Pagina 1 din 1

gelozia, cea care ne distruge

MesajScris: Sâm Ian 22, 2005 4:54 pm
de achile
cum scapam de gelozie? practic vreau sa spun... ce trebuie facut?
chestia cu "vine de la neincredere, incearca sa ai...", nu prea tine... povesti am auzit destule... stie cineva ce se poate face practic pt a scapa de ea?

sunt gelos, stiu ca nu e bine, incerc sa nu-l afectez pe cel de langa mine, controlandu-ma cat pot de mult, dar in sufletul meu se intampla o gramada de lucruri...
de multe ori mi-e teama sa ma implic intr-o relatie pt ca mi-e teama ca gelozia mea va distruge totul... si daca ajung sa ma implic sufar ca un bou (scuze) de fiecare data cand ea e plecata sau cand e cu prietenii sau prietenele ei, sau cand isi pune o fusta mai scurta sau poate cand se macheaza... nu imi pot impiedica gandul ca poate poate ma inseala sau ca nu sunt iubit asa cum as vrea eu...

mi-e teama ca nu voi ajunge niciodata sa am o relatie linistita, ca nu voi putea iubi si nu voi putea fi iubit din cauza geloziei...

help

MesajScris: Sâm Ian 22, 2005 5:25 pm
de nodingat
gelozia nu cred că poate fi analizată generic.
pentru a ajunge la o finalitate, ea trebuie personalizată pentru fiecare individ.
de exemplu felul meu de a fi gelos, rădăcinile acestui sentiment sunt altele in cazul meu decat intr-al tău.
pierdem mult prea mult timp fiind geloşi, uităm de cele mai multe ori, furaţi de gelozie, ceea ce e important şi anume să trăim relaţia.
un sfat primit pe un forum nu cred că e suficient pentru ce ai tu nevoie.
in societăţile civilizate oamenii se duc la psiholog şi-şi varsă ofu', la noi merge ş-un prieten umpic mai dăştept şi mai trecut prin viaţă.
primu şi cel mai important pas in a lupta cu gelozia e sinceritatea ta faţă de tine insuţi. pentru inceput concentrează-te pe ideea asta.

MesajScris: Sâm Ian 22, 2005 5:45 pm
de achile
bine, asta e clar, fiecare individ are propria sa maniera de a-si exprima gelozia si in mod cert e generata de alte cauze de la individ la individ... dar cred ca toate pleaca de la neincredere atat in propria persoana cat si in ceilalti... sau poate de la alte motive necunoscute mie...
cum m-ar putea ajuta sinceritatea fata de mine? ce ar trebui sa fac? sa incep sa enunt lucruri de genul "sunt urat/sunt frumos", sau "am incredere/nu am incredere", sau cum?
in ce consta sinceritatea fata de mine?
nu stiu daca un psiholog este solutia tuturor problemelor... am o prietena care se duce la un psi pt a-si putea aminti de mama ei, care a murit cand ea avea 11 ani si pe care a uitat-o, simtindu-se vinovata... si se tot duce de vreo 4 ani...
daca as stii ca un psi m-ar face sa nu mai fiu gelos...
eu cred ca poate fi o boala ca oricare alta... poate transmisa genetic... sau poate o problema de educatie... habar nu am...

MesajScris: Sâm Ian 22, 2005 6:09 pm
de Love2Fly
Dupa cum ai pus tu problema se pare ca trebuie mai intai sa faci o alegere intre : a nu avea pe nimeni (asta banuiesc ca te distruge) sau a avea pe cineva dar a fi gelos (asta distrugandu-te de asemenea).
Cum bine cunoastem ca din doua rele tre'sa-l alegi pe cel mai putin rau ideea ar fi sa alegi sa fii gelos :p ceea ce de multe ori nu e un lucru rau. Gandeste-te ca multe fete se simt chiar bine simtzindu-te gelos pt. ca asta le face sa se simta dorite. (de multe ori chiar se intampla ca o fata sa te iubeasca si totusi sa poarte mici flirturi cu altcineva de fatza cu tine doar din nevoia de a "avea o confirmare" a iubirii tale caci deh! cuvintele nu sunt de ajuns)
Gandeste-te cum ar arata o relatie in care tu ti-ai controla perfect gelozia (ba chiar ai imputa-o din gandirea ta) si nu ai reactiona in nici un fel cand ea ar merge la o intalnire "de afaceri" cu un coleg, sau cand s-ar petrece o seara in disco cu prietenele sau cand, de ce nu? ar flirta cu un alt tip din gashca voastra:p Ar fi nashpa!
Pe de alta parte nici prea gelos nu e bine sa fii inchizand-o practic intr-o colivie numai cu tine. E si ea fiintza, nu? tre' sa socializeze cu cat mai multa lume (la fel ca si tine) nu poti sa-i impui sa se vada numai cu tine strict. Ehe...am multi amici (cred ca majoritatea lor) care si-au facut un obicei din a avea intalniri stricte "EU si TU" (excluzand iesirile si cu prietenii sau cu gashca) si ghici ce? dupa 2-3 luni relatiile se sparg din cauza monotoniei....
Cre'ca pana la urma e si o chestie de incredere si ceea ce trebuie tu sa invetzi nu e cum sa nu mai fi gelos ci cum sa ai un pic mai multa incredere in ea si daca ti se va trada increderea oricum va fi mult mai putin dureros decat saptamani, luni, ani de gelozie...
Anyway...bafta!

