Crampeie din viata mea...

de **Delphyna** » Joi Apr 29, 2004 5:07 am

Inca o bucatica urata de viata... cateva zile cumplite pentru mine apoteotic sfarsite intr-o insomnie devastatoare....
Si eu care ma miram de ce bunica mea ii apostrofa uneori pe unul din parinti care tragea de mine la 9:30, 10:00 sa ma trezesc, sa ma dau jos din pat... si asa mai departe. Si-o auzeam cum ofta "las` c-a veni ea si vremea aia cand o sa vrea sa doarma si n-o sa poata" ... si eram sigura ca se inseala amarnic! Mamaaaaaaaaaaaa! (desi e bunica mea toti nepotii o strigam mamaaaaaaa!) Unde esti?
Si eu care radeam cu lacrimi la pagina similara a lui Alex...
Lucrurile se schimba si eu odata cu ele....
Si somnul s-a dus si dus e!
Se face de o cafea deja...
Aah! Macar daca as mai putea visa!
Poate mai tarziu!
Sper..........

de **Delphyna** » Dum Mai 02, 2004 10:32 am

Un sfarsit de saptamana extrem de limpede si clar.... in sfarsit!
..... un sfarsit de saptamana plin de soare... flori.... nisip printre oamenii de pe plaja... mi-a placut!
Mi-am facut iar timp de oameni... si le-am vazut durerea din spatele zambetului aproape perfect, si era mare!

de **Delphyna** » Lun Mai 03, 2004 12:49 pm

Totul s-a schimbat...
Am simti iar mirosul lilacului, al florilor de cires, al lalelelor galbene... lumea din jur simte starea mea de veselie si e bine! Chiar daca e luni, chiar daca se aglomereaza totul, chiar daca se programeaza iar totul, chiar daca surprizele devin imposibile intr-o lume pe fuga si extrem de ocupata...
Verdele reda speranta ascunsa cu grija intr-un colt de suflet tremurand de plictiseala, oboseala si asa mai departe!
Galbenul mi s-a parut mereu lipsit de viata... cata amarnica inselare, are o vioiciune rosiatica daca stii cum sa-l privesti!
Ceata din larg avea aseara reflexe roz... si se tanguia cu pescarusii infometati si se bucura cu cei hraniti de turistii care s-au grabit sa vina sa-i asculte, sa asculte valurile... sa viseze ca mine azi, sau maine, sau cine-stie-cand...

de **Delphyna** » Mar Mai 04, 2004 12:53 pm

Trebuie sa-mi urlu azi starea de buna dispozitie care sper sa fie molipsitoare. Din pacate inca n-am avut posibilitatea sa molipsesc lumea da` mi-o creez in curand!
Pana una-alta mai apas o tasta-doua....
Mai ascult un Queen, mai un The Corrs, mai sar prin casa (ca de dansat nu se pune problema)... mai sar la cate ceva Callas, amar m-am elevat! Da` suna cum nu se poate mai placut asa ca numai bine!
Multumesc Necko! Atentia ta spune multe unui delphyn....
Se face de o cafea luuuuuuuunga!
Viata asta e plina de surprize... cand iti vine s-o iei mai tare la palme sau la rostul pentru care te-a plantat unde a facut-o vine cu o pereche de cercei pe tava, cu invitatii de tot felul care sa te scoata din amorteala de care te lasi cuprins!
... si verdele care iese din ce in ce mai timid din multitudinea de alte culori...
...si planuri care reincoltesc timid si prind usor viata....
... si pasari si oameni si chef de viata... si zambet si dans si zbor si plutire...
... urme de viata... crampeie de fericire...

de **Delphyna** » Vin Mai 07, 2004 10:43 am

Pe ploaia care a inceput de cu seara am desprafuit "Toamna simfonica" tudorgheorghiana: "trandafirii mor/ visurile ning" ....
Florile se revarsa in suvoaie de culori pe campuri...
Salcamii au innebunit... toamna iar a venit:)...
aaaaaaaaaaa0aaaaaaaaa0aaaaaaaa0aaaaaaaa

visele.........

