Viaţa pământească a Miracolului din Titan

[Oribilul Mosh]

A fost ziua lui Eufrosin. Sarpele ne-a inzestrat cu sanatate si asa am reusit amandoi sa sarbatorim fericitul eveniment, la doar o zi dupa ce Eufrosin a implinit 24 de ani. In jurul orelor 18 ne-am indreptat amandoi agale spre Segarcea, perla Titanului. (aici ma vad nevoid sa fac o mica paranteza si sa precizez ca adevarata perla a Titanului sunt chiar eu, dar Segarcea fiind un local mereu la inaltime poate merita sa imprumute aceasta titulatura)

Am servit snitele din piept de pui, cartofi prajiti , salata de varza si traditionalele beri. Blonde in cazul meu, brune in cazul sarbatoritului. Oricum, cand il ai la masa pe Eufrosin mancarea trece in plan secund, primand discutiile cu acesta.

Eufrosin : Ai baut bah vodka de ti-am adus-o ?
Moshu : Nu, bah. Astept un moment foarte special. Aia nu e bautura sa o bei asa oricum. Trebuie un moment foarte special.
Eufrosin : Pai ce moment ?
Moshu : Nu stiu. Dar pana acum am avut doar momente speciale. Astept ceva foarte special.
Eufrosin : Uite ! Intr-o zi de ziua ta, nu stiu inca in ce an, sarpele ii va aduce la tine acasa in acelasi timp pe Romica Puceanu, Dona Dumitru Siminica, Gabi Lunca si Gica Petrescu. Si vor canta toti patru cate o melodie pentru tine. Iar apoi torni o vodka si bei cu ei.

La un moment dat intra un om la vreo 60 de ani in local, posesor al unei mari burtzi. In mana tinea o plasa.

Eufrosin : Uite, asa o sa ajungi si tu !
Moshu : Pai chiar eu sunt bah. Dar vin din viitor. M-am intors in timp sa vad ce se intampla.
Eufrosin : Nu bah. Ca ar fi fost si sarpele cu tine.
Moshu : Pai ce crezi ca e in plasa ?

Omul, adica eu in viitor, s-a invurtit putin prin local dupa care a iesit. Il intreb pe Eufrosin ce s-a intamplat iar el imi raspunde cu promptitudine : “Incerci sa te lasi de fumat. Si ai intrat putin in local ca sa inspiri fumul de aici, pana te dezobisnuiesti.â€Â

[Oribilul Mosh]

Este ora 4:07.Dimineatza zilei de 9 mai. Anul Domnului 2004. De 5 minute am intrat in casa. Am venit de la majoratul lui Decret. Nu mai fusesem la un majorat de 7 ani. In toata viatza mea am fost la vreo 12 majorate. A lu' Decret se claseaza lejer in top 3.
Pe la vreo orele 23 am sunat-o pe Catzelusha. Am ramas placut impresionat de vocea ei, foarte sobra si serioasa. Pe la 23:30 m-a sunat Eufrosin. Fusese cu sarpele in Cismigiu.
Canada si Suedia se vor intalni in finala campionatului mondial de hockey. In acest meci voi tine cu spectacolul.
Acum merg la un bine meritat somnic.

[Oribilul Mosh]

Nu-mi vine sa cred. Gugustiucii de care vorbeam intr-o pagina anterioara isi fac cuib la mine la geam, la bucatarie. Ma tot miram de ce vin asa de des. A fost un spectacol sa-i privesc toata dimineatza. Sunt un gugustiuc si o gugustiuca. Femela sta si construieste cuibul, iar masculul aduce tot felul de chestii in cioc, pentru constructie. Apoi le da femelei, iar aceasta le impinge cu gheara. Diseara o sa fac o mamaliga, sa le dau sa manance. Nici nu mai las geamu deschis la bucatarie sa nu intre sa-mi manance din mancare.
Cand eram mic, pe terasa la bunici in fiecare primavara isi faceau gugustiucii cuib. Vreo 6-7 ani la rand. Aveam un ghiveci de flori golit, suspendat undeva pe perete...si acolo se punea sa oo gugustiuca. N-avea nici o treaba cu noi si nici noi cu ea. Stateam cu bunicii la masa pe terasa chiar acolo si nu ne baga in seama.
Frumoasa natura, cand o observi de aproape.

[Oribilul Mosh]

Cata munca, cata migala la cuibul gugustiucilor. Acum femela e in cuib si doarme. Nici nu mai aprind lumina in bucatarie, sa nu o deranjez. Vorba lu’ Aliosha, ma simt special ca gugustiucii s-au gandit sa isi faca cuib la fereastra bucatariei mele.

Dupa bunu-mi obicei , plecat de la servici cu trei ore mai devreme , am pornit pe jos fara nici o noima. La Scoala Iancului, trei pusti la vreo 9-10 ani ma opresc si unul dintre ei ma intreaba : “Domnu’, domnu’...cu cine tineti la fotbal ? Cu Steaua sau Dinamo ? “ . Ii raspund eu sa-i fac placerea : “cu Steaua ! “ . La care pustiul : “yeeeeeeeeeeeeeâ€Â

[Oribilul Mosh]

Intrebat ce nu imi place, am ajuns la urmatoarele concluzii :

Nu-mi place cand oamenii urca in mijloacele de transport in comun si raman in usha, negandindu-se si la pasagerii ce urca in urma lor. Nu-mi plac oamenii care atunci cand te vad prima oara dau mana cu tine si spun : “incantat !â€Â

[Oribilul Mosh]

Intr-o lume rea, meschina, dura, plina de ura....doar cei puternici reusesc sa supravietuiasca. Nu asa s-a intamplat si cu gugustiucii din ouale de gugustiuc de la geamul bucatariei mele.Ieri am lipsit de acasa intre orele 7 si 12:30. La intoarcere ouale nu mai erau in cuib, iar acesta era parasit.Cioara le-a mancat.Cioara care tot a dat tarcoale cateva zile, pana la urma si-a atins scopul.Cu doua zile in urma o gonisem chiar eu. De aproape cioara este un animal mare.Se zice ca traieste in jur de 100 de ani.Asadar vom avea cu doi gugustiuci mai putin.Cel mai rau mi-a parut de chinul parintilor care au incalzit ouale cateva nopti in care ploaia a cazut necontenit peste ei.

