aristide, de la bun inceput itzi marturisesc ca n'am nici un fel de resentiment vis'a'vis de cele afirmate de matale in postu' anterior..consider doar ca privim problema altfel..cred ca singurul etalon, dak ii pot spune asha, este "calitatea" rel pe care fiecare dintre noi doi o stabileshte cu partenera de viatza, precum shi "calitatea" momentelor petrecute impreuna..
in primul rand consider ca exemplul tau nu este de loc elocvent pentru aceasta discutie..in primul shi in primul rand deoarece este un sterotip, iar stereotipiile n'au ce cauta intr'o discutzie dintre doi oameni cu pretentzii..dezvolt..a devenit lait'motiv pt orice cuplu, imaginea batraneilor care se iubesc ca la doozeci de ani, ca perspectiva pt propria rel de cuplu.."Iubitule, uite, asha mi'ash dori sa fim shi noi peste 50 de ani!"...shi din acest moment s'a rupt filmu..din acest punct incepem sa batem campii la greu..pey bine bre..vin eo shi te intreb pe matale:
1/ pe ce criterii se inchega un cuplu acum 50 de ani?
2/ care era statutul femeii/barbatului in relatzia de cuplu?
3/ care sunt factorii care au contribuit la pastrarea acestei relatzii(de suprafatza fie vb intre noi..)?
4/ in ce proportzie crezi ca se poate vorbi de afectziune in cazul acestor cupluri?
5/ potzi suprapune imaginea ta shi a iubitei tale (actuale) peste tiparul definit anterior?
dan scrie:mai departe, e firesc să]asta e natura omeneasca[/b], ce nu e firesc e sa fim consumati de un astfel de sentiment, de aceea cred ca pentru fiecare dintre noi e binevenita o introspectie, o analiza cat mai apropiata de realitate a sentimentelor fată de noi insine si fata de persoana de langa noi.
te contrazici singur..caci tocmai prin natura noastra umana "ne lasam" consumatzi de acest sentiment..in paragraful anterior sustzineai cu ardoare ideea romantica, de iubire care izvorashte naiba shtie de unde shi "traieshte" din nimic, iar in primul paragraf infierezi pragmatismul in rel de cuplu (prin remarca pe care o faci la adresa mesajului postat de catre je) shi acum..stupoare..imi ceri sa "execut" o introspectie shi sa'mi temperez un sentiment
firesc dupa cum afirmi chiar tu..pai ori ie dragostea un pocal cu ambrozie shi nectar pe care il sorbi cu ochii inchisi pe nesimtzite, ori ie un rasad de patlagele pe care tre' sa'l uzi, caruia tre' sa'i oferi nutrimentele de care are nevoie sa se dezvolte, sa'i pui nijte betze ca sa il ajutzi sa se dezvolte pe verticala, etc..(pricepi matale unde bat eo..)
in urma unei astfel de analize daca suntem in stare sa ne asumam o relatie atunci creditam persoana de langa noi. punct.
prin asta ai condamnat la singuratate tuata populatzia Terrei..inclusiv pe tine shi pe mine..bre nu ezista om/uama (intreg/intreaga la dibla!!) pe lumea asta care sa merite increderea deplina a altui individ..tocmai prin natura noastra umana de care aminteai mai devreme, suntem predispushi la greseala (fatza de cel care shi'a pus increderea in noi)..shi momentele alea sunt exact cele in care interesul nostru (individual) nu se suprapune peste cel al relatiei de cuplu..
revenim la ideea ta:
imaginati-va ca persoanei iubite un strain ii face un compliment deosebit ce o incanta. sentimentul care se contureaza intr-o astfel de situatie e unul de gelozie directionata impotriva strainului si a persoanei iubite pentru ca a reactionat la compliment sau e unul de regret că n-ati facut voi complimentul respectiv asociat cu intelegerea faptului ca e firesc sa te sensibilizeze un compliment aparte?
e sinistru, nici nu vreau sa ma gandesc ca cineva ar face asha ceva in prezentza mea..de ce?..pey exista doo variante:
1/ individul este un necunoscut..moment in care il banuiesc (pe buna dreptate zic eo) ca are bucurii la iubita mea..shi sunt tentat sa'i eviscerez ficatzii shi sa ii prajesc la foc mic impreuna cu rinichii shi testicolele..
