Istoria clubului
Scris: Dum Aug 17, 2003 12:57 pm
In 1923 s-a nascut o legenda
Putine cluburi din Romania se pot lauda astazi cu o traditie atat de indelungata ca a Rapidului. Dar ceea ce face din Rapid un club cu adevarat unic este felul in care s-a impletit in cazul sau istoria cu mitul. Clubul s-a nascut din pasiunea catorva muncitori ceferisti pentru sportul cu balonulrotund. Aceasta pasiune a fost suficienta pentru a-l tine in viata opt decenii. Intr-o zi de septembrie, in toamna lui 1923, maistrul Teofil Covaci si strungarii Grigore Grigoriu si Geza Ginzer, de la atelierele Grivita, semnau actul de fuziune intre "Atelierele" si "Excelsior". Numele pe care l-au ales a fost Rapid. Culoarea visinie aleasa pentru echipament chiar de sotia lui Grigoriu avea sa devina in timp simbolul giulestenilor si al unei iubiri fara seaman. Din 1932, meciurile si antrenamentele au inceput sa se desfasoare sub Podul Grant. Arena a fost terminata abia in 1939, cu ambitia de a reproduce la o scara mai mica stadionul lui Arsenal. Era timpul sa isi faca aparitia si celebra galerie a Rapidului. Clubul a evoluat, in timp, si sub alte denumiri, dar, lucru sugestiv, toate aveau o unica semnificatie, fie ca se numeau "Locomotiva", "CFR" sau, in fine, "Rapid"
Spiritul Rapidului
Pentru cei crescuti in suieratul locomotivelor din Calea Grivitei, Rapid reprezenta esenta sportivitatii si posibilitatea de a se simti invingatori in fata unui adversar mai puternic. O evadare dintr-un trai deloc usor, la fiecare sfarsit de saptamana, si o raza de speranta. Cu timpul, oameni de toate conditiile au inceput "sa se simta giulesteni". Rapid a devenit echipa cu cei mai multi simpatizanti din randul vedetelor si artistilor, oameni ce au iubit sincer spiritul alb-visiniu. Era si greu sa nu fii atras de arena de sub Podul Grant, cand pe ea evoluau nume de legenda ca Baratki, Ionica Bogdan, Bazil Marian, Ozon sau Fanica Filote. Era vremea cand pe Giulesti se inventa fotbalul spectacol. O reteta care s-a dovedit de succes in Cupa Romaniei, competitia predilecta a clubului, si care avea sa-i aduca pe alb-visinii in finala Cupei Europei Centrale in 1940, nedisputata din cauza razboiului. Marele vis al Giulestiului, cucerirea campionatului, s-a implinit abia in 1967, cu Valentin Stanescu la carma si cu jucatorii Raducanu, Lupescu, Motroc, Dan Coe, Greavu, Dinu, Jamaischi, Nasturescu, Neagu, Codreanu, Nichi Dumitriu, Puiu Ionescu si altii. Pe gazonul Potcoavei (pe atunci, actuala tribuna din dreptul tabelei de marcaj nu exista) au pasit de-a lungul timpului echipe ca Juventus, Rapid Viena, Leeds United, Anderlecht, AC Napoli, Legia Varsovia, Totenham, Inter Milano, Charleroi, Eintracht Frankfurt, Karlsruhe, nu putine trebuind sa se recunoasca invinse de exuberanta formatie a romanilor
Zorii primului deceniu de dupa caderea comunismului gaseau Rapidul in suferinta celei de-a doua divizii, cu o baza materiala aproape inexistenta. Ceea ce a urmat ar putea fi numit drept "deceniul marilor sperante" pentru Giulesti. Sperantele suporterilor ce animau tribunele batranului stadion, nemodernizat de zeci de ani, au renascut odata cu implicarea investitorilor animati de o pasiune comparabila cu a lor. Dupa preluarea clubului, George Copos s-a impus ca investitorul cel mai important din fotbalul romanesc. An de an, milioane de dolari au fost investiti in crearea unui lot competitiv, a bazei de selectie, pornind de la nivelul juniorilor, in stadion si in ultramodernul cantonament de la Pro Rapid. Rezultatele nu au intarziat sa apara. O participare laudabila in Cupa UEFA cu Viorel Hizo la timona, o finala a Cupei Romaniei si o clasare constanta in fruntea clasamentului. Devenise limpede pentru toata lumea ca Rapid era din nou o forta respectabila in fotbalul romanesc.
