hebdomadaire-ul lui catharsis

[catharsis]

vad ca e la moda sa iti scrii jurnal. eu nu pot sa scriu jurnal ca nu mi se intampla in fiecare zi ceva ce merita scris asa ca incerc un saptamanal sa satisfac poftele voyeuristice ale unor useri ca oribilul mosh sau love2fly. chiar cine naiba citeste jurnalele astea? eu am incercat sa citesc un aliniat din jurnalul lui nanuka si m-am plictisit. cred ca trebuie sa fii ca dornea, oribilul mosh sau nicholas_alex ca sa scrii ceva interesant. sau sa fii ca catharsis.
sa incepem, deci. mi-am pus azi avatar cu fizz sa vada lumea ca sunt smecher, am bani, am femei si ascult muzica buna. maine poate imi pun cu andreea balan sa ma dau rocker. poze cu catalin arabu unde gasesc?
azi sunt la suceava in apartamentul copilariilor si tineretilor mele. azi am invatat la fizica pt examen, adica am dormit, m-am jucat pe celular, m-am jucat cu pisica, am dat pisica afara, am citit reviste de tineri frustati care se cred culti si cred ca au gusturi rafinate daca le plac coldplay, rhcp si rem (adica revista sunete sunete), am fost de vreo 2 ori pe la wc si dupa un efort hotarator am citit despre teoria relativitatii restranse si cred ca mi-a si ramas ceva in cap. am vrut sa ma uit diseara la ultimul samurai dar era filmat din cinematograf si calitatea era prea proasta, asa ca mi-am bagat pula si am vaszut vreo 2-3 episoade din south park. foarte interesant pana acum, sper ca am tinut treaza atentia citiorilor si sper ca a observat cineva ca am folosit cuvantul pula. daca nu, nu merita sa cititi mai departe ca oricum nu ati fost atenti.
m-am gandit ca ar fi o idee buna sa scriu despre fane elecricianul caminului t16 din complexul tudor vladimirescu iasi. miercuri am dat examenul de analiza matematica 1 pe care l-am luat cu 8, m-am dus acasa cu 4 beri, am baut una cu colegul de camera care a picat cu 3, am mancat ceva si m-am culcat. cand ma trezesc seara, deschid frigiderul sa mai iau o bere, motorul frigiderul porneste cu initiativa si dupa vreo 5 secunde de efort se opreste subit. se duce colegul de camera la electrician, care doar cand aude ca ii dam bani ne promite ca vine dimineata. mananc ceva si ma culc. dimineata arunc pilaful care se stricase si raman doar cu niste oua, dar mi-e prea lene sa le fac asa ca iau o bere ca mic dejun. imi dau seama ca e dimineata si ca sunt in iasi cand ma duc la baie sa ma pis, si neonul iar se aprinde dupa vreo 5-10 secunde. de data asta am nimerit, data viitoare poate ma pis pe jos.
nea fane electricianul a lucrat fosta cantina studenteasa, ce acum e mall si imi spune ca stie sa repare frigidere de acolo, dar imi recomanda o firma, unde se jura ca nu are rude acolo, dar spune ca lucreaza foarte bine. nea fane e pilit de dimineata, asa ca se comporta ca tipul din memento: cu pauze de un minut sau doua imi povesteste despre firma de reparat frigidere cu aproape aceleasi cuvinte si cu acelasi miros de vodca. dupa aceea imi povesteste ca a fost electrician la o profesoara cunoscuta de chimie din iasi, care s-a dedicat carierii universitare, citez 'nu a avut barbat, dar, hehe, a avut barbati' si a scris multe lucrari stintiifice. cred ca a futut-o si fane ca vorbeste cu respect despre ea. dupa masuratori si demontari, isi da si el seama ca e stricat releul de porinire (pe care scria fabricat in 1984 - deci era de aceeasi varsta ca si mine) si ma trimite sa cumpar unul. ma duc pe la ce magazine de electrice stiam, ma trimit vanzatoarele la unul de electronice, dau un telefon si il gasesc pe cuza voda, vis-a-vis de posta. cand ma intorc fericit cu releul fabricat in 2002 la medias, fane nu mai e. nu disper, chiar daca peste vreo 4 ore aveam tren spre suceava, deschid frigiderul si imi fac doua ochiuri si de foame mai beau o bere, ceea ce, avand in vedere ca nu prea mancasem o masa completa de vreo zi, ma cam ametise. acum sa nu se inteleaga ca eu mananc mase sau mese, mananc si eu mancare ca orice om obisnuit. (daca nu v-ati prins, am incercat sa fiu spiritual la faza asta, asa ca ar trebui sa radeti sau sa incetati sa cititi rahatul asta ca oricum nu va intereseaza, sau sunteti perversi si va place sa va bagati in vietile altora si va intereseaza?) totul a inceput sa se miste mai incet totul parea suprarealist, chiar si slanina colegului de camera, care plutea in apa provenita din dezghetul frigiderului (slanina, ca bogdan plecase de dimineata acasa). ce fumoooos plutea slaninnnaa si ce mireasma degajaaaa! asa ca in plin avant am inceput sa imi fac bagajul. peste o zi la suceava am observat ca mi-am uitat vreo 2 cursuri si am si uitat niste chestii importante pentru cineva. am luat slanina si am pus-o pe masa sa o gaseasca bogdan cand se intoarce, am terminat bagajul, m-am dus sa ma pis si cred ca m-am pisat pe jos ca nu am mai asteptat sa se aprinda neonul. am aruncat ce mancare era in frigider, in afara de slanina, desigur si de vreo 2 oua care nu cred ca o sa se strice. fane nu mai venea, eu aveam releul, asa ca, la fel ca si oribilul mosh in unele situatii, eram pregatit, aveam piesa in mana care era cam mica dar in mod teoretic se potrivea de minune, ma uitam ca prostul in jos si nu gaseam gaura unde sa imi bag piesa ca sa fim amandoi fericiti. frigiderul era ca si nightwish: avea numai rugina acolo jos si inafara de fane, nu cred sa fi mai fost cineva acolo. cineva sa imi deseneze unde se baga un releu de pornire la un frigider arctic vechi de cand lumea!
am plecat la gara, am nimerit gara, am ajuns la suceava, au mai trecut cateva zile si acum scriu pe fanclub.ro hebdomandaire-ul meu la jurnale sa bucur toti perversii si voyeuristii. chestiile cu oribilul mosh si nightwish au fost gratuite si cu unicul scop comercial de a mai atrage vreo 2-3 cititori si de a-mi face putina publicitate. puteam folosi orice nume, dar acestea mi-au venit prima data in minte. puteam spune gabizzu si dana de exemplu, dornea si dia the koala bear, hades si nanuka, monk si matrasita, love2fly si catelandra, oribilul mosh si oribilul mosh.