de **Delphyna** » Lun Mai 10, 2004 10:45 am

Weekendul insorit a zburat mai repede decat as fi vrut!
E luni... mi-e putin somn inca... da` viata isi reia rutina!
Ma intreb uneori de unde atata suferinta si de ce?
Nu mi-am raspuns inca si nu stiu cand voi reusi s-o fac.... singura mea ingrijorare acuma este sa fug cat mai am timp... sau sa vin in intampinarea ei cu ce-mi sta la indemana...
Aaaaaaah Doamne!
Cred ca intelegi revolta mea ... stiu ca intr-o zi lucrurile vor fi altfel... dar cand vine ziua aia???????????
Nu stiu....
Cel putin ar trebui sa fiu recunoscatoare pentru fiecare tufa de liliac pe care o intalnesc... si care-mi bucura simturile... pentru fiecare strop de culoare semanat in lumea asta, pentru fiecare picur de roua de pe frunze in zori....
Lumea poate fi frumoasa daca Tu ne ajuti s-o vedem asa!
......

de **Delphyna** » Dum Mai 23, 2004 6:29 pm

... incep sa invat incet-incet cum cresc in intensitate culorile, cum straluceste mai tare soarele si cum florile iti rasar in cale cand iubesti...
Am gasit o cheie pierduta....
Pentru o buna bucata de timp am uitat ce inseamna fericirea de a trai... am vazut numai tentele de gri din viata...acuma rosul aprins e predominant!
Aaaaaaaaaaaaaaaaaah...
Sunt fericita....
Si as vrea sa impartatsesc tuturor cateva crampeie...

de **Delphyna** » Lun Mai 24, 2004 11:09 am

Cata nebunatica zbatere pentru iluzii... cand bucuria nu cere decat cateva momente de pace si liniste pentru a-si face simtita prezenta!
Scriu si sterg... o usoara ceata peste ochi, lipsa acuta de ... de ce? De nimic!
Cuvinte in aer...
zambete...
o dorinta de a impartasi tot binele de care ma bucur tuturor....
Fii binecuvantat Doamne ca mi-ai daruit si ziua de azi!
Multumesc pentru toti prietenii vazuti si nevazuti pe care mi i-ai daruit!
eu iubesc... tu iubesti... el iubeste... noi iubim......

de **Delphyna** » Joi Iun 10, 2004 4:31 pm

Imi place nespus mirosul de vacanta... desi e departe o adulmec cu nesat!
Am rasfoit cateva pagini din jurnale s-ar zice ca la intamplare...
Timpul e mai alunecator decat mi l-as fi imaginat vreodata. Am fost pe plaja destul de des... oamenii se inmultesc direct proportional cu scoicile... la fel locurile de "atractie" unde berea cunoaste o curgere semicontinua... ai nevoie de ceva timp sa te departezi de toate minunile amplasate acolo ca sa gasesti o bucata de cer nisip si apa numai pentru tine, pescarusi si alti oameni singuratici....
In apus marea are un farmec aparte... l-am gustat din plin fugind desculta prin valuri, imbatandu-ma de aroma sarata a aerului... am umblat desculta pe strazi zambind intelegator celor ce le era greu sa se imagineze intr-o ipostaza similara....
Si cu toate astea vacanta e depaaaaaaaaarte!
Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaah!
vine ea si ziua aia in care-mi fac bagajul si-am zburat......

de **Delphyna** » Dum Sep 26, 2004 12:23 pm

Mda... vacanta a trecut de muuuultisor!
Am revenit cu placere aici si totul imi pare oarecum necunoscut. Am citit o pagina din nobila arta de a pierde timpul...
Numai versuri de toamna tarzie imi strabat mintea dar brandusele abia au imbobocit. E un soare timid pe afara si mi-e teama ca norii o sa-l alunge degraba. Cred ca am tendinta sa fac versuri sau asa ceva...
Singuratatea poate fi ucigatoare, cui ii pasa?
Mi-era dor de Necko, de Piskeshu, de Spider si tot restul... unde-mi sunteti?
...........
printre frunze cazatoare si castane?...
Ati auzit sa se moara de singuratate?