[Oribilul Mosh]

Astazi praznuim pe Marii Imparatzi Constantin si Elena. Sincer nu mai stiu ce rol au jucat in istorie.Parca era ceva legat de crucea pe care a fost rastignit Iisus. Oricum, e un mare praznic si motiv de sarbatoare mai ales daca ai in familie vre'un purtator de nume al Sfiintilor Imparati. Eu de pilda o am pe matusimea. Plec diseara la ea la Campina, sa mananc si sa beau. Dar i-am si luat cadou scump. Am fost de dimineatza si i-am luat doua vase de sticla termoizolanta, d'alea de tzi mancare si o bagi in cuptor. 496 mii. Cu banii astia mancam trei mese la Segarcea, dar asta e. :)

Apoi in drumul spre casa am fost la biserica si am stat si eu vreo 20 de minute sa-l ascult pe popa. De fapt erau doi popi si aveau si cor. Au cantat foarte frumos si s-au rugat pentru toata lumea. Mi-a placut cand au spus : "sa ne rugam pentru marii luptatori din toate timpurile care au cazut pentru Romania". Frumos de tot.

Iar vremea este superba. La 7:50 AM, cand am iesit afara, era un soare minunat. Diminetzile de mai sunt cele mai frumoase din tot anul, dupa cum spuneam si alta data in jurnalul meu.

[Oribilul Mosh]

Azi am fost pe la Alexandru p'acasa. In primul rand pentru a vedea ce mi-a adus si in al doilea rand pentru a inspecta locul oficial de vizionare al campionatului european de fotbal, editia Portugalia 2004. Am gasit incinta complet schimbata, dotata cu aparatura de ultim model, dar si cu fotolii si canapele de piele. Jack lenevea in mijloc, iar cand am intrat si-a frecat de cateva ori botul de piciorul meu dupa care a atipit la loc. Scopul sau este de a o bucura pe doamna Monica.90 % din timp Jack pare impaiat.Am fost servit cu o bere Stela Artois, alaturi de care si-au facut loc cateva spirite mai mult decat bine-venite.

Am revenit acasa, insotit de ploaia mocaneasca care nu s-a oprit prea mult in decursul acestei zile. Am servit o umila masa (aici Ciuc ma va intreba : "cui ai servit-o?") constand din cartofi prajiti, peste, branza, paine si un mar.

Maine tre' sa merg la piatza. Pe lista mea se afla scrise urmatoarele : 2 kile mazare, 3 legaturi de marar, 1 legatura de ceapa, 1 kil castravetzi, juma' de kil de rosii (deh...inca sunt scumpe...dar am pofta), 1 pachet de unt, niste salam Alpin, 1 punga spaghete, 2 paini si nu in ultimul rand 2 kile de mere.

Ma culc. Noapte buna.

[Oribilul Mosh]

Dupa cum spuneam si pe 21 mai, am fost la matusi’mea s-o sarbatoresc. Si nu oriunde, ci in comuna Telega, judetul Prahova unde unchii mei se retrag la fiecare sfarsit de saptamana pentru a scapa de stresul orasului.
Am parasit Bucurestiul pe la orele 22, vineri seara. 10 oameni in 2 masini. Unchiu’ la volanul unei Dacii 1310 din 1983, rosie. Matusa la volanul undei Dacii SuperNova Clima din 2002. Am stat in masina cu unchiu, pe scaunul din dreapta soferului, pentru ca evident...nu aveam cum sa incap pe bancheta din spate unde ar fi trebuit sa mai stau cu alte doua persoane. Desi aveam pe la picioare gentzi si tot felul de sacose, drumul a decurs in mod placut. Linistea de pe sosea si din aer, luminitzele caselor de pe DN1, muzica de la radioul din masina m-au facut sa ma simt bine in cele aproape doua ore de drum. Pe frecventza Radio Romantic era sarbatorit Charles Aznavour, care a doua zi implinea 80 de ani. Am ascultat cu placere cateva din melodiile legendarului cantaretz francez.

Tata (de pe bancheta din spate) : “Am ajuns la Baicoi. Mai avem putin.â€Â

[Oribilul Mosh]

Var'mea e un copil persecutat. Parintii ei nu ii dau voie sa isi bage internet acasa. "De ce?" , o intreb eu pe matusi'mea. La care mi se raspunde : "pai nu vezi mai Gabi cate nenorociri se intampla ? cine stie peste cine mai da pe internet, care se da drept altcineva ? pe urma sa nu avem probleme ! ".
Var'mea aproape cu lacrimi in ochi : "da mai mama, dar uite...Gabi se intalneste saptamanal cu prietenii lui de pe internet cu care vorbeste de 3 ani. si se intalneste cu fete mai mici ca mine. de ce toata lumea sa aiba internet si eu nu ?".
Asta e in mare povestea cu internetu. Nu pot sa zic ca matusha nu are dreptate.

De asemenea nu o lasa in tabere. Ii zice var'mea lu ta'su : "tata, ma lasi si pe mine in tabara la mare ?", la care taica'su : "In tabara la mare ? ce sa faci acolo ? lasa, Mihaela...ca mergem noi la mare. ce-ti ma trebuie tabara? ".

Bineinteles ca nici p'afara nu o lasa prea mult.

Cu toate astea var'mea face si ea ce poate. Are un iubit de 27 de ani, ea fata la 16 ani. Si-a luat si limba in gura cu el. Mi-a aratat mie film. :)
Se intalneste cu el in secret. Daca afla a ei cred ca o bat ca pe hotzii de cai.

Asa se intampla cand nu lasi copilul sa fie liber, ingradindu-i spiritul.

Si cam atat despre var'mea.

---------------------

Ce mai doream sa remarc ? Berea romaneasca e o apa chioara. Am baut ieri un Budweiser (Premium Czech Lager) si se simtea taria. Nu ma ametesc 5 Ursusuri cat m-a ametit Budweiserul.