MesajScris: Sâm Ian 22, 2005 7:19 pm
de Necko
o fi genetic dar in mod sigur e si chestie de educatie si autoeducatie.

neincrederea in propria-ti persoana da nastere la gelozie. de ce te-ar insela cineva?

hfgyrt: interesant punctul tau de vedere, love2, ca de la gelos la gelos :D

MesajScris: Sâm Ian 22, 2005 7:59 pm
de nodingat
sinceritatea de care iţi vorbeam este legată de inţelegere şi de acceptarea pe deplin a sentimentelor tale faţă de ea.
majoritatea relaţiilor amoroase debutează pasional, bănuiesc că ăsta e şi cazul tău, pasiunea la randul ei naşte posesivitate iar posesivitatea in esenţă nu este altceva decat materializarea egoismului nostru.
sentimentele acum sunt contradictorii: pe de o parte dragostea pentru ea(altruism) iar, pe de altă parte, egoismul.
numai tu eşti in măsură să apreciezi in ce proporţii se regăsesc ele in simţămintele tale.
sinceritatea constă in a face aprecierea asta cat mai realist.

MesajScris: Dum Ian 23, 2005 11:42 pm
de achile
ati raspuns frumos, va multumesc dar se pare ca nu are nimeni un "step by step guide" :)...
nu vreau sa ma gandesc la mine ca la o persoana posesiva, incerc sa nu actionez ca un posesiv, nu ma consider egoist, cred ca sunt destul de altruist si cred ca pana si faptul ca imi pun problema geloziei mele si ca imi asum o eventuala viata de unul singur inseamna ca nu vreau sa-i fac rau ei, nici mie si nici sa stric o relatie frumoasa...
stiu ca gelozia pleaca de la neincredere, stiu ca trebuie sa incerc sa am mai multa incredere si nu neaparat in ea... dar nu sunt sigur ca e numai asta...
cand sunteti emotionati placut sau neplacut cum reactionati? emotionati de-a binelea vreau sa spun... puteti sa va ascundeti emotia? e usor?
gelozia este tot o forma de manifestare emotionala... sentimentul ca pierzi sau esti pe cale de a pierde ceva ce te face sa te simti bine... toti avem nevoie de afectiune, nu? ca suntem mai rai, mai buni, toti avem nevoie de asta...
si cum sa poti sa te stapanesti emotional in momentul in care simti ca pierzi ceva? chiar daca pierderea se intampla numai in capul tau? pot sa fie gesturi neinsemnate care sa nasca gelozia... cateodata lucruri care tie ti se par a fi contrare "bunului simt"...
eu nu ma refer la gelozie in sensul "ea ma inseala cu altcineva"... nu la asta ma gandesc si la faptul ca de multe ori am impresia ca dau prea mult si primesc prea putin... si atunci apare frustrarea... si intrebarile... si gelozia...

MesajScris: Lun Ian 24, 2005 12:24 am
de h0va
Prietene, cu cat o iubeshti mai mult, cu atat mai puternic devine sentimentul de gelozie..de scapat de el n'o sa scapi in veci..e a ta..nu vrei s'o impartzi cu nimeni, punct. Nu e vb de frustrare, nu e vb de neincredere in propria persoana e doar doza aia de egoism prezenta in fiecare dintre noi.

