, acasa la tipii si tipele pe care ii si le vizitam. dupa o masa delicioasa. foarte bun. inevitabile punch-line-uri si glume de genul don't forget your bush, do you want another bush, simon? lior is a man of many bushes. catarina likes to take care of her bush, caress it and leave it to warm up a little bit before finishing off, i like my bush, we like our bush with a nice cigarette in between mouth...fulls. etc etc. a urmat o movida in cluburi. la momentul ala eram inca treaza, ba chiar cea mai treaza din grupul de vreo doozeci care a pornit pe strazi cu berile in mana. primu' club de salsa, al doilea rockeros. nu-i nimic, s-a dansat foarte bine si pe ritmuri de Sepultura. adica grupu' cu care eram. cei care nu ascultau asha ceva. ceilanti, me included, nuj de ce ne-am apucat la un moment dat sa urlam unii la altii Chaos! A.D!! in mijlocu' melodiei, si sa merem dupa techila. in momentul ala eram la a cincea bere, si al doilea shot de techila si scara in spirala catre subsol unde era toaleta incepea sa se cam mijte in fatza mea.
Duvel. 9%. s-a ingurgitat rapid, dupa setea datorata dansului. si dupa o cola nesatisfacatoare. cu inca doo, cred, shoturi de techila. cu bubuit paharele pe tejghea sub ochii bulbucati ai matahalei de barman. in stil mexican, pentru tipele cu care eram, care trebuiau initiate. care or facut pe ele cand li s-o presarat sarea pe gat. da' ma rog, ziceam de Duvel. cam amaruie si datatoare de dureri de cap a dooa zi. si cu multe drumuri pentru aranjat tinuta in oglinda inexistenta a toaletei de la subsol. care mai era si cu plata.
Magners true, asta nu e bere, e cidru, dar a fost nevoie ca sa ma racoresc si sa ma trezesc, ca deja nu mai vedeam bine. pint oferit de-un englez cu care am schimbat injuraturi la adresa lui Man U. si impresii lipsa de stil a jucatorilor de biliard de la masa din foishorul din spate al clubului. a urmat o plecare rapida din bar si cautarea disperata a fetelor care nu cunoshteau orashul, in timp ce mintea s-a limpezit odata cu terminarea unei sticle de heineken parca o fost, pasate de undeva din dreapta. dupa care am renuntzat si m-am dus acasa, ca ma dureau picioarele si picam de somn. si abea cand am loat contactul cu patu' rece m-am imbatat de-a binelea sha inceput sa se invarta camera cu mine.
Belle-Vue duminica seara, complet treaza si incredibil de obosita dupa ziua de cutreierat prin coclauri belgiene. m-a trezit din letargia cauzata de un martini cu masline negre care insotise o ora jumate mai devreme enorma pizza de la restaurantul italienesc (cu staff suta la suta, de la bucatar pana la nenea care stergea paharele, nativ-italienesc). cea mai faina bere pe care am baut-o vreodata (cu exceptia aleia japoneze cu S de anu' trecut din Montpellier, nu-i mai tin minte numele da' are daimon cutia pusa la colectie daca vretz sa-l intrebatz). i-am cerut barmanului o bere mai "légí¨re", si mi-a oferit aceasta bere aromata, cu ceva iz de capshunica amestecata cu lamaitza, de numai 5,6%. asta la belgieni fiind light (ca in Oirland ar fi considerata super tare) O bere superba, racoritoare si incredibil de yummy pe papilele mele gustative.
Palm - o bere roshie de vreo 6 sau 7 la suta, cam amara si cu un gust destul de puternic. o bere de care iti aduci aminte atunci cand vrei sa bei ceva caruia sa ii simti bine gustul. asociata cel mai bine cu o tigara care iti place si o conversatie buna, altfel risca sa isi piarda proprietatile si sa devina o bere de duzina.
Barbaro bere mai dura. blonda. servita intr-o halba micutza si grasuna, cu un nene imbracat primitiv intr-o pozitie de lupta. intr-adevar, o bere pe care te astepti sa o vezi in mainile unui barbat, inalt, cu umeri lati si parul negru. evenual o bere pe care o simte fumeia acasa pe buzele barbatului care vine obosit dupa o zi de munca. baut un sfert de halba, restul pasat grecului de vis-a-vis.
Chimey Bleu nu, nu e o bere albastra, ci o bere roshie si cam de duzina, din care am baut un sfert din solidaritate pentru Silvia, , care vroia sa o termine sa isi ia altceva. (pentru ca un lucru inceput trebuie intotdeauna dus pana la capat si noi, femeile, nu ne temem sa cerem o mana de ajutor atunci cand e nevoie)
Corona. o bere care nu mai are nevoie de comentarii. nici foarte deosebita, dar nici de lepadat. lamaia stoarsa putin si apoi strecurata in gatul sticlei a facut-o super racoritoare si am apreciat super mult gustul amarui, de coaja de lamaie, ca am lasat-o sa lancezeasca lasciv pe masa pana la patru dimineatza
si sunt sigura ca au mai fost vreo doua, dar acum nu imi mai aduc aminte...
Scris: Mar Dec 21, 2004 9:31 am
).