Iar in seara asta am baut o Estrella Damm. Necko fie laudata si binecuvantata. O bere monumentala. Visul meu este sa beau o Estrella Damm la localul de care mi-a povestit Ciuc ....situat pe Nou de La Rambla, 34, Barcelona.
Ce-mi plac la berile astea straine...ca dupa ce le desfaci se simte parfumul in intreaga incapere.

Nopate buna. Am impresia ca e luna plina. Am vazut-o la miez de noapte, cand am coborat dupa chipsuri.

[Oribilul Mosh]

Ce-mi place jurnalul lu' k@tzy. Povestit cu simplitate pe intelesul tuturor. Nu-mi da bataie de cap, il inteleg si e si amuzant.

Sa incer ca-mi povestesc si eu ziua in stilul ei.

M-am trezit la 6:45 si ca niciodata nu mi-era foame. Am dat drumu' la calculator si am ascultat o muzica. Am plecat cu burta goala la serviciu, unde am stat degeaba. Am mai vorbit cu lumea si am plecat cu cinci ore mai devreme.

Am venit acasa si am tras doua filme, in spetza ...The Great Dictator cu marele Charlie Chaplin si al doilea film a fost The Great Escape. Doua clasice.

Mi-am prajit niste cartofi noi, pe care i-am servit in compania unor pulpe de pui si a unei salate de rosii. Bere mi-a fost lene sa ma duc sa-mi mai iau.

Dar am baut pe seara la Aliosha ...doua Efes si niste ceai Lipton. Si mi-a dat si niste chipsuri cu aroma de ardei. Bineinteles ca a trebuit sa-i suport obiceiurile exibitioniste. La venire mi-a aratat curu in timp ce flutura un fular cu Steaua. A vrut sa-mi arate si penisul dar s-a lasat pagubash cand a inteles ca intentionam sa-l scuip.

Cam atat. Asta a fost ziua mea povestita in stilul k@tzy. Adica epic. Cu alta ocazie voi povesti si liric & dramatic.

La r3v3d3r3.

[Oribilul Mosh]

Pe seara simtimd ca ma sufoc intre patru pereti ai camerei mele care este “de de’toateâ€Â

[Oribilul Mosh]

Am vazut azi in IOR o fata care avea patratzele pe burta. Arata impecabil.Am mai vazut niste fete care se plimbau cu barca. 15-16 ani aveau. Cea de la vasle tragea cu voinicie, desi era slaba. L-am rugat pe Aliosha sa-mi povesteasca ce faceau fetele. Aliosha mi-a spus : “Pai sunt si ele in vacantza. Povestesc cu cine s-au mai sarutat, de cine le place.â€Â

[Oribilul Mosh]

Astazi am sarbatorit cu ai mei colegi terminarea unui nou an. Pentru mine este al treilea si am o gramada de amintiri. Placute, neplacute si foarte placute. Cred ca mi-ar lua ore intregi sa povestesc ce am facut in acesti trei ani.Pentru unii dintre colegi au fost peste treizeci. O viata de om. Am inchis cu lacrimi in ochi pentru ultima oara dulapiorul meu ce adaposteste cateva seturi de lucrari. O parte din mine ar vrea ca la 15 septembrie sa redeschid dulapiorul, alta parte imi spune ca am zabovit destul printre acesti oameni. Printre acesti oameni, printre care m-am simtit excelent. Voi duce dorul colegelor mele trecute de 55 ani ce imi povesteau ce mancaruri fac, despre copiii lor sau despre anii tineretii. Voi duce dorul colegelor tinere cu care povesteam despre muzica si filme. Voi duce dorul colegilor cu care glumeam pe seama colegelor. He,he,he. Imi va fi dor sa aud celebrul : “sa traitzi, domn profesor. ce mai faceti ? “. Totusi am si un motiv de bucurie. De cine mi-ar fi cel mai dor, nu imi va fi dor. Bun si eu, nu ? Sigur ca da.....

[Oribilul Mosh]

Da, ploua cum n-am mai vazut...
Si grele talangi adormite,
Cum suna sub suri invechite
Cum suna in sufletu-mi mut !

Paradoxal, dar vremea care este acum afara este cea mai frumoasa vreme pentru mine. Ma simt atat de linistit incat nici sa dorm nu imi vine. Am iesit in urma cu 15 minute (acum e 3:15 AM) la o tigara pe balcon. Sa admir ploaia si sa ascult linistea pe care Simon & Garfunkel o zugravesc in melodia numita “In the sound of silenceâ€Â

[Oribilul Mosh]

Prologul unei nopti de vara (parodie dupa asta )

Am descoperit ca atunci cand stau degeaba defapt exist. Stand si negandindu-ma la nimic realizez ca exist. Nu stiu sa o spun in latina, pentru ca in liceu am facut doi ani de latina cu un mosh foarte de treaba care nu avea prea mari cerinte de la noi. Asa ca dupa ce voi scrie aceasta pagina ma voi duce sa ma intind un pic. Nu imi este somn, pentru ca nu am facut nimic toata ziua in afara de a manca si dormi, dar vreau sa ma mai intind putin. In ultima vreme m-am schimbat mult. Nici eu nu ma recunosc.Ma uit in oglinda si vad ca am mai pus 12 kile pe mine. Depozitate uniform, imi dau senzatia de unitate. Cred ca devin invincibil. Dar de fapt nu sunt nimic din toate astea. Sunt un om care iubeste munca. Care astazi s-a trezit la opt si dupa ce a baut o cana cu lapte a mers si a votat. Care intreaga dupa masa a gatit o gustoasa tocanita. Care a fost si a cumparat bere, desi afara erau 43 de grade. De fapt suntem doi. Eu si cu Eeyore, care si-a pierdut coada. Numai pe el il am si el pe mine ma are. Pacat ca ma are pe mine, dar nu mai are coada. Oare coada lui imi apartine mie ? Ceilalti sunt in padure, cred ca cu sarpele. Unghiuri ascutit-unghice, dar nu trunchiuri de con. Am intinerit atat de mult, incat nu mai stiu unde se termina totul....

