Concluzie: O POZA NU MANANCA CACAT, ASTA E!
poza nu
da tu - sa fii sanatoasa!
cum drec de numa masculii din juru tau (de eri si de az) is imputzitz la pupatuare si vulgari si mitocani, iara tu ejt perfecta?
numa prostii tind spre realitate, pentru ca n-au imaginatie sa-si urce o poza pe pereti si sa o futa-n gand.
aoz, ia mai lason fasui da bucurejt, ca zici prostii mai mari decat paru tau
prostii tind spre realitate, da tot iei se refugiaza in imaginatie atunci cand nu pot (de projtce-s, or de ghinionisti) sa-si gaseasca implinirea in aceeasi realitate
ce mananci tu acolo (casatz gasesc iar scuza si justificare) ie apanaju artistului (fie el poet, pictor or actor or dansator or miuzishan), da' nam pofta sa tenvatz acuma cei arta si prin ce anume se deosebeste fantezia unui prost de de fantezia unui poet
ideea e ca te cam intreci cu gluma cand te apuci sa generalizezi gen
numa prostii is normali
da, io is normal, si miam trait iubirile cat am putut io de intens, si nash da o secunda din ganditu meu (cu drag, cu dor, cu durere) la o muere adevarata pe milenii de fantasme deale tale legate de poze indiferente
asta ca so clarific intre mine si tine, ca ma plictisesti cu complexele tale de (1) stiutoare de iubire, de (2) divina locuitoare a bucurejtului si de (3) fantasmuitoare
1 - mie sa nu-mi dai definitii de pe bartleby (ca dexu ie pentru mojicii de romani, nu?), ci sami definesti cu vorbele tale, cu nivelu tau de intelegere si de interpretare, si filtrat prin chiar experientza ta de viatza; ca copipeist face orce semianalfabet, sau orce pujtuaica de 14 ani
2 - da, is provincial, locuiesc intr-un minunat cadru natural, cu ape si lacuri si munti si dealuri domoale; in orice clipa am unde sa-mi odihnesc ochii, peste deasupra capetelor semenilor mei - si asta nu ma complexeaza deloc; in plus, "mirajul" centrului, al chilometrului zero, al orei ecsacte la care viseaza atata pustime care vrea afirmare si distractie si fuga de plictiseala - toata astea dispar vizitand un oras cuadevarat mare si cuadevarat frumos - fa o tura prin paris, vezi statuile de la orce coltz, vezi podoabele podurilor si cladirilor (interior si exterior), vezi modestia shocanta a frumusetii urbane, vezi modul in care orasul a fost gandit si dezvoltat (spatiu si timp, ca s-a tinut cont de ambele) ca un organism si ca o personalitate
si pe urma o sa te gandesti la prapaditu tau de bucurejt ca la orce targushor de provincie, plin de tzarani si de necioplitz care si-au construit fel de fel de rahaturi chicioase si pompoase, s-a incalecat prosteste noul peste vechi, fara niciun fel de armonie ori macar decentza disciplinata
sau macar budapesta or praga
or vezi o metropola cat un sfert de romanie, si fa apoi din bucurejt un ghetoutz suburban (asta de "mare")
shapoi ia zimi carei meritul tau ca esti bucuresteanca? te-a cautat presedentia sa te aduca unde ti-e locul? sau parlamentul? sau academia?
sau scutestete de postura asta penibilutza
3 carei valoarea fantasmelor tale? nafara de partidele transpirate cu reveneagu, pijke si cati altii zor mai fi trecut prin patu mintzii - ai imaginat cutremuratoare povesti de amor? ca io creca mai multe parale face visu cela de relatie simpla si naturala, pe care l-ai incheiat bocind cu
" de ce nu se poate intampla asa ceva cu-adevarat. Atat de mult am cerut?" decat tot cetz imaginezi tu ca vrei satz imaginezi
deci vis, nu-i lucrarea lu mintea ta aia constienta de mare valuarea ta, ci ie o simpla si involuntara si inconstienta plasmuire care esprima dorinta de
normalitate - simpla si fara de masti si capcane si fantasme cu poze