Frustrarile si Complexele.

Frustrarile si Complexele.

Mesajde gabuba » Lun Dec 01, 2003 2:49 pm

cu totii le avem. Cu totii avem macar unul, dar rar unul. Cand avem unul .. mai apare unul si tot asa.
Dupa cum , probabil , stiu unii dintre voi eu mi-am luat o diploma in psihologie la cursul de jurnalism pe care il fac de mai bine de doua luni, ba chiar am facut si un proiect cu o forumista al carei nume nu il mai precizez.

Frustrarile si Complexele nu au o definitie clara, fiecare psiholog/om intelege ceva mai mult sau mai putin prin ele.
Eu inteleg prin frustrare ceva creat involutar de catre propria persoana sau ceva indus de catre alte persoane mai mult sau mai putin bine voitoare. Din frustrari apar complexele. Iar complexele au numeroase consecinte: nesiguranta de sine, pesimismul etc.

Va astept cu opinii si completari ; plus ca ash dorii sa ne impartasim (asa, ca la biserica) unii altora complexele, sa vorbim deschis despre ele pt ca asta este un prim si important pas spre eliminarea lor . Sau spuneti-ne ce complexe ati avut, si CUM ati reusit sa scapati de ele. Chestii concrete, nu filosofii ca la alea suntem buni toti.

sper sa iasa ceva fain si nu sa fiti superficiali avand in vedere ca nu ne aflam pe forumul de kterinca.

ca sa va incurajez - oarecum - am sa incep eu prin a va spune ce mi-a complexat copilaria. Faptul ca eram mic de inaltime. Asta imi spuneau adultii, si aia de la clase mai mari. Vroiam sa cresc f repede, iar eu faceam gimanastica de performanta (4 ani am facut) si se stie ca gimnastica stopeaza cresterea. Intr-a 5 a m-am lasat de gimnastica in urma unor conjuncturi si m-am uitat in jur. Eram printre cei inalti. Erau atatia care imi ajungeau pana la barbie.... stiu ca asta e o consolare, nu o vindecare. Dar dintr-o data mi-am dat seama cati proshti de 2 m sunt si mi-a trecut totul.
totul sta la nivelul mintii.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
Avatar utilizator
gabuba
 
Mesaje: 6847
Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am

Mesajde Weet-weet » Mar Dec 02, 2003 2:23 am

Eu nu cred ca frustrarile aduc complexele , ci tocmai invers .
Erai complexat de inaltimea ta , nu ? De acolo a pornit frustrarea , ca nu esti inalt etc .
E normal ca fiecare din noi sa aiba complexe , dar nu e atat de normal sa fim frustrati din cauza lor , pentru ca asta inseamna sa ne lasam dominati de complexe . Cine nu are complexe , are o parere prea buna despre el/ea si in cele din urma se va ajunge la o frustrare , aceea de a incerca sa faca totul bine .
Degeaba toata lumea iti spune ca nu esti pe cat de prost crezi tu ca esti , ca esti frumos etc , daca tu crezi contrariul celor spuse de ei , va ramane ca tine . Totul e sa incerci sa vezi de ce zic asa , daca au dreptate , sa te privesti din exterior , sa vezi ce vad ceilalti , sa fii obiectiv , si in cele din urma scapi de complexe si frustrari .. si apar altele .

Unul din complexele mele este cel referitor la felul in care arat . Ma simt magulita cand mi se psune ca arat bine , ca sunt dragutza etc , dar nu cred .. pur si simplu nu cred , nu sunt convinsa de asta . Nu ma simt bine cum arat si nu pot trece peste asta . Nu sunt frustrata din cauza asta .. sa zicem ca e un complex care nu ma domina , stiind ca sunt placuta si acceptata de omul cel mai important din viata mea si chiar incerc sa il cred .. dar nu e asa usor . Nu cred ca voi scapa vreodata de acest complex .. mereu am fost asa si intotdeauna voi fi asa . Mai bine sa am acelasi complex , ma obisnuiesc cu el si imi aduc aminte de el ... uneori .