---------

Parodie dupa buna mea prietena, darkshines. Sper sa nu se supere. Si mai sper sa o revad peste o luna.
Maine, povestiri de la Dunare, din alt oras decat Tulcea. Si poate si poze, daca ii merge netul lu' Hades.
Pe acordurile piesei Break on through, ma pregatesc de culcare. Dar numai dupa ce voi fi omorat toti tantarii din camera.

[Oribilul Mosh]

That woman deserves her revenge... and we deserve to die.


In timp ce ne beam ceaiul cuminti si priveam fantana arteziana, un copil de 3-4 ani se plimba prin jurul apei si dorea sa bage mana in ea. Subit am fost curpins de aceiasi dorinta si nu am mai putut rabda. A trebuit sa-i destainui lu’ Wild Rose cine sunt eu de fapt.I-am spus tot adevarul. I-am povestit ca varsta mea reala este 5 ani si ca sunt un copil intemnitat in sufletul unui monstru periculos. Ardeam de nerabdare de a ma lasa pe burta pe ghizdurile fantanii. Dar doream sa ma tina cineva de picioare sa nu cad in apa. Rose a fost dragutza si m-a tinut astfel incat am putut sa ma balacesc in voie.


La 13:20 stabilisem sa ma vad cu Wild Rose in Mall sa vedem Kill Bill vol. 2. La 13:21 chiar s-a petrecut acest lucru. Am luat bilete si cum mai erau 20 minute pana la inceputul filmului am luat loc la o masa in complex si am facut un scandenberg. M-a doborat. Se vede ca lucreaza la grupele de muschi, dar nu vrea sa recunoasca. Intram in sala si era liniste deplina. Pe langa noi...inca 5-6 persoane. Wild Rose ma intreaba de ce e asa liniste, iar eu ii propun sa cantam un cantecel. Incepem amandoi sa cantam in soapta “ O ce veste minunata ! “ . Ne-a fost rusine sa cantam mai tare. Incepe filmul si ne place foarte mult. Se lasa frigul. Wild Rose se inveleste cu geaca sa. Dupa un timp o trag eu peste mine, iar Rose in imensul sau altruism imi spune : “Ia-o daca ti-e frig.â€Â

[Oribilul Mosh]

19 iunie, 2004. Sambata. Orele 10 ale diminetzii. Hades ma contacteaza pe YM, intrebandu-ma daca mai mergem pe undeva.Ii zic : “pai mergem sa vedem Anaconda,nu?â€Â

[Oribilul Mosh]

Vineri seara pe la orele 23 il sun pe Hades : “ce faci ? plecam maine ? “. Hades raspunde afirmativ, fara sa intrebe unde plecam. A doua zi ne intalnim la orele 11 la Shell Morarilor. Alimentam cu 20,5 litri de benzina si plecam la drum. On the road again, dupa cum spuneau si cei de la Canned Heat in celebra lor melodie. Morarilor-Fundeni-Colentina-linia de centura, unde vedem si cateva fetite.Facem dreapta dupa Luk Oil, apoi stanga si intram in Otopeni, iar dupa inca 300 m suntem pe drumul national nr. 1. De aici incepe aventura noastra.

De dupa Balotesti soseaua devine foarte libera, o placere pentru orice conducator auto, astfel ca buna dispozitie predomina si in masina la noi. Asta in ciuda ploii torentiale care se abate asupra noastra undeva pe raza satului numit Potigrafu. Pana la Barcanesti trece. Ajungem in Ploiesti si oprim chiar la intrare pentru ca eu imi doresc poza cu indicatorul ce anunta denumirea orasului. Dupa poza profit de ocazie si fac pipi la marginea drumului. Apoi ne continuam drumul pana in centru unde facem un nou popas. Purcedem la pas prin Ploiesti, facem poze cu biserica si cu statuile din fatza sa. Mergem prin hala de marfuri si pe cateva stradute din centru. Hades este incantat la vederea unui oras nou. Blocurile i se par altfel decat cele din Bucuresti. Tot in Ploiesti vorbim telefonic cu Wild Rose, aflata la Poiana Brasov.
Dupa scurtul periplu prin capitala judetului Prahova o luam catre munte. Baicoi-Campina-Breaza-Comarnic. Drumul se ingusteaza pe o singura banda. In fata noastra un tir merge bara la bara in spatele unui Tico si da senzatia ca se urca cu totul pe el. Hades exulta. Ne credem amandoi in Need for Speed.Oprim la Posada la izvor. Hades isi aminteste ca a invatat la istorie despre acest loc, iar Matei Basarab a repurtat o victorie aici. Nu mai stie exact anul si nici impotriva cui au luptat romanii.
Aproape de intrarea in Sinaia incepe sa-mi sune telefonul, care se afla pe fundul buzunarului. Hades incearca sa-l scoata...eu ma gadil...si izbucnim amandoi in ras. Volanul este lasat liber, asemeni carmei unui vapor aflat in deriva. Ii spun lu Hades sa se descurce, ca eu nu mai am chef de condus...si incep sa ma uit pe geam la munti. Hades apuca volanul si un timp conduce el. Ajungem cu bine in Sinaia, parcam masina si vorbim cu Decret care ne recomanda o carciuma.
Urcam perpedes pana la Manastirea Sinaia, unde se tinea o nunta. Cascam si noi gura apoi cumparam lumanari si le aprindem. Intai la morti, apoi la vii. Ne facem semnul crucii ca doi buni crestini si plecam spre masina, unde si ajungem dupa 10 minute.
Urmatoarea destinatie este Busteniul. Oprim in piata de unde Hades hamesit fiind isi cumpara o paine pe care o da gata cat ai clipi. Ne luam si sucuri dupa care mergem in gara, ca doi reprezentati ai locomotivelor ce suntem. Ne uitam cu placere la personalul ce tocmai venise, mai bem din sucuri, mai facem cateva poze si parasim si Busteniul.