de **Delphyna** » Joi Ian 13, 2005 3:28 pm

Doamne ce de timp vechi si nou...
I-am rasfoit jurnalu` profesoarei si mi-au dat lacrimile...
m-am regasit aproape perfect... acelasi camin CPK ii ziceam eu, acelasi decor, doar fulgii ce difereau... dar cadeau in cantitatea necesara fermecarii unor copii zburliti de somnul cu randul pe trenul ce venea din directie opusa. Ajungeam vineri dimineata (plecati de cu seara din Oradea sau Cluj) in Busteni. Era inca oarecum intuneric dar zapada bine asternuta scartiia minunat sub picioarele noastre si spulbera putin bezna.
Ne taram agale spre camerele rezervate in ultim moment bucurosi daca vedeam Crucea luminata sau sperand ca ceata se va risipi curand si o vom zari!
Ceaiul sau cafeau de dimineata ne gasea molesiti in asteptarea cazarii. Formalitatile incheiate, cheile preluate, soarele mijind a ziua ... ce somn sau odihna cand zapada se inroseste sub fiecare raza a rasaritului... culoare care se estompeaza si face loc unui alb ca-n povesti.
In mai putin de 3 ore pletele rasarite intre caciula si fular erau inghetate complet... la fel manusile... ce mai conta? La pranz ne intorceam de topeam sloii, puneam hainele pe calorifer, urmatorul schimb si inapoi... Seara venea mult prea repede...
Noaptea alba era scurta... somnul si mai si. A doua zi la fel... Duminica iar, cu singura deosebire ca scuturam bine gentile cu alimente... doar-doar o fi vreo conserva ratacita prin buzunarele exterioare... uneori eram norocosi, alteori in caz ca gaseam locuri pe trenul ce pleca in jurul orei 22 duminica seara din Busteni... noaptea asta era lunga... Clujul si Oradea parca se indepartau... Luni - primele ore seminar. Dupa introducerea scaldata de o aroma de cafea slaba visam piscuri albe...
Timp de 4 ani...

de **Delphyna** » Joi Mar 10, 2005 6:20 pm

Sa nu existe bruma de realitate? Da-da... s-o credeti voi!
Asa credeam si eu... am incetat sa mai cred.
Ce vreau sa spun? Nimic. Asta e: vreau sa subliniez nimicul existential.
Din manunchiul iluziilor mi-am ales una s-o transform in realitate. Se poate ca ea m-o fi ales pe mine fara sa-mi dau eu seama.
Am cunoscut inca o fiinta ce se cheama umana. Umana cui? Nu mie...
La fiecare inceput de martie oamenii au invatat sa se ascunda dupa flori. De ce-ntinam spinoasele existente transformandu-le nemeritat in scuze? Un ieftin mod de-a spune... imi pare rau, m-am inselat sau am crezut ca sunt mai vrednic. Vrednic de ce? De ultimul dram de dispret ramas intr-un suflet asa-zis pustiit?
Dulceata fiecarui inceput si iluzia de frumos se transforma-ntr-o clipa intr-o rancezeala de nedescris. Mi-e sila de oamenii dintre care "cu onoare" fac parte.
Mi-e dor de-un albastru senin... de inimi simtitoare.
Alcoolul asta e-o binecuvantare. Da` stiati deja ce sa mai spun? De functiile si urmarile lui nu mai vorbim.....!
Ma blestemi? Da-i drumul! Curaj!
Ma-nfrupt din plin din incapatanarea de a comunica a celorlati. Ma-mpartasesc deplin de-aceeasi incapatanare. Si ma intreb acum ce doare. Sau de ce. Dar lamurisem parca faza asta-ntrebatoare.
Unde, de ce te-ascunzi?
Ma simt intrebata: ce-am facut rau? Nu imi permit raspunsul ce-mi arde buzele ca taciunii aprinsi din nu stiu ce carte veche. Dar eu? intreb... Nici un raspuns.... cred ca-nvata ca tacerea e de aur. Iar eu nu, si nu... incapatanare totala!
Stelele sau statisticile anuntau dezastrul spre care ma indreptam orbecaind, tanjind, adulmecand, ravnind. Ah... ce senzatie divina.... muscatura aceea.... din fructul oprit.
Sfasietoare adevaruri se revelau incet-incet. Iar eu? O muza ce n-amuza!
patetic.... desert... infect....