catharsis

[catharsis]

din cauza unor probleme de net prin camin al doilea hebdomadaire apare cu o zi mai tarziu.

saptamana aceasta mi-a zis danone ca imi lasa in pace lutzele de pe rock romanesc, asa ca, de fericire, nu mai pot scrie nimic.

[catharsis]

fericirea este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata, spunea tudor chirila intr-o melodie despre niste tigari sau despre niste cai care fumau. niciodata nu am inteles asta, cum nu o sa inteleg ceea ce mi s-a intamplat in ultima saptamana.
eu am atins fericirea, ea s-a uitat la mine si a ras, apoi a plecat mai repede decat a venit. danone imi lasa in pace lutzele de pe rock romanesc, asa ca am ramas mut de fericire. credeam danone e doar un iaurt, unul cam prost chiar, si bun numai daca e batut si daca are fructe in el. greseala stupida! timpul s-a oprit parca in loc, iar in mintea mea vibra acest cuvant magic: danone, danone, danone, danone, dana, dana, dana, dana, fericire!!! dimineata are mirosul ei, ziua are privirea ei, iar noaptea are atingerea sa. apoi timpul si-a adus aminte ca nu e normal sa stea in loc decat pentru cei care gandesc prea incet sa sesizeze scurgerea sa implacabila. fugit ireparabile tempus! moromete, pater familias! fortuna labilis! coitus interuptus! si in acelasi timp cu timpul, a pornit sa se scurga si gandul meu ca o cascada linistita spre locuri unde nu a fost niciodata cu mintea, nici cu sufletul, nici cu fizicul, care este. cine e oare dana, fiinta care ma facut asa de fericit pentru o perioada infinitezimala din viata mea? cum arata ea? cu ce se ocupa? ce vise si aspiratii are? oare ii plac ursuletii de plus sau abtibildurile roz cu inimioare??? sa ii fac cadou ultimul album de la animal x sau ultimul album de la trei sud est?
am petrecut urmatoarele doua ore pe un loc drag mie unde se aduna entitati cu nume ciudate si am cautat in locul unde isi pun de obicei pozele imaginea mult dorita si mult visata. si acum ma trezesc transpirat si ud noaptea si mai caut si mai astept sa apara acel ceva, acea imagine care ma bantuie si ma obsedeaza in acelasi timp. dar mintea mea nu statea degeaba. oare cum arata dana? dana e o fiinta fragila, care a fost si bolnava, plapanda. mi-o imaginez goala, cu ochii negrii si cu parul blond-auriu si lung acoperindu-i sanii rotunjori si veseli, cu picioarele-i frumos mladiate in jurul meu. inima mea incepe sa bata mai repede, timpul iar se opreste, porii mi se deschid, in camera mea devine mai cald si cand imi indrept privirea mai jos, observ o umflatura. brusc, timpul o ia din nou la goana ca si mai inainte, iar toata aceasta fericire e daramata de o teama teribila. in viata mea nu am vazut pe mine o umflatura asa de mare. sa am oare cancer? dar cum pot avea aceasta soarta cruda cand simt ceva asa de puternic si pur fata de o fiinta atat de diafana si fragila, o zeita a intelepciunii si a frumusetii, atat de puternica, dar si atat de gingasa. o, dana, spaima a lutzelor, protejeaza-ma!
mana mea se duce spre locul promis, atingerea e fina si simt ceva placut, ceva ce nu am mai simtit niciodata, ceva care ma face sa ma simt barbat. orele trec, tristetea mea creste, singuratatea ma sugruma, dana, cine esti tu cu adevarat??? daaaaaaaaaaanaaaaaaaaa, doar o inima am si tu ai luat-o cu tine!!! daaaaaaanaaaa, mi-ai distrus tineretea, sanatatea la fel, dar m-ai facut fericit ca nimeni altul. daaaaaaaaaannnnnnnnnnnaaaaa!!! daaaaaannnnnnnnoooooone!!!! strig ca profetul in pustie, dar tot ce pot sa aud e un ecou idiot si metalic. sa fiu eu acel ecou sau sa fie doar strigatele distorsionate a celei care si-a ales cu modestie numele de danone?
draga jurnalule, hebdomadaire-ul sau ce-oi fi tu, oare m-oi fi indragostit?

