Viaţa pământească a Miracolului din Titan

[Oribilul Mosh]

In seara cand ne vom iubi
Caci va veni si seara-aceea
In pat vom presara buchete de trandafiri si chiparoasa,
Ne vom inchide-apoi in casa
Si vom azvarli in strada cheia...

Astazi am primit doua sms-uri. Citindu-l pe primu’ am aflat ca maine sunt poftit la masa in oras. Un motiv de mare bucurie pentru mine. Astazi mi-am gatit singur. Fiind intr-o oarecare criza de bani am zis sa mananc acasa. M-am trezit disc de dimineatza, pe la ora 11 si am plecat spre Claudia, mini super-marketul cartierului meu. Mi-am cumparat doua sticle de Becks si o paine. Reintors acasa am scos doua pulpe de pui din congelator, le-am spalat, le-am asezat intr-o tava si le-am pus la foc impreuna cu cateva frunze de dafin si niste boabe de piper.Le-am lasat la foc mic cam 90 de minute. Intre timp am curatat 5 cartofi si o ceapa. Dupa cele 90 de minute am pus si cartofii impreuna cu ceapa in tava unde se aflau pulpele. Am presarat deasupra sare, piper si boia dulce.Am mai asteptat alte 90 de minute si masa a fost gata. Pe langa ce a fost la cuptor am servit si o salata de castraveti si evident am baut berile.Cu burta plina... viata iti pare mai frumoasa. Totusi e multa munca sa gatesti. Stai trei ore sa pigulesti mancarea, pe care o termini imediat. Nu zic ca nu imi place, dar e munca. Asa ca sunt mai mult decat incantat ca maine servesc masa in oras. Si ce e mai important, evident.....mi se face cinste. Cam asta a fost primul sms. (Love2Fly, cand ti-a dat ultima oara o fata mesaj sa te pofteasca in oras la masa, pe banii ei ? Si nu, sa nu crezi ca e Wild Rose.)
Si mai pe seara am mai primit un mesaj, care de fapt a fost un raspuns la un mesaj de-al meu. Dar daca ti-o mai povestesc si pe asta....te oftici prea tare, frate Love. Asa ca nu mai bine tac. Totusi ia aminte la versurile de mai sus. Sunt din Minulescu. Da ?

[Oribilul Mosh]

Sosi miezul noptii, cand firea pare moarta si visele ticaloase amagesc mintile celor adormiti si cand numai lupul si ucigasul bat drumurile.

Vineri, cam pe la miez de noapte ma pregateam sa fac o baie, cand suna interfonul.Un singur om putea fi la aceasta ora, cand majoritatea oamenilor sunt cufundati in vise.Desi stiam cine e, am apasat butonul de vorbit si am spus “daâ€Â

[Oribilul Mosh]

Datorita emotilor pe care mi le-a pricinuit Love2Fly am adormit dupa orele 3 ale diminetii, iar la 6 eram deja in picioare. Am deschis usa colibei si am iesit in poienitza din fatza unde am facut gimnastica de inviorare.Dupa ce am terminat am plecat la rau pentru a ma spala pe fatza si pe dinti. Acolo am gasit-o pe depechemind care spala rufe, cantand un cantec cu voiosie. Dupa ce ne-am dat binetze, am pornit spre amontele raului, unde este apa mai cristalina.In drumul meu am trecut pe langa casa bursucului...si dupa sforaituri mi-am dat seama ca aceasta inca doarme. M-am spalat, m-am intors inapoi acasa, m-am imbracat cu hainele de oras si am plecat.

Desi nu aveam nevoie sa-mi cumpar nimic, m-am gandit sa merg in Cora. Si asta numai din cauza ca nu aveam stare in casa. Dupa 3 ore de somn ma simt cu energia ca dupa 5 zile de dormit in continuu. Nici nu imi dau seama cand ajung in Cora. Parca port sandalele inaripate ale lui Hermes. Ajung la 8:58 in Cora, iar hypermarketul isi incepe programul la 9. Si chiar cand ceasul meu trecea de la 8:59:59 la 9:00:00 , portile din Cora s-au deschis, cu o precizie de mecanism elvetian. Magazinul ca niciodata de pustiu. Nici tipenie. Ma misc cu viteza unui alergator de 400 plat. Iau o bere Ciuc, o ciocolata Milka , o cutiutza de icre si o punga de chipsuri. La 9:05 sunt deja la casa, primul cumparator pe ziua de azi. Casiera imi spune “buna dimineatzaâ€Â

[Oribilul Mosh]

Seara se asternu peste intreaga padure si doar licuricii luminau cararea dintre copaci. In luminisul din departare se zarea casa Moshului, scaldata de razele lunii pline. Bursucul grabi pasul, putin speriat de vantul care se pornise. Erau primele zile de toamna.
Moshul se afla la masa din salon, sorbindu-si obisnuitul ceai din fiecare seara si rontaind cativa biscuiti. Deodata in usa sa se auzira batai puternice. Moshul se ridica greoi de la masa si deschise. Era bursucul, gafaind.
- S-a pierdut ! S-a... s-a pierdut !
- ?!
- S-a pierdut ! Nu o gasesc nicaieri !
- Cine s-a pierdut ? intreba Moshul mirat.
Bursucul maraii manios, suparat ca nu este inteles. Intra pe langa Mosh si se aseza la masa, chiar pe scaunul acestuia. Dupa ce sorbi o inghititura de ceai din cana Moshului, se mai linisti putin si spuse :
- k@tzy ! Nu o gasesc nicaieri. Am cautat-o peste tot, dar degeaba. Iar ea in fiecare seara ma asteapta, cu o farfurie plina cu placinte si o cana de lapte cald.
- O fi plecata !
- Nu e plecata nicaieri ! Pur si simplu s-a pierdut !
- Vrei sa o cautam ?
- Pai pentru asta am venit. Uite ca s-a inserat, iar mie imi este frica sa merg singur prin padure. Hai sa o cautam !

Moshul incuvintza si dupa ce-l managaie cu blandetze pe bursuc sorbi ultimele picaturi de ceai ramase. Apoi plecara amandoi, in cautarea lui k@tzy. Trecura pe langa vizuina vulpii si ii intrebara pe puii acesteia daca stiu ceva despre k@tzy, dar micile vulpi nu stiau nimic. Pe nesimtite ajunsera la marginea padurii, unde se afla casa lu depechemind. O lumina difuza razbatea din dormitorul acesteia. Depechemind se culcase, dar lasa lumanarea aprinsa, fiindu-i frica de intuneric.Le iesira in intampinare Bait, care tocmai isi terminase cina. Bursucul il ruga sa mearga in dormitorul stapanei sale si sa o trezeasca.
Dupa un timp usa casei batranesti se deschise, iar depechemind aparu somnoroasa in prag. Infatisarea sa era cel putin amuzanta. O camase de noapte cu broaste pe ea, iar in cap un fes cu ciucure.
- De ce ma deranjati atat de tarziu ? , intreba depechemind morocanoasa.
- S-a pierdut ! Nu o gasim nicaieri ! , rosti bursucul impacientat.
- Nu stim unde este k@tzy. Te rugam sa mergi si tu cu noi, in cautarea ei, spuse Moshul.

Depechemind bolborosi ceva neinteles, dupa care se intoarse in casa, inchizand usa in urma ei.Nu dupa mult timp aparu imbraca intr-un pardesiu bej si tinand in mana un felinar.
- Sa mergem ! , spuse ea afisand un zambet formal.

Astfel cei trei prieteni pornira spre partea de nord a padurii. Depechemind mergea in fatza pe poteca, in urma lor venind Moshul si imediat bursucul, care avand pasii mici era nevoit sa alerge pentru a nu ramane in urma. Vantul se oprise iar atmosfera era calma si placuta, singurele zgomote fiind facute de pasii celor trei si de cativa greieri in iarba.
Trecura dealul si ajunsera la casa bufnitzei, care auzind zgomotul iesi la fereastra.
- Salut, Buha ! , spuse depechemind ridicand felinarul deasupra capului.
- Buna, depeche ! , ii raspunse bufnitza la binetze.
- Ai vazut-o in seara asta pe k@tzy ? Am plecat in cautarea ei.
- Sigur ca da, spuse mandra cucuvaia. A fost pe la mine mai devreme. Mi-a zis ca in seara asta se duce la lac. Parca spunea ceva de luna plina. Cred ca o gasiti acolo !
- Multumim Bufnitza ! , spusera depeche, Moshul si bursucul in cor.