de **Delphyna** » Joi Mar 10, 2005 8:14 pm

Sufar cumplit de un blenoragism verbal acut. Traiesc intr-un mediu infect si mi-e teama sa nu-l purific prin prezenta mea. Aderarea la grinpis s-a dus pe copca. Mi-e foame de-un spirit barbar, solitar, indraznet. Tremur din toate falangele pe tastatura. Mi-e frica de gandurile-mi bulucindu-se sa iasa de pe buricele degetelor hiperbolizant adaptate la mediul in care m-am impins cu tot ce-mi apartine. Da, stiu... mi-am ratat cariera. Trebuia sa ma fac specialist scatosociolog. Timpul n-a tinut niciodata cu mine. Ori m-a impins din spate ori m-a tinut pe loc. E-atata cumplita nedreptate ce nu pot s-o mai sufar oricat ma stradui.
Esti atat de ne-nteles de mine pe cat sunt eu neinteleasa de mine....
Teribila soarta mi-am luat sau mi-au dat stelele.... sau norii sau vantul. Pamantul nu suiera prostia de pe el... ca dac-ar suiera ar fi un vuiet asurzitor trecand prin cel mai blindat material protector. Nu-mi apartin deloc. Nu ca mi-as fi apartinut vreodata. Dar aveam iluzii desarte cu carul. Un car gol trece prin valea batuta de furtuna. Furtuna iscata de-o scuza nebuna. Nebunie ce doare dar nu suficient. Insuficienta ce arde.... Flacara-mistuitoare de neuroni febrili.
Iubirea-i ultima iluzie franta-n rafala de vant ce mi-a improscat ochii-arzatori, curiosi spre lumea ce nu-i suporta inca. Nisipul fin mi-a zgariat iremediabil retina desensibilizata total anterior. Printre zgarieturi lumea se percepe mai clar. Idealismul se sparge-n farame mii. Faramele-au fost luate de-acelasi vant pentru-a fi improscate la vremea lor in ochii altor activisti in randurile iremediabil increzatorilor intr-o lume sau viata mai buna.
Muza neamuzanta s-a ascuns precaut.

de **Delphyna** » Vin Mar 11, 2005 9:53 am

Revin
Devin
Ma-ntin
Sublim

Ah... norii astia! Si primavara asta fricoasa de stabilizare mai tare ca noi toti la un loc. Mor dup-o raza pura de soare ce nu s-arata nici sa vreau ca de rugat nu pot.
Trandafirii mi s-au uscat pana la unu. Porumbeii s-au metamorfozat usor in ciori ce-mi croncane-n auz insuportabil. Aroma cofeinizata n-avu efect pozitiv astazi asupra mea. Trecui la cea rozmarina care-i mai cu efect ca cea bleumarina e de efect sau nu stiu.
Sau stiu si nu recunosc? Se mai intampla... in general. Sau nu!
Da` vorba aia: cui pasa? Ca mie nu...

de **Delphyna** » Joi Mar 17, 2005 11:10 pm

Ce de fum ma inconjoara...
Vad in culori turbate. Visez la o zi in alb-negru. Stirile sunt pline de chestiuni gretoase. Mi-am aruncat trandafirii uscati. Cineva se intreaba cat leustean am la-ndemana. Raspuns nul. Lipsa de toti si de toate. Se simte ceva cohenian in zona. Citadela se transforma putin cate putin in scrum. O salata teribila de tampire, neinspiratie, boala, plictiseala ma face sa aberez amaslinit. Ferice de cei saraci in duh caci a lor este imparatia cerurilor. Blasfemiant cutezator gand binecuvantat!
O fericire lucie ma paste-ndeaproape.
Sau nu?
ecou: ba daaaaa.... ~uuuuuuuu

de **Delphyna** » Lun Mar 21, 2005 11:51 am

Deci da se duse sfarsitu` saptamanii la locu` lui in timpul lui in spatiul plicticos de doare. Da` vorba aia: cui pasa?
Stau sambata dimineata la 3 intr-un balcon dintr-un oras plicticos. Fumez in disperare. Dintr-un tv uitat pornit JeLo imi ustura urechile in care incep sa-mi bata ulterior sistematic Pharel&co. Imi vine sa urlu o data sau de doo ori. Tare! Sa se-auda pana-n Tokio. Dar mai aprind o tigara sa nu trezesc vecinii.
Si-asa... clipa de clipa, minut dupa minut si ora dupa ora ziua se crapa-ntr-un cap mahmur de nesomn. Insomnia-i departe. Eu stau sa mor de ciuda si lipsa de chef. Recompense nu se ofera. Decat un dejun sec.
Vremea se imbunatateste simtitor. Si plec. Si nu mai vin... si nu mai bere... si mi-e o jele sa impusc ceva sau sa sparg. Dar zgomtele nu-s permise, nuuuuu....
Intr-o lume in care nu reusesc sa-ncap oricat ma stramtoresc totul devine nefiresc de banal. Cat patetism mai ingadui Tu... Doamne? Sunt chiar nesecate robinetele alea cu chestii neroade? Da` pana cand? Sau nu-ti mai pasa? Ti-o fi pasat vreodata? Ca mie cred ca nu...
Un ultim rotocol ametitor si-i pace... una adanca de inceput de lume!