[catharsis]

fericirea cica e acum un pitic alcoolic, care s-a imbatat si danseaza si el ca prostul ca altceva nu stie sa faca atunci cand este beat, care este. am vrut iar sa scriu despre dana, dar a doua oara nu mai are farmec si nici umor. de fapt, daca stai si te gandesti mai bine, ce naiba are umor la dana? unde mi-era mintea? am vrut iar sa introduc vreo 2-3 greseli gramaticale sau de exprimare, dar parca tot nu are farmec atunci cand se ia dana sau eyu` de mine, asa ca orice greseala gramaticala de mai jos nu este intentionata si va puteti lua bucurosi de mine. daca ar fi sa scriu despre ultima saptamana, as scrie cam am avut varsat de vant si ca am jucat mai tot timpul champioship manager 03/04. pe cine naiba ar interesa ca am casitgat campionatul italiei si cupa uefa cu parma sau ca am avut varicela pe tot corpul si ma mancau pana si coaiele si nu puteam dormi noaptea si ca ma dadeam pe alcool mentolat?
deci am vrut sa scriu ca am stat in casa toata saptamana si ca m-au mancat coaiele, dar mi s-a parut neinteresant. asa ca din lipsa de inspiratie si de materie cenusie, folosesc procedeul de flashback, narand un episod din vara trecuta, cand era vara si cand eram la costinesti.
deci: motor! actiune! fuuuuuuuuuuuuuu, fuuuuuuuu, vant, fade out, flashback, fade in si:
""motto1: “sunt incantat ca am ocazia sa vizitez acest frumos oras, cu un trecut atat de impresionant. civilizatia are radacini adanci pe aceste meleaguri. suntem mandri de existenta acestui paradis. â€Â

[catharsis]

Voi scrie aici tot ce-mi trece prin gind, prin preajma si prin viata. Stiti ce e frumos la forumul asta? Ca nimeni nu te citeste...apropiatii nu te citesc, amicii nu te citesc, familia nu te citeste, userii nu te citesc, unii se prefac ca nici nu stiu de existentza unui subForum cu “Jurnaleâ€Â

[catharsis]

iar s-au apucat astia sa refaca unele conexiuni prin fibra optica la roedu, asa ca am ramas fara internet vreo cateva zile, deci nu mai are rost sa mai scriu ceva pentru saptamana trecuta, care este sau care a fost.