Alergara intr-un suflet pana la lac si chiar o gasira pe k@tzy acolo.
- k@tzy , daca ai stii cat te-am cautat ! , se tangaui bursucul . Ce faci aici ?
- Pai...uite...e luna plina. Aici vin de fiecare data cand e luna plina, pentru a scrie poezii. Am mai multa inspiratie langa lac.
- Hai acasa ! Mi-e dor de placintele tale ! , spuse bursucul .
- Bine. Sa mergem. Si asa am stat destul pentru seara asta. Mosh si depeche veniti si voi. Sunt placinte pentru toata lumea.

Imediat ce ajunsera la casa lu’ k@tzy, gazda aprinse lumanarile din sfesnic si scoase din dulapior o farfurie mare cu placinte. Cei patru petrecura momente placute impreuna, vorbind si mancand placinte. Dupa o vreme bursucul adormi, epuizat fiind de evenimentele de mai devreme. k@tzy ii aduse o patura si-i inveli labutzele. Dupa ce multumira gazdei, Moshul si depeche plecara spre casele lor, fiind si ei obositi.

Iesind din gradina lui k@tzy, Moshului ii trazni un gand :
- depeche, nu vrei sa dormi la mine in noaptea asta ?
- Ba da, rosit depeche cu bucurie si-l apuca pe Mosh de mana.

Ajunsera acasa si fara prea multa zabava mersera in pat.
- Mosh, te rog nu stinge lumanrile. Mi-e frica de intuneric, rosti depechemind.
- Nu trebuie sa-ti fie. Sunt eu aici, spuse Moshul, cuprinzand-o cu bratzele sale pe depeche.

Intr-un final cei doi adormira. Luna era inca pe cer, stand de veghe deasupra padurii.

[Oribilul Mosh]

Povestirea de astazi este foarte scurta si cat se poate de reala. Nu are de a face nici cu bursucul, nici cu mistretul si nici cu alt prieten real sau imaginar de al meu.

Ducandu-ma la Claudia am cumparat paine si chipsuri. Intorcandu-ma spre casa si intalnind un cunoscut am mai stat putin la taclale cu el. Cum stateam noi asa simt ceva umed frecandu-se de piciorul meu. Ma intorc si era un caine. Am vrut sa-l mangai, dar cand ma uit mai bine era plin de spume la gura si ii curgeau balele. Am parasit de urgentza locul, indepartandu-ma. Bine ca m-a avut Dumnezeu in paza si nu m-a muscat cainele turbat, ca muream in cateva clipe. Am venit acasa si am facut baie generala, dupa care m-am inchinat la icoane si mi-am continuat linistit viatza.
Bine, acum ma cam doare putin burta, ca am mancat ardei umplutzi, dupa care am baut lapte. Totusi puteam fi la morga acum.

Ferice de omul caruia Dumnezeu nu-i va socoti pacatul.

[Oribilul Mosh]

Ieri am fost cu Decret sa-i cautam cadou lu’ monk. Dupa lungi cautari ne-am decis asupra a 3 sticle de vin fin din recolta anului 2001 si ca bonus un pachet Adidas continand cosmetice. Despre Decret remarc ca desi este o persoana credincioasa a injurat de Sf. Maria Mica si de asemenea s-a masturbat. Oare recompenseaza zilele de post cu aceste fapte teribil de grave ? Si eu m-am masturbat si de asemenea am injurat. Chestia e ca eu nici nu tin post. Totusi Dumnezeu e mare si iarta. De cand am pus in perete icoana adusa de Hades din Grecia parca pot savarsi orice pacat. Ma simt iertat de dinainte de a face ceva. Asta pentru ca este o icoana facatoare de minuni.
Dupa ce am ales cadoul pentru monk, Decret a ales sa manance un meniu Fish Mac, fiind dezlegare la peste, iar eu m-am combinat la un meniu Crispy Strips de la KFC.

Spre seara m-am intalnit cu Love2Fly. Dupa ce am mers la intrunirile fratiei, am ales sa bem cate un suc la Fanutza. Love2 din pacate a fost ademenit de satana si fumeaza. Camel Light. Am primit in dar de la Love2 o foca si de asemenea mi-a adus doua beri canadiene, trimise de Dany_S.

Noaptea a fost frig. M-am invelit cu patura.

Azi am fost la ziua lu’ monk, care s-a tinut intr-un local aflat pe Bulevardul Dacia. In 16 am ascultat la discutia dintre o fata si un baiat, ambii la 16-17 ani. Baiatu era cam golan, imbracat la trening din Europa si adidasi din piatza. Fata era cam tarancutza la fatza, dar binevoitoare.
Fata : “stii cate strofe are Luceafaru ? “
Baiatu : “98 ! “
Fata : “Hmm..in unele carti are 102, in altele 98, in altele 96...depinde acum â€Â

[Oribilul Mosh]

Stau la birou in fatza computerului si ascult Neil Young.Ma aflu din nou in fatza unui computer dupa mai bine de o saptamana. In urma cu 15 ore ma aflam in avion deasupra Mediteranei si a tzarmului turcesc privind in jos cu o urma de regret datorata faptului ca parasesc acele plaiuri. In ultimele 7 zile am gasit in Turcia o tzara mirifica, iar in turci niste oameni extraordinari. Urmatoarele pagini de jurnal vor descrie calatoria mea in Turcia prin cuvinte si imagini.

poze (prolog) :

1.incepem cu sfarsitul ....Marea Mediterana si o parte din Antalya vazute din avion
2.o strada din orasul Alanya, aflat cam la 140 km de Antalya
3.eu intr-o intersectie din oraselul Konakli

[Oribilul Mosh]

La data de 14 septembrie 2004 ma aflam impreuna cu Love2Fly pe aeroportul Otopeni, cu scopul de a decola spre Turcia, mai axact aeroportul Antalya. Fratzia i-a oferit Sburatorului o excursie gratuita cu servicii complete in tzara semilunei, iar Love2 a fost intr’atat de amabil ca m-a luat si pe mine desi nu am prestantza sa in cadrul fratiei.

Predam noi bagajele, ne luam biletele cu locurile din avion si pasim in asa zisa zona libera, unde se afla celebrele duty-free-uri. Pretzuri destul de scumpe, duble fatza de Cora. Nu stiu de ce se mai numesc duty-free. Totusi pe mine m-a frapat scumpetea de la barul aeroportului. 110 000 lei un pahar de Carsberg si 85 000 lei o punga de chipsuri chio (in Cora e 18 mii).

Pe la 18:30 ne aflam pe pista gata de imbarcare intr-un avion al unei companii turcesti (nu Turkish Airlines...ci probabil una particulara. Pe avion scria MNG si era desenat steagul roshu cu semiluna si stea alba.)
Nu mai zburasem cu avionul de cand eram copil , asa ca mi-a parut bine....mai ales la decolare cand a prins avionul viteza mare, de nici eu cu SuperNova cand merg cu Hades la munte nu prind atat. Echipajul era tucesc, iar stewardesele nu vorbeau stralucit engleza. Totusi m-am bucurat cand s-a anuntat prin statie : “Ladies and gentelmens in about ten minutes we’ll serve dinner.â€Â

[Oribilul Mosh]

Intr-o seara inotam eu in piscina (aici tre’ sa fac o paranteza pentru a spune ca am invatat sa inot foarte bine bras si inot exact ca inotatorii, nu cum inoata femeile ca broasca. Stilul corect de bras este cu capul pe sub apa. Stapanesc bine 3 stiluri de inot. Doar fluture nu pot deloc. Si mai tre’ sa spun ca am facut un mic concurs de natatie cu Love2 si l-am depasit categoric.) ...deci inotam eu in piscina si ma gasesc cu niste romani prin apa. Mai povestim si aflu ca la 15 km de unde stam noi este un oras-statiune marfa de tot, numit Alanya. Dupa ce m-am sfatuit cu Love2 am decis ca a doua zi sa mergem si noi sa vedem orasul mult laudat.