Eu nu ma lupt cu el (sentimentul de gelozie) dar nu ii dau glas, sau daca il las sa "vorbeasca" o fac in asha fel incat sa aiba ecou in mintea ei. Cred ca la asta se rezuma in fond toata chestiunea, sa shtii cum sa rezolvi situatzia care te deranjeaza fara ca ea sa realizeze asta. De fapt aici intervine problema, atunci cand ea are sentimentul ca ii interzici sa faca un anumit lucru caci in acel moment refuza sa mai analizeze justetzea sau pertinentza reproshurilor tale. NU II DA IMPRESIA CA II INGRADESHTI LIBERTATEA.
Studiu de caz:

Exemplu: ea vrea sa iasa in club cu fetele vineri seara, eu joi pe la pranz o sun shi ii spun ca m'a sunat amicul meu X shi m'a invitat la o chefuiala peste noapte, chefuiala la care o sa vina printre altzii shi donshuara Y, pe care am avut grija sa i'o bag pe gat de la inceputul relatziei (e o tipa beton, care ma place din clsa a 4a or smth). Invariabil raspunsul ei e acelashi "Ma supar dak te duci fara mine.."..shi pb ta e ca shi rezolvata, tu "renuntzi" sa te mai duci, iar ea nu va indrazni sa mai zica cva de ieshirea in club.

see my point? gelozia exista shi e normal sa existe..increderea totala in partener e o utopie..frizeaza prostia..e anormal sa existe asha cum o percepi tu din fotoliul din sufragerie..tot secretul este sa nu dai frau liber puhoiului de ofticoshenii care'tzi mistuie sufletzelu' atunci cand ea o comite sau e pe cale sa o faca..

so, nu cred ca exista o metoda prin care sa scapi de ea (gelozia) dar shtiu sigur ca prin antrenament potzi invatza sa "coabitezi" cu ea (gelozia :P).

MesajScris: Lun Ian 24, 2005 12:36 am
de Necko
complicata treaba, achile....

pina la urma sephinoroth are dreptate. e vorba de dat si de primit. eu cred totusi ca sentimentul de nesiguranta permanenta, de neincredere in propria-ti persoana te fac sa devii gelos. esti sigur pe ceea ce dai de la tine, stii cit si cum iubesti, stii ce ai fi capabil sa faci pentru persoana draga, dar nu esti sigur ca ceea ce dai tu este apreciat la adevarata valoare.

si astepti sa primesti in schimb dovezi. ai nevoie in permanenta de dovezi care sa te convinga ca toate incertitudinile tale, tot ceea ce te face sa fii nesigur, toate frustrarile fac parte doar din imaginatia ta. cineva trebuie sa fie pe linga tine tot timpul si, stiind ca acest lucru este aproape imposibil, preferi sa fii singur decit sa sa investesti incredere unei anumite persoane.

pe tine nu te oboseste starea asta? daca da, atunci imagineaza-ti cit de obositor poate fi pentru "celalalt".

MesajScris: Lun Ian 24, 2005 1:00 am
de weed13
hova, io cred ca te iubesc da nu vreau sa recunosc de ma tot "lovesc" de tine atata. :D

achile, io zic ca ii imposibil ca pretena ta sa nu se uite la altii. asta nu are cum sa nu se intample. si tu te uiti la altele. poate o sa imi zici ca nu faci asta, da atunci io zic ca nu ejt barbat, ci o gasculita. daca tu stii sigur ca nu te-o inselat, io zic sa fii bucuros si recunoscator pt asta. adica, mi se pare ca isi demonstreaza sentimentele care le are fata de tine tocmai de aia ca, chiar daca simte atractie pt altu, isi infraneaza asta, deoarece tine la tine macar. nu ii da in cap pt fiecare iesire pe care o vrea. plm(c.n.), ii fata, si din punctu meu de vedere, are un ego de hranit. si daca merge in club sau unde merge ea, si doi tipi se uita la ea, o sa fie multumita ca atrage atentia. si atat. se simte bine si mai ales, ca ii frumoasa si pt altcineva decat pt tine. pt ca tu o vezi destul de subiectiv, pt ca o cunosti. ei o vad obiectiv exact din motivu perfect invers. adica, io zic de fapt, ca nu cred sa existe un cuplu in care unu din ei, din cand in cand, sa nu simta o atractie pt altcineva, asta fiind doar o stare trecatoare.

nu is io in masura cum sa iti zic sa scapi de asta. gelozia ii o boala, din punctu meu de vedere. da crede-ma ca o femeie te poate insela si cand spala vasele, daca asa are ea chef. parerea mea (c.b.) ii ca ar trebui sa fii un pic mai rational.