In episodul viitor...continuarea calatoriei.

poza 1 ---> alimentarea cu benzina la Shell Morarilor
poza 2 ---> intrarea dinspre Bucuresti in resedinta judetului Prahova
poza 3 ---> eu alaturi de statuia ce strajuieste in partea stanga catedrala din Ploiesti
poza 4 ---> izvorul de la Posada. o oprire reconfortanta si bine-venita
poza 5 ---> la Manastirea Sinaia. tunelul ce face trecerea intre biserica mare si biserica mica

[Oribilul Mosh]

Azi am jucat Monopoly in parc, la terasa. Eu,Aliosha,Oana si Irina Cruela. Am inceput jocul cu un deosebit ghinion la zaruri, astfel incat nu am reusit sa achizitionez nici un cartier intreg. Ei 3 ajunsesera sa aiba hoteluri, eu nu aveam nimic. Totusi m-am tinut bine si ajutat de zeitza Furtuna dupa 120 minute aveam toate garile. Totusi nu aveam cum sa castig, fara un cartier astfel ca dupa fix 180 de minute am dat faliment. Dar am facut spectacol. A fost ca si cum Otelul Galati ar pierde pe Santiago Bernabeu cu 1-0, gol inscris de Ronaldo in minutul 88. Cine i-ar putea invinui pe galateni ?
Pe 3 s-a clasat Irina, pe 2 Oana, iar Aliosha a castigat cu stil. Jocul a durat peste 5 ceasuri.
Maine sper sa imi iau revansa.

A...si mai merita consemnat ca am fost pe la Oana p'acasa si m-a intrebat taica'su : "Moshule...de unde vii ? "

Alte evenimente notabile nu am de relatat pe ziua de astazi. Poate doar ca Decret ne-a dezamagit. A preferat sa se intalneasca cu "sora" lui, decat sa vina cu noi in parc. Vorba lu' Aliosha : "cine e sor'ta ? fata aia care iti place tie sa crezi ca e sora ta ? ".

Gata. Ma duc sa imi caut slipul ca maine mergem la strand. Si sa fac cateva tractiuni...ca maine fac concurs de inot cu Irina-Cruela. 50 m liber.

[Oribilul Mosh]

Ma suna Aliosha de dimineatza si astfel graieste :

Uite...stau de cateva ore aici la Belu, ca o astept pe bunica'mea. M-am plictisit si m-am asezat si eu pe un mormant sa citesc ziaru. Cand ma uit in fatza mea ...Alexandru Macedonski.
zic eu : "ce faci bai Sandule ? sper ca nu te deranjaza ca stau si eu aici ! "
el : "nu mah. stai linistit ! "
eu : "tu cu cine esti ? cu Steaua sau cu Dinamo ? "
------
el : "si ? ce faci diseara ? "
eu : "pai uite..ma intalnesc cu Gabi la un Monopoly. daca a citit si el vreo 2-3 poezii in toata viatza lui."

Convorbirea se incheie cu clasicul : "hai gata ca esti scump ! " . La care replic eu : "hai mah...e o connex pe connex. nu e asa scump."

Cam atat. Aliosha cred ca se muta in sectorul destinat pictorilor, ca peste poeti bate soarele prea tare.

[Oribilul Mosh]

Ce-am facut azi ?
Trebuia sa nu dau 2-1 si castigam un joc de Monoploly. Aveam 3 gari si toate cartierele unde sunt 200 $ casele. Am pariat ca ultimu tigan tot ce aveam contra lu Aliosha. Ce sansa infima sa dau 2-1 era. Si 2-1 am dat. Am cazut exact ca Gandalf...din cel mai inalt varf pana jos de tot.
In al doilea rand Mihai Decret a facut cea mai tare poanta posibila, poanta ce a aruncat in aer apartamentul lu' Aliosha. Suna el la usa...ii deschidem si zice el : "locotenentul Mihai, de la poarta stelara 6 ! ". Maaaaaaaaaaaaa !
In al treilea rand m-am batut de la egal la egal cu Irina-Cruela zisa mai nou si Irinush. Mi-a dat un pumn exact in frunte de m-a lasat p'afara. Mi-a amintit de fenomenalul meci dintre Lenox Lewis si Andrew Golota, terminat prin abandonul celui de'al doilea. Totusi eu nu am capotat si am revenit tare de tot in ultima runda, pana am dovedit-o.

Ce draq am mai facut noi ? Am prins ura unii pe altii de la Monopoly. Certuri, aruncat cu beri, atitudine, oftica.
A...si a facut Cruela floricele la microunde. Si mi-am dat palme cu Decret ca doi britanici pur-sange. Si am vorbit la telefon cu k@tzy.
Si cam atat.

PS : sper ca maine dimineatza Decret sa il gaseasca la el in pat pe R2-D2 cu penisul in erectie.

[Oribilul Mosh]

Sa continui cu excursia ce am intreprins-o impreuna cu Hades, pe Valea Prahovei.

Ajunsi in Predeal mergem glont catre Hotel Orizont, inaintea caruia facem stanga si o apucam catre Trei Brazi. Pe la jumatatea drumului oprim pentru a turna inca un episod din filmul in care jucam impreuna. (este un road movie in care doi tineri pleaca spre Amsterdam si au o gramada de peripetii pe drum).
Ajungem la Trei Brazi si parcam masina. In fatza noastra se dezvaluie o priveliste superba. In zare se vede Paraul Rece. Hades observa niste masinute pe care le puteai inchiria pentru a te plimba cu ele. Se intereseaza de pret. 900 mii/ora. Constientizam ca cu acesti bani ajungem la Timisoara. Ne indreptam agale spre Poiana Secuilor. Vantul bate lenes, soarele straluceste cu blandete, iarba freamata, mirosul de brad ne sfredeleste narile. Zarim si cativa cai ce pasteau linistiti. Imi doresc poza cu ei. Hades, ingrijorat, ma sfatuieste sa nu ma apropi prea mult de ei. Ne continuam drumul si in 10 minute ajungem la Poaiana Secuilor. Chiar cand am ajuns difuzoarele cabanei ne intampina cu nemuritoarea muzica a lui Bob Marley. Au fost vreo 15 melodii, iar eu cu Hades am facut concurs...care ghiceste primul titlul melodiei. Am comandat cate un gratar de porc de caciula si ne-am pus la masa sa mancam de pranz. A venit si un lup la noi. A bagat botu printre scaune, iar Hades s-a speriat de el. I-am dat si lui sa manance carne. Prindea bucatica din zbor. Dupa ce am mancat, ne-am intins putin pe bancute sa ne facem siesta. Pe la 18:45 am pornit-o inapoi catre Trei Brazi si pe urma spre casa. Am mai oprit abia la Mc-ul de la periferia Ploiestiului. Cate o inghetata de caramel si un Mc Puisor pentru fiecare. Am mancat in tihna si ne-am facut planuri pentru o noua excursie. Prin jurul orelor 22 am ajuns in Bucuresti si cam asta a fost.