2/ individul este un prieten..sh'atunci am grija sa discut cu el pe urma sa vad dak a luat'o razna sau e intr'o dunga..nici un prieten adevarat n'ar face in mod voluntar o chestie de genu' asta tocma pt ca ie conshtient ca ie o nota proasta pentru partenerul celei complimentate, mai ales daca ie o chestie publica..
in oricare dintre aceste doo situatzii reactzia mea vizibila ar fi aceiashi: indiferentza..sunt perfect de acord cu tine ca reactzia ei e una naturala, iar daca ea pastreaza euforia trairii in limitele decentzei (nu'i sare lu' ala de gat sa'l pupe sau mai shtiu eu ce..) imi voi orienta "gelozia" catre cel care imi provoaca neplaceri..in spetza idiotul cu pricina..
acum ca am terminat de dezbatut cele afirmate de tine..revin cu o completare la cele spuse de mine in postul anterior si o sa incerc intr'o oarecare masura sa descriu in linii mari cum vad eu o rel de succes..
sper din start ca idiotzii, labarii de 13 ani, fetitzele cu ciunga'n par de 13 ani, mazetele de 25-30 care n'au intalnit inca "iubirea", strambele shi nashpetzii de care nu se lipeshte nimeni, vacile sinistre de 40 ani parasite de barbatul betziv sau imbecilul calvit parasit de nevasta fugita cu instalatorul sau orice alt specimen de frustrat sau de naiv care crede tot ce vede la teveu shi'shi raporteaza relatzia la nijte imagini idilice gen "Casa din preerie" sa stea in banca lui(lor)
cum am mai spus shi in alte ocazii,
eu cred ca o relatzie intre doi oameni se reduce la un raport CERERE-OFERTA..totzi avem
nevoi, iar in momentul in care apare personagiu care ie dispus (shi ie in stare) sa ni le satisfaca il apucam de aripa shi dak shi el la randul lui gaseshte ca celalalt ie in stare sa'i ofere in contrapartida, lucrurile de care el are nevoie pt a fi fericit, se incheaga o relatzie...prin nevoi, intzelegetzi fiecare ce vretzi..in momentul in care raportul nu mai este unul echilibrat se produce ruptura..probabilitatea ca lucrurile sa mearga de la sine bine, tinde, din punctul meu de vedere, in mod evident catre un barosan 0.
din acest motiv, consider ca relatzia de cuplu trebuie privita cu un maxim de seriozitate..e nevoie de mult stradanie shi staruintza pentru ca totul sa fie ok..ie nevoie de implicarea totala a fiecaruia dintre parteneri..in acest context cred ca e futil sa mai amintim de gelozie, caci doi oameni deshteptzi, care se iubesc, vor evita pe cat posibil sa'shi supuna partenerul la asemenea cazne..ba mai mult, gelozia administrata in doze mici shi sub atenta supraveghere a "medicului" poate fi o unealta foarte nimerita pentru a aduce din nou pe drumul cel bun o relatie sau fie shi doar pentru a o mai inviora putzin..insa ea (gelozia) poate constitui pentru cei care actioneaza in cadrul relatziei sub impulsul trairilor de moment, o mare si de multe ori insurmontabila problema..
eu consider ca succesul unei relatii este direct proportional cu numarul neuronilor ce populeaza dovleacul ce'l purtam pe umeri, caci fara ordine shi disciplina a gandurilor, fara o atenta cunoashtere a sinelui, fara a fi capabil sa impartasheshti celuilalt ceea ce simtzi, fara a fi in stare sa'i comunici celuilalt nevoile tale, totul este in zadar..ramanem doar nejte carcase animate de nejte sentimente manifestate la nivel primar, care in nici un caz nu sunt suficiente pentru a face viatza noastra atat de frumoasa pe cate ne'o dorim fiecare dintre noi,..putetzi sa va datzi cu fundu' de pamant cat vretzi, dar dragostea este strict legata de ratziune, de fapt consider ca dragostea este cea mai frumoasa expresie a inteligentzei umane..
ei bine cam atat pentru azi..ajtept pareri shi mai discutam..