Concluzia mea , este ca ne nastem cu complexe sau le capatam si trebuie sa le avem , pentru ca nimeni nu e perfect . Cat despre frustrari , trebuiesc invinse , atenuate , pe cat posibil , altfel se ajunge la disperare , nebunie ... si sunt serioasa cand spun asta .
Daca ma insel .. corectati-ma :)
Anti pro-ana
Avatar utilizator
Weet-weet
 
Mesaje: 2682
Membru din: Joi Iun 19, 2003 11:00 pm

Mesajde wwritza » Joi Dec 18, 2003 6:57 pm

Toate fetele-femeile din lume sunt complexate de fizicul lor. Citeam undeva de complexele manechinelor legat de corpul lor. Daca si alea au asa ceva...restul...ce sa mai zica...
Si eu ma simt foarte complexata de fizicul meu. Asta fiindca sunt slaba. Nu ma incalzea cu nimik cand mama imi tot spunea ca exista fete mai urate sau mai nu stiu cum. Pe mine una nu ma facea sa ma simt mai bine.
Acum insa in Anglia, cred ca 80% din femeile de pe aici sunt grase sau tind kiar spre obezitate. Doar asa am inceput sa ma simt si eu un pic mai bine. Dar iara stau si ma gandesc daca EU sunt cea anormala pe aici, obezitatea fiind ceva normal pt ei.
Asa ca iara ne intoarcem la complexe.....si oricum ai fi tot nu te simti bine.
Dar complexul legat de felul in care arati ar trebui sa fie ultimul la care ar trebui sa te gandesti, atata cat esti sanatos, cat poti merge, poti vedea si vorbi...daca nu ai fi putut, atunci chiar ar fi fost o problema
I know who I am and what I am about but I enjoy the journey more than the arival and feel that life for me is about increasing my understanding of the world...
Avatar utilizator
wwritza
 
Mesaje: 981
Membru din: Vin Noi 28, 2003 12:00 am

Mesajde Faded Existence » Joi Dec 25, 2003 9:52 am

Gabizzu..mi-ai reamintit ceva care uitasem...gimnastica opreste cresterea...era o vreme cand lucram cu un aparat greu de abdominale (exact in perioada cresterii, la 14 ani) Acum am 1.60, 16 ani si uni zic sa nu-mi fac probleme, pana la 18 mai cresc etc
Dar nu cred asta...cat sa mai cresc 1 cm, 2? Mama are 1.64 si acei 4 cm nenorociti fac toata diferenta...Tata e destul de inalt...Eu de ce naiba nu cresc? Sa fie gimnastica cauza?
Bine, nu pot sa spun ca sunt ff complexata, dar oricum..intotdeauna m-a complexat fizicul...Asta e problema femeilor din ziua de azi...FAra nici un fel de rusine, oricat de frumoasa ai fi, niciodata nu te consideri frumoasa indeajuns...Dar atat timp cat tu te placi pe tine insuti, si complexul si frustrarea dispare...Totul e sa sti sa nu-ti pese de parerea altora...Viata e mult mai simpla asa....Tot timpul vor fi opinii contradictori, multe dintre ele false...asa ca daca-ti pierzi vremea sa le asculti pe toate, iti irosesti viata
"The distance grows
I'm sinking down
And what I lost, it can't be found
Although I try, can't find my way
Avatar utilizator
Faded Existence
Junior Member
 
Mesaje: 251
Membru din: Dum Mai 26, 2002 11:00 pm

Mesajde gabuba » Joi Dec 25, 2003 10:31 am

pai.. solutia ar fi sa te uiti in jur. femeile nu trec de 1.65, asa ca esti o persoana normala nu una mica.
toate vedetele internationale (in special cataretele) super sexy si la care viseaza toti barbatii sunt minome.
Exemple?
Aguilera? 1.60
Kylie? 1.48
Madonna? 1.54 !!!!

