Reality is a state of mind

[Amaterasu]

... din amintiri.

Curve. Curbe. Sunt o curba intre curve. Strambe amandoua. Filmul acesta se turneaza in fata mea, oribil film. Red Bull in dreapta, apa plata stanga, ma mananca pielea.. Gretoasa stare.
Prieteni? Care? Nu. Poate doar tu...
Paharul e gol. Continutul e in mine, starea in capul meu.
Urasc s-o spun, dar aceasta sunt eu... Tu cine esti?

Chistocul din mana ta dupa ce ma ineaca fumul...

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::



As vrea sa scriu ce simt in cuvinte frumoase, dar nu mai e nimic frumos in mine. Ma risipesc in zare asemeni fumului gros si `necacios pe care-l lasa in zare o masina stricata.


Intermezzo:
Pe cioburi de apa pasesc si sticla sunt
Umila si goala, singura pe Pamant...


Stop. Stop. Stoooooop!!! Aproape ca ma pufneste rasul... Nici un inceput, nici un sfarsit si totusi imi vine sa strig din toti rarunchii STOOOOOOOOOP! Apoi sa bat cu pumnul in masa, sa rastorn vaza cu florile acelea de la tine, sa daram scaunul si (vai cat mi-as dori asta!) sa trantesc usa fara sa ma uit inapoi...
Apoi realizez: tu nu esti in fata mea, florile au ramas la tine, iar usa am inchis-o amandoi cand am plecat doar eu...

Acum spune-mi: la ce sa zic stop?! Mai ales ca am impresia ca totul exista doar in capul meu si uneori ma tem ca inclusiv tu esti doar creatia mea ...


De cand ne stim ti-am cerut vreodata ajutor?
Ajuta-ma sa nu te pierd...

[Amaterasu]

.... but he's driving and striving and hugging the turns
and thinking of someone for whom he still burns.

he's going the distance,
he's going for speed.
she's all alone
in her time of need.
because he's racing and pacing and plotting the course,
he's fighting and biting and riding on his horse,
he's going the distance.
________________________________________________________
__________________________________________________________


Cred ca intotdeauna am stiut ca va veni si acest moment. Cred ca intotdeauna am stiut ca la un moment dat EA nu va mai rezista, iar EL va fi prea batran ca sa se opuna. Cred ca intotdeauna am stiut ca nu au fost perfecti impreuna. Era vizibil chiar si din afara, dar am crezut ca tocmai diferenta asta dintre ei o sa-i tina impreuna pana la capat. Acum EA imi spune cu speranta ca eu voi intelege ca nu mai poate, ca nu mai vrea, ca va fi mai bine asa. O privesc ghemuita din fotoliu si incerc sa ma prefac ca sunt de acord cu orice decizie va lua pt ca in definitiv merita sa fie fericita, insa... eu?! Eu ce sa fac? Sunt amandoi "ai mei" si pe amandoi ii iubesc, insa separat imi va fi poate mai greu sa ii iubesc pt ca asa i-am cunoscut, asa ii voi tine minte, asa am invatat sa ii iubesc.. "impreuna". Impreuna inca de cand eu nu eram, impreuna chiar daca prima oara am zis "tata"...

... Si nu pot sa nu ma gandesc ca decizia asta imi incurca mie toate planurile pt viitor, imi naruieste toate sperantele, toate iluziile ca am sa pot pleca, ca am sa pot fi langa el cat mai curand, ca...

Am mai spus ca fericirea nu este decat un imprumut?!

Oare le-a venit si LOR momentul sa plateasca?... si daca trebuie sa inapoieze imprumutul, inseamna ca la un moment dat au fost fericiti si nu pot sa nu ma intreb de ce nu se mai poate acum. De ce nu pot trece peste toate macar de dragul meu? De ce nu isi mai pot vorbi, de ce nu se mai pot privi, de ce nu mai pot fi prieteni chiar daca iubiti nu au fost niciodata? De ce nu inteleg ca am nevoie de ei ca sa cred in propria mea fericire, de ce?

De ce EA nu a fost niciodata fericita?

___________________________________________________________

[size=84] - Sa stii ca daca toata aceasta nefericire pe care am suportat-o nu e decat un pret pentru ca tu sa fii fericita la un moment dat, as suporta o nefericire de mii de ori mai mare...

- Si daca de fapt este vorba doar despre un loz necastigator?!