Iesim la autostrada care era la 200 de metri de hotelul nostru si ne ia un autobuz care pentru un dolar ne duce pana in centrul Alanyei. Drumul pana acolo se poate compara cu Coasta de Azur din zona Nisei (am vazut-o doar la televizor din pacate). Soseaua merge exact pe malul marii , iar in stanga sunt munti. Cu adevarat de vis. Am mai intalnit asemenea peisaje si in Need for Speed. Alanya este un oras destul de mare (comparabil poate cu Pitestiul). Superb prin asezarea sa....scaldat de Marea Mediterana si aflat la poalele muntilor. Din centru am mers pana in zona portului unde erau acostate o multime de vaporashe printre care am regasit si unele sub steag suedez. De aici am apucat pe o stradutza care ne-a scos la poalele unuia dintre muntii ce strajuiau orasul, munte pe care se afla o veche cetate acum doar in ruina. Am apucat o poteca stramta de munte care serpuia printre casele localnicilor de aici. Tarani exact ca si la noi, avand in curti gaini, caini si chiar oi. Am intalnit pe potecutza chiar si cativa copii care se intorceau de la scoala. Toti imbracati la uniforma. Ajunsi aproape de varful muntelui ni s-a dezvaluit o priveliste extraordinara, pe care nu am ezitat sa o imortalizez in poze.
Dupa o scurta odihna ne-am reintors in centrul orasului si am purces prin bazare la cumparaturi. N-am rezistat sa nu-mi cumpar tricou cu Ronaldinho. In schimb am ezitat sa dau 1 $ pe o cutie de Coca-Cola dar pana la urma setea a biruit. Totusi am inghitit cu noduri 330 ml de Coca-Cola pe care am dat 33500 lei. Cu banii astia beam 2 Silva la Fanutza.

Am intalnit si un baruletz foarte cochet numit “The Doorsâ€Â

[Oribilul Mosh]

Intr-o dupa-amiaza ne hotaram noi sa mergem prin bazare sa cumparam cadouri pentru cei de acasa.Ne gandeam ca nu ne va lua mai mult de doua ore si ca pana la cina vom avea timp si de o piscina. Dar se vede ca socoteaca de acasa nu se potriveste cu cea din targ. In fiecare bazaras in care intram nu scapam mai repede de 20 de minute. Toti negustorii ne intrebau celebrul : “where are you from?â€Â

[Oribilul Mosh]

Multe din paginile mele s-au pierdut. Nu sunt suparat. Alti oameni si-au pierdut jurnalele in ocean, altii in incendii....al meu a fost sters de pe un server. Nu e mare lucru....

Am regasit pe hardul meu doar doua file de jurnal si o captura cu postul 17000, dedicat lui GG.


Excursia la Brasov cu Hades, Love2Fly si SatyR

Sambata, 30 octombrie 2004, s-a consumat a 4 a excursie forumista in Romania. Pe langa mine au mai fost prezenti Love2Fly, Hades si SatyR.

La orele 8:53 am ajuns la Shell Morarilor unde deja ma astepta Koala, care purta un fes fistichiu. Koala mi-a inmanat un pachet pentru verisoara sa din Brasov, pe nume Laura.Usor, usor au aparut si cei 3 partipanti la excursie. SatyR cu o geanta de voiaj enorma (eu nici in Turcia nu am avut atata bagaj), Love2Fly cu obisnuita-i borseta si Hades carand o geaca de iarna desi se anuntasera peste 20 de grade.
Am pus mana de la mana si am bagat benzina in valoare de 800 mii lei, ne-am luat la revedere de la Koala, ne-am suit in masina (eu la volan, in dreapta mea Hades, in spatele meu Love2Fly care a aflat ca cel mai sigur loc din masina este cel din spatele soferului si in dreapta lui Love2 s-a suit morocanosul SatyR.) si am purces la drum.

SatyR a fost extrem de posomorat tot drumul. N-a scos o vorba, n-a schitat un zambet. Intai a dat vina pe vremea de afara, apoi pe giumbuslucurile mele de la volan, giumbuslucuri ce au facut deliciul lui Hades. Ca intotdeauna de altfel. Love2Fly a fost in dispozitia sa obisnuita, vesel si binevoitor....admirand peisajul si bucurandu-se de o zi in afara Bucurestiului. Mai spunea o gluma, mai facea referire la cate un forumist. Hades pana la Ploiesti a mancat 75 % din sandwichurile cu care venise si nu pentru ca ii era foame, dar de frica sa nu i le mancam noi.

I-am oprit pe baietzi la frumoasa manastire Ghighiu sa o vada si ei, sa se mai culturalizeze. Aleile Sfintei Manastiri erau pline de flori multicolore. Am baut apa de la Izvorul Tamaduirii. Hades ne-a invatat ca daca bem de acolo ni se indeplineste orice dorinta ne punem. Bineinteles ca ne-am pus toti cate o dorinta.

Masa de pranz am servit-o la cabana Muntele Roshu. Eu am mancat un snitel de pui (41 mii), cartofi prajiti (16 mii) si am baut o bere fara alcool (40 mii. Destul de scumputza berea). Hades a mancat exact ca mine, doar ca a baut bere normala. Love2 a mancat ostropel de pui cu mamaliga si ciorba de vacutza, iar SatyR frigarui asortate cu cartofi prajiti si ciorba de vacutza.
Desertul l-am luat mai tarziu, in Brasov. Am gasit o cofetarie foarte marfa si foarte ieftina. Un rulou cu frisca numai 10 mii. O amandina 12 mii. Preturi cu 5 mii mai ieftine ca in Bucuresti.

In Brasov, ne-am intalnit cu Laura, am fost prin cartierul vechi, pe mine m-a apucat burta si m-am dus la un restaurant la buda....iar cand am iesit baietii plecasera ca era prea scump...asa ca am plecat si eu. La plecare am gresit drumul si am apucat-o spre Buzau, spre disperarea lui SatyR. Eu cu Hades am vrut sa ne avantam in necunoscut si sa mergem spre Buzau si apoi spre casa prin Urziceni, dar pe SatyR l-au apucat pandaliile asa ca ne-am intors pe clasicul drum pe Valea Prahovei.

Intunericul s-a pogorat asupra noastra chiar la iesirea din Brasov. Drumul devenea din ce in ce mai periculos....creindu-i lui SatyR stari de angoasa, iar lui Hades o imensa placere. Love2 era un linistit privitor la cele ce se intamplau. O buna bucata de drum am mers paralel cu un tren, iar apoi au inceput frumoasele curbe de la Timis, care solicita pilotul si masina la maxim mai ales pe timp de noapte. Cand SatyR mai avea putin si exploda ..Rozmarinul ne-a aparut in raza vizuala si deci inceputul Predealului. Drumul a fost OK pana la Breaza cand conditiile climaterice au devenit total nefavorabile. S-a lasat o ceatza foarte densa si doar ajutorul Divinitatii ne-a adus inapoi acasa.

8 noiembrie - Sf. Arhangheli

Pe 8 noiembrie lumea sarbatoreste pe Arganghelii Mihail si Gavriil. Ei de fapt sunt niste ingeri si au puteri magice, miraculoase si supranaturale. Credinta spune ca ingerii sunt niste mijlocitori intre Divinitate si omul de rand. Ingerii se spune ca se impart si ei in mai multe categorii....heruvimi, serafimi...etc. Mihail si Gavriil sunt arhangheli...ceea ce inseamna ca au un grad foarte mare. Daca ati mers la biserica vreodata poate ati observat ca cei doi arhangheli sunt pictati pe usile altarului. In dreapta este Gavriil care este pajnic si are in maini niste flori, iar in stanga este Mihail care este razboinic si tine in maini o sabie.
Vreti sa va spun un secret ? Si Lucifer a fost tot Arganghel, dar a vrut sa ia locul lui Dumnezeu si acesta l-a pedepsit. Avem aici de a face cu un inger cazut. Am impresia ca ingerii rai s-au transformat in draci.
Atunci marele dracon, sarpele cel de demult, care se numeste diavolul si satana si a amagit toata lumea, a fost aruncat pe pamant si au fost aruncati impreuna cu el si ingerii lui. (APOCALIPSA 12.9)
Dar mai bine sa nu vorbim despre aceste lucruri inspaimantatoare, care nu fac placere nimanui.
O ultima precizare totusi vreau sa fac : in Apocalipsa nu este vorba despre sarpele de care vorbeste mereu Eufrosin. Sarpele lui Eufrosin este bun.