MesajScris: Lun Ian 24, 2005 2:00 pm
de goni_q
eu zic ca gelozia ta se naste dpdv ca nu primesti atata afectiune cata oferi !!

mi se pare ca tu esti mult mai infatuat decat este ea ... cel putin in aceasta relatie..

diferenta dintre relatii ... de ce nu ai intotdeauna acelasi sentiment de gelozie ci depinde de partenerul pe care il ai in acel moment..... ai avut acelasi grad de gelozie cu toate celelalte partenere?? ar fi ilogic, cred ca nu! ... stii vorba aia ca "scoti ce e mai urat din mine sau dimpotriva ce e mai frumos din mine?"

exista persoane care nu te determina sa fii gelos de fel, sunt acele fiinte care iti fac pe plac si pana al urma te plictisesc si devii "iritat" si renunti sau cauti mai departe. Ce preferi? pliktisul sau gelozia? . cred ca gelozia

ador gelozia unui barbat cand are limite .. ma innebuneste sa il stiu, asa dar daca imi arunca doar o privire inteleg totul ... si stau cuminte..
iar daca incepe sa isi dea drumul la gura atunci iese urat .. "cum nu ai incredre in mine?" prostii din astea.
Varianta .....
ramai gelos dar controleaza-te .... ascunde-o undeva bine si incearca sa o faci si tu geloasa pe ea.... cred ca atunci iti va scadea si tie gelozia sau macar ai sa echilibrezi balantza ......
varianta lui young hova este mai mult decat adevarata! funcztioneaza! i've tried it

MesajScris: Lun Ian 31, 2005 6:50 pm
de nodingat
hova, ce ai descris tu acolo nu-i altceva decat o formă josnică de manipulare!
nu cred că intr-o astfel de relaţie poate fi vorba de sentimente curate ci mai degrabă de frustrări.

inainte de a continua să discut pe marginea geloziei hai să definim un punct de referinţă care să ne impiedice să aberăm pe tema asta.

ieri, in staţie, aşteptam troleu' - un el şi o ea braţ la braţ, in jurul varstei de 70 de ani, ea catre el chiar cand au trecut prin faţa mea: "dragul meu, ce rău imi pare că ţi-ai uitat manuşile!"

pornind de la a privi gelozia prin prisma unui sentiment de genul ăstuia pe care l-am simţit răzbătand de la bătraneii despre care vorbeam, n-am cum să nu o văd decat ca pe un sentiment meschin.

mai departe, e firesc să fim geloşi, asta e natura omenească, ce nu e firesc e să fim consumaţi de un astfel de sentiment, de aceea cred că pentru fiecare dintre noi e binevenită o introspecţie, o analiză cat mai apropiată de realitate a sentimentelor faţă de noi inşine şi faţă de persoana de langă noi.
in urma unei astfel de analize dacă suntem in stare să ne asumăm o relaţie atunci credităm persoana de langă noi. punct.

faceţi următorul test cu voi inşivă pentru a stabili in ce măsură sunteţi sinceri cu propriile persoane:
imaginaţi-vă că persoanei iubite un străin ii face un compliment deosebit ce o incantă. sentimentul care se conturează intr-o astfel de situaţie e unul de gelozie direcţionată impotriva străinului şi a persoanei iubite pentru că a reacţionat la compliment sau e unul de regret că n-aţi făcut voi complimentul respectiv asociat cu inţelegerea faptului că e firesc să te sensibilizeze un compliment aparte?
cam aşa văd eu diferenţa intre starea de normalitate şi cea patologică in ceea ce priveşte gelozia.

later edit: hova, nu vreau să te simţi jignit, nu asta e intenţia mea, eu doar constat.

MesajScris: Lun Ian 31, 2005 11:11 pm
de h0va
aristide, de la bun inceput itzi marturisesc ca n'am nici un fel de resentiment vis'a'vis de cele afirmate de matale in postu' anterior..consider doar ca privim problema altfel..cred ca singurul etalon, dak ii pot spune asha, este "calitatea" rel pe care fiecare dintre noi doi o stabileshte cu partenera de viatza, precum shi "calitatea" momentelor petrecute impreuna..

in primul rand consider ca exemplul tau nu este de loc elocvent pentru aceasta discutie..in primul shi in primul rand deoarece este un sterotip, iar stereotipiile n'au ce cauta intr'o discutzie dintre doi oameni cu pretentzii..dezvolt..a devenit lait'motiv pt orice cuplu, imaginea batraneilor care se iubesc ca la doozeci de ani, ca perspectiva pt propria rel de cuplu.."Iubitule, uite, asha mi'ash dori sa fim shi noi peste 50 de ani!"...shi din acest moment s'a rupt filmu..din acest punct incepem sa batem campii la greu..pey bine bre..vin eo shi te intreb pe matale:

1/ pe ce criterii se inchega un cuplu acum 50 de ani?
2/ care era statutul femeii/barbatului in relatzia de cuplu?
3/ care sunt factorii care au contribuit la pastrarea acestei relatzii(de suprafatza fie vb intre noi..)?
4/ in ce proportzie crezi ca se poate vorbi de afectziune in cazul acestor cupluri?
5/ potzi suprapune imaginea ta shi a iubitei tale (actuale) peste tiparul definit anterior?