Nu exista logica. Totul este un joc de noroc.
[/size]

[Amaterasu]

Pic, pic, pic...
---------------------------------------------

Asculta iubitule, ploua! Lasa-ma sa ma ascund in bratele tale, printre visele noastre, invelita in linistea aceasta a ploii si a frigului din jur... Lasa-ma sa cred in noaptea asta ca ploaia ii va alunga pe toti si maine ne vom trezi singuri numai noi. Lasa-ma sa cred ca stropii astia vor ineca distanta dintre noi si ne vor apropia mai mult, tot mai mult, pana vom deveni una... Lasa-ma sa sper ca din noaptea asta vom visa impreuna un singur vis, vom auzi o singura soapta, ne vom iubi in acelasi ritm si vom trai aceeasi clipa...
Lasa-ma sa ma mint...


I can't count
Stars in the sky
Or climb the mountains
I can't even swim all the seas
But I know
Absence is
Unfair
Nothing can replace what I miss



'Cause I'm breathing
Far away from you
And every second feels like thousands more without you
I'm breathing
For this love to live
Believe that one day life will take me there beside you

Like
The North needs the South
The wind needs the clouds
To all of these reasons of life
I need you
To change the wrong
To become true
And to take me to where I belong

There beside you...




... Urasc ploaia. Ploaia imi aminteste de EL. Nu mai simt, nu mai doare, nu mai plang. ...
si totusi ploaia imi aminteste numai de EL.

[Amaterasu]

Nu simt. Nu mai simt nimic. Nu ma mai intereseaza. M-ai avut intre palmele tale, dar m-ai zdrobit sub talpi.

Si eu ma gandesc. Nu in fiecare zi, ci in fiecare secunda. Nu. Nu la tine, ci la ceea ce ar fi fost daca n-ai fi fost tu.

Adu-ti aminte:

Tu ai dat culoare acestei case...
Orice pata de culoare se pierde vazuta de la departare...
De-ai fi o lacrima in ochii mei...
Iubitule, tu mi-ai fost mie mai multe lacrimi si m-ai lasat sa plang asa ca acum sunt seaca. Seaca, stearpa, uscata si lipsita de tine.
Gata.

[Amaterasu]

sid mic esti tu si asa vei ramane in sufletul meu

[Amaterasu]

M-am saturat. Am obosit. Am obosit sa spun ca am obosit.

Am obosit sa ma imbat cu propria mea ignoranta, cu propria mea naivitate si sa vomit in fiecare dimineata. Am obosit sa cred, sa sper, sa visez, am obosit sa traiesc. Strang in pumni cei mai putini ani pe care-i voi mai avea vreodata, dar am impresia ca duc in buzunare povara tuturor celor care vor veni.

Imi e rau.

[Amaterasu]

... si totusi ramane singura persoana pe care o recunosc chiar de la departare fara sa fie nevoie sa port ochelarii de vedere.

Nu simt nimic. Chiar nimic.

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::


De ce incerci sa ma schimbi atata timp cat tu te-ai indragostit de ceea ce sunt si nu de ceea ce-as putea fi? De ce nu intelegi ca ma iubesc pe mine asa cum sunt la fel de mult cum te iubesc pe tine fiind asa cum esti? De ce nu intelegi ca fiecare defect al meu, fiecare calitate ma completeaza, ma ajuta sa fiu acea persoana de care te-ai indragostit? Lasa-ma sa ma iubesc, nu ma schimba si iubeste-ma si tu...

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

[Amaterasu]

... si noapte iar si frig pe strada, frig in curte, frig in noi. Raspunsuri.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

- Spune-mi, cand te uiti asa la nimic, cand iti tii fruntea lipita de geam, cand iti tii mainile in poala si degetul mare strans in pumn - uneori si noaptea in somn pari a avea aceeasi pozitie - ce simti, ce gandesti, ce-ti spui?

- ... .


- Si cand clipesti asa de parca ai dezaproba tot ce spun, dar in fond ti-e indiferent, ce-ai vrea sa inteleg de fapt? Spune-mi...


- ... . Ma gandesc ca nu exista nimic langa mine, nimic in tine si in fond nimic intre noi. Ma gandesc ca daca m-ai cunoaste, nu m-ai intreba "la ce" ci "de ce". Ma gandesc ca esti mai departe decat va fi chiar el vreodata si ca in realitatea mea tu esti de fapt cel care a plecat...
... dar cel mai des ma gandesc la ceea ce e dincolo de universul meu, de mica mea cutie de carton. Oricum n-ai intelege....

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

In singura noapte a nins.

[size=84] A nins. In singura noapte a nins. Deasupra locului in care tu stateai mirosind supa aceea aburinda, era un geam prin care puteam vedea ninsoarea. Era frumos. Tu erai frumos.
Nici n-am realizat ca erau exact trei ani de la primul tau "Te iubesc"...


... au trecut cinci nopti de atunci si toate sterpe. In singura noastra noapte a nins.
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::


Reality is a state of mind.
Aceasta este realitatea mea.



[/size]

[Amaterasu]

Barbatul din mintea mea.


Barbatul din mintea mea stie. Barbatul din mintea mea ma iubeste neconditionat, barbatul din mintea mea, iubitul meu... Barbatul din mintea mea cunoaste liniile corpului meu si semnul acela mic din genunchi. Barbatul din mintea mea stie ce gandesc si stie cand ma gandesc la el. Barbatul din mintea mea imi sopteste doar ce vreau sa aud si nu se supara cand nu-l ascult. Barbatul din mintea mea, iubitul meu...
Barbatul din mintea mea nu uita si nu ma uita pe mine niciodata. Barbatul din mintea mea ma are pe mine si nu are nevoie de nimic in afara de ce-i ofer eu. Barbatul din mintea mea stie sa ma tina in brate si sa ma ocroteasca si stie cand am nevoie de ajutor.
Barbatul din mintea mea, iubitul meu...
Barbatul din mintea mea imi saruta umerii si palmele. Barbatul din mintea mea stie sa iubeasca si stie sa ma iubeasca pe mine.
Barbatul din mintea mea, iubitul meu...


Barbatul din mintea mea isi spune uneori Dor. Barbatul din mintea mea este tot ce nu esti tu cand esti departe, dar ramane barbatul din mintea mea, iubitul meu...

__________________________________________


Breathing far away from you...

[Amaterasu]

... But still. Still bless me anyway. I want more life. I can't help myself. I do. I've lived through such terrible times and there are people who live through much worse. But you see them living anyway. When they're more spirit than body, more sores than skin, when they're burned and in agony, when flies lay eggs in the corners of the eyes of their children - they live. Death usually has to take life away. I don't know if that's just the animal. I don't know if it's not braver to die, but I recognize the habit; the addiction to being alive. So we live past hope. If I can find hope anywhere, that's it, that's the best I can do. It's so much not enough. It's so inadequate. But still bless me anyway. I want more life. And if He comes back, take him to court. He walked out on us, He oughta pay.

::::::::::::::::::::::::::::::::::::
I want more life.

[Amaterasu]

I usually say, "Fuck the truth," but mostly, the truth fucks you...

...


Ai sa razi, dar in episodul acesta nu mai joc rolul victimei. In episodul acesta, nu sunt decat martorul crimei. Martorul acela care i-a parte de fapt fara sa vrea la odioasa crima, in timp ce se indreapta spre cafeneaua in care isi citeste in fiecare dimineata ziarul. Cu toate astea, nu e interesat de crima. Nu e interesat nici de criminal, ba chiar este deranjat de toti cei care il interogheaza pe el ca sa-l afle. In plus, toata harababura asta il impiedica sa ajunga in locul in care si-a propus si parca-l face mai indarjit, mai hotarat sa nu spuna ce-a vazut si il face sa colaboreze cu criminalul. Aproape ca intelege furia acestuia si, in final, si-o insuseste. Se simte mai puternic, chiar mandru atunci cand realizeaza ca este si el suspectat.
Admira totusi puterea criminalului (pe care nici nu mai e convins ca l-a vazut bine), si-l imagineaza ca fiind un barbat inteligent care a savarsit fapta cu un scop admirabil. Probabil ca victima este de fapt violatorul fiicei sale sau criminalul sotiei si el nu este altceva decat un justitiar si de aceea ar trebui iertat; chiar mai mult, victima ar trebui aruncata in groapa de gunoi a orasului. "Violator nenorocit!", isi zice, privind cu dispret catre cadavru...
Interogatoriul continua, intrebari vin din toate partile, iar el nu duce lipsa de scuze, de scenarii. Cu cat plasa devine mai deasa, cu atat paianjenul este mai puternic, mai infometat... Are putere, are controlul asupra unei vieti... nu a lui, a altuia. Este Destinul unui om. Este cel care decide, care poate da sau lua fericirea unui om. Este Dumnezeu.

... Din pacate, nici Dumnezeu, nici criminalul nu accepta existenta a doua puteri la fel, iar criminalul decide sa isi controleze singur viata ignorandu-i pe amandoi si se preda, marturisind astfel motivul crimei. Razbunare? Gelozie? Ura? Nu. Nevoie. Un jaf banal, transformat in crima. Nimic premeditat, nimic de razbunat, doar o intamplare. Victima este un batran naiv, care iesind dintr-un oficiu postal, uita sa isi inchida buzunarul unde isi tinea pensia abia primita. Se sperie, se agita, iar criminalul panicat, ii infinge cutitul sub coaste. Batranul moare de fapt din cauza infarctului cauzat de panica.


Afland vestea, fiind instiintat ca trebuie sa identifice criminalul care a marturisit totul, martorul devine agitat. Frustrarea il inneaca, lipsa puterii de abia gustate, lipsa atentiei... Nu le avea nici inainte, dar acum stia cum arata, stia ca exista si ca le poate avea chiar si unul ca el. Devine agitat vazand cum scena se indeparteaza de el, iar personajul principal este un nimeni, un slabanog urat si drogat, un hot... Realizeaza ca trebuie cu orice pret sa fie puternic din nou si, in momentul identificarii, insfaca arma crimei de pe masa de interogatoriu si o infinge in gatul criminalui - hotz.

....
....

Martorul - criminal primeste 25 de ani inchisoare, dar moare de meningita dupa 2 luni.
Coafezele, vanzatoarele si bunicile inca il mai plang pe tanarul criminal - hotz care a fost omorat fara nici un motiv de un bolnav psihic.

...........................................
...........................................

[Amaterasu]

Everyone has a sadistic streak, and nothing brings it out better than the knowledge you've got someone at your mercy.

[Amaterasu]

O, suflete-aminteste-ti privelistea murdara
Ce-atat demult candva ne-a umilit
In dimineata-aceea cu molcom cer de vara:
Un hoit scarbos, pe un prundis zvarlit

Iti desfaceai asemeni unei femei obscene
Picioarele si, puhav de venin,
Nepasator si cinic isi deschidea alene
Ranjitul pantec de miasme plin.

Putreziciunea asta se rasfata la soare
Care-o cocea adanc si linistit
Vrand parca sa intoarca Naturii creatoare
Tot ce-adunase ea, dar insutit.

Si cerul privea hoitul superb cum se desfata
Imbobocind asemeni unei flori...
Simtind ca te innabusi ai sovait de-odata
Din pricina puternicei duhori.

Din putrezitul pantec pe care muste grase
Zburau greoi cu zumzete-ascutite
Curgeau ostiri de larve ca niste bale groase
De-a lungu-acestor zdrente-nsufletite.

Cu leganari de valuri si sfarait de foale,
Zvacnind si opintindu-se din greu
Parea ca trupul iarasi, umflat de-un suflu moale,
Traieste inmultindu-se mereu.

.....

Dar dupa stanci un caine pandind cu ochi de fiara
Tot maraia de ciuda c-am venit
In asteptarea clipei cand sa-si inceapa iara
Ospatul de la care-a fost gonit.

- Si totusi ai sa semeni cu-aceasta-ngrozitoare
Putreziciune cu duhoare grea,
Tu, ochilor mei astru si firii mele soare,
Tu, ingerul si pasiunea mea!

Asa vei fi, o! dulce a nurilor craiasa,
Cand dupa-mpartasania de veci,
Ai sa te duci sub stratul de flori si iarba grasa
Sa mucezesti printre ciolane reci.

Cand viermii te vor roade cu sarutari haine,
Atunci, frumoaso, sa le spui si lor
Ca am pastrat esenta si formele divine
Si duhul descompusului amor!

(Un hoit)

[Amaterasu]

Autorul poeziei de mai sus este Charles - Pierre Baudelaire.
Regret neintelegerile pe care le-a cauzat jurnalul meu si felul in care am fost inteleasa.

[Amaterasu]

Nu ma intelegi si nu-mi dai voie sa te inteleg.

Nu intelegi ca daca incerc sa-ti explic uneori ce e cu mine, ce gandesc, ce simt e numai pt ca vreau sa fie bine, pentru ca vreau sa fim impreuna, pentru ca nu vreau sa suferi si pentru ca imi e teama sa nu ajung sa sufar si eu, desi cred ca e prea tarziu. Cred ca iti cer prea mult.

Nu vrei. Asta este concluzia la care am ajuns. Nu te pot forta.
As vrea sa ma asculti si sa ai incredere in mine. As vrea sa poti sa ma iubesti candva si sa te pot iubi si eu.

As vrea sa stii ca nu vreau sa-ti fac rau.

As vrea sa am incredere in tine. As vrea sa-ti pese mai mult.

As vrea sa stii ca simt mai mult decat arat si ca ma tem mai mult decat las sa se vada.

As vrea sa ma simt in siguranta.

As vrea sa intelegi ca "Adelina" inseamna mai mult decat "Sid".


As vrea sa poti...
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::


A trai inseamna a fi fericit. Nu traiesc.

[Amaterasu]

In orasul LUI ninge. M-a informat acum 5 min... Cica ninge lin.
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

.... Ne certaseram. Imi spusese ca a gresit sau ca e posibil sa greseasca in curand si ca ii e rusine de asta. Am tras imediat concluzia: trebuie sa spun "Stop!". Si am spus. Au urmat cateva zile in care am incercat sa ignor impulsul de a-l cauta, nevoia de a-i vorbi (si doar stiu ca oamenii cu adevarat liberi nu au nevoi), de a-l auzi, desi stiam ca chiar si asa ar fi in zadar. Ne despart zeci de lucruri printre care aceasta distanta insuportabila... Incercam sa ma conving ca e mai bine, ca este cel mai bine. Intr-un final eu castigasem lupta cu mine insami, dar cred ca intre timp o pierduse el pe-a lui si astfel a rupt tacerea. N-am simtit initial nevoia sa-i raspund. Imi era de-ajuns ca ma cauta el, ca ii pasa, ca ii lipsesc.
Doua zile mai tarziu era in Bucuresti. Mi se inmuiasera genunchii vazandu-l in fata mea, iar imbratisarea mi s-a parut infinit mai frumoasa decat oricare alta. Aveam impresia ca imi imbratisez propriul vis, propria alegere, viata mea cu totul. E greu de inteles de ce. Nu vreau sa mint spunand ca iubesc cum n-am iubit vreodata si era prematur mai ales atunci sa simt asta, dar aveam impresia ca iau o decizie. Nu. Ca luam (impreuna) o decizie. Ca risc ca sa fiu fericita ori eu n-am mai facut asta... N-am putut sa risc ca sa fiu fericita si chiar daca as fi putut, n-am fost lasata.
N-am putut rezista si, ignorand responsabilitatile pe care le aveam (parinti, scoala, bac etc), ne-am urcat in masina si i-am zis ca vreau sa plec cu el. Nu pt totdeauna (nu sunt pregatita sa risc atat) ci macar pana la sfarsitul saptamanii. Voiam inapoi la Cluj, voiam sa fug din Bucuresti, de tot ce imi aminteste aici de ..... de lucrurile care nu ma mai fac fericita, voiam sa plec cu el.
Si am plecat. Am trecut pe acasa, i-am zis mamei intr-un suflet ca sunt fericita si ca trebuie sa plec, dar ca ma voi intoarce a doua zi. Am pus pe fuga (speram numai sa nu izbucneasca mama realizand ce se intampla si sa se opuna vehement) intr-o geanta doua tricouri si cele minim necesare. Intre timp, mama imi spunea ca nu sunt sanatoasa si ca singura voi suferi (sau nu!) pt alegerile mele. Stiam, dar eram in sfarsit capabila sa admit asta.
Daca inchid ochii cred ca imi pot aminti si numerele de inmatriculare ale masinilor pe care le-am depasit sau care au trecut pe langa noi, atat eram de disperata sa memorez tot, sa vad tot, sa imi amintesc tot...
Pe drum, dupa Brasov, Clujul devine o stare. Este starea de euforie care creste treptat cu fiecare km trecut, cu fiecare loc pe care-l recunosc.
Ne-am oprit in Sighisoara. Cat timp si-a baut cafeaua, am scris: "Este in fata mea. Imi e drag... Am impresia ca il cunosc de-o viata si ca ii pot anticipa fiecare miscare, fiecare gest, ca il cunosc, ca e al meu cu totul. Ce simplu. Ce simplu e sa fiu fericita. Ce simplu e sa sper ca ar putea sa dureze... Fericirea nu are nevoie de nimic, ea isi ajunge siesi. Da. "
Pe drumocumparaseram pe fata culcata in iarba, red bull, suc verde, o periuta de dinti si cred ca atat. Ajunsi acasa n-am avut nevoie de nimic. Am intrat pe rand in baie, dupa care am pus muzica, ne-am aranjat sticla de vin si canile colorate la indemana, am ciocnit asezati confortabil in pat si... am adormit imbratisati. N-am visat nimic, dar am fost fericita cand m-am trezit si l-am vazut pregatindu-se sa plece la serviciu, miscandu-se nervos prin camera, cautandu-si ciorapii, crema de ghete, verificandu-se din cand in cand in oglinda si fredonand afon o melodie.
S-a apropiat de mine, m-a tachinat facand fel de fel de referiri la figura mea acra de dimineata, m-a sarutat pe fuga, mi-a dat ultimele indicatii, dupa care sunetul usii inchise.
Ziua am simtit nevoia sa ma fac utila, am facut curatenie, am incercat (ha! ha!) sa pregatesc ceva de mancare, am vb cu el pe ymess cand era liber si am numarat orele pana cand avea sa vina acasa. ...

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Nu pot povesti totul. N-am puterea sa imi amintesc totul stiind ca acum e tot departe, chiar daca mai sunt 14, 13, 12 zile pana il voi revedea.
Imi e tot mai greu, dar imi doresc sa mearga. Imi doresc sa fac sacrificii, imi doresc sa ma zbat ca totul sa mearga, imi doresc sa lupt pt ce e al meu...
Imi doresc sa merit sa fiu fericita. Imi doresc sa-l fac fericit.
Da. Asta imi doresc de Mos Craciun. Posibilitatea de a-l face fericit...

[Amaterasu]

Bucuresti. Azi.


In tramvaiul 14, la capat, un individ negricios care masura in speta vreo 16 ani si 1.60 inaltime, cu pantaloni jijibecali cu dungulite, pantofi cu shpitz, geaca de fas si tricou cu "Evenimentul" peste, striga:
- Ia ziarul la patru mii! Ia ziarul la patru mii!, indreptandu-se spre prima usa a tramvaiului care era inchisa. Grabit nevoie mare ii striga vatmanului:
- Dashchide usa tataie ca are treaba unii!
La care vatmanul:
- Coboara pa cealalta usa fir`ai a dracu` sa fii da urat!, dar ii deschide usa.Individul coboara si ii striga vatmanului:
- Tataie, nu fi naiv cu mine! (naiv??!)
- Fir`ai a dracului da teroristu` naibii borat, pleaca fir`ar mata a dracului sa fie!, si se preface ca se pregateste sa coboare la individ. Acesta nu se lasa mai prejos si ii arde un ziar facut sul in cabina, lovindu-l pe "tataie" direct in moalele capului, dupa care o ia la goana. Vatmanul isi freaca usor capatana, soptindu-si blesteme si incanatii care, banuiesc eu, l-ar fi facut sa roseasca chiar si pe jijibecali. Dupa cateva minute, individul cu ziarele se intoarce in acelasi loc si pe un ton mieros ii spune vatmanului ca ziarul "coasta" patru mii de lei si ca trebuie sa-l plateasca, daca nu sa il dea inapoi. Vatmanul se scotoceste de maruntis si scoate in final o moneda de cinci mii pe care i-o arunca in nas "teroristului".
- Nah, fir`ai a dracu sa fii! Pastreaza restu`!, si rade zgomotos.
Individul jurnalist, recupereaza moneda, o baga in buzunar, apoi trage pe geamul usii de la tramvai, exact in fata mea, un scuipat vascos si verde, apoi fuge razand.
Toata lumea care luase intre timp parte la scena rade.


Mai tarziu, in statia de masina de la magazinul Unirea.

Un polistist (cred ca era de proximitate sau ceva) discuta cu un nene negricios, care vindea ciorapi in statie:
- Zii bre si mie, cum fonctioneaza telefonul asta a lu` matale...
- N-ai tu treaba. Taci din gura si zi-mi ce faci cu astea. Le vinzi? Nu sti ca n-ai voie aici?
- Da` zii bre si mie! Zii si mie ce-i asta! I-auzi, vezi ca zice ceva, se aude... (statia politistului era deschisa si se auzeau diverse voci).
- Bah, tu n-auzi?! Raspunde-mi la intrebare ca ne suparam!
- Haoleo, sa moara Veta, daca nu-mi zici, nu-ti zic nici io nimica! Zii bre si mie, sa stiu!
- E o statie mah. Uite cu asta ii chem pe ceilalti daca faci tu scandal acum si nu-mi raspunzi la intrebari!
- Ah, pai stai asa, ca asa si io am telefon d`asta si po sa sun daca ma nerveaza cineva, ca pa mine ma cunoaste lumea... Ai bre, lasa-ma si pa mine in pace, nu vezi ca vreau sa castig si io o paine?! Nu fur, nu fac nimic. Cine vrea sa cumpere, cumpara, cine nu, sa fie de capul lui. Ce? Vrei sa fur?!
- Bah tu nu intelegi ca n-ai voie aici? Aici e statie de autobuz! Incurci lumea, n-ai autorizatie, n-ai nimic!
- Ce otorizatie, barosane?! Pt doua cutii ale mele aci?! Pai ma costa mai mult otorizatia decat toti ciorapii pa care-i dau intr-un an!
- Hai! Strange cutiile si catrafusele si hai de aici. Gata!
- Hai bre, traiti-ar familia si copii si nevasta, barosane! Lasa-ma si pa mne ca de abia am venit! Unde sa ma duc? Lasa-ma ca mi-e greu! Am trei copii bolnavi acasa, o ciucalata n-am sa duc si io. Nevasta-mea spala veceuri la o scoala, io ce sa fac?!
- De ce nu te angajezi si tu?!
- Haoleo! Da` cine sa ma angajeze bre pa mine! Nu vezi ca nici dinti n-am in gura?!?
- Las` ca pt munca nu-ti trebe dinti! Hai odata, n-auzi???
....

Si agentul economic de ciorapi incepe sa planga si sa tipe la toata lumea sa-l salveze din ghearele (?!?) nenorocitului care nu-l lasa si pe el sa munceasca cinstit. Moment in care niste batrane mai miloase incep sa il boscorodeasca pe politst pana ce acesta isi iese din pepeni, il ia pe tigan de guler si il taraste departe de locul cu pricina.
N-am mai avut rabdare sa privesc scena si am luat-o pe jos pana acasa. Pe drum am invatat de la doi copii care nu depaseau 14 ani injuraturi care aveau in compozitie referiri la crucea masii (a cui?!), organe genitale masculine si secretii de acelasi fel, la dip-trout, sex cu mama, sex cu tata si in final cu toti mortii si familiile.

Aseara cineva imi raspundea:

I: ... si daca nu gasesti nici un exemplu pe care sa-l urmezi, ce faci?
R: Emigrezi.
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Daca n-ar fi de ras, ar fi de plans.
Si parca totusi nu e de ras...

[Amaterasu]

I am the son
And the heir
Of a shyness that is criminally vulgar
I am the son and heir
Of nothing in particular

You shut your mouth
How can you say
I go about things the wrong way ?
I am human and I need to be loved
Just like everybody else does

I am the son
And the heir
Of a shyness that is criminally vulgar
I am the son and heir
Oh, of nothing in particular

You shut your mouth
How can you say
I go about things the wrong way ?
I am human and I need to be loved
Just like everybody else does

Oh ...
Oh ...

There’s a club, if you’d like to go
You could meet somebody who really loves you
So you go, and you stand on your own
And you leave on your own
And you go home, and you cry
And you want to die

When you say it’s gonna happen now
Well, when exactly do you mean ?
See, I’ve already waited too long
And all my hope is gone

Oh ...
Oh ...

You shut your mouth
How can you say
I go about things the wrong way ?
I am human and I need to be loved
Just like everybody else does

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Nu mai vreau sa fiu om.

[Amaterasu]

Dragul meu,


Nu ma intereseaza ce vei crede despre ce voi scrie aici. Nu ma intereseaza daca vei citi, nu ma intereseaza daca simti, nu ma intereseaza ce vei gandi. Am crezut ca vreau sa te salvez, dar tu nu ai nevoie sa fii salvat. Eu am.

Am incercat sa ma schimb pentru tine, desi in realitate nu existi. Nu vrei sa existi pentru mine. Existi numai in viata ta, iar in viata ta nu este loc pentru amandoi.

Ai avut o papusa din atze care inviase pentru tine. Acum ai doar o papusa din atze. Da, inca iti apartine chiar si asa inerta si lipsita de suflet cum este acum, exact in acest moment si incepand de cand ai spus "Nu am chef".
In fond, chiar si o papusa fara suflet prefera orice fel de suferinta, in locul unui gol imens.

Nu ai sa intelegi ce ai facut. Stiu asta, dar as vrea sa intelegi ca te faci vinovat. As vrea sa intelegi ca data viitoare cand ma vei strange in brate, vei strange o papusa goala si inerta. Exact ca toate celelalte papusi pe care le-ai stricat...

Mi-as fi dorit sa ma ocrotesti si sa ma salvezi, sa ma pastrezi asa cum m-ai cunoscut, dar... n-ai fost in stare. Acum papusa din ate nu-ti va putea spune niciodata cuvintele acelea pe care voiai sa le auzi pentru ca nu mai simte. Papusa din atze nu va mai invia pentru tine...

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::[size=84]Mi-am dorit de atatea ori sa mor incat si-a pierdut din farmec chiar si moartea...
Nu-mi doresc sa mor, imi doresc sa fiu papusa din atze.
Tacere.
[/size]

[Amaterasu]

Aseara mi-a povestit ca inainte sa fie la un pas de moarte a auzit de la geamul spitalului, de undeva de afara Balada lui Ciprian Porumbescu. Mi-a zis ca a simtit ca trebuie sa traiasca, trebuie sa treaca de tot, trebuie sa fie puternica pentru a fi langa mine, pentru a ma vedea fericita asa cum n-a fost ea niciodata. Mi-a zis ca fiecare moment in care sunt trista o doare mai mult decat oricare suferinta a ei si doar stiu cat de mult a suferit si ea...

Da, mama, stiu, dar nu ma pot abtine si uite uneori simt ca port pe umeri sacrificiile tale si ma apasa... Iarta-ma mama, dar nu gasesc iesirea din acest labirint, nu gasesc finalul acestei comedii stupide, nu ma mai gasesc pe mine si stiu ca fiecare moment in care nu iti pot zambi te doare mai mult decat ma doare chiar pe mine! Nu mai pot, mama. Pur si simplu e destul.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Nu singuratatea ma omoara, ci faptul ca nimeni nu intelege singuratatea mea.

[Amaterasu]

Betie...


Senzatia de greata se accentueaza cu fiecare inghititura. Tastele par fluturasi foarte marunti si albi si nu vor pur si simplu sa stea aliniati in fata mea...


In mometul asta nu-i suport figura. In momentul asta mi s-ar parea un barbat urat si respingator si aproape ma bucur ca este intuneric in camera ca sa nu il pot vedea.
Nu stiu daca ma priveste in timp ce tastez, dar aproape ca mi-e greata de privirea lui.
Nu cunosc personajul langa care voi adormi in noaptea asta.

Nu stiu daca ar trebui sa las alineat mai sus, nu stiu ce mai caut de fapt aici, nu stiu daca ar trebui sa raman si nu stiu de ce trebuie sa trec prin asta...

Nu stiu cine e personajul langa care voi adormi in noaptea asta...
Am mai spus asta.

Paharul din fata mea sopteste cuvinte amare si iuti. Nu-mi mai aduc aminte ce mi-a spus acum 3 minute asa ca il voi intreba iar: "Spune-mi, cat sunt de beata, de fapt?!"

Paharul raspunde: Foarte proasta. Cam atat.




Ma pufneste rasul. hahahahahahahahahahahahaha

Akcent is niste poponari care canta in engleza mai nou. Ba nu. Canta si in spanioala ia uite... sentir tu vos... cica is foling in ceva... si inlov with mi... niste mincinosi, evident.

Am mai spus ca nu stiu langa cine dorm in noaptea asta?!

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

EL n-a mai scris...
Platesc pentru greseli de care nu-mi aduc aminte.
Paharul raspunde iar: Foarte proasta. Cam de-ajuns.

[Amaterasu]

Betie shanume DOI

Pe cutia de bere din fata mea scrie cu litere aurii (cica is bronz de fapt, ca auriu e mai deschis, mi-a zis ieri una - plm ce ignoranta is!):

LIVE LIFE TO THE FULL.

Azi cineva mi-a zis ca traim numai ca sa ne inmultim si ca suntem prea prinsi in rahaturile cotidiene ca sa ne mai putem arunca intr-un lac jegos dintr-un parc doar pt ca... asa am vrut.
Acum lacurile is prea jegoase, prea seci, prea putine si e prea multa lume in jurul lor si nu putem risca sa ne facem de ras.
La 14 ani nu mi-a pasat cand mi s-a spus "N-ai curaj!"; acum nici eu, nici cel de langa mine n-avem...

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Nu vreau sa nasc un hibrid intre lipsurile mele si lipsurile acestei lumi. Nu vreau sa ma inmultesc pentru a fi si altul la fel de nefericit ca si mine.
Cica tristetea nu se poate explica biologic, starea de fericire, da.

LIVE LIFE TO THE FULL.

Tuborg, asa ca sa stii, dute`n in plm!!!