Aventurile neoficiale ale unei papusi stricate

[river]

Prolog

Papusile, asa cum le stiu eu din copilarie, n-au sex. Au "in acea zona" doar plastic, putin rotunjit. Interesant, insa, parte dorsala au.
De fiecare data recunosc papusile dupa modul in care sunt coafate sau imbracate. Dar se intampla uneori sa ma contrazic, in privinta sexului unei papusi, cu vreun nebun care zice altfel decat mine.... Argumente, practic, nu sunt. Ca ce-ar deosebi mai bine un el-papush de o ea-papusha, decat sexul. Adica organul genital.
Or, papusile, asa cum le stiu eu din copilarie, n-au sex...

[river]

Atzipisem cu capul pe o buturuga. Stiam, in sinea mea, ca nu-i nici o padure prin apropiere si totusi buturuga mea era acolo, sub capul meu, rece, umeda, batrana.
S-au apucat sa-si paseze unul altuia tzeasta mea imediat dupa ce-au catadicsict sa-mi rada in nas ca uite, au avut voie, inca o data, sa o faca. Lovitura nu fusese puternica desi, corpul meu, acum separat, simtise ura cu care fusese aplicata.

...Stiu ca-n dimineatza acelei zile ma trezisem cu senzatia ca nu-mi apartzin. Da'n nici un caz nu-mi imaginam ca voi fi gasita vinovata pentru aceasta.
Imi amintesc ca au inceput sa strige-n cor: esti vinovata! Si pentru ca, neapartzinandu-mi, nu am avut cum sa pledez in favoarea mea si pentru ca nu au avut cum sa-mi acorde prezumtzia de nevinovatzie, m-au clasat ca fiind in deplinatatea facultatzilor mintale si m-au condamnat.

Si m-au trimis la buturuga. Culmea, la buturuga mea, rece, umeda, batrana. Si nu era nici o padure prin apropiere...

Mentzionez:
Categoric era intr-o zi de 22 a lunii, probabil martzi. Martzea, intr-o 22 a unei luni, mi se intampla adesea sa ma trezesc cu senzatzia ca nu-mi mai apartzin.
Si se gaseshte totdeauna cineva care sa-mi demonstreze ca sunt vinovata pentru asta...

[river]

Minte tarfa,
Minte coarda,
Minte-ngrozitor de mult!
Cred ca-s oarba,
Sunt nebuna.
(paranteze)
totu-i struna.
Incomplet.
Lipsit de sens.

Totul e ca... integrez.

[river]

Fluturele galben si melcul melancolic plecara dis-de-dimineatza sa ma colinde. Vroiau sa-si bea cafeaua pe tamplele mele plictisite de prea mult soare si sa mai barfeasca un pic.
Pe tampla stanga se instalase fluturele, iar pe cea dreapta melcul. Spuneau ceva despre o papadie amorezata de un cal; da’ calu’ vroia s-o pasca...Si mai era ceva despre un carabush care s-a grabit, crezand ca-i primavara si si-a luat zborul spre stanca; da’ stanca era acoperită cu greatza si nici nu s-a sinchisit de el...
Da, si mai era si o poveste cu un copil de floare care, cica, si-ar fi gasit tatal spanzurat in brad si pe maica-sa strangand in mana o cireasha...

In ast timp, tamplele mele zvacneau ingrozitor. Pana cand, din cer, mi le-a izbit o piatra.

Fluturele melancolic si melcul galbejit filosofau, la o cafea, pe nasul unei statuete: “Ai auzit tu, ca...â€Â

[river]

Dezordinea din mine a strigat: hei, ce faci?!
Imi pieptan degetele ciufulite...Am incercat sa-mi plamadesc copaci cu scoartza verde si frunze maro. Si-apoi, cu unghii prafuite mi-am curatzat ochii si ceafa...
Si Viermele din mine a strigat: hei, si-acum unde mai pleci?!
Mai plec sa-mi perii si talpile...S-au ars cand cautam Oceanul. Bausem prea multa tzarna si-mi era sete de sare...
Si Aberatzia din mine a strigat: si-acum? acum, unde alergi?!
Alerg sa-mi culeg dintzii din stinci...Am mushcat cu patos din pietre; vroiam sa-mi simt gura mai dulce. Cu buzele invinetzite am sarutat si focul, ca melcii imi racisera limba...
Mai fug apoi sa-mi culeg mintea si sandalele din iarba si ma intorc acasa!...