Adevaratele performante au purtat, insa, marca unui antrenor pe care Inter Milano si Galatasaray aveau sa ni-l "rapeasca" pe rand, ultima, pentru a-si trece in palmares o Supercupa a Europei. Mircea Lucescu a insemnat o cupa dupa 23 de ani in vitrina clubului, un campionat pierdut in ultimele secunde in urma erorilor flagrant de arbitraj, si - dupa o asteptare de 32 de ani - al doilea titlu in Giulesti. Astazi, Rapid beneficiaza de conditii de pregatire la nivel european, in baza de la Pro-Rapid, iar potcoava de sub Podul Grant a fost reintregita cu o peluza noua (unde s-a plasat galeria), scaune din plastic si instalatie de nocturna. In Europa, giulestenii au incercat marea aventura, dupa meciuri fara gol primit in deplasare, pe doua mari arene ale lumii, in compania legendarelor Liverpool si Paris Saint-Germain.
Giussy Baratki, "minunea blonda"
In 1930 a fost declarat cel mai bun mijlocas din Europa. A activat pe toate posturile, inclusiv pe cel de portar. A imbracat cu aceeasi daruire tricourile a doua selectioate nationale, a Romaniei si a Ungariei, demonstrand ca fotbalul poate fi o punte a prieteniei. A fost, deci, un jucator emblematic pentru Rapidul interbelic. S-a nascut la Oradea, la14 mai 1910. A inceput fotbalul la OSK, echipa cartierului orasului. Dupa o ascensiune fulgeratoare, trece pe la cluburile oradene Staruinta si CAG. Pleaca in Ungaria pentru a activa la Hungaria Budapesta, de unde va reveni in orasul natal, la Crisana. Din 1936, cel care a fost supranumit "minunea blonda", a ajuns in potcoava Giulestiului jucand la Rapid pana in 1944. Intr-un meci impotriva Spaniei se remarca aparand buturile nationalei maghiare. In nationala Romaniei a jucat de 20 de ori inscriind 14 goluri, iar in cea a Ungariei de 8 ori. In campionatul Diviziei A figureaza cu un numar de 100 de goluri marcate si a participat la editia din 1938 a Campionatului mondial din Franta. S-a stins din viata in 1962.
Rapidistii au facut cunostina cu Baratki in 1936, la Oradea, cand respectivul le inscria un gol de la 40 de metri. Cei care au prins acele timpuri nu pot uita maiestria loviturilor libere de la mare distanta, pe care Baratki le transforma cu o uimitoare precizie in goluri de o rara frumusete. Sau de un meci la Cluj, contra Universitatii. Atunci, la pauza, sepcile rosii conduceau cu 2-0. In vestiar, Giussy a promis ca in zece minute va fi restabilita egalitatea In partea secunda a intalnirii, Baratki a pasat la primul gob al Rapidului si l-a inscris pe cel al egalarii. Trecusera noua minute! Intr-o semifinala de Cupa cu Venusul, presedintele Rapidului, Alfred Fulga, i-a promis lui Baratki dezlegarea pentru francezii de la Olimpique Lille daca se vor califica si va juca bine. Dupa o partida senzationala, reusita de minunea blonda, acelasi presedinte a facut o criza de nervi jurand ca nu va da niciodata drumul unui asemenea jucator.
Inaintea unei semifinale, contra Venusului (un fel de Dinamo al perioadei interbelice), Baratki, alaturi de Vintila, Auer si Rafinschi a fost arestat din ordinul prefectului Gabriel Marinescu, presedinte de onoare la Venus, pentru ca a eliminat echipa condusa de acesta. Partida s-a rejucat la cererea Rapiodului, iar Baratki si Auer au promis ca vor marca fiecare cate doua goluri. Partida s-a incheiat cu scorul de 4-2 pentru Rapid, prin golurile inscrise de cei doi, iar Marinescu a cerut postul de presedinte de onoare al formatiei din Giulesti.