dan scrie:mai departe, e firesc să]asta e natura omeneasca[/b], ce nu e firesc e sa fim consumati de un astfel de sentiment, de aceea cred ca pentru fiecare dintre noi e binevenita o introspectie, o analiza cat mai apropiata de realitate a sentimentelor fată de noi insine si fata de persoana de langa noi.


te contrazici singur..caci tocmai prin natura noastra umana "ne lasam" consumatzi de acest sentiment..in paragraful anterior sustzineai cu ardoare ideea romantica, de iubire care izvorashte naiba shtie de unde shi "traieshte" din nimic, iar in primul paragraf infierezi pragmatismul in rel de cuplu (prin remarca pe care o faci la adresa mesajului postat de catre je) shi acum..stupoare..imi ceri sa "execut" o introspectie shi sa'mi temperez un sentiment firesc dupa cum afirmi chiar tu..pai ori ie dragostea un pocal cu ambrozie shi nectar pe care il sorbi cu ochii inchisi pe nesimtzite, ori ie un rasad de patlagele pe care tre' sa'l uzi, caruia tre' sa'i oferi nutrimentele de care are nevoie sa se dezvolte, sa'i pui nijte betze ca sa il ajutzi sa se dezvolte pe verticala, etc..(pricepi matale unde bat eo..)

in urma unei astfel de analize daca suntem in stare sa ne asumam o relatie atunci creditam persoana de langa noi. punct.


prin asta ai condamnat la singuratate tuata populatzia Terrei..inclusiv pe tine shi pe mine..bre nu ezista om/uama (intreg/intreaga la dibla!!) pe lumea asta care sa merite increderea deplina a altui individ..tocmai prin natura noastra umana de care aminteai mai devreme, suntem predispushi la greseala (fatza de cel care shi'a pus increderea in noi)..shi momentele alea sunt exact cele in care interesul nostru (individual) nu se suprapune peste cel al relatiei de cuplu..

revenim la ideea ta:
imaginati-va ca persoanei iubite un strain ii face un compliment deosebit ce o incanta. sentimentul care se contureaza intr-o astfel de situatie e unul de gelozie directionata impotriva strainului si a persoanei iubite pentru ca a reactionat la compliment sau e unul de regret că n-ati facut voi complimentul respectiv asociat cu intelegerea faptului ca e firesc sa te sensibilizeze un compliment aparte?

e sinistru, nici nu vreau sa ma gandesc ca cineva ar face asha ceva in prezentza mea..de ce?..pey exista doo variante:
1/ individul este un necunoscut..moment in care il banuiesc (pe buna dreptate zic eo) ca are bucurii la iubita mea..shi sunt tentat sa'i eviscerez ficatzii shi sa ii prajesc la foc mic impreuna cu rinichii shi testicolele..
2/ individul este un prieten..sh'atunci am grija sa discut cu el pe urma sa vad dak a luat'o razna sau e intr'o dunga..nici un prieten adevarat n'ar face in mod voluntar o chestie de genu' asta tocma pt ca ie conshtient ca ie o nota proasta pentru partenerul celei complimentate, mai ales daca ie o chestie publica..

in oricare dintre aceste doo situatzii reactzia mea vizibila ar fi aceiashi: indiferentza..sunt perfect de acord cu tine ca reactzia ei e una naturala, iar daca ea pastreaza euforia trairii in limitele decentzei (nu'i sare lu' ala de gat sa'l pupe sau mai shtiu eu ce..) imi voi orienta "gelozia" catre cel care imi provoaca neplaceri..in spetza idiotul cu pricina..

acum ca am terminat de dezbatut cele afirmate de tine..revin cu o completare la cele spuse de mine in postul anterior si o sa incerc intr'o oarecare masura sa descriu in linii mari cum vad eu o rel de succes..

sper din start ca idiotzii, labarii de 13 ani, fetitzele cu ciunga'n par de 13 ani, mazetele de 25-30 care n'au intalnit inca "iubirea", strambele shi nashpetzii de care nu se lipeshte nimeni, vacile sinistre de 40 ani parasite de barbatul betziv sau imbecilul calvit parasit de nevasta fugita cu instalatorul sau orice alt specimen de frustrat sau de naiv care crede tot ce vede la teveu shi'shi raporteaza relatzia la nijte imagini idilice gen "Casa din preerie" sa stea in banca lui(lor)

cum am mai spus shi in alte ocazii, eu cred ca o relatzie intre doi oameni se reduce la un raport CERERE-OFERTA..totzi avem nevoi, iar in momentul in care apare personagiu care ie dispus (shi ie in stare) sa ni le satisfaca il apucam de aripa shi dak shi el la randul lui gaseshte ca celalalt ie in stare sa'i ofere in contrapartida, lucrurile de care el are nevoie pt a fi fericit, se incheaga o relatzie...prin nevoi, intzelegetzi fiecare ce vretzi..in momentul in care raportul nu mai este unul echilibrat se produce ruptura..probabilitatea ca lucrurile sa mearga de la sine bine, tinde, din punctul meu de vedere, in mod evident catre un barosan 0.