deci, ideea e sa astepti pana la 18-19 ani si ai sa vezi daca mai cresti. depinde cat timp ai facut gim. cu aparatu ala. daca mai putin de o luna nu e problema, daca mai mult se poate orice. si oricum nu e o regula sa iesi cat mama ta, sau cat tatal tau. poti fi o gena mai speciala.

craciun fericit!
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
Avatar utilizator
gabuba
 
Mesaje: 6847
Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am

Mesajde Faded Existence » Joi Dec 25, 2003 9:29 pm

:) U made my day
Mi-a placut faza cu gena speciala :lol:..Am folosit aparatul ala in jur de o luna...Nu cred ca e o problema

In orice caz, un om liber si fericit, invata sa se accepte asa cum e, si bineinteles sa-si iubeasca (ma rog) propria persoana....He he bineinteles sa nu ajunga la extrema cealalta :)
"The distance grows
I'm sinking down
And what I lost, it can't be found
Although I try, can't find my way
Avatar utilizator
Faded Existence
Junior Member
 
Mesaje: 251
Membru din: Dum Mai 26, 2002 11:00 pm

astea is chestii psihologice

Mesajde Mr Teo » Joi Ian 01, 2004 8:17 am

fie le ai fie nu le ai.
Avatar utilizator
Mr Teo
Junior Member
 
Mesaje: 1125
Membru din: Mie Feb 26, 2003 12:00 am

Si eu am fost la fel...

Mesajde Aurolacul » Sâm Ian 10, 2004 3:04 am

Eram atre complexat cu inaltzimea mea. Cu toate ca am 1.74m shi multi ar zice ca sunt normal, mie nu mi se parea asa. Aveam intodeauna impresia ca totzi baietzii erau mai inaltzi decat mine. Dar acuma nu-mi mai pasa aproape deloc. NU conteaza cat de inalt esti sau cum aratzi dupa mine. E ce ai in cap shi ce ai la inima care conteaza, caci asta face cu adevarat un om.
"For evil men to succeed all it takes is for good men to do nothing"
Avatar utilizator
Aurolacul
Junior Member
 
Mesaje: 1753
Membru din: Vin Feb 15, 2002 12:00 am

Mesajde Delphyna » Joi Ian 15, 2004 3:45 pm

Complexe si frustrari...
Sunt foarte sigura ca nu prea exista adolescenti care sa nu fi trecut printr-o serie importanta de complexe ( exceptie facand infatuatii) iar eu am fost una dintre alea cu un stol: greutatea mea a fost intotdeauna mare... prea mare, pe la 14 ani s-a accentuat miopia si am fost nevoita sa port ochelari si colegii de liceu din "biciclista" si "aragaz cu 4 ochi" nu ma scoteau... inaltimea mea... de prin clasa a 5`a e tot 158 cm... ce sa mai zic?
A trecut multisor pana sa-mi dau seama ce e important si ce nu in viata ( cel putin pentru mine). Pot sa va spun din experienta ca am facut regimuri alimentare drastice si am ajuns la 53 de kg care pentru mine a fost un vis... dar nu m-am simtit cu nimic mai bine, mi-am rupt clavicula si nu mai puteam face sport (6luni) si kg s-au "urcat" aproape in totalitate pe mine:) si abia dupa perioada asta (fiind anul 2 daca bine imi amintesc) am depasit ultimele complexe.
Cu ochelarii a fost usor pentru ca la un moment dat intalnesti oameni care nu au vazut in viata loc culoarea cerului, a frunzelor, a florilor, chiar daca le-au simtit parfumul si adierea, sau altii care le-au vazut candva dar si-au pierdut simtul asta si atunci ii multumesti lui Dumnezeu sau ma rog... divinitatii in care esti ancorat pentru ca optica medicala e in continua dezvoltare si pe tine te-a ajutat suficient!
Inaltimea... e si asta o chestie... mama are 166 cm tati vreo 176 cm si eu nu am trecut nicidecum de astia 158, dar in timp au aparut tocurile ajustatoare, care dupa ce un an sau doi mi-au stalcit mersul... (va amintiti perioada aia a tocurilor inalte si groase... ) au fost aruncate si ele cu complexul generator cu tot! Inaltimea fizica e chiar neimportanta, cea morala eventual (indiferent de orientare) poate fi relevanta.
Parerea mea este ca urme din complexe mai raman pe ici pe colo si eradicarea completa nu stiu cand va veni. Eu odata cu timpul ( ca daca zic varsta suna de parca as avea 100 de ani) am trecut peste fiecare chestie care imi nefericea existenta. Cu cat te apleci mai mult asupra celor din jur si iti pierzi din vedere propria persoana cu atat complexele vor fi atenuate pana la a disparea complet. Poate suna prea biblic dar la mine asa a fost.
Si eu sunt de parere ca frustrarile apar din complexe si sunt ceva mai greu de abordat. Dar mai cred ca nu ne nastem cu ele, le dobandim pe parcurs si le pierdem, sper cat mai repede!
Nu stiu cine o sa aiba rabdare sa citeasca povestea asta lunga si cam incoerenta dar vorbesc din punctul de vedere al unei fiinte complexate rau candva dar care a reusit sa scape de majoritatea influentelor negative generate de asa ceva.
Succes in depasirea complexelor!
...realitatea nu exista... totul este o iluzie, in timp ce nimic nu este intamplator...
Delphyna
 