Precizare: Intotdeauna mi-am dorit un Ocean. Si-o buturga!

[river]

Azi dimineatza mi-am aruncat calul meu alb pe fereastra. Si asta, dupa ce abia imi facusem unghiile...

Si eu care dintotdeauna mi-am dorit un cal alb. Si un Ocean. Si-o buturuga!

[river]

Auzi, stricato, esti moderna. Prea moderna. Cica!

[river]

Azi iubesc pisicile! Crrrude, perrrrverrrrsee, mrrrrrrrr...
!Si cum se mai prefac, stricato, ca te adorrrrraaa...

[river]

Dis-de-dimineatza mi-am aruncat o privire in ceasca mea cu cafea amara si mi-a venit un chef nebun sa intru in ea. Am intrat in ceasca mea cu cafea amara, dis-de-dimineatza. Cand am iesit in jurul meu era tot alb. A nins.

Dintotdeauna mi-am dorit sa intru in ceasca mea cu cafea amara. Si un Ocean. Si-o buturuga. Si-un cal alb...

[river]

am coborat din trupul meu
care-ncepuse sa ia forme
si mi-am spart mintea in doua.
m-am izbit de prima piatra seaca
ce mi-a iesit in cale.

SUNT OCUPATA, NU SE VEDE?!

acum sunt doar carcasa,
joc de puzzle

si:
PLEC SA-MI RECONSTITUI TRUPUL!

[river]

JUSTIFICARE

N-am sa scriu in seara aceasta. Am sa-mi afund nasul in sertarul meu cu ciocolata si-am sa degust amareala de cacao...
Ma voi inchina apoi in fatza celei mai multe si mai mari si voi ruga cu narile amarate, un pic de ceara. Va trebui sa-mi epilez si eu gandurile mele sincere...

[river]

De mult timp imi doresc (eu si dorintzele mele infinite) sa locuiesc intr-o portocala. Azi noapte s-a intamplat minunea. Atata doar, ca m-a mancat o girafa, desi eram pitita bine, in singura portocala cocotzata sus, sus, sus, pe varful celei mai inalte crengi din potocal...

Si eu care dintotdeauna mi-am dorit sa locuiesc intr-o portocala. Si-o buturuga, si un cal alb. Etcetera.

[river]

In copilaria mea, jucandu-ma cu cuburi, construiam casute. Fara ferestre, doar cu usi. Si trageam cu ochiul inlauntru sa vad cum e. Intuneric si pustiu. Cu toate acestea, aveam un chef nebun sa traiesc senzatia de a "locui" acolo. Intr-o zi insa, Alice in tzara minunilor mi-a adus aminte ca nu-s prea bune experimentele...
N-am locuit niciodata in casutza mea de cuburi, fara ferestre, doar cu usi...

[river]

"Imi apartzin, pricepetzi?
Si sunt ceea ce sunt!"
Asa-mi racnea, dis-de- dimineatza, Stricata mea. N-am mai stat s-o intreb ce naiba a apucat-o ca-s satula de fitzele ei... Az' imi spuse ca s-a-mbatat aseara si si-a adus aminte de Khayyam:
"Eu beau, dar aminteste-ti ca ai si tu pacate"...

[river]

Visase Papusha intr-o toamna s-ajunga la Stinca, sa-nfulece Inaltzimea. Dar drumul era lung in noapte iar ea, distrata, ishi uitase-n zori caleashca in livada...
Si-a scos shosetele si a strigat la Sturz: „Ma iei in zbor pina la Stinca? Vreau sa-nfulec Inaltzimea, dar am talpile goale.â€Â

[river]

In putzinul timp pe care il am de stat in fatza calculatorului, in fiecare dimineatza, inainte de-a pleca la serviciu, am sa povestesc despre prietenia mea cu...

I.Totul a inceput de la (ati intzeles deja) dorintza mea din copilarie de a locui, macar pentru o zi, in cuib de randunele... Nu stiu de unde dorintza asta a mea, cumva nesabuita. Si ma rugam, copil fiind, sa-si fi uitat acasa, rochitza, Randunica. Rusinata ea de goliciune-n Primavara, m-ar fi rugat pe mine sa i-o aduc...

Si s-a intamplat! Culmea, Randunica si-a uitat intr-o primavara, rochitza, la cuib. Dorintza mea avea sa se-mplineasca!

Numai ca...

[river]

... Numai ca...

Uitandu-ma in oglinda, m-am constatat copila mare. Mainile mele erau prea mari, picioarele mele erau prea mari, ochii mei erau prea mari, eu toata eram prea mare, deformata, inutila. Mi-am dat seama atunci, pentru prima data, ca numai cateodata, uitandu-te in oglinda, te constati prea mare pentru a mai da voie viselor tale sa se implineasca... Si cum aveam eu sa ma strecor in cuibul Randunicii? Cand nici macar pupilele ochilor mei caprui nu ar mai fi incaput?...

Dorintza mea n-avea sa se implineasca!
...Numai ca...

[river]

Am plans de suparare noptzi si zile in sir, vreo catziva ani, pana-ntr-o zi. Nu-mi mai aduc aminte CE zi si nici nu cred ca mi-am propus vreodata sa tzin minte. ...am plans deci, de suparare, noptzi si zile in sir, vreo catziva ani, pana-ntr-o zi. Cand, am descoperit scris pe o carte ceea ce, practic, avea sa se intample mai departe, a doua, a treia, a patra s.a.m.d. zi, pana in ziua de azi (ziua de azi insemnand, categoric, in fiecare zi):

"Cand te-a secat de lacrimi viatza care doare,
Gandeste-te la roua din geana unei flori.
Si cand ai vrea ca noaptea, din urma sa coboare,
Gandeste-te la trezirea unui copil in flori"... (Omar Khayyam)

Si-am intzeles, ca trebuie sa pornesc la drum...

[river]

“Auzi, tu!â€Â

[river]

Papusa mea cu ochii prea rotunzi si gura deformata s-a fost facuta odata uitata intr-o gradina.
Mi-a declarat in shoapta ca pleaca sa admire lumea la umbra unui rug de mure. Sub mure s-a intalnit cu-n flutur' galben si cu-n melc dreptaci cu care, cica, se mai vazuse odata, la o barfa, pe o tampla...
Stricata de Papusha, nestricata atunci, a ascultat cu atata suflet un zvon despre un magar care-si bagase coada intr-un borcan cu maioneza, ca ochii i s-au bulbucat peste masura. Si tot atunci, naiva, si-a deformat si gura, ca, iritatzi de atatea hohote de ras, fluturul a trantit-o de soare si melcu’ a scuipat-o-n obraz.
De-atunci, Papusha mea (stricata!) vede prea multe, mananca numai mure si se balbaie ingrozitor.

Resemnare:
Chiar si-asa, cu ochii bulbucatzi, cu gura deformata, stricata s-aseamana cu mine. Ba, un puf de papadie, sincer, ne-a si recunoscut...

[river]

Magarul, beat de-ndragostit,
se poticni in drumul sau
spre locul de petzit
de-o strashnica idee...
„Ce-ar fi, -shi zicea Magarul,
sa am un chip mai stralucit
cand o petzesc pe-a mea femeie?
Aaa...pai...am sa-mi fac o freza...â€Â

[river]

Regizorul:
Furie! Dezmatz! Tzipat, raset, fum. Si opiu... Nu uitatzi de opiu!
Dans, dans, dans. Ritm!
Rochii sfasiate! Cutzite insangerate! Cant! Poem! Gest!
Aprindetzi lumanarile! Tzinetzi ritmul! Si opiu! Nu uitatzi de opiu!
Doua coloane sunt de ajuns: sapte de o parte, sapte de cealalta, trei in mijloc, doi vin inspre ea, ea inspre doi!
Avezti rabdare!
Actul se sfarsheste cu ea. Nu uitazti de opiu, ritm si gest. Si nuitatzi ca-i doar un act!!!
Sapte de o parte si sapte de cealalta, ridicatzi-va mainile, aplecati-va capetele si innebuniti-va privirile!
Fiti naturali! Voi doi, venitzi spre ea, ignorazi-i furia, ura, tristetzea, impingeti-o si lasatzi-o sa moara!
Si opiu... Nu uitatzi de ritm, dezmatz, fum si opiu!
Acum!