Pana la o noua excursie imi iau ramas bun, draga cititorule.

si cateva poze :

1 ---> in drum spre Poiana Secuilor. de dupa muntele din spate e Brasovul
2 ---> lupul care ne-a tinut companie la masa
3 ---> gratarul de purcel....servit la Poiana Secuilor
4 ---> eu intr-un lan de floarea soarelui
5 ---> McDonad's Ploiesti (un ultim popas inainte de revenirea acasa)

[Oribilul Mosh]

k@tzy si catharsis sunt de parere ca ar trebui sa scriu si chestii simple pe jurnalul meu, pentru ca sunt linistitoare. Pai tot jurnalul meu e simplu si linistitor, pentru ca aici nu e loc de filozofii si nici de suparari. Viata merge inainte in mod miraculos, cu multa tihna si lipsita de griji. Exact ca dimineatza de azi, care m-a gasit la ora 11 intorcandu-ma de pe o parte pe cealalta. Ma intind, ma dau jos din pat si deschid geamul. Imi iau o punga de briose si ma reintorc in pat. Mananc si ma gandesc la Regina Amidala. Timpul pana la somnul de pranz trece repede, fiind acompaniat de Aliosha alaturi de care redescopar tainele din Desperados. Dupa ce pleaca Aliosha merg la piata, de unde vin repede pentru un pui de somn de dupa amiaza. Pe seara il sun pe Tanase pentru a-l pofti la o bere, dar acesta se pregateste pentru un drum la Sibiu. Ma intalnesc cu Aliosha la 20:27 in statia lu’ 335 de la Salajan si mergem la Segarcea, unde dupa o vreme apare si Alin insotit de Dora. Mai povestim, mai facem o gluma, mancam si bem. Snitele, mici, cartofi prajiti, clatite cu frisca si ciocolata. Cui ii trebuie restaurante de lux cand are Segarcea si prieteni alaturi de care se simte bine ? Berea la halba nu e mai prejos decat ceheasca, la difuzor se auzde Celine Dion, afara e vreme de inceput de mai desi ne aflam la mijloc de iulie.Finalul ne gaseste la Fanutza unde intra si Oana in scena. Un betiv gras si la vreo 55 de ani ii cere un pupic in schimbul unei brichete. Oana se intoarce cu bricheta la masa, eu mananc niste chipsuri, iar Aliosha bea un Kaiser la cutie.
Daca ar exista prezent, acesta m-ar gasi ascultand Bob Dylan - Knockin' On Heaven's Door. Dar din pacate exista doar trecut si viitor, asa ca nu e cazul sa zabovesc asupra momentului.
Noapte buna !

[Oribilul Mosh]

Azi pe la orele 15:30 eram pe la Unirii. Din buzunarul meu se aude imnul Politehnici Timisoara, semn ca imi suna celularul. Era Aliosha.
eu : "alo...da"
Aliosha : "buna ziua. de la Politie va deranjez.va sun pentru acuzarea ce v-a fost adusa, in cazul abuzului sexual asupra unei batrene de 78 de ani. am victima langa mine si doreste sa va adreseze cateva cuvinte."
(si probabil ii paseaza telefonul bunicii lui, care probabil ramane fara grai cateva secunde)
bunica lu' Aliosha : "ma scuzati. nici nu stiu ce sa va spun. Alexandru a innebunit...."
eu : "ha ha ha haaaaaaaa ! "
bunica lu' Aliosha : "da...e de ras, desi e o situatie jenanta. nu stiu ce sa va zic. oricum imi pare bine ca v-am auzit. numai bine si multa sanatate ! "
eu : " haaaaa haaaaaa haaaaaaaaaaa ! "
Aliosha : "haaaaaaaa haaaaaaaaa haaaaaaaaa ! "

Astfel de telefoane primesc zilnic din partea lu' Aliosha.

In timp ce vorbeam cu Aliosha si a sa bunica...am ajuns in locul unde trebuia sa ma intalnesc cu Wild Rose, iar ea era deja acolo. Impreuna am purces la pas pana la restaurantul chinezesc, atat de drag mie. Dar despre aventurile de acolo intr-un episod viitor.

[Oribilul Mosh]

Vineri la 15:30 Wild Rose ma astepta in fatza la Mc Duck’s Unirii. In picioare avea tenisii atat de caracteristici pustilor de peste ocean. Vestimentatia ei mai era compusa din blue-jean si un tricou negru ,probabil un Roberto Cavalli.Singurul lucru care nu mi-a placut la ea a fost ca purta geanta in stilul atat de caracteritic tocilarelor de liceu.Bareta gentii trecea chiar printre tzatze, separandu-i-le si scotandu-i-le oarecum in evidenta.
Pasii ne-au purtat catre de’pe’acum celebrul restaurant chinezesc din fatza Inspectoratului Politiei, de pe Calea Victoriei. Ajunsi in incaparea ce mai degraba aduce cu un bordel parizian al inceputului de secol, am comandat urmatoarele specialitati : chiftelutze cu susan, creveti in sos chinezesc si purcel in trei arome. Bineinteles orez cu legume pentru garnitura si banane in caramel pentru desert. Mancarea delicioasa ca intotdeauna a dus-o la orgasm chiar si pe companioana mea. Fericirea se putea citi pe chipul sau si sunt sigur ca nu era cauza de faptul ca sunt alaturi de ea la masa.
Cand sunt unsuros pe maini imi place sa ma sterg de oameni. Acum am folosit-o pe Wild Rose drept stergar, stergandu-ma de pielea ei de pe bratz. Ea, crazand ca o mangai, zambea. Intr-un final dandu-si seama, ma intreaba : “tu te stergi de mine ? “. “Daâ€Â