Mesaje: 591
Membru din: Sâm Noi 29, 2003 12:00 pm
Localitate: In my secret life

Mesajde M_Doll » Lun Aug 09, 2004 9:22 pm

am fost complexata ca am avut foarte multe coshuri shi orice faceam nu-mi trecea... am incercat tot felul d leacuri babeshti , am incercat tot felul d produse , am fost la dermatolog shi am urmat un tratament lung , dar fara nici un rezultat... acum o luna a inceput sa ma doara ingrozitor burta shi am fost dusa la doctor urgent, acesta mi-a dat ceva medicamente shi m-a trimis la un ginecolog shi acolo am aflat ca am ceva infectzie la ovare shi deaceea imi ies coshuri(d vreo 6-7 ani)... acuma urmez un tratament shi a inceput sa-mi treaca din coshuri....
You only see what your eyes want to see
Avatar utilizator
M_Doll
Junior Member
 
Mesaje: 105
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde AncaMaria » Joi Ian 04, 2007 1:04 pm

Si eu am un complex mare si lat ...care mi'a dezvoltat si o gelozie obsesiva.
Sunt complexata de marimea sanilor :(
Ii vreau mai mari ...
Nu stiu cum sa trec peste acest complex...
Si mai am unul ..care este de fapt o boala de piele..psoriazis..imi apar niste pete inestetice pe piele in conditii de stres ...si nici de astea nu pot scapa.
Medicii ...nu m'au ajutat cu nimic !
Acum sunt intr'o perioada numita depresie ! Ma simt urata,proasta,incapabila sa fac nimic. :nimic:
AncaMaria
Junior Member
 
Mesaje: 2
Membru din: Mie Ian 03, 2007 7:01 pm
Localitate: departe,undeva...