Act:
Ea, cu nesabuita-i furie schimba actul. In goana, ignora pe cei sapte de o parte si pe ceilalti de pe cealalta, ii impinse pe cei doi, se izbi de ciment, cu capul de piatra si sangele inrosi tot jocul.

Soapte:
S-a sinucis...

Furie, desfrau, Lame inrosite, maini sfartecate, teama si opiu...
Nu uitati de opiu!

Am visat.

[river]

Orice le-ai spune
florilor scunde
nici, baremi, una
nu-ti va raspunde.

Singur balonul
de papadie
are sa-ti spuna:
Adio, adie...

(Serban Foartza )

[river]

Mergeai pe malul marii
si ti-ai scapat pietrele-n apa
m-am aruncat sa ti le-adun
dar, dupa ce m-am inecat
ai spus: "Nu trebuia!
Oricum, suflet nu aveau..."

[river]

Este suficient ca, mergand ingandurat, intr-un autobuz infect, spre serviciu, la 7.00 dimineatza, sa se intoarca din senin spre tine o copilitza de 3 anishori care sa exclame entuziasmata: "he! si tu ai <<strui>>", pentru a fi pe tot parcursul zilei fericit...

p.s. : "strui"= pistrui

[river]

Mi-a amintit Papusha de o poveste trista, cu un Hoinar indragostit si o Copila amortzita ca nu-i mai ieseau odata aripile pentru zbor. Nu se mai stie, cica, daca plouase in acea vara, nici daca era seara sau zi, cu luna, fara luna, cu stele, fara stele. E o poveste legata de un fir de atza, panza de paianjen sau gandac scarbos.
Hoinaru' indragostit alunecase din Senin in albia unui rau, Copila amortita se chinuia sa zboare. Si s-au iubit asa, el incercand sa nu se-nece, ea incercand sa prinda zbor, pana-ntr-o zi, cand, de pe firul de atza, paianjen si gandac scarbos au inghitzit pe nesimtzite faptura crisalida si-au strans de gat Hoinaru-ndragostit...

Povestea asta este trista. Ce altceva sa va mai zic?!...

[river]

La modul general, Papusa mea, asa stricata cum e ea, e o fire vesela si optimista. Putin utopica, putin patetica, putin plangacioasa, dar, la modul general vesela...
Cateodata insa abia reusesc sa o determin sa fie ea insasi. Se rataceste uneori printre melci, fluturi, cai albi sau buturugi. Si-atunci e cumplit de trista, nu manioasa, nu scarbita, nu plina de ura, ci doar cumplit de trista. Aseara de exemplu, desi cu tarie (inca) sustine ca NU ESTE ASA, a (re)descoperit ca singurul prieten pe care il are este ea insasi. Intr-o zi chiar, a sustinut (doamne, nu pot sa cred ca ea, tocami ea, a putut gandi asa!!!) ca oamenii sunt mai infometati decat cainii vagabonzi. Si ca, mai bine s-ar simti sa-i fie carnea sfartecata de caini decat de cei pe care-i numeste si-i crede oameni si prieteni!
Am certat-o foarte tare! I-am zis: auzi, uite ce e, Stricato, daca vei continua sa crezi ca in lume sunt numai lucruri frumoase, vei fi arsa pe rug!...

[river]

Am ajuns la trista concluzie ca Papusha mea (desi, la modul general ea imi fredoneaza mie: nu ma tem de concluzii, nici de premise, ci doar de urmari...) este cumplit de naiva.
Imi zice azi, dupa ce s-a intors de la serviciu (ca s-a angajat, uitai sa va spun): "Ma simt ca o minge de ping-pong pe o masa rablagita" Si era cumplit de trista. Nu nervoasa, nu plina de ura, nu scarbita, ci doar ingrozitor de trista...
"De ce tu?" zic. "Ce ti s-a mai nazarit si azi? ca de doua saptamani esti cu capu'n traista!".
Imi zice: "azi mi s-a interzis sa vorbesc cu un om. Cica in interes de serviciu. Si am ripostat: ce treaba are magarul de unde beau oile apa?... Sa nu ma salut eu cu un om doar pentru ca acel om e un... renegat?"
Si a inceput sa planga in hohote!