din acest motiv, consider ca relatzia de cuplu trebuie privita cu un maxim de seriozitate..e nevoie de mult stradanie shi staruintza pentru ca totul sa fie ok..ie nevoie de implicarea totala a fiecaruia dintre parteneri..in acest context cred ca e futil sa mai amintim de gelozie, caci doi oameni deshteptzi, care se iubesc, vor evita pe cat posibil sa'shi supuna partenerul la asemenea cazne..ba mai mult, gelozia administrata in doze mici shi sub atenta supraveghere a "medicului" poate fi o unealta foarte nimerita pentru a aduce din nou pe drumul cel bun o relatie sau fie shi doar pentru a o mai inviora putzin..insa ea (gelozia) poate constitui pentru cei care actioneaza in cadrul relatziei sub impulsul trairilor de moment, o mare si de multe ori insurmontabila problema..

eu consider ca succesul unei relatii este direct proportional cu numarul neuronilor ce populeaza dovleacul ce'l purtam pe umeri, caci fara ordine shi disciplina a gandurilor, fara o atenta cunoashtere a sinelui, fara a fi capabil sa impartasheshti celuilalt ceea ce simtzi, fara a fi in stare sa'i comunici celuilalt nevoile tale, totul este in zadar..ramanem doar nejte carcase animate de nejte sentimente manifestate la nivel primar, care in nici un caz nu sunt suficiente pentru a face viatza noastra atat de frumoasa pe cate ne'o dorim fiecare dintre noi,..putetzi sa va datzi cu fundu' de pamant cat vretzi, dar dragostea este strict legata de ratziune, de fapt consider ca dragostea este cea mai frumoasa expresie a inteligentzei umane..

ei bine cam atat pentru azi..ajtept pareri shi mai discutam..

MesajScris: Mar Feb 01, 2005 11:39 pm
de nodingat
scurtă trecere in revistă a ideilor punctate de tine:
y0ung_h0va scrie:...cred ca singurul etalon, dak ii pot spune asha, este "calitatea" rel pe care fiecare dintre noi doi o stabileshte cu partenera de viatza, precum shi "calitatea" momentelor petrecute impreuna..

- "calitatea" relaţ]...in primul rand consider ca exemplul tau nu este de loc elocvent pentru aceasta discutie..in primul shi in primul rand deoarece este un sterotip, iar stereotipiile n'au ce cauta intr'o discutzie dintre doi oameni cu pretentzii..[/QUOTE]
- exemplu' dat de mine are rolul de a idealiza o stare de fapt, de inlătura nota de pasiune pe care o regăsim la cuplurile tinere, pasiune care, cum am scris in posturile anterioare, este elementul determinant pentru posesivitate, implicit gelozie.
cat despre partea cu pretenţiile discuţiei le consider a se limita la bunul simţ eu unu' n-am studiat aprofundat psihologia, nu ştiu tu?
y0ung_h0va scrie:...te intreb pe matale:
1/ pe ce criterii se inchega un cuplu acum 50 de ani?
2/ care era statutul femeii/barbatului in relatzia de cuplu?
3/ care sunt factorii care au contribuit la pastrarea acestei relatzii(de suprafatza fie vb intre noi..)?
4/ in ce proportzie crezi ca se poate vorbi de afectziune in cazul acestor cupluri?
5/ potzi suprapune imaginea ta shi a iubitei tale (actuale) peste tiparul definit anterior?

fii puţ]...
e sinistru, nici nu vreau sa ma gandesc ca cineva ar face asha ceva in prezentza mea(e vorba de un compliment deosebit la adresa persoanei iubite n.m.)..de ce?..pey exista doo variante:
1/ individul este un necunoscut..moment in care il banuiesc (pe buna dreptate zic eo) ca are bucurii la iubita mea..shi sunt tentat sa'i eviscerez ficatzii shi sa ii prajesc la foc mic impreuna cu rinichii shi testicolele..
2/ individul este un prieten..sh'atunci am grija sa discut cu el pe urma sa vad dak a luat'o razna sau e intr'o dunga..nici un prieten adevarat n'ar face in mod voluntar o chestie de genu' asta tocma pt ca ie conshtient ca ie o nota proasta pentru partenerul celei complimentate, mai ales daca ie o chestie publica..[/QUOTE]
văd că ai omis-o dintre variante pe cea mai probabilă: complimentul nu a fost făcut in prezenţa ta, cum de altfel fii sigur că se intamplă de cele mai multe ori, iar tu ai aflat de el printr-un concurs de imprejurări.
dar mă rog, asta e mai puţin important, ce contează e că dorinţa de a avea controlul absolut asupra unei releţii e o nebunie, nebunia şi mai mare e să crezi că ai un astfel de control.
y0ung_h0va scrie:...
eu consider ca succesul unei relatii este direct proportional cu numarul neuronilor ce populeaza dovleacul ce'l purtam pe umeri.


consideri tu...păcat că realitatea-i de altă părere!