Despre altceva vroiam sa scriu. Mai sus este o introducere. Pe 8 noiembrie la noi in familie sunt doi sarbatoriti. Eu, numindu-ma Gabriel, si var’mea, numindu-se Mihaela. Si asa ne strangem noi an de an...si uitand de sarbatoarea crestineasca....mancam si bem pana ne imbatam. Toata familia...de la cel mai mic pana la cel mai mare. Sambata, 6 noiembrie, pe la orele 14 imi asteptam oaspetii...care nu au incetat sa apara.
Poate de notorietate a ramas venirea lu’ unchi’miu care nici buna ziua n-a dat si a rostit in gura mare : „Gabi...uite... ti-am adus un casetofon de masina la mana a doua. Sa stii ca nu este furat ! Sa nu-ti faci griji ! „. Si scoate din cutia ce o tinea mandru la su’bratz un radiocasetofon si 4 boxe enorme. Super-meseriash. Acum o sa am si muzica cand mai plec cu Hades pe la munte.
Am mai primit si multe alte daruri, dar nu mai stau sa le insir.
Mancarea a constat din preparate facute la gratar : celebrii mici, pastrama de oaie (extrem de potroaca), carnaciori, antricoate. Garniturile au fost constituite din mai nu’mai’putin celebrul pireu de cartofi si traditionala salata de varza alba. Nu putea lipsi berea (Becks si Timisoreana), dar nici tortul sau painea. Iar in deschidere s-au servit icre cu masline, acompaniate de tzuica.


-----

Si poza cu postul aniversar 17000......

[Oribilul Mosh]

Toamna...iar sunt copil,
Prezentza mea am pierdut-o...
Si iar defileaza, umil,
Mizeria uitata de cei ce-au cunoscut-o.
Inima, grea, se izbeste-n bizare cadentze...
Oftica, toamna si zdrentze...

Ploaia mocaneasca cade persistent asupra intregii paduri. Imprejurimile lacului unde odinioara venea mistretzul sa se adape sunt pustii. Puii vulpii au crescut mari. Nici un animal nu se incumeta sa iasa pe o asemenea vreme. Doar bursucul nu este acasa....

La o oarecare distanta de padure oamenii morocanosi strabat orasul in lung si-n lat. Fetzele posomorate, hainele inchise la culoare si ude confera peisajului o nota de poezie bacoviana. Aglomeratia din 104 te duce cu gandul la o conserva de shprot estonian.La fel si la metrou, fie cate afli pe scara rulanta, pe peron sau in tren.Un prieten imi povestea ca la Wiena oamenii ocupa doar o parte a scarii rulante, lasand o parte libera pentru cei care se grabesc.Nu si in orasul din povestea noastra.Gasesc un loc in vagon si ma asez. Am mult de mers.Dupa o vreme lumea coboara si sub bancheta din fatza mea observ o silueta cunoscuta.Cuibarit acolo si observat doar de mine, bursucul privea prin ochii sai mici si curiosi la cele ce se intamplau.Privea la pantofii plini de noroi ai oamenilor, la umbrelele din care se scurgea apa, la batele celor doi bodyguarzi care pazesc fiecare garnitura de metrou, la fetele machiate strident si nepriceput, la studentii care muscau cu pofta dintr-un covrig cu sare, la mine care eram absent. Dupa o vreme am coborat din metrou si l-am lasat pe bursuc acolo.

Intre timp ploaia se oprise.Mistretzul porni vesel prin padure. Plin de ganduri mai bune porni si eu spre casa. Bursucul nu s-a mai aratat.

[Oribilul Mosh]

There’s a killer on the road
His brain is squirmin’ like a toad
Take a long holiday
Let your children play
If ya give this man a ride
Sweet memory will die
Killer on the road, yeah

Astazi am mers in premiera pe A2, Autostrada Soarelui. Vreo 70 de km, pana la Lehliu. Excelent drum, de nivel european. Mi-am facut o caseta cu soundtrackul din Need for Speed Underground 2 si am ascultat-o in masina. Mi-am depasit recordul personal de viteza...urcand pana la 150 km/h. Si as fi putut mai mult...dar am lasat si pentru data viitoare. Drumul a fost incantator...am trecut pe sub poduri, am mers in paralel cu calea ferata si cu holdele oamenilor, serpentine si curbe. Am inteles ca in 2006 e gata toata autostrada. De la Bucuresti pana la Constanta. O sa ajunegm la mare in mai putin de doua ore.
De la Lehliu m-am intors pe drumul vechi, cel clasic. Prin sate. La fel de frumos. Astazi chiar a fost o zi superba, chiar daca soarele a avut dintzi.
Inainte de casa am facut un pit-stop la Cora pentru a alimenta cu bere si cam asta a fost.

La pranz am servit una din macarurile mele preferate : ficat de porc.

Sfarsitul zile l-am dedicat jucatului pe computer, alternand Fifa 2005 cu Underground 2.

In 2 minute incepe o noua saptamana. Dumnezeu sa ne aiba in paza !

[Oribilul Mosh]

Clavirele plang in oras
Pe-o vreme de toamna pustie...
Si plopii plang tot in oras,
Si-n totul e-o grea agonie.

Par casele triste castele...
Amorul, aici, a murit,
Si poate ca plang la clavire
Fecioare cu par despletit...

Trec singur...si tare mi-e teama...
Si unde ma aflu nu stiu,
Vai, plopii detuna orasul...
Clavirele plang in pustiu...

Asa mergeam eu astazi de unul singur, pur si simplu fara nici un scop anume. Infulecam dintr-o punga de pateuri cu telemea de la Fornetti si imi admiram noii pantofi. Pe cand eram pe la Fabrica de paine suna telefonul. Era Wild Rose care imi propune sa ne intalnim in fatza la Machedonu.Fac stanga imprejur si dupa 15 minute ajung la locul intalnirii. Pana sa vina Wild Rose primesc un poster cu Steaua de la cei ce se ocupa cu campania lu’ Gigi Becali. Mi se spune ca daca ajunge Becali in parlament face o echipa de talie mondiala cu 5-6 jucatori straini de talia lui Crespo.Posterul e chiar super marfa...si l-am lipit deja la mine in camera alaturi de un poster cu un lup si unul cu jocul Mafia.
Vine si Wild Rose si intram in local. Comandam beri Hophen, ceaiuri cu lamaie, mici cu cartofi prajitzi, clatite cu ciocolata si frisca. Wild Rose plateste tot, pentru ca a dat un SMS de pe telefonul meu.
Cand eram la servirea clatitelor, ma suna colegii de serviciu sa ma invite la un ping-pong. Ajungem acolo si debutez cu victorie. Desi n-am mai jucat demult n-am uitat. Imi amintesc cum am jucat prima oara tenis de masa, la varsta de 6 ani. Cu tata, in sufragerie, folosindu-ne de un fileu facut din tubul de la aspirator inaltat pe doua cutii de chibrituri.
Am mai baut si la ping-pong o bere, ca m-a cinstit sefu’....si intr-un tarziu am plecat acasa sa urmaresc emisiunea cu candidatii la presedentie.
Si cam atat !

Dedic aceasta pagina lu’ Wild Rose si lu’ sefu’ meu ca sunt oameni milosi...si dau beri la nevoiasi.

[Oribilul Mosh]

Ieri, ca intotdeauna in timpul saptamanii, la 8:21 ceasul mi-a dat trezirea. Una dintre superstitiile mele este sa-mi pun ceasul sa sune doar la minute care se termina in cifra impara. Am sarit din pat si am apasat butonul power al computerului, dupa care am iesit un pic pe balcon sa vad cum este vremea. Am gasit-o frumoasa si calduroasa pentru aceasta perioada a anului. Intors in camera am gasit computerul pornit si am intrat pe forum sa vad ce se mai intampla. Mi-am pregatit doua sandwiche cu cascaval de oaie, am facut un dush si am plecat.

...................................