Va dati seama ca am certat-o cumplit! Cum adica sa i se para anormal asa ceva? Of, of, of, Naiva! Inca mai crede ca oamenii sunt doar bucati dulci de portocala... In cele din urma insa, induiosata, i-am aprins o tigara si am trimis-o sa asculte John Lennon. Mind games...

[river]

Mi-a spus Stricata o poveste... Suna cam asa:

"...Veni si primul rasarit de soare. Asa ca, putzin cu inima-ndoita, Un Derbedeu isi spala fatza cu stropi de roua si pleca pe drumul luminat de prima raza. In cautarea Lumii si a lipsei aceea anume pe care o simtzea in trupul lui cu suflet de copil.
Nu se intampla nimic ciudat in drumul sau. Copacii adica, erau la locul lor, pe marginea shoselei, pasarile isi faceau zborul ca si altadata, iar raurile isi urmau cursul firesc in albie. Erau totusi atat de <<nu shtia cum>> toate si atat de frumoase, incat pentru o clipa, Derbedeului i se parura fascinant de noi si l-a fulgerat un gand. Acela ca, nu te potzi satura nicicand sa priveshti aceleashi si aceleashi lucruri, ca si cum ar fi prima oara.
Ashadar pana la apusul primului rasarit de soare, in afara de fascinanta lume de pe drum, nu se intampla nimic altceva. La apus insa, Un Derbedeu simtzi o sfarsheala in trup, una in nari si una in inima, mai exact acolo unde era si lipsa lui. Erau sfarsheli placute deshi, e drept, putzin ciudate. Ciudate pentru ca, isi dadu el seama dupa o zi si o noapte, erau provocate de un miros puternic de narcise albe, parfum pe care Derbedeul nu-l mai gustase pana atunci.
Iar pe petala celei mai frumoase si mai parfumate, trona in toata splendoarea-i, o Buburuza Albastra. Singura Buburuza Albastra pe care Derbedeul a vazut-o o zi si o noapte si pe care nu o va mai vedea poate niciodata...
Asa a-nceput Povestea de Iubire din viatza calatorului. Si a durat o zi si o noapte, atat, doar atat... Doar atat?...
- De ce din toate ma iubeshti pe mine? shopti Buburuza inundand trupul Derbedeului cu adieri de aripi albastre.
- Pentru ca... Pentru ca eshti Albastra, fantastic de Albastra si pentru ca zborul tau e gandul meu. Pentru ca tu alegi cea mai frumoasa floare si pentru ca parfumul florii pe care tu o alegi e chiar suflul meu, simtzirea mea. Pentru ca tu eshti fiorul si adierea mea de aripi, pentru ca din clipa in care am suflat prima data am simtzit ca m-am nascut cu ceva anume lipsa. Tu eshti lipsa mea, tu trebuie sa ma-ntregeshti!
- Atunci, zise Buburuza si parca-parca-n ochii ei era un bob de roua, ai sa ma ashteptzi o Viatza intreaga!
Si si-a luat zborul, nu inainte de a se face inca o data mai albastra si de-a se asheza inca o data pe o anume floare alba, parfumata...
***
Hmmm... Buburuza era data. Trupul ei, nu lipsa ei, avea sa fie intregit de aripile unui Carabush de Mai...
***
- Am sa te-ashtept sa shtii! Am sa te ashtept o Viatza! Pentru ca te iubesc! striga Derbedeul simtzind pentru prima data de cand se nascuse un gol imens in sufletul lui de Copil, simtzind pentru prima data, gustul dureros de dulce al Uitarii de sine, al Abandonului si mai tarziu, al Resemnarii...
***
Buburuza avea sa fie fericita, iar Derbedeul avea sa o uite..."

Am uitat sa va spun ca papusa mea e o mare iubitoare de literatura pentru copii!

[river]

M-am ridicat in cele doua aripi mergatoare ale mele si m-am indreptat spre Stancă. Auzisem eu de la melci ca apa de Stanca e mai dulce. Stanca m-a intampinat insa cu–n ranjet, era hidoasa Stanca melcilor si secase si ea.
„Un flutur’, doar un flutur’ e necesar!â€Â