MesajScris: Sâm Mar 12, 2005 3:30 pm
de Akyta
Eu tot citesc si tot citesc aici si ma ia cu ameteli... O fi IQ meu de vina? nu stiu, dar cu el ma cenzurez si ma auto-educacdn vin vorba de gelozie.de cele mai multe ori, cand stiu ca El e singur peundeva, incep sa imi creez involuntar tot felul de scanarii, super stupide de altfel, si apoi mai grav e ca incep sa cred in ele, si cand, el, bine intentionat, ma suna de xemplu din locul unde e 9normal ca in viziunea mea e acel loc de pierzanie, in care el intra si uita orice farama de sentimen pentru mine), ii vorbesc asa, ca de la usa cortului, desi relizez concomitent ca a sunat pt ca se gandeste la mine, pt ca si-ar dori sa fiu cu el acolo, et. Am analizat si de unde vine gelozia asta a mea nenorocita si e pt ca am fost mintita intr-o relatie ce a durat 2 ani, am fost nselata etc. Am aflat la sfarsit tot ce se intamplase si atunci mi-a intrat in sufel bneicrederea aia crunta, nenorocirea aio de te face sa ai dubii in legatura cu tot ce ti se spune. Si, cu nincrederea a venit si gelozia. Eu asa zic. Sunt geloasa pt ca nu am incredere in el. daca as stii ca el ma iubeste intr-atat incat sa nu fi interesat de altcineva, nu as avea de ce sa fiu geloasa. dar toti suntem oameni, n-avem ochelari de cal, si ne-o mai ia privirea sau vorba pe dinainte. Si atunci...totul e un cerc vicios in mintea ma. sunt constienta de el,il cenzurez cat pot, dar de mult ori ma copleseste. Nu cred, Achile, ca exista un step-by-step program, ca atunci ne vindecam cu totii. Exista insa ambitie, vointa si autocunoastere. poate prin ele na mai temperam, daca nu putemn starpi gelozia. Va pupik si va rog muta s-mi ziceti ce parere aveti de ce am scris. N-am aberat, simt asta

MesajScris: Sâm Mar 12, 2005 3:41 pm
de After-Dark
Akyta nasoala situatie ai avut cu ala de 2 ani :cry: mult succes cu actuala relatie :B

MesajScris: Sâm Mar 12, 2005 4:37 pm
de mikutzul
Gelozia poate deveni o obsesie daca nu se abordeaza cu atentia cuvenita!Este un subiect delicat si recunosc ca am gustat si eu din amaraciunea geloziei obsesive.Gelozia este o dovada clara ca iubesti si daca poti sa ti in limite acest sentiment vei descoperii ca poate sa-ti devina cel mai bun prieten.Cand esti gelos faci lucruri extraordinare si cand prietena sau sotia vor ceva special vor apela la gelozia ta.Multumita geloziei mele am reusit sa dau mai mult timp relatiei cu partenera mea, am trait seri de neutat pline de pasiune, am facut zeci de kilometri prin magazine in cautarea cadoului perfect, am acceptat sa fac lucruri ce nici nu mi-ar fi trecut vreodata prin cap, am inteles ca sunt nebun dupa ea si ca nimic din ceea ce fac nu este prea mult.Nu as renunta la samburele meu de gelozie pentru nimic si este extraordinar sa stiu ca in adancul inimii mele iubirea noastra este una sincera si devotata.

MesajScris: Joi Mar 17, 2005 2:09 pm
de older
mikutzul scrie:Nu as renunta la samburele meu de gelozie pentru nimic si este extraordinar sa stiu ca in adancul inimii mele iubirea noastra este una sincera si devotata.


Una e sa existe un sambure de gelozie (poate ca intr-adevar este indispensabil intr-o relatie), dar alta e cand samburele se trasforma in ditamai fructul.

