Frustrarile si Complexele.
Scris: Lun Dec 01, 2003 2:49 pm
cu totii le avem. Cu totii avem macar unul, dar rar unul. Cand avem unul .. mai apare unul si tot asa.
Dupa cum , probabil , stiu unii dintre voi eu mi-am luat o diploma in psihologie la cursul de jurnalism pe care il fac de mai bine de doua luni, ba chiar am facut si un proiect cu o forumista al carei nume nu il mai precizez.
Frustrarile si Complexele nu au o definitie clara, fiecare psiholog/om intelege ceva mai mult sau mai putin prin ele.
Eu inteleg prin frustrare ceva creat involutar de catre propria persoana sau ceva indus de catre alte persoane mai mult sau mai putin bine voitoare. Din frustrari apar complexele. Iar complexele au numeroase consecinte: nesiguranta de sine, pesimismul etc.
Va astept cu opinii si completari ; plus ca ash dorii sa ne impartasim (asa, ca la biserica) unii altora complexele, sa vorbim deschis despre ele pt ca asta este un prim si important pas spre eliminarea lor . Sau spuneti-ne ce complexe ati avut, si CUM ati reusit sa scapati de ele. Chestii concrete, nu filosofii ca la alea suntem buni toti.
sper sa iasa ceva fain si nu sa fiti superficiali avand in vedere ca nu ne aflam pe forumul de kterinca.
ca sa va incurajez - oarecum - am sa incep eu prin a va spune ce mi-a complexat copilaria. Faptul ca eram mic de inaltime. Asta imi spuneau adultii, si aia de la clase mai mari. Vroiam sa cresc f repede, iar eu faceam gimanastica de performanta (4 ani am facut) si se stie ca gimnastica stopeaza cresterea. Intr-a 5 a m-am lasat de gimnastica in urma unor conjuncturi si m-am uitat in jur. Eram printre cei inalti. Erau atatia care imi ajungeau pana la barbie.... stiu ca asta e o consolare, nu o vindecare. Dar dintr-o data mi-am dat seama cati proshti de 2 m sunt si mi-a trecut totul.
totul sta la nivelul mintii.
Dupa cum , probabil , stiu unii dintre voi eu mi-am luat o diploma in psihologie la cursul de jurnalism pe care il fac de mai bine de doua luni, ba chiar am facut si un proiect cu o forumista al carei nume nu il mai precizez.
Frustrarile si Complexele nu au o definitie clara, fiecare psiholog/om intelege ceva mai mult sau mai putin prin ele.
Eu inteleg prin frustrare ceva creat involutar de catre propria persoana sau ceva indus de catre alte persoane mai mult sau mai putin bine voitoare. Din frustrari apar complexele. Iar complexele au numeroase consecinte: nesiguranta de sine, pesimismul etc.
Va astept cu opinii si completari ; plus ca ash dorii sa ne impartasim (asa, ca la biserica) unii altora complexele, sa vorbim deschis despre ele pt ca asta este un prim si important pas spre eliminarea lor . Sau spuneti-ne ce complexe ati avut, si CUM ati reusit sa scapati de ele. Chestii concrete, nu filosofii ca la alea suntem buni toti.
sper sa iasa ceva fain si nu sa fiti superficiali avand in vedere ca nu ne aflam pe forumul de kterinca.
ca sa va incurajez - oarecum - am sa incep eu prin a va spune ce mi-a complexat copilaria. Faptul ca eram mic de inaltime. Asta imi spuneau adultii, si aia de la clase mai mari. Vroiam sa cresc f repede, iar eu faceam gimanastica de performanta (4 ani am facut) si se stie ca gimnastica stopeaza cresterea. Intr-a 5 a m-am lasat de gimnastica in urma unor conjuncturi si m-am uitat in jur. Eram printre cei inalti. Erau atatia care imi ajungeau pana la barbie.... stiu ca asta e o consolare, nu o vindecare. Dar dintr-o data mi-am dat seama cati proshti de 2 m sunt si mi-a trecut totul.
totul sta la nivelul mintii.