de **Delphyna** » Mie Mar 23, 2005 11:50 am

In sfarsit a dat cu soare.
Ieri veveritele saltau pe strazi tupaind inveselitor mintile de copii visatori. Fluturii galbeni s-au adunat roi in codru. Azi nu mai ploua deloc. Deocamdata. Mai e vreme destul.
Ciuperci pe-o farfurie nezburatoare se-nghesuiau sa-mi tulbure somnul de dimineata. Ce-o mai fi si asta? De la halucinare se trage sper, cred!
Cofetariile cu leustean sunt deschise.... la delicatese copii!

de **Delphyna** » Lun Mar 28, 2005 7:39 pm

Alternanta soarelui cu zilele innourate ma nerveaza cumplit din cauze de castigare a ultimelor in defavoarea primului si tot asa...
Doi porumbei ploati fac nota discrepanta foarte cu multimea ciorilor adunate pe crengile ce le zaresc de-abia. De unde s-or fi adunat atatea? si croncane asurzitor prevestitor de moarte a tuturor sensibiloaselor senzatii ramase nematurate de primavara-n asteptare turbata de minune.
Cre` ca nici leusteanu` n-ajuta acuma. Porumb n-am mai mancat demult. Asa ca merg acuma sa caut un lan. Poate ajuta.

de **Delphyna** » Lun Apr 04, 2005 4:30 pm

Magnoliile cu petale lor albe, roz sau cum or fi n-au nici cea mai slaba sansa sa ma-mprimavareze. In padure azi m-a prins ploaia cu urme de soare. Cine ce-si batea nu am habar.
Sufar de amatorism spiritual acut insotit de o forma severa de internetomanie cronica. Sunt pacienta unui etaj superior infect. A se trata cu Cohen in amurg cantitativ bine determinat. Supradozat duce la confuzie totala atat a terapeutului cat si a pacientului. Nu uitati de mac. Extrageti tot ce-a fost lasat la semanarea lui in clipa facerii. Prelungiti intunericul noptii. Asezati grele perdele peste ochii prea deschisi la orbitoarea lumina solara. Indepartati pamantul de sursa de caldura permanenta. Temperati tot ce-a ramas netemperat.
A se administra comprese imbibate cu realitate pura. Dezveliti verdele adevarului. Taiati degetele dupa care va ascundeti atat de bine. Sunt inutile. Sunt la fel ca mine si ca tine...
Lasati Apcalipsa sa-si reverse potirul. N-o impiedecati cu papi noi. Dezgropati sufletele adormite-n noi. Lasati-ne sa plutim in adanc de voci infernale. Trmiteti-ne prafuri cenusii sa ne spele ochii de lumina. Oribiti-ne sa nu vedem ce nu vrem. Urlati sa n-auzim ce se spune.
Administrati doze de aclooale pure pe dinafara si pe interior. Deshiratati, scoateti aerul, lasati in forma pura infecta existenta bantuita de existentialiste munci. Luati toate neoanele de pe strazi si aruncati-le in mare. Faceti-va datoria de ingeri netematori. Baga-mi-as ce nu mi s-au dat la facere: picioare de cal sa bat isteric.
Vanturati zarile, albastriti ploile, dezrositi trandafirii, dezgalbeniti narcisele, desparfumati crinii, desgoliti ce e prea plin.
Aberez, aberezi... cui pasa?

de **Delphyna** » Mie Apr 06, 2005 12:44 am

Durerea naste genii.
Stiati?

de **Delphyna** » Mie Mai 25, 2005 4:12 pm

Geniile se sting cu aceeasi viteza cu care apar..... le inunda primavara si nu rezista in durere....

de **Delphyna** » Mar Iun 21, 2005 9:44 am

Numai ca dupa primavara vine o vara fierbinte. Caldura impute tot. Putreziciunile se arata in toata splendoarea lor.
Deshidratarea afecteaza iremediabil mintile oameniolor care devin din ce in ce mai uituce, din ce in ce mai seci....
Unde esti tu aducatorule de ploaie?