Am auzit tot felul de pareri cu privire la gelozie care mai de care mai argumentata... Musatescu zicea pe undeva ca "dragostea fara gelozie e ca gelozia fara dragoste"... Din pacate sau din fericire toate argumentatiile palesc in fata realitatii. Am avut o relatie cu un gelos - groaznica! ;a - Se ajunsese la un moment dat sa ma "oblige" sa sun la fostii mei prieteni sa le spun ca nu mai au ce discuta cu mine, nici macar daca ne intalnim pe strada, iar eu - copil tampit ce-am fost - l-am mai si ascultat. de cand am terminat relatia respectiva m-am ferit de gelosi ca dracul de tamaie, daca nu mai rau.

Cum spuneam, depinde de om si de tipul de gelozie (una patologica trebuie tratata, ca doar de asta exista psihanaliza pe lumea asta, iar una care e in limitele normalului - care or fi alea? - trebuie gestionata in asa fel incat sa nu ajungi sa-l asasinezi pe cel de langa tine cu intrebari si scenarii care nu exista decat in capul tau).

Sa nu ma intelegeti gresit! Nu sustin indiferenta de genul "nu-mi pasa ce faci in seara asta daca nu ti-o petreci cu mine" intr-o relatie, departe de mine gandul asta. Dar stiu ca daca ai "samburele de gelozie" e mai bine sa discuti si sa discuti pe un ton glumet, nu pe unul incriminator (mai degraba "si ce o sa faci tu in seara asta fara mine? A-) " decat "cum te poti gandi sa-ti petreci o seara fara mine? [-( ")...

I hope I made my point... daca nu, aruncati cu rosii! ;-)

MesajScris: Joi Ian 04, 2007 12:54 pm
de AncaMaria
Eu sunt o alta persoana care sufera de gelozie. Si nu e simpla gelozie...este o obsesie groaznica.Simt ca ma distrug...:(
As vrea sa apelez la un psiholog,dar nu stiu cu ce m'ar putea ajuta.Sunt constienta de problema mea si vreau sa o remediez.
Sunt exagerat de geloasa,paranoica chiar.
Ma manifest destul de ciudat si urat :(
De ex : Mergem pe strada,el se uita la o femeie,care trece pe langa noi...ma bosumflu urgent si acasa fac circ.
Daca se uita la tv si vede o femeie mai frumoasa...si imi spune si mie ca e faina,fac ca si trenul in gara.
Refuz sa iesim cu amici de'ai nostrii,pt ca...sunt femei in cercul de prieteni.
Nu mai vreau sa ies nicaieri unde sunt femei,impreuna cu el.
O sa incep sa ma izolez...stiu :(
Si m'am gandit in ultima instanta la despartire !

MesajScris: Joi Ian 04, 2007 1:21 pm
de FleurDuLys
gelozia, ca orice alt sentiment poate avea efecte benefice daca se mentine in niste parametri normali. E normal sa il vrei pe celalalt doar pentru tine daca il iubesti insa asta nu ar trebui sa se manifeste in scandaluri de genul 'Numai la femei ti-e gandul nenorocitule' etc, ci intr-o continua incercare de imbunatatire a relatiei si implicit a ta ca persoana. Femeile trebuie sa fie constiente de faptul ca manifestarea violenta a geloziei nu il impiedica pe celalalt sa se uite la alte femei, din contra.
amu, gelozia are si ea anumite cauze: lipsa de incredere in partener (daca s-a intamplat sa greseasca o data) si lipsa de incredere in sine. De aceea intr-o relatie nu trebuie sa ne simtim inferiori celuilalt, iar daca totusi o facem, trebuie sa ne luptam cu noi insine sa ajungem la acelasi nivel, nu sa ne imaginam la tot pasul cum ca ne inseala, altele-s mai frumoase, altele-s mai destepta si-asa mai departe.
si ancamaria, sincer vorbind, un barbat poate sa spuna ca o femeie este frumoasa fara sa doreasca nespus de mult sa faca sex cu ea. La fel cum si tu banuiesc ca poti sa zici despre un barbat (altul decat el) ca arata bine fara sa te indragostesti de el sau mai stiu eu ce. Este doar un lucru care tine de estetica fiecaruia, si sa fim seriosi, un om este totusi o 'opera de arta'.(chicioasa sau nu, asta-i alta poveste)
Si problema ta cred ca este cum am zis mai sus, lipsa de incredere. Deci lucreaza la problema asta si o sa vezi ca atunci cand o sa te consideri tu insati o persoana minunata se va diminua incet incet si gelozia.

MesajScris: Joi Iul 12, 2007 7:20 pm
de Donald
Vreti sa scapati de gelozie, nimic mai simplu. Achile, ar trebui sa te cuplezi cu una ca Akyta sau AncaMaria. Garantez ca cel putin unul dintre voi scapa. Asa ca dati anunt la Matrimoniale: caut barbat (femeie) gelos (oasa) pentru relatie de prietenie...