In drumurile mele prin Bucuresti intalnesc cei mai diversi oameni, oameni ca toti oamenii, dar fiecare cu povestea sa. In tramvaiul 19 pe scaunul din spatele meu sta o pereche, fata in bratzele baiatului. Din vorbele lor deduc ca s-au cunoscut pe net si ca sunt abia pe la primele intalniri. Isi pun mai mult intrebari de complezentza si se simt stanjenitzi unul de celalalt. O cersetoare care se da oarba parcurge tramvaiul de la un capat la celalalt cu o precizie demna de invidiat. Ma gandesc la Love2Fly care in tramvai s-a indragostit de 101 fete. Eu nu am gasit nici macar una. In tramvaiul 19 fetele sunt urate si fardate cu mult prost-gust. Cobor si imi doresc sa gasesc un chiosc cu Fornetti. Trec pe langa un parculetz unde o ceata de pusti joaca fotbal cu o minge de tenis. As vrea sa joc si eu cu ei. Se trantesc, se tavalesc si chiuie. “Hai..da-mi paseeee ! Te rooooog ! Paseee !â€Â

[Oribilul Mosh]

Joi seara ma pregateam de culcare, cand pe la 23:30 suna telefonul fix. O singura persoana poate fi la aceasta ora imi spun si anticipez corect.
Eu : “alo !â€Â

[Oribilul Mosh]

Ninge secular, tacere, pare a fi bine,
Prin orasul alb, doar vantul trece-ntarziat
Ninge, parca toti murira, parca toti au inviat....
Dorm volumele savante-n inghetatele vitrine.

Mi-as dori sa ninga, dar ninsoarea o mai intalnim doar in poezii sau in imaginatia noastra. Spre deosebire de Love2Fly, care acum probabil sta in camera sa de lectura si soarbe din ceaiul cumparat asta vara de la un negustor din Konakli in timp ce citeste una din cartile sale achizitionata dintr-un anticariat uitat de lume, eu iubesc Craciunul. L-am iubit intotdeauna...si cand simteam mirosul de placinta din casa bunicilor si gaseam dimineatza lamaiul lor impodobit ca un brad si cu o gramada de daruri langa el plus o scrisoare venita din partea lui Mosh Craciun care coincidentza sau nu avea scrisul exact ca al bunicului meu. Si cand pe 25 dimineatza mergeam la biserica si stateam in strana alaturi de oamenii in varsta, ascultand predica preotului.Si cand veneam acasa la parinti si gaseam bradul urias. Si cand eram cu totii la masa si afara ningea linistit. Si cand mergeam cu Scooby la colind pana tarziu in seara de Ajun. Si evident cand ninsoarea nu se mai oprea si ieseam noaptea din casa sa ma plimb fara o directie anume. Poate ca nu mi-am indeplinit visul de Craciun romantic la care aspira si Love2, acela in care pe acordurile lui Perry Como te plimbi cu o fata de mana si incerci sa patinezi cu ea pe lacul inghetat sub ninsoarea abundenta, dar mai este timp...si indiferent de ce ai face, Craciunul ramane magic.

[Oribilul Mosh]

Post aniversar 17 000 reloaded dedicat lui baixinho ©

In vara lui 2003, intr-o dimineatza ca oricare alta, stateam ca intotdeauna la computer si discutam cu eyewitness pe YM despre subiecte mai mult sau mai putin de maxim interes. La un moment dat imi zice eye-ul : “bah...vezi sa nu-ti faci program maine dupa-masa ca am treaba cu tine ! “ . Ma gandeam ca vrea sa-i spal masina, o impecabila Dacia 1300, cu motor de Renault 12...sau ca doreste sa-l ajut la cumparaturi. Nicidecum nu-mi imaginam ca doreste sa ma invite la el acasa, la un gratar si o bere. Oricum, am acceptat din toata inima invitatia...dar m-am gandit ca ar fi mai putin monoton daca am mai invita inca un forumist, asa ca-i zic lu eye : “eye-ule, mai cheama si tu pe cineva....ca stii ca eu nu sunt prea vorbaretz din fire daca e vorba de mancare si bautura...si sa nu ne plictisim.â€Â

[Oribilul Mosh]

Ajunul Craciunului n-a fost o zi tocmai rea, desi nici anu asta nu mi-am indeplinit idealul de ajun romantic. Dar sunt sigur ca la anu mi-l indeplinesc.
Ziua pot spune ca a inceput la 2:30 AM cand m-am trezit din betia in care cazusem cu o seara inainte. Am intrat pe YM si am vorbit vreo 4 ore cu Hades si Aliosha. Afara fulguia si aveam toate premisele unui Craciun alb. M-am culcat la 6:30 si patru ore mai tarziu cand m-am trezit zapada disparuse.
Am mancat o omleta cu telemea de oaie, am baut un lapte cu cozonac, dupa care am facut un bilaird cu Samy. Primul joc l-am castigat eu, al doilea ea. Am cazut la pace dupa asta.

Dupa un somn de dupa-masa am plecat in Cora. Intotdeauna de Craciun mi-a placut sa-mi indeplinesc micile placeri. Daca tot anul am baut bere la plastic am zis sa ma delectez macar de sarbatori cu ceva special. Am gasit o bere frantuzeasca pe care scrie : Cette bouteille de Fischer symbolise la noblesse du terroir d’Alsace et de ses hommes. Deosebita bere. Exact pe gustul meu...putin dulceaga si fara prea mult acid. Si mai e si la sticla de 0,65 l cu un dop foarte special...nicidecum cu bereasa ordinara.

Ajuns acasa am urmarit cam 90 de minute din The Return of The King Extended. De mare frumusetze cand pleaca Faramir la lupta si toti oamenii din Minas Tirith arunca cu flori in calea ostenilor sai.

Am vorbit dupa multa vreme cu baixo pe YM si mi-a facut placere, am primit ceva special de la Koala cu ocazia Craciunului, m-am intretinut cu Decret si Aliosha , am primit un sms de la monk si acum scriu randurile de fatza.

Craciun fericit !

[Oribilul Mosh]

Iarna, de-o vreme, ma duce regretul
Prin cranguri, pe margini de linii ferate
Trec singur spre seara pe ape-nghetate,
Cand falfaie, pe lume, violetul.

Doar eu singur, in niste blugi murdari si jerpelitzi pe care ii am de cel putin 5 ani. Un plover pe gat, un fes si o canadiana mai batrana decat blugii.Niste bocanci de cand lumea, dar care ma slujesc la fel ca in prima lor tineretze. Urc, urc, urc si dealul nu se mai termina. Hades n-a mai putut tine pasul si a capitulat. S-a intors inapoi. Am ramas singur si continui sa urc. Simt cum broboane de transpiratie mi se preling de sub caciula. In jurul meu am o aura formata din aburi. Din cand in cand intalnesc oameni. Stralucitori, imbracati frumos ca pentru revelion...stau si privesc din usile hanurilor spre un biet nebun care merge de unu singur in noapte. Doar un caine pare sa ma inteleaga si mi se alatura pentru o bucata de drum. Hau ! Hau !

Paloarea, mutismul mimeaza-al meu piept
Pe satele ninse crai-nou cand apare;
Trec singur pe poduri de fier solitare,
Si-astept in zapada...dar ce mai astept ?

Ajung in varf si mi se deschide intreg orasul in noapte. Cu zeci de lumini stralucind pe un fond alb, cel al zapezii. In jurul meu e intuneric si pustiu. Liniste....

Hau !..Hau ! ...departat sub stele-nghetate...
In noaptea grozava la cine voi bate ? ..
O,vis...o, libertate...
Hau !..Hau !...departat sub stele-nghetate...