[Oribilul Mosh]

21 iulie, 2004. In jurul orelor 10 ale diminetii am parasit Bucurestiul impreuna cu Eufrosin avand ca scop o mica excursie pe la munte. Alimentam cu 22 litri de carburant si iesim prin Baneasa catre linia de centura, unde admiram fetitele care erau la datorie inca de la primele ore ale zilei. Sincer sa fiu, se prezinta destul de bine. Chiar daca fatza nu le ajuta prea mult si sunt tiganci, au corp frumos. Toate sunt la sutien, asta si din pricina vremii calduroase. In juma’ de ora suntem la Ploiesti, unde cotim dreapta spre Valenii de Munte. Primul nostru popas este Sfanta Manastire Ghighiu, manastire ce se afla la cateva sute de metri de bifurcatia ce pleaca din drumul spre centrul Ploiestiului. Gradinile manastirii sunt o copie la scara mai mica a Edenului. Flori peste tot, multa verdeatza, fluturi si gargaritze. Ma reped la trandafiri si ii miros. Sunt exact cum i-a cantat Macedonski in rondeluri. Nimic nu s-a schimbat de atunci. Biserica manastirii este foarte mare si frumos pictata, chiliile dinprejur au muscate pe veranda. Facem o vizita si in cimitir, care se afla chiar in spatele bisericii. In cele din urma mergem la masina si pornim mai departe.

Incetul cu incetul, pe masura ce ne apropiem de Valeni, dealurile isi fac aparitia.Eufrosin repeta obsesiv ca ar bea un rachiu aprig de Calnau. Mie mi se face foame si regret ca nu am luat cu mine niste sandwiche cu telemea de oaie. Ajungem in sfarsit in Valenii de Munte, unde ne oprim pentru a cauta ceva de mancare. Parcam in centru si nici nu ne dam bine jos din masina ca-l si intalnim pe Manole. Ma intreb ce o fi cu el tocmai acolo, iar Eufrosin imi spune ca astazi e ziua in care tre’ sa pazeasca parcarea din Valeni. De sub capota masinii se aude un ventilator. Sarpele este inauntru si se mai racoreste si el, pe caldurile astea. Gasim o macelarie si cumparam 8 felii de salam Victoria. Patru de caciula. Il asortam cu o paine ardeleneasca, pentru care platim 6000 lei. Eufrosin isi cumpara un Gambrinus la litru, iar eu, sofer fiind, un ceai rece. Asternem un prosop pe capota masinii si intindem bucatele. Sarpele si Manole au plecat. Mancam linistiti si dupa ce terminam facem acelasi lucru.

Incet, incet se vad crestele muntilor. Ciucasul. Il intreb pe Eufrosin cine a facut toti muntii din jurul nostru. Dar nu stie. Imi raspunde ca sarpele. Nu este adevarat. Manole i-a facut.

Vrem sa intram la Manastirea Suzana. Dar costa 10 000 lei. Cum e posibil sa percepi taxa pentru a intra in casa Domnului ? Sa platesc taxa pentru a ma ruga lui Dumnezeu si a aprinde o lumanare ? Facem cale intoarsa si ne continuam calatoria spre Cheia.

Ajunsi in Cheia parcam masina pe un tapsan si purcedem perpedes prin statiune. E liniste, e aer curat, e lume putina. Mergem pe jos cam un sfert de ora si ajungem la Manastirea Cheia. Sarim un parleaz pentru a intra in curtea manastirii. Eufrosin gaseste imediat o explicatie pentru parleaz : “asta e pus aici pentru cand vin cotropitorii. Ei cand vin asa multi, tre sa stea sa sara pe rand parleazul si se incurca. D’asta e pus ! “ . Curtea manastirii este impecabila. Iarba tunsa la milimetru, flori frumoase pe langa alei. Doi calugari vorbesc intre ei. Unul e mai batran si are barba lunga si neagra, celalalt e mai tanar si nu are barba. Ii compar cu Obi-Wan Kenobi si Anakin Skywalker. Trag cu urechea la spusele lor. Cel batran ii spune celui tanar ca iese mai avantajat pe abonamentul de la Connex, ca primeste si minute gratuite. Calugarii nu mai sunt ce au fost. Pana la urma sunt si ei tot oameni, iar timpurile moderne si-au pus amprenta si asupra lor.
Ne intoarcem la masina pe un alt drum, unde gasim un cal alb iar in fatza calului o fata imbracata in alb. Eufrosin imi spune ca fata este o printesa. Fata se pare ca desena calul.
Pornim masina dar ne deplasam doar pana la iesirea din Cheia unde oprim la o bodega. Un fel de Fanutza locala, dar doar cu doua mese.Bodega se numeste “La Tudoseâ€Â

[Oribilul Mosh]

Intre timp am fost doua zile si pe la Craiova, dar firul epic al povestirii se continua cu mine si Eufrosin urcand spre Muntele Roshu. Pante abrupte ce necesita a’ntaia. In drumul nostru intalnim un lot de sportive aflate in cantonament. Toate sunt bine facute si musculoase. Una dintre ele are pantalonii scurti sumecati si i se vad bucile.E blonda. Seamana cu o olandeza.Imi place de ea. Ajungem sus. Ni se dezvaluie o priveliste paradisiaca. De jur imprejur munte. Aer curat, un izvor cristalin, iarba, cateva corturi intinse si fetele care vin si ele incet in urma noastra. Ne asezam pe iarba si Eufrosin incepe sa cante la chitara...Nothing else matters. Fetele trec pe langa noi si sosotesc. Soarele este stralucitor dar simtim doar o caldura placuta. Sa locuiesc eu aici as trai 150 de ani. As renunta la internet si la viata de oras pentru ca in fiecare dimineatza cand deschid larg ferestrele sa am parte de aceasta minunata priveliste. Totusi visul meu nu dureaza mult. E trecut de ora 16 si plecam spre Brasov. Cat de lung este Sacelele. Nu se mai termina. Am senzatia ca merg din Titan pana la iesirea din Militari.Intr-un final ajungem in centrul Brasovului si parcam in fatza prefecturii.