Auer, Moldoveanu, Baratki, Barbu, Bogdan
Acesta este atacul Rapidului deceniului trei, un Rapid care ocupa locul 2 in campionat, dar aducea Cupa Romaniei de sase ori consecutiv in vitrina clububui din Giulesti. Erau vremurile cand victoriile mari si mici se sarbatoreau la restaurantul "Luther" de langa Gara de Nord, iar Maria Tanase canta "Glasul rotilor de trenâ€Â
Putine cluburi din Romania se pot lauda astazi cu o traditie atat de indelungata ca a Rapidului. Dar ceea ce face din Rapid un club cu adevarat unic este felul in care s-a impletit in cazul sau istoria cu mitul. Clubul s-a nascut din pasiunea catorva muncitori ceferisti pentru sportul cu balonulrotund. Aceasta pasiune a fost suficienta pentru a-l tine in viata opt decenii. Intr-o zi de septembrie, in toamna lui 1923, maistrul Teofil Covaci si strungarii Grigore Grigoriu si Geza Ginzer, de la atelierele Grivita, semnau actul de fuziune intre "Atelierele" si "Excelsior". Numele pe care l-au ales a fost Rapid. Culoarea visinie aleasa pentru echipament chiar de sotia lui Grigoriu avea sa devina in timp simbolul giulestenilor si al unei iubiri fara seaman. Din 1932, meciurile si antrenamentele au inceput sa se desfasoare sub Podul Grant. Arena a fost terminata abia in 1939, cu ambitia de a reproduce la o scara mai mica stadionul lui Arsenal. Era timpul sa isi faca aparitia si celebra galerie a Rapidului. Clubul a evoluat, in timp, si sub alte denumiri, dar, lucru sugestiv, toate aveau o unica semnificatie, fie ca se numeau "Locomotiva", "CFR" sau, in fine, "Rapid"
Spiritul Rapidului
Pentru cei crescuti in suieratul locomotivelor din Calea Grivitei, Rapid reprezenta esenta sportivitatii si posibilitatea de a se simti invingatori in fata unui adversar mai puternic. O evadare dintr-un trai deloc usor, la fiecare sfarsit de saptamana, si o raza de speranta. Cu timpul, oameni de toate conditiile au inceput "sa se simta giulesteni". Rapid a devenit echipa cu cei mai multi simpatizanti din randul vedetelor si artistilor, oameni ce au iubit sincer spiritul alb-visiniu. Era si greu sa nu fii atras de arena de sub Podul Grant, cand pe ea evoluau nume de legenda ca Baratki, Ionica Bogdan, Bazil Marian, Ozon sau Fanica Filote. Era vremea cand pe Giulesti se inventa fotbalul spectacol. O reteta care s-a dovedit de succes in Cupa Romaniei, competitia predilecta a clubului, si care avea sa-i aduca pe alb-visinii in finala Cupei Europei Centrale in 1940, nedisputata din cauza razboiului. Marele vis al Giulestiului, cucerirea campionatului, s-a implinit abia in 1967, cu Valentin Stanescu la carma si cu jucatorii Raducanu, Lupescu, Motroc, Dan Coe, Greavu, Dinu, Jamaischi, Nasturescu, Neagu, Codreanu, Nichi Dumitriu, Puiu Ionescu si altii. Pe gazonul Potcoavei (pe atunci, actuala tribuna din dreptul tabelei de marcaj nu exista) au pasit de-a lungul timpului echipe ca Juventus, Rapid Viena, Leeds United, Anderlecht, AC Napoli, Legia Varsovia, Totenham, Inter Milano, Charleroi, Eintracht Frankfurt, Karlsruhe, nu putine trebuind sa se recunoasca invinse de exuberanta formatie a romanilor
Zorii primului deceniu de dupa caderea comunismului gaseau Rapidul in suferinta celei de-a doua divizii, cu o baza materiala aproape inexistenta. Ceea ce a urmat ar putea fi numit drept "deceniul marilor sperante" pentru Giulesti. Sperantele suporterilor ce animau tribunele batranului stadion, nemodernizat de zeci de ani, au renascut odata cu implicarea investitorilor animati de o pasiune comparabila cu a lor. Dupa preluarea clubului, George Copos s-a impus ca investitorul cel mai important din fotbalul romanesc. An de an, milioane de dolari au fost investiti in crearea unui lot competitiv, a bazei de selectie, pornind de la nivelul juniorilor, in stadion si in ultramodernul cantonament de la Pro Rapid. Rezultatele nu au intarziat sa apara. O participare laudabila in Cupa UEFA cu Viorel Hizo la timona, o finala a Cupei Romaniei si o clasare constanta in fruntea clasamentului. Devenise limpede pentru toata lumea ca Rapid era din nou o forta respectabila in fotbalul romanesc.