Drumul la intoarcere imi pare mult mai usor. Este deja 22:00. Ajung in gara. Internationalul Praga-Bucuresti este la linia 1 si asteapta cuminte semnalul pentru a porni spre capitala Romaniei. Cativa oameni in el.Cativa norocosi care au vazut orashul cu acoperishurile de aur.
Traversez liniile ferate de la marginea garii, mai merg putin si ma regasesc cu Hades care ma astepta cuminte. Mergem intr-un local sa bem ceva. Eu imi iau o Cola ca mi-era sete de la drum. Hades o bere si un vin fiert.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~




31 decembrie 2004. La orele 15:10 ma intalnesc cu Hades in fatza Garii de Nord. Mergem spre casele de bilete si desi ne doream sa cerem un bilet pana la Cluj, luam unul pana la Predeal, in personalul de Brasov de la 15:35. Pornim spre peronul 7, unde trenul ne astepta. La peronul de langa noi o sageata albastra pe care scria Piatra Neamtz pleca spre orasul de sub Pietricica. Amuzat, Hades imi spune ca am fi fost mancatzi demult...daca asta vara am fi plecat in excursie spre capitala judetului Neamtz.
Il aprob, zambind. Ne suim in tren si nu gasim locuri. Toate compartimentele sunt ocupate. Gasim loc pana la urma intr-un compartiment unde se afla un caine care de cum ne-a vazut a inceput a latra. Ne strecuram pe langa el si ocupam locurile de la geam. Cainele, tinut cu putere de stapana, maraie uitandu-se spre noi. La Ploiesti coboara si cainele si stapanii sai. Locul lor este luat de patru fete. Plecam din Ploiesti si una dintre noile noastre colege de compartiment se destainuie prietenelor sale, spunad ca ii este foame. In momentul imediat urmator Hades scoate un snitel din geanta si incepe sa infulece cu lacomie. Scot si eu o bucata de pastrama si incep a manca, sub ochii fetelor.
Salivand, cele patru ploiestence, incep a juca popularul joc “obiecte cu o anumita litera..ce incap intr-un geamantanâ€Â

[Oribilul Mosh]

Imi cer scuze fatza de Eufrosin, Love2Fly si alti inconstientzi care-mi mai citesc jurnalul....dar pagina de astazi este o expunere "tip monk". Promit ca pagina urmatoare sa fie artistica, asa cum va place voua.

M-am trezit la 8:09..cu gandul ca e 6 si ceva.Dupa ce mi-am blestemat zilele ca tre' sa plec la munca ca un sclav, m-am dus in bucatarie si am infulecat 3 placintzele cu branza. Pe la 9:25 am plecat la munca unde am stat pana pe la vreo 11:30. Tristetze mare la birou, ca dupa sarbatori. Luna ianuarie..pare o eterna zi de luni venita dupa un week-end frumos.

La 11:30 am plecat pana pe Soseaua Giurgiului la niste parteneri de afaceri...care ne mai furnizeaza cateodata struguri pentru vinul alb. da Hades ! :)
Plecat de la ei m-a pocnit foamea..si cum mergeam spre Gara Progresu vad o shawermerie/rotiserie/pizzerie foarte marfa, cu mesele chiar pe strada. Imi comand un sandwich cu snitel care a costat 40 mii si a fost imens. Pe langa snitel, sandwichul avea tot felu’ de sosuri, ceapa, salata. Am mancat acolo la mesele de pe strada alaturi de doi politisti care isi luasera si ei exact ca mine. Am mancat si am mai schimbat cateva vorbe cu ei. Pe urma ei s-au suit in duba si au plecat in drumu lor, eu am luat RATB-ul sa ma intorc inapoi la servici.

In statie la Mihai Bravu m-am intalnit cu crazy_felina, eleganta ca intotdeauna. Chiar m-am mirat ca o persoana ca ea circula cu transportul in comun. Am mai stat cu ea la vorba de am pierdut tramvaiul si pe urma m-am dus in Mall sa vad daca au mai adus adidasi noi. Am gasit aceleasi modele super urate. Mai frumos sunt adidasii pirat. :(

Ziua a continuat cu mine la birou, numarand secundele pana la timpul de plecare acasa. Acum ma aflu acasa si pana se incalzesc sarmalele...ma gandeam sa scriu ceva. Nu de alta, dar nu vreau sa adorm si sa se arda sarmalutzele.

O zi foarte monotona. Doar gandul ca intr-un viitor apropiat voi pleca la Cluj ma mai mentine pe linia de plutire.

Inchei cu pozele. Imi pare rau ca sunt naspa la calitate...dar sunt facute cu aparatu de la firma...si cum la firma am dial-up...le-am facut mai mici..ca sa pot sa le trimit pe mail acasa.

1.sandwichul cu snitel de 40 mii
2.ce se vedea din locul in care am mancat impreuna cu politistii
3.crazy_felina in statie, asteptand tramvaiul

[Oribilul Mosh]

Si ninga...zapada ne-ngroape.

Mai erau cateva momente pana la revarsatul zorilor, in intrega padure domnind linistea, exceptand sunetele indepartate ale unei haite de lupi. Ningea monoton, iar in cabana de la marginea padurii focul ardea mocnit. Proprietarul casutzei se trezi si dupa ce se dezmetici isi arunca pe umeri mantia din blana de urs. Era un barbat de statura medie, saten, cu parul prins in coada. Trecut putin de 30 de ani. Iesi din casa si merse pana la magazia din apropiere de unde lua un bratz de lemne pe care incepu sa le sparga. Afara lumina isi facea simtzita prezentza. Diminetzile aproape de cercul polar sunt de o rara frumusetze. Dupa ce termina cu spartul lemnelor merse in bucataria casei, aprinse focul si puse apa la fiert, apoi iesi din nou pentru a da mancare celor doi reni care asteptau cumintzi in tzarcul special amenajat pentru ei. Ii gasise iarna trecuta, pe cand erau pui si hotara sa-i ingrijeasca. De atunci renii nu-l mai parasira niciodata.Ii mangaie cu blandetze si le dadu un bratz de fan si alte mancaruri pe care renii le apreciaza. Intors in casa, isi puse cu grija mantia in cuier si se spala pe maini. Deodata glasul nevestei sale se auzi voios, chemandu-l la masa.
- Buna dimineatza ! , spuse barbatul si isi saruta sotzia.
- Buna ! , ii raspunse aceasta zambind fericita.
- Ai trezit copiii ?
- Nu. Mai lasa-i sa doarma. E duminica doar.
Barbatul incuviintza si se aseza la masa. Manca cu pofta din carnea de foca pe care o cumparase cu o zi inainte de la targul din oras. Dupa terminarea mesei se aseza in fotoliul din camera principala si incepu sa priveasca pe fereastra afara la ninsoarea care se intetise. Sorbea din ceai si era cu gandul departe, la zilele cand era cunoscut sub numele de Love2Fly si locuia in Bucuresti asteptand sa ninga pentru a face oameni de zapada in curtea casei sale. Era fericit, dar melancolia il cuprinse amintindu-si de vremurile vechi care nu fura in totalitate atat de rele cum crezuse pe atunci.

In acest timp, dar cu 10 ani mai devreme, de cealalta parte a Mapamondului...Oribilul Mosh privea incantat pe geam. Intotdeauna i-a placut zapada si iarna. Cand era copil de cum dadea prima zapada fugea in pod pentru a lua sania veche de lemn, care fusese a mamei sale si dadea fuga la derdelush. De fapt avea doua sanii. Una o primise in dar de la un preot, prieten al bunicilor lui. Popa venea deseori la masa la ei in casa si de fiecare data aducea cate ceva. Intr-o iarna le-a adus un borcan mare cu muraturi si pentru a-l cara mai lezne se folosi de sanie, sanie pe care i-o lasa micului Oribil Mosh. Asta isi aminti Oribilul Mosh, privind pe geam la zapada asternuta si la ninsoarea care cadea necontenit. Dupa o vreme merse in bucatarie si isi incalzi laptele pe care il bau cu pofta impreuna cu niste biscuitzi. Apoi se imbraca constiincios si iesi afara.
Cand iar incepe-a ninge
Ma simt de-un dor cuprins
Ma vad, pe-un drum, departe,
Mergand incet si nins.
Pasii il purtara spre parc, aproape de lac. Zeci de ratze salbatice macanind in cor pluteau pe luciul apei. Cativa pescarusi, tipand trist, le tineau isonul. Un tablou de o rara frumusetze. Alb peste tot, ninsoare, lacul cu ratze si pescurusi. Gandurile sale zburand aiurea.Fericit si un pic melancolic, in aceste momente destul de rare pentru Bucuresti.