de **Delphyna** » Mie Iul 06, 2005 10:01 am

"Am venit!" imi spuse si se porni pe turnat picuri. Sunt tomnateci: marunti si desi. te patrund pana la pielea pe care ti-o fac de gaina daca esti dotat cu memorie strataniana in privinta umbrelei.
Deci ploua....
Intre fete se fac statistici referitoare la numarul si calitatea celor ce le-au trecut pragul. N-am chef de nimic. Zilele trecute descopeream cu un prieten cauza plafonarii: lipsa specializarii in a nu face nimic. Trebuie sa ne cautam un maestru, sa meditam si sa evoluam in acest domeniu de actualitate.

de **Delphyna** » Joi Iul 21, 2005 9:00 am

Cafea neindulcita.... tigariless din cauze de mediu de nefumatori... somn cat incape si un pic peste... ce mai vreti? E-o dimineata cum numa-n vise poti avea. Da` vad in sfarsit niste raze de soare de care mi-era dor.
Fetele s-au oprit din facut statistici... sunt ele insele o statistica cel mult interesanta. Pentru ca asa cic-au ales sa fie. Mai da-o-ncolo.
Te autobombardezi cu ipoteze in ceea ce priveste realitatea sau iluzia.... Observatorul ultim & co si te minunezi de calitatea somnului cat este... care/de care este....
In fine...
Conteaza?

de **Delphyna** » Lun Iul 25, 2005 3:49 pm

Si cand credeam si eu ca am reusit sa te-nvat sa faci numai promisiuni pe care esti in stare sa le tii.... si bine ca mi-ai aratat ca nu esti nimic mai mult decat un om....
Am un deosebit dar de-a speria lumea.... macar atat!
O lene ce ma-ncearca...............

de **Delphyna** » Mar Iul 26, 2005 11:21 am

Mda....
Un alt fel de lene si-un somn greu ce m-apasa....
Aseara: Insomnia-bere-2-3-tigari... bere-tigari-bere-tigari si tot asa. Cunosti oameni noi... te-mpartasesti din izvorul intelepciunii lor... te-ntrebi ce naiba mai cauti tu pe-acolo... da` ma rog tre` sa fie el un motiv oricat de neclar ar parea la ora aia inaintata si dupa atata amar de bere.
Oamenii si-au pastrat spontaneitatea.... si asta te bucura intr-un fel. S-a-nfiripat o prietenie romano-maghiara ca-n cel mai teribil cosmar a lu` Tokes or Bela, prietenie care-a culminat cu o pretrecere adica buli undeva-ntr-un colt de oras total necunoscut mie. Cred ca mai curse ceva bautura pe-acolo da` ar fi greu de precizat in ce cantitate...
E-o senzatie dumnezeiasca sa te-nvarti mahmur in zori de zi sa gasesti o statie de taxi si te rogi sa gasesti unul sa te duca acasa unde mai dormi o jumatate de ora si intarzii 10 minute la locu` de delectare cu munci plicticoase tot restu` zilei.
Mai am un singur dor: sa se termine ziua asta incredibil de lunga si sa dorm!

de **Delphyna** » Mie Aug 03, 2005 9:32 am

"You can check out anytime you want but you can never leave".... hrrrrrrrr!
De unde-am plecat? Cum am ajuns aici? Cine m-a trimis?
Ce fel de lume e asta?
As preface pamantu`ntr`un glob de sticla si l-as sparge sa nu mai ramana bucatica langa bucatica din cioburile lui...

de **Delphyna** » Mar Sep 06, 2005 1:43 pm

25 de ani si jumatate de viata degeaba....
frica de propriile-ti ganduri...
jalnic, patetic... sau poate indescriptibil!!!!!

de **Delphyna** » Mie Sep 07, 2005 9:06 am

Aceleasi povesti de cand lumea: "Ai grija ce-ti doresti ca poate se-mplineste!" Si ce daca ai prefera de nu-stiu-cate ori inexistenta unei vieti de imbecil... unei existente in care animalicul e ridicat la rang de divin, sublim? De ce sa ma stradui sa completez eu in existenta asta presupusele lipsuri ale uneia anterioare..... Oooofff!
Ce mai conteaza?
sau.....?

de **Delphyna** » Mie Sep 14, 2005 5:54 pm

Mda... mi-a fost dat in sfarsit sa aflu si ce nefasta influenta am avut asupra unei amice dragi drept pentru care nu mai are voie sa ma mai vada. Diavolul din mine rade. Partea neatinsa de intuneric e indiferenta. Stie bine ca asa sunt oamenii. Dar a catea oara i se demonstreaza oare? Hm....

Crampeie din viata mea...

Cine este conectat