In fata McDuck’s-ului din apropierea Pietii Sfatului ne asteapta Alin zambitor. Eu sunt in maieu si short. Imi spune ca nu crede ca voi fi primit asa in locatia unde mergem. La inceput sunt oarecum speriat, dar ma linistesc repede la vederea catacombelor pe unde ne poarta Alin. Ajungem intr-un bar sub-pamantean de o factura indoielnica. Ma pup cu Wild Rose si dau mana cu Anna|s. Stam cateva minute si plecam spre Casablanca. Doar eu cu Eufrosin. Mancam pizza Pinochhio cu carne de shawema pe ea. Nu mai e la fel de buna ca ultima data cand am fost. Se porneste potopul. Tunete si fulgere. Thor, in ceruri, isi bate imensa toba. Aerul racoros de ploaie ne aduce forte proaspete, forte ce fusesera luate de caldura din pasul Bratocea.

La 19:30 parasim Brasovul. Drum liber. Unde e Hades sa ne vada ? Nu coboram sub 120 km/h. Suntem mai rapizi decat Sageata Albastra. Incet, incet.... zeita Nyx is face simtita prezenta, venind in carul sau tras de cai negri. Intunericul ne invaluie. Farurile masinii bat rece pe caldaram. Mai facem un singur popas pana acasa, la iesirea din Ploiesti, inspre Barcanesti. O bere Ciucas, un Cappy Tempo de grape si o punga de Chio Chips in timp ce ascultam sfada taranilor cu mintile imbibate in alcool ieftin. Ajungem acasa undeva dupa orele 23.Il las pe Eufrosin si ma intrept spre vizuina mea. Ce fericire ! Nu mi-a ocupat nimeni locul de parcare.

Urmeaza o zi de pauza in Bucuresti, iar apoi spre Craiova. Ceva la care visez de mai bine de doi ani. In sfarsit, un vis implinit. Dar despre acestea ..intr-o relatare viitoare.

[Oribilul Mosh]

Sambata, 31 iulie 2004, var’mea a implinit 17 ani. Printre invitatii sai, vreo 15 la numar, m-am numarat si eu. Fusesem anuntat prin sms cu vreo 10 zile inainte ca de pe 30 iulie pana pe 1 august voi fi la Campina si sa nu imi fac alt program. Daca ar fi sa fim exacti, am preciza ca nu la Campina trebuia sa ajung, ci printr-un sat de langa orasul mai sus amintit, acolo unde unchii mei au casa de vacantza. Deh...oameni bogati, nu ca nepotul lor.
Unchiu’ bun a lu var’mea e chiar taica’miu, care evident nu putea rata fericitul eveniment. Vineri seara pe la orele 21 primesc telefon de la el : “Gabi, uite eu mai am de lucru la servici. Mai plecam in seara asta ? “. Eu : “bineinteles. Plecam oricat de tarziu.â€Â

[Oribilul Mosh]

Love2Fly mi-a reprosat ca nu am descris mancarurile, drept pentru care mi-a acordat doar 7 pentru precedenta fila de jurnal. Acum voi descrie mancarurile, sperand la nouale promis.

Dupa ce am ajuns am mai stat la vorbe 20 minute prin curte, dupa care ne-am pus la masa. De asemenea, tot in curte. Asa e la tara. Pe timp de vara se mananca in aer liber, omul fiind mai aproape de natura astfel mergand mai bine mancarurile si bauturile. Fiind ora inaintata (4 AM) am mancat mai usor. Niste branza de vaca cu rosii si a facut matusha o prajala de carnati. Carnatii au fost gustosi, fiind iuti. Totusi nu se ridica la calitatea carnatilor de casa, pe care romanii ii pregatesc mai ales in preajma Sfintei Sarbatori a Craciunului. Am baut doua Timisorene foarte reci, 100 ml de Martini si vreo 300 ml de Coca Cola. Ca desert am mancat o felie de tort de ciocolata (poza 1) si niste prajiturele ce se aseamanau cu cakeul.

Dimineatza de sambata am inceput-o cu un pic de branza, kaiser, rosii, castraveti si paine. Ca bautura Coca Cola. Matusha mi-a facut si o cafea, dar nu am baut-o, pentru ca am uitat de ea. La pranz am mancat un McPuisor la McDonad’s in Brasov si cateva pateuri cu cascaval, ca-si luase tata vreo 300 grame.

Intorsi de la Brasov, am inceput pregatirile pentru masa principala.Tre’ sa spun ca marele specialist al gratarelor este fratele lu’ unchi’miu. (poza 2)
El se ocupa intotdeauna de aceasta operatiune. Eu doar l-am asistat, dansand in jurul focului de la gratar (poza 3). Pe gratar si-au facut loc antricoate de porc, mititei si ciupercute. Ciupercile prajite la gratar sunt deosebit de gustoase. In timp ce carnita era pe gratar, la aragaz se prajeau mormane de cartofi prajiti. Ca salata am servit traditioanala constituita din : rosii, castraveti, ardei , ceapa, sare, piper, ulei. Am baut patru Timisorene, 100 ml de Martini alb si cam 500 ml Coca Cola. Ca desert am servit tort diplomat cu fructe (poza 4) .

Duminica dimineatza pe langa produsele deja obisnuite ale micului dejun am cosumat si icre. Vreo 7 sandwiche cu icre. Sunt un impatimit al acestui produs. Masa de pranz a fost constituita din snitel de porc, cartofi fierti si legume. (poza 5)

Cam acesta a fost meniul week-end-ului trecut. Mancaruri absolut obisnuite, care insa au capatat o savoare aparte fiind consumate in mijlocul naturii. Curtea plina de flori si pomi fructiferi se invecineaza cu un lac, asa ca decorul a fost deosebit.