Adevaratele performante au purtat, insa, marca unui antrenor pe care Inter Milano si Galatasaray aveau sa ni-l "rapeasca" pe rand, ultima, pentru a-si trece in palmares o Supercupa a Europei. Mircea Lucescu a insemnat o cupa dupa 23 de ani in vitrina clubului, un campionat pierdut in ultimele secunde in urma erorilor flagrant de arbitraj, si - dupa o asteptare de 32 de ani - al doilea titlu in Giulesti. Astazi, Rapid beneficiaza de conditii de pregatire la nivel european, in baza de la Pro-Rapid, iar potcoava de sub Podul Grant a fost reintregita cu o peluza noua (unde s-a plasat galeria), scaune din plastic si instalatie de nocturna. In Europa, giulestenii au incercat marea aventura, dupa meciuri fara gol primit in deplasare, pe doua mari arene ale lumii, in compania legendarelor Liverpool si Paris Saint-Germain.
Giussy Baratki, "minunea blonda"
In 1930 a fost declarat cel mai bun mijlocas din Europa. A activat pe toate posturile, inclusiv pe cel de portar. A imbracat cu aceeasi daruire tricourile a doua selectioate nationale, a Romaniei si a Ungariei, demonstrand ca fotbalul poate fi o punte a prieteniei. A fost, deci, un jucator emblematic pentru Rapidul interbelic. S-a nascut la Oradea, la14 mai 1910. A inceput fotbalul la OSK, echipa cartierului orasului. Dupa o ascensiune fulgeratoare, trece pe la cluburile oradene Staruinta si CAG. Pleaca in Ungaria pentru a activa la Hungaria Budapesta, de unde va reveni in orasul natal, la Crisana. Din 1936, cel care a fost supranumit "minunea blonda", a ajuns in potcoava Giulestiului jucand la Rapid pana in 1944. Intr-un meci impotriva Spaniei se remarca aparand buturile nationalei maghiare. In nationala Romaniei a jucat de 20 de ori inscriind 14 goluri, iar in cea a Ungariei de 8 ori. In campionatul Diviziei A figureaza cu un numar de 100 de goluri marcate si a participat la editia din 1938 a Campionatului mondial din Franta. S-a stins din viata in 1962.
Rapidistii au facut cunostina cu Baratki in 1936, la Oradea, cand respectivul le inscria un gol de la 40 de metri. Cei care au prins acele timpuri nu pot uita maiestria loviturilor libere de la mare distanta, pe care Baratki le transforma cu o uimitoare precizie in goluri de o rara frumusete. Sau de un meci la Cluj, contra Universitatii. Atunci, la pauza, sepcile rosii conduceau cu 2-0. In vestiar, Giussy a promis ca in zece minute va fi restabilita egalitatea In partea secunda a intalnirii, Baratki a pasat la primul gob al Rapidului si l-a inscris pe cel al egalarii. Trecusera noua minute! Intr-o semifinala de Cupa cu Venusul, presedintele Rapidului, Alfred Fulga, i-a promis lui Baratki dezlegarea pentru francezii de la Olimpique Lille daca se vor califica si va juca bine. Dupa o partida senzationala, reusita de minunea blonda, acelasi presedinte a facut o criza de nervi jurand ca nu va da niciodata drumul unui asemenea jucator.
Inaintea unei semifinale, contra Venusului (un fel de Dinamo al perioadei interbelice), Baratki, alaturi de Vintila, Auer si Rafinschi a fost arestat din ordinul prefectului Gabriel Marinescu, presedinte de onoare la Venus, pentru ca a eliminat echipa condusa de acesta. Partida s-a rejucat la cererea Rapiodului, iar Baratki si Auer au promis ca vor marca fiecare cate doua goluri. Partida s-a incheiat cu scorul de 4-2 pentru Rapid, prin golurile inscrise de cei doi, iar Marinescu a cerut postul de presedinte de onoare al formatiei din Giulesti.
Auer, Moldoveanu, Baratki, Barbu, Bogdan
Acesta este atacul Rapidului deceniului trei, un Rapid care ocupa locul 2 in campionat, dar aducea Cupa Romaniei de sase ori consecutiv in vitrina clububui din Giulesti. Erau vremurile cand victoriile mari si mici se sarbatoreau la restaurantul "Luther" de langa Gara de Nord, iar Maria Tanase canta "Glasul rotilor de trenâ€Â