Copiii fac rotocoale de praf pe străzi. Vaporaşe de lemn se ciocnesc in şanţurile umplute varf cu apă.
- Mitea cine ţi-a făcut lotca?
- Nu-i lotcă, e corabie.
-Daaaa! Ce corabie e asta fără panze? Legai ba un platoc de-a lu’ matca şi făceai ba panze ca să semene a corabie. Eu i-am dat lui diet Sava o sticlă de ţuică şi uite corabie!
Simţea cum se inroşeşte de necaz, se vedea vorbit de prietenii lui de joacă. íŽi venea să se ducă acasă şi să ţipe cat il ţine gura la tată-său că i-a făcut corabia in bătaie de joc, mai ales fără panze. Dar Vasile e la utrenie. Şi el ştie bine că nu o să-i spună nimic. Altfel, o să ţină tot postul şi va manca numai cnaş. E bun şi cnaşul, dar mai bun e borşul de peşte.
- Ulia ! Ieşi odată din casă şi du apă la viţel! Ce-o face atata in casă?!
- Brodează perdeaua de la baba Maşa.
- N-a avut ce face baba Maşa! Acu nu mai poţi s-o struneşti la treabă. Ulia du-te şi adapă viţelul! Zaraza!
- Vin, vin!
- De Paşti o să vii şi o să-mi zici că e harmoşca la colţ! Să nu cumva să-mi ceri să te las! Numai să-l prind pe Poştaş că zdrăngăne cu harmoşca la poartă!
Ferestrele geamului mic, cu două cadre de lemn de dud, se deschid subit ca două aripi de libelulă. Verdele a doi ochi sfredelitori ţaşneşte pe geam. Greieri cu gene săvarşesc minunea dimineţilor de aprilie. Lumina intră năvalnic in odaie ca mieii cind scapă din staul. Căldura ochilor...Căldura soarelui.... Căldura pentru care soarele şi-ar da toate spicele din care-şi ia culoarea, toţi macii din care-şi soarbe amurgul, toate penele de vultur cu care işi mangaie verile. Soarele şi-ar dori să fie om. Altfel, de ce-ar da buzna-n casa omului in fiecare zi?
Perdelele albe brodate după ultimele modele de peste Dunăre se lasă purtate de boarea dimineţii. In falfaitul lor se simte parfumul de busuioc agăţat in buchete mari de cuiele din perete. Nu toată lumea are perdele brodate. Vasile le-a adus de de la Valcov cand a fost să vandă peştele. A adus şi smochine uscate, şi făină, şi orez, şi esenţă de vanilie. Au ce pune in cozonacul de Paşti. Anul trecut au avut cel mai frumos cozonac din sat. Femeile se uitau inciudate la miezul galben, pufos ca un pui, cu stafide pe ici pe colo. Lucea in soare mai tare ca turlele bisericii. Rotund, lucios de la untură şi presărat cu bombonele mici semăna cu cupolele bisericilor ruseşti de la Moscova .
Ulia se uită furioasă la maică-sa. Ce vrea să insemne asta?
- Dar nu numai Petrica are harmoşcă, şi Steşca are, şi Alioşca are. Doar că Petrica are harmoşcă nouă şi cantă mai bine decat ceilalţi.
- Lasă că vine batica şi-ţi arată el harmoşcă. íŽmpleteşte-ţi păru' şi nu mai umbla ca viedma despletită.
Fetele nemăritate işi poartă părul impletit intr-o coadă şi acoperit cu un platoc - o broboadă mare, inflorată, cu ciucuri. După ce se mărită işi impletesc părul in două cozi şi le răsucesc in jurul capului. Apoi işi pun o căciuliţă din bumbac sau mătase - chicică, iar peste chicică un platoc.
- Oh, imi vine să iau cuţitul şi să-l tai.
- Ai văzut ce păr are babca Maşa la 80 de ani? Femeile nu au voie să-şi taie părul. Te pedepseşte Dumnezeu! Pe lumea cealaltă ai să umbli chială!
Părul ei parcă e smoala cu care a vopsit Vasile lotca. Te frig degetele doar uitandu-te la el. E printre puţinele fete cu părul negru din sat. Cele mai multe au părul blond. Blond ca petalele de floarea-soarelui. Prea blond. Te dor ochii uitandu-te la el. Pistruii se văd ca nişte seminţe.
- Nu şti unde e platocul meu? Aseară l-am pus pe sunduc...
- Pune-ţi unul de-al meu şi haida!
Clopotele bat asurzitor. Semn că s-a terminat utrenia. Femeile zoresc treaba. Vasile e ca focul la manie. Tună şi fulgeră dacă mancarea nu e pe masă cand vine de la biserică. Şi să nu fie caldă ?! Vai de pielea lor. Şi nu caldă aproape fierbinte, şi nici călaie, aproape rece. Să fie caldă! Ştiu ele cum. Trebuie să ştie! Altfel, prapala, şi aia bătrană şi aia tinără!
Un bărbat inalt, cu părul lung, cu barbă, să faci o perină nu alta, se indrepta spre gardul de stuf nou-nouţ din uliţa principală. Te uiţi la el şi iţi vine să cazi in genunchi. Zici că e Dumnezeu - aşa cum il descrie popa la biserică, atunci cand babele intreabă: "E frumos Dumnezeu?"
Iar popa răspunde de parcă, numai ce a venit de la bufet, unde au cinstit prieteneşte un pahar de ţuică: „Inalt, frumos...â€Â