Mesajde FleurDuLys » Joi Ian 04, 2007 1:36 pm

psoriazisul din cate stiam eu, nu prea trece doar se atenueaza urmand tratamentul adecvat (bunica-mea are si ea psoriazis).
Nu zic ca nu-i inestetic, insa nu e vina nimanui ca ai psoriazis, nu inteleg de ce ar trebui sa dezvolti un complex din asta. Cati ani ai, daca nu e cu suparare ca intreb?!
Sanii iarasi n=ar trebui sa fie un complex, eu una ma plang ca-i am prea mari, dar exista oameni carora le plac sanii mari, la fel cum exista si oameni carora le plac sanii mici. Important e sa te uiti tu la tine in oglinda si sa te 'obligi' sa te placi.
O alta metoda de a iti depasi complexele sau macar de a trai cu ele este sa gasesti la tine acele calitati care te definesc, care te fac 'special' in fata celorlalti. Numai asa o sa realizezi ca daca Dumnezeu ia dintr-o parte, daruieste din plin intr-o alta. Important e sa stim noi ce ne dorim sa avem, mai mari sanii sau mai mult creier, de exemplu. Piele mai curata sau simt al umorului mai ascutit. Si-asa mai departe. Nimic nu e de neinlocuit, nici chiar sanii! :) Gandeste-te ca nici un om nu este perfect, nici fizic, cu atat mai putin moral insa totusi traim unii cu altii de cateva milenii bune. Insingurarea nu este o solutie, suntem croiti pentru a trai in societate, iar complexele stau in calea comunicarii noastre cu ceilalti.
si da, si eu am un mare complex, dar pana acum n-am ajuns sa fiu paranoica atunci cand prietenul meu imi zice de o femeie mai slaba ca mine ca arata bine. Ba chiar ii arat eu femei care mi se pare mie ca arata bine :P Daca nu-ti place ceva la tine, nu lua in seama, fa misto de acel ceva, trebuie sa ii reduci importanta.
Eh cam atat. Cheers!
FleurDuLys
Junior Member
 
Mesaje: 306
Membru din: Sâm Oct 07, 2006 11:00 pm

Mesajde useru_X » Joi Ian 04, 2007 2:09 pm

FleurDuLys scrie:exista oameni carora le plac sanii mari, la fel cum exista si oameni carora le plac sanii mici. Important e sa te uiti tu la tine in oglinda si sa te 'obligi' sa te placi.

da, foarte adevarat, gusturile difera in materie, asa ca stai linistita, zic si io
Avatar utilizator
useru_X
Junior Member
 
Mesaje: 224
Membru din: Joi Iun 08, 2006 11:00 pm

Mesajde kant emir » Joi Ian 04, 2007 3:58 pm

asa grait-a iuzaricsu!
adica incuviintzand (mhmm, mda, desigur, binentzeles, firejte ca da, naturalmente, foarte adevarat) sau contrazicand (olae, socreztu, canci, imposibil, ba nu, ba tu, bapeamatii, exclus, aberant, fals, totalmente fals, nicidecum) nu faci decat sa incurci lumea si sa perzi tinpu, pentru ca ori taci, ori graiesti, tot aia
macar daca puneai punctepuncte ca oripilu, or daca incheiai cu o sudalma de birjar, o injuratura de sofer profesionist, or batar o grosolanie pijkeshiana (cand e in zioa lui inspirata)

marog, sa trecem peste ce nu conteaza
Sunt complexata de marimea sanilor
Ii vreau mai mari ...
Nu stiu cum sa trec peste acest complex...

de unde ejt mah? nai aozit de inplanturi de silicuane? or de sutienu cu buretz?
Ma simt urata,proasta

ai doua posturi, unu cu conplecsele, altu cu gelozia
daca mai pui sho posa, ne putem faca o imagine conpleta, shapoi teom consilia noi in fro directie (cu pastile, sau cu sapun, ca sadam, gasim noi ceva)
"... deasupra-i cer de stele" si legea morala din mine
kant emir
 
Mesaje: 9782
Membru din: Joi Noi 18, 2004 12:00 am

Mesajde useru_X » Joi Ian 04, 2007 4:44 pm

ce ai cu fata? imediat posteaza si pe sinucidere
am scris putin, am incercat sa fiu diplomat, ca mie imi plac sanii mici, si sa nu se complexeze astea cu sanii mari :)))
Avatar utilizator
useru_X
Junior Member
 
Mesaje: 224
Membru din: Joi Iun 08, 2006 11:00 pm

Mesajde kant emir » Joi Ian 04, 2007 4:46 pm

taci, ca am vazut io ca mintz tuata zioa de conplezentza!
mie imi plac sanii mici


mici-mici, da' banuiesc io ca tresa fie mai multzisori, nu?
"... deasupra-i cer de stele" si legea morala din mine
kant emir
 
Mesaje: 9782
Membru din: Joi Noi 18, 2004 12:00 am


Înapoi la Psihologie

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator