Aventurile neoficiale ale unei papusi stricate

[river]

E teribil de frustrata cand, pe masura ce sufletul ei se umple tot mai mult cu emotii, cuvinte, ganduri, ea nu poate sa exprime. Nu sa se exprime. Ci sa exprime. Pentru ca e atat de plina, inundata pur si simplu de de toate - si vorbim despre de toate-le bune din lumea asta- incat nu e in stare aproape, nici sa respire...

A inmugurit copacul ei cu alge! Si langa, a inflorit o magnolie.

[river]

O enerveaza la culme atunci cand nu poate sa exprime pentru ca altii, inaintea ei, au reusit sa o faca, prin cuvinte scrise, perfect , in locul ei. Se simte mica si in neputintza atunci cand exprimarea ei ar fi prea lipsita de sens atata timp cat ploaia deja exprima prea mult. Atata timp cat dimineatza asta s-a trezit fredonand el condor pasa...

S-ar abandona daca ar putea, dar tine prea mult la ea insasi.

Uneori nu poate sa exprime pentru ca imaginile deja au exprimat suficient...

[river]

Din aventurile (ne)oficiale ale unei Papusi Stricate...

[river]

Uneori nu poate sa exprime pentru ca imaginile deja au exprimat suficient...

[river]

Viatza in imagini a unei Papusi Stricate:

[river]

Prinsa-n iarba, ghemuita
o Naiva ciufulita
urmarea cum fiecare
-fluture, omida, floare-
in oricare ziua noua
in ceshcutzele de roua
povestesc vise din noapte
si oricare alte fapte
care-n zilele trecute
fost-au toate petrecute...

azi, la rand a fost furnica
(vorbareatza mititica)
sa ne spuna o poveste:
"despre-o gargaritza care
vai! e-ndragostita tare
de-un...bondar, un oarecare
care toata ziulica,
zau, parol, nu face nimica!"

a cantat si greierasul
imbracat cu costumasul
special croit de-omida
din fir rosu-caramida
din matasea dintr-o duda
(chiar de ploua, nu te uda!!)

si sorbind de prin ceshcutze
roua dulce, cafelutze
toti din iarba se simt bine...

Hai, nu vii si tu cu mine?...

[river]

Aventurile neoficiale ale unei Papusi Stricate, in imagini...

[river]

Vorbesc despre senzatia pe care, la un moment dat, un cineva-fara sa poarte neaparat un nume- mi-o da prin simplul fapt ca este... S-a intamplat intr-o vara cand am fumat din aceeasi tigara, pe malul marii, cu "un cineva" care nu poarta un nume. S-a intamplat la un concert la care m-am imbratisat cu "un alt cineva care nu poarta un nume". S-a mai intamplat tot intr-o vara cand, din senin, "niste cineva din Cluj care nu poarta un nume", dupa o seara in care am cantat impreuna melodiile Semnal M, a doua zi, vazandu-ne, ne-au imbratisat si ne-au sarutat pe frunte...

Vorbesc despre senzatia pe care, la un moment dat, un cineva care poarta un nume, mi-o da prin simplul fapt ca ieri, adica acum cativa ani in urma, era si azi nu mai este... Este cumplit, coplesitor, ametitor, sfasietor... Si n-a insemnat niciodata nimic pentru mine. Decat, poate, faptul ca...a fost...

Andreea, Dumnezeu sa te ierte si sa te odihneasca in pace!

[river]

Sub un fir de papadie
O gazutza aurie
se-ntreba care anume
este rostul ei pe lume...

Si privind in jur, shagalnic
Isi spunea: "Cat de amarnic
eu sa stau aici pitita
sa nu fiu deloc zarita...

De cantat, nu stiu sa cant
as sari... dar n-am avant.
Oare ce-as putea sa fac
nu cunoasteti nici un leac?...

Oare cine-mi poate spune
daca port si eu un nume,
daca pot s-ajut cumva
dinprejur pe cineva?!...â€Â

[river]

Venind tocmai de departe
Foarte obosita, foarte
Poposi pe-o ramurica
de cires, o Randunica:

"Uf, uf, uf ce alergatura
ce zgomot, ce lucratura
si cat trebuie sa ocolesc
rostul meu sa il gasesc...
Si, of, Doamne cat de sus,
de cu zori pana-n apus
eu intruna tre' sa zbor,
an de an sunt calator
peste mari si peste zari,
peste munti, peste carari...

De ce pentru mine, oare
Lumea e atat de mare?...â€Â

[river]

Pe holurile sectiei de psihiatrie am stat de vorba cu un tanar de 27 de ani, diagnosticat cu "schizofrenie". Am 27 de ani si am stat de vorba, pe holurile sectiei de psihiatrie, cu un bolnav prezentand diagnosticul de schizofrenie. Prezentand diagnosticul de schizofrenie, la 27 de ani, am stat de vorba cu un tanar in sectia de psihiatrie. Nu.

Asa e: pe holurile sectiei de psihiatrie m-am reintalnit, fara voia mea, dupa 4 ani, cu un fost coleg de facultate. In varsta de 27 de ani. Diagnosticat cu schizofrenie. I-am facut ancheta sociala.

[river]

Voiam sa scriu o poezie
cand, pe coala de hartie
poposi, neinvitata,
o gazutza cam ciudata:
imbracata-n haina albastra,
dantzuind ca o maiastra,
mititica nepoftita
parea tare aiurita...

"Ei, poftim!" imi zic nervoasa
"Ei, poftim!"- spuse ciudoasa
"Da-te jos de pe foitza,
ca te las fara rochitza!"
-am certat-o pe gazutza-
"Hai, fugutza acasutza!
Tu nu vezi ca-ncerc sa scriu?
Si... deja este tarziu!"

"Vorbe grele tu mi-ai spus,
gata, plec, uite, m-am dus!..."
zise indurerata foarte
retragandu-se-ntr-o parte...

Si cu ochii-n lacrimi, gaza,
trista, tremurandu-i buza,
imi mai spuse doar atat:
"de ce te-ai purtat urat?
Uite, ai scris o poezie
si-asta... datorita mie..."

[river]

Muza gaza...

[river]

1.in livada, cu cescutele de roua
2.licuriciul
3.gaza muza

[river]

1.in livada, cu cescutele de roua
2.licuriciul
3.gaza muza

[river]

dintre tate starili di rau, bligtizeala creca e cea mai najpa...

[river]

M-am trezit trezindu-ma cu un dor nebun de Tania. Si nici macar nu e prietena mea, eu nu am prietene. Dar o am pe Tania, e ca "un flutur' galben", asa-mi place sa-i spun, dar ea nu stie. Ascultam Zemfira impreuna, eram la camin, era intuneric si mai era si mult coniac. Coniac moldovinesc. Si radeam si plangeam impreuna. Si iubeam foarte mult pe atunci si ea iubea mult pe atunci.

Si-acum iubim. Si mai iesim, din cand in cand la un coniac. Si ascultam Zemfira. Chiar si pe intuneric.

Dar nu mai e ca atunci! Si nici n-o sa mai fie, pentru ca de fiecare data, ultima intalnire e altfel, e cea mai frumoasa...

[river]

Cetatea Sucevei si atat. Mi-ar fi placut sa stam pana in noapte, tarziu, alaturi de o bere si o chitara... Si sa ascult povesti de demult, tare demult...

[river]

Cafeaua din aceasta diminieatza e trista, amara si putin sarata si rece... Asta pentru ca - imi dau seama cat de patetic si inutil pare sa mai spun - de cateva zile imi pregatesc si tot aman finalul unei file de jurnal care pentru mine a insemnat foarte mult. Si iata ca altcineva mi-a luat-o inainte.

SOD, am sa am pentru prima oara curajul sa spun ceva, cu riscul de a cadea in ridicol si patetic - ridicolul si patetismul, "lucrurile" de care mi-e teama cel mai mult, "lucrurile" din cauza carora, de multe ori, mi-am infranat transcrierea gandurilor mele, aici, pe fanclub. si nu numai...

La modul general m-am abtinut de la comentarii. Pentru ca am preferat sa iau omul ca atare, sa nu-l judec, sa nu-l apreciez, sa-l las pur si simplu sa fie cum simte el. Si acum imi pare rau. Am sa spun tuturor ca inchiderea jurnalului lui SOD inseamna pentru mine finalul celui mai frumos si trist si real roman de aici, de pe fc. Pentru ca dintre toate, jurnalul lui SOD a fost de la inceput, pentru mine, pe primul loc. De la primul, pana la ultimul post. N-am zis asta pana acum din teama de a nu cadea in ridicol. Acum nu-mi pasa, insa

Desi la o adica n-am postat pe fc, in trei ani de zile, decat poate prea putin comparativ cu altii, va consider, pe unii, prietenii mei cei mai buni. Dar poate ca stiti. Acum am simtit insa nevoia sa va si spun. Si chiar daca sentimentul nu e, poate, reciproc:)

SOD,