[Oribilul Mosh]

Oh, the wind, the wind is blowing,
through the graves the wind is blowing


Ploaia nu mai contenea de trei zile, batand in rafale peste casele cartierului evreiesc. Imprejurimile erau pustii, linistea fiind rupta doar de gongul orologiului din departare care batu ora cinci a diminetzii si de pasii grabitzi ai unui om intre doua varste care se indrepta catre casa de la numarul 2, unde se vedea lumina aprinsa.
Casa, construita in anul 2011 de catre David Scherner din banii lasati mostenire de un unchi miliardar de care nu stiuse nimic pana atunci, avea o priveliste foarte frumoasa, latura sudica dand catre parc, iar latura dinspre vest catre sinagoga. Avea doua etaje si era locuita de sotzii Scherner care aveau trei copii. David, capul familiei, in varsta de 34 de ani, avea biroul la ultimul etaj, in cea mai luminoasa camera. Picotise in scaunul sau pana ce unul dintre servitori aparu anuntandu-l ca are un oaspete. Ca orice politist, prevazator fiind, trase sertarul biroului si lua de acolo un revolver pe care-l puse cu grija in buzunarul hainei sale. Apoi tacticos cobora scarile si intra in living, unde-l astepta oaspetele sau.
- „Buna dimineatza, Hades ! sper ca nu te-am trezit !â€Â

[Oribilul Mosh]

Eu sunt un monstru pentru voi,
Urzind un dor de vremuri noi,
Si-n lumea voastra-abia incap...
Dar am sa dau curand la cap.

Unchiu’ Anghelush a fost fratele bunicii mele si a lu’ nasha Marioara, despre care am povestit mai demult. Strabunicu’ si strabunica au avut 6 copii. 5 fete si un baiat, baiatul fiind chiar unchiu’ Anghelush. Dintre totzi doar nasha Marioara mai traieste si are 82 de ani.Familie de oameni bogatzi fiind, au oferit copiilor o educatie aleasa...unii ajungand profesori, altii medici (nasha Marioara).
Unchiu Anghelush, Anghel pe numele sau adevarat, a fost singuru’ care nu s-a tinut de carte, astfel ca la inceputul anilor ’50 a luat drumul uzinei. Si-n uzina a lucrat 40 de ani. O viatza intreaga la uzina Republica, sub comunisti, erou al muncii socialiste.
Un om cu o inima foarte mare, petrecaretz din fire si iubitor de oameni. Saptamanal venea cu colegii de uzina acasa la bunica’mea pentru a petrece. El avea un apartament cu doua camere in Drumul Taberei si acolo nu era loc pentru a bea un shpritz. Plus ca avea si nevasta cicalitoare. Dar in camerele spatioase ale casei bunicii mele si surorii lui era mereu loc si era intotdeauna bine primit. El si tovarashii de munca de la uzina isi cumparau salam ieftin, conserve de peste, branza, masline si tzuica sau vin ; bunica le mai dadea cate o mancare calda...si asa petreceau pana seara tarziu. Mai beau o cafea, mai fumau o tzigara, povesteau si glumeau, iar timpul trecea pe nesimtzite.
Eu eram un copil de 6-7 ani.
Parca il vad si acum intrand pe usha. Cu pardesiu si sapca de muncitor. Cu geanta plina de scule in mana. Imi zicea tare : “sa traiesti, nepoate !â€Â

[Oribilul Mosh]

Camila de pe pachetul de Camel e o dulce. Pare complet debusolata dupa cum spunea si Jasmine. Ne-am gandit sa-i punem un nume si am botezat-o Jeremiah. Jeremiah The Camel, un nume foarte potrivit pentru o camila debusolata, dar deosebit de scumpica.

In seara asta am fumat 3 tigari din pachetul meu cu Jeremiah. Am fumat 3 tigari si am ascultat cap-coada best-ul de la U2. Geniala formatie.

A picture in grey
Dorian Gray
Just me by the sea

Astept sa inceapa All Star Game-ul, unul dintre putinele momente de magie constante in viatza mea. Imi amintesc si acum cum intr-o noapte de februarie a anului 1992 tata m-a trezit si mi-a spus : "scola ! e all star game-ul. sunt jordan si magic la televizor.". De atunci am facut o mare pasiune pentru basket.

Acum sorb dintr-un Ursus si ascult U2 - If God Will Send His Angels.

Noaptea e prietenoasa.

[Oribilul Mosh]

Pun si pe jurnal compunerea cu care am participat la concursul Survivor.

La mijlocul anilor ’80, singurele dulciuri aduse de afara de care se putea bucura un copil erau bomboanele cubaneze, arahidele trase in zahar si caramelele in foitza de orez aduse din Vietnam, cele cateva tipuri de ciocolata chinezeasca si compoturile de cireshe importate din tzara prietena Albania. Erau bune si le apreciam, pentru ca nu se obtineau chiar atat de usor.
Dar cand eram copil cel mai mult apreciam vizitele la unchiu Ticu...

Unchiu Ticu s-a nascut in cartierul Giulesti pe la sfarsitul anilor ’20 si si-a petrecut copilaria prin mahalalele marginii de Bucuresti. Iubea fotbalul, pe care l-a si practicat si ca orice om din Giulesti nu putea tzine decat cu Rapid. Ajuns om in toata firea a cochetat cu partidul, nu pentru ca l-ar fi interesat politica...ci pentru ca poate asa era la moda sau asa i s-o fi impus. Nu prea stiu aceste aspecte, dar stiu ca o vreme a fost primar intr-o comuna din apropiera Bucurestiului. Iar apoi a intrat in ITB ca sofer de autobuz. Fiind om serios incet-incet a avansat ajungand sofer pe TIR (defapt pe autotren, ca TIR sunt doar niste initiale venite de la transport international roman). Un om cu o inaltime de 160 cm a fost pus sa struneasca niste mastodontzi ai soselelor. In anii ’70 a inceput sa plece in curse internationale, pe Volvo, Scania, Skoda si Roman....si 20 de ani a cutreierat intreaga Europa si Asia Mica. Cand majoritatea romanilor nici nu indrazneau sa priveasca peste Dunare spre Yugoslavia...unchiu Ticu traversa tzari precum Italia, Franta, Olanda, Suedia, Anglia. A avut de nenumarate ori posibilitatea sa ramana in strainatate, dar nu a dorit sa-si lase nevasta singura, ei neavand copii. Povestea ca odata se afla intr-o parcare in Germania si isi fierbea niste mamaliga in ceaun. Apoi a pregatit-o cu branza si unt, cum se mananca pe la noi. Si cand se pregatea sa manance au oprit si niste nemtzi in parcare si le-a dat si lor din mancarea lor. Acestia au fost atat de incantati incat i-au oferit un post de bucatar la un restaurant prin Dormund. Dar cum am spus, n-a dorit sa-si paraseasca nevasta si n-a acceptat.
Multe povestiri avea unchiu Ticu iar eu il ascultam de fiecare data cu mare incantare. Mergeam cu placere la el acasa, o mica casutza cu curte in Damaroaia....stiind ca voi primi ciocolati elvetiene, Coca Cola, napolitane belgiene sau cine stie ce lucruri aduse de prin Danemarka sau Norvegia. Dar placerea era completata si de ascultatul povestilor, pe care copil fiind, le percepeam intr-un mod supranatural. Tin minte si acum ca unchiu’ Ticu a mancat la Munchen un pui intreg, un morman de cartofi prajiti si a baut o halba de bere la un litru cu doar 5 marci, imi aduc aminte de Revelionul petrecut de el pe un vas acostat in portul Anwerp sau de faptul ca la Oslo a fost confundat cu un rus, datorita caciulii sale cu urechi.
Datorita lu’ unchiu Ticu am avut mereu chestii la care oamenii dintr-o tzara comunista puteau doar sa viseze. Visul meu pentru cand eram mare era sa fiu ca unchiu Ticu...sa merg si eu pe unde a fost el....si sa trimit si eu vederi din Napoli, Venetzia, Londra sau Marsilia.

Dar in meseria lui avea parte si de momente neplacute. Totusi, nu-i usor sa mergi mii de km printre straini, sa fii mereu singur, sa dormi intr-o cabina de camion. Intr-o iarna stiu ca a ramas cu masina in pana in muntzi in Cehoslovacia si a asteptat doua saptamani pana sa poata pleca de acolo.

Unchiu Ticu a iesit la pensie cam prin 1990 si s-a dedicat gospodariei. Avea o frumoasa gradina cu rosii si alte legume, cativa pomi fructiferi, multe flori, un catzel Cleo si o pisica Marcelino.
El si cu nevasta lui nu erau casatoriti decat civil, asa ca s-au hotarat in ceasul al 12-lea sa se cunune si religios. S-au gandit sa aleaga nashi pe cineva din familie. Cele mai apropiate rude erau nepotii lui...adica taica’miu si sora lu taica’miu, adica matusi’mea. Si pentru ca nici unul dintre ei sa nu se simta exclus n-au ales ca nashi pe maica’mea & taica’miu sau matusi’mea & unchi’miu. Au ales ca nashi sa le fie eu & var’mea. Si asa s-a tinut o slujba ortodoxa, cu niste nashi mai putin ortodoxi. Si asa am inconjurat eu masa in ritmuri de “Isaia danseazaâ€Â

[Oribilul Mosh]

Universul este infinit in timp si spatziu

Stelele cerului au cazut pe pamant precum smochinul zguduit de un vant puternic leapada smochinele sale cele necoapte.
(Apocalipsa 6.13)

23 februarie 2005.Dintr-o data cerul s-a acoperit de nori, iar ziua s-a transformat in noapte. Ploaia a inceput sa cada asupra pamantului, oameni si animale fugind din calea sa. Oribilul Mosh se afla in apartamentul sau din Titan, cufundat linistit in muzica. Observand intunericul neobisnuit pentru aceasta perioada a zilei stiu ca sosise momentul. Cuvintele Apocalipsei aveau sa se implineasca. Era pregatit pentru aceste vremuri si stia ca trebuie sa gaseasca un culoar al timpului pentru a evada.
In 5 minute era deja in parcarea din fatza blocului si porni motorul masinii, plecand spre autostrada. Desi nu trecuse cu mult de miezul zilei bezna era de nepatruns. O ceatza deasa accentua noaptea de afara. Avea de gand sa se intoarca in anul 1936, pentru a se angaja la o uzina ce se afla in proprietatea unui burghez al vremurilor. Ajuns pe autostrada accelera puternic, tzintuind pedala in podea. Aflata la 180 km/h, masina intra in trepidatii si dintr-o data se izbi de tunelul timpului.
Spre dupa-amiaza norii de deasupra Bucurestiului s-au ridicat. Fusese doar o obisnuita ploie de primavara. La kilometrul 27 al autostrazii A2 o Dacie SuperNova argintie era facuta praf. Echipele de descarcerare sosite la fatza locului nu au gasit pe nimeni intre mormanele de fiare. De atunci proprietarul masinii, Oribilul Mosh, nu a mai fost vazut.

Capitolul I
La curtzile boierului

Oribilul Mosh se trezi intr-o padure. Se scula de jos, scuturandu-se de frunze. Afara mirosea a toamna, in departare auzindu-se voci vesele. Nu lung ii fu drumul si ajunse la marginea padurii, aici gasind niste taietori de lemne cu care intra in vorba. Acestia il omenira cu slanina si tzuica si din vorba in vorba Oribilul Mosh afla ca ajunsese in anul 1843. Dupa ce le multzumi oamenilor pentru ospatz pleca cu gand sa se intoarca in 1936 asa cum isi dorise. Dar toate culoarele de timp erau inchise. Era sortit sa ramana toata viatza, sau cel putin o vreme, in acea perioada.
O porni pe drumul noroios si merse pretz de cateva ceasuri, rastimp in care intalni doar cateva carutze. Cand soarele se pregatea de asfintit ajunse la niste curtzi boieresti. Boierul era in ograda si veghea la buna desfasurare a lucrurilor. Avea foarte multe animale si pasari, pamanturi intinse cu vitza de vie, lanuri de porumb si pomi fructiferi.
- “Saru’ mana, boierule !â€Â

[Oribilul Mosh]

Capitolul II
La castelul vrajitoarei

Prima ninsoare a iernii incepu taman in acea noapte. Fulgi mari cadeau deasupra padurii, invelind copacii in alb. Sarpele si Moshu se trezira din somn si privira cu veselie in jur, scuturandu-se de zapada. Era liniste deplina. Sarpele pleca prin padure si dupa un timp se intoarse cu niste buruieni din care prepara un ceai foarte aromat. Cei doi statura tacutzi o vreme, sorbind din bautura fierbinte si privind jocul fulgilor de zapada.
- “Tre’ sa iti spun un secret !â€Â

[Oribilul Mosh]

Moshu inca nu s-a trezit din somnul produs de potiunea magica a vrajitoarei Necko, asa ca astazi vorbim despre alte chestii.

In pagina 35 a jurnalului povesteam despre unele lucruri care nu imi plac. Acum sa vedem cam ce imi place....

Imi plac fetele care au parul prins in coada, iar coada este trecuta prin decupajul pe care orice sapca il are la spate. Imi plac mustatile pe care le au cainii. Imi place sa intru in vorba cu necunoscutii. Imi plac jeansii cat mai jegoshi. Imi place spuma de la Pepsi. Imi place cand ma pish in tren si vad sinele prin WC. Imi plac chipsurile iutzi, acompaniate de bere dulceaga. Imi place intunericul. Imi plac ploile de toamna. Imi place ca la hockey-ul pe gheatza la sfarsitul partidei jucatorii vin la portar si il bat cu mana peste casca. Imi place de pantera roz ca e anarhista.

Si mi-a placut si intamplarea de azi, de la Spring Time-ul din Cora...

Imi plac sandwichurile cu snitel de la Spring Time. Am cautat in subconstientul meu sa vad de unde vine aceasta placere si am realizat urmatoarele. Asta vara am fost la Craiova la o fata si mi-a dat snitele sa mananc. Fie ca atmosfera de atunci a fost deosebita, ori snitelele au fost foarte bune, ori pur si simplu mi-a placut de fata de atunci. Inca imi este neclar acest lucru, dar imi amintesc sigur ca atunci cand m-am intors de la Craiova, la Spring Time-ul din Gara de Nord mi-am cumparat un sandwich cu snitel. Si de atunci de oricate ori trec pe langa un Spring Time si imi este foame imi iau un astfel de sandwich.
Astazi m-am dus in Cora sa-mi cumpar niste blankuri si o sticla de vin, ca nu mai aveam ce bea la masa. Cand sa ies observ ca au deschis Spring Time. Ma indrept spre tejghea si observ vanzatoarea intr-o uniforma ce m-a dus cu gandul in Rotterdamul anilor 1700. Pe langa asta...foarte dragutza. M-am blocat si am ramas cu privirea tinta la vanzatoare. Am stat noi asa vreo 5 secunde, dupa care ea, zambind : "un sandwich cu snitel, nu ?".
"Da, dar de unde stii ? ", intreb eu mirat. "E...am ghicit ! Aici sau la pachet ? Ti-l incalzesc ? " , mi-a raspuns.
Am pus-o sa-l incalzeasca si l-am mancat pe strada, in drum spre casa.

[Oribilul Mosh]

Masina, poate cel mai bun prieten al omului dupa caine, si cel mai bun prieten al meu din moment ce nu am caine, se afla in slujba omenirii de peste un secol. In slujba mea doar de 3 ani, dar 3 ani minunatzi in care m-a purtat in multe locuri insumand 20 000 km. Poate ca nu e atat de frumoasa si stralucitoare ca alte surate ale ei, poate ca m-am purtat de multe ori urat cu ea...zgariind-o din neatentie sau lasand-o murdara in fatza blocului....dar...o iubesc nespus si d’aia o numesc sageata argintie. Totusi, cateodata, masina mai si cere. De exemplu astazi a trebuit sa dau 800 000 pentru a-i face revizia obligatorie. Dar sa ne gandim ce poti face cu 800 000 lei in ziua de astazi. Pai...poti manca 9 shaweme mari, sau poti bea 53 de Ursus-uri la Fanutza, sau poti bea 8 sticle de Merlot bun la 3 sferturi, sau iti poti cumpara doua perechi de adidasi pirat din piatza de la Delfinu. Dar sa revenim la revizie...

Sambata vreau sa plec din Bucuresti si mi s-a zis ca fara revizia facuta iti ia garda talonul. Si cum revizia masinii a expirat in aceasta luna, a trebuit sa o fac. Dar cum parbrizul este spart, nu as fi primit revizia. Iar un parbriz nou cred ca e in jur de 3 milioane, suma de care nu dispun momentan. Asa ca-l intreb pe taica’miu, om mai batran si mai intelept decat mine ce e de facut. Bineinteles am asteptat sa spuna : “uite aici 100 euro...si schimba pishatu ala de parbriz, iar de restu ia-ti shawerme si beri cehesti.â€Â