catharsis

[catharsis]

primele 40 de minute:
11.III.2004 ED -III- SEM
1)x=(1+y')+(y')^2
O problema trebuie definita corect inainte de rezolvarea sa.
Orice problema incepe cu definirea variabilelor (stabilirea principiului indentitatii), iar demersul trebuie sa inceapa numai cu verificarea unei teoreme de existenta.
Nu este bine ca un puiut sa se bata cu: Bernoulli, Euler, Lagrange, Clereau.
Avem o ecuatie diferentiala.
Ce este x?
Scopul matematicii nu este rezolvarea de exercitii. Daca ar fi asa, matematica ar fi o stiinta tembelizanta. Matematica este o stiinta universala care imbraca orice domeniu stiintific intr-o forma ideatica, dar care este prelucrata sub incidenta legilor logicii.
Prin invatarea legilor matematicii se invata legile logicii. Matematica este numai o parte a logicii care studiaza obiectul matematic.
Ecuatia diferentiala este un obiect complex format din simboluri. Puiutii sunt invatati sa studieze matematica prin metoda desenului dupa natura.
De ce se face matematica? Ca sa ia Nistor bani. De fapt, matematica s-a instaurat ca un limbaj universal cu aplicatii imense. Cei care neaga rostul matematicii dau dovada de ignoranta tipica a nestiutorului care vrea sa se protejeze. ("Cine stie mai mult isi da seama ca stie tot mai putin" - proverb frantuzesc).
x - este un numar real gandit intr-un interval deschis
y - este gandit ca o functie de x
y' - desemneaza derivata lui y presupunand ca y este derivabila.
Avem o ecuatie neliniara in y', dar liniara in x si y.
Daca recunoastem ecuatia ca liniara in x si y, atunci este de tip Lagrange, care nu poate fi scrisa in forma normala (y' in functie de x si y).
Gasirea tipului de ecuatie este o chestie de lucru. Problema este ordonarea ca atare. Dezordinea nu poate sa duca decat la debandada.
....................................
urmeaza 1 exercitiu si jumatate cu comentarii de genul celor de mai sus (sau de genul "Se cere un efort de calcul care depaseste puterea unui puiut.")
....................................
final dupa o ora si 50 minute: Astazi 11 martie ma apuc de invatat la ED si AM.
Perioada 11 martie - 10 aprilie este o perioada de post in care puiutul trebuie sa-si rascumpere pacatele. Cea mai buna metoda de a rascumpara pacatele este ecuatia diferentiala.
.......................................................
acesta a fost un exercitiu de transcriere
dupa un exercitiu de cautare am mai gasit o poza cu dana

catharsis

[catharsis]

azi m-am intors obosit dupa vreo 8 ore de stat pe la facultate si cum umblam prin firgider cu ultima bucata de paine sa caut ceva de mancare mi-am adus aminte ca am un hebdomadaire in care mai scriu din cand in cand, chiar daca acum nici macar dana nu mi-l mai citeste. de fapt, are dreptate, si eu am incercat sa citesc un jurnal si am dat peste necko si m-am plictisit, m-am cam plictisit si cand am citit bucati din alte jurnale sa le dau copy&paste in jurnalul meu, desi sunt cateva foarte bune (nu dau nume, poate se supara autorii). acum mi-e si frica sa citesc. ultima oara cand am citit jurnalul lui nicholas_alex mi s-a intrerupt curentul si nici nu apucasem sa termin.
sa revenim la episodul initial: afara e cald si noroi, in campus e ca de obicei mizerie, in camera, suprinzator nu e frig ca de obicei, neoanele se aprind la timp si mie mi-e foame. ce pot sa fac? ma pun la calculator si mai pierd cateva minute poate vine colegul cu painea. colegul are 3 ore laborator asa ca sunt pus in fata unei situatii limita: sa ma duc sa cumpar paine sau sa mananc mai tarziu. din fericire gasesc o solutie de compromis, adica un colt de paine ramas de ieri. il iau in mana si cotrobaiesc disperat in toata camera dupa mancare. o sclipire de geniu ma salveaza pe moment. imi aduc aminte ca mancarea e de obicei in frigider. ma uit la paine, ma uit la usa, ma uit la frigider. stupoare! frigiderul nu se uita la mine. painea pare mai putina, frigiderul mai aproape. deschid usa la frigier. ce vad? interiorul frigiderului... ce nu vad? niste paine... ce e acolo? niste carnati de vreo 2 saptamani: mi-e frica sa-i mananc, niste salata boeuf: am mancat si la amiaza asta, 2 oua: sunt ale colegului, si le-a uitat acolo, niste peste: la fel ca si carnatii, numai ca are numai o saptamana, o bidonas cu bors: la fel ca si pestele, numai ca de asta nu am mancat deloc si nici nu am de gand, ketchup tomi picant: gol nu prea merge, un pic de pilaf: mi-e lene sa-l incalzesc. frigiderul se uita acum la mine si imi spune: 'o sa manaci ceva, fraiere?' eu tind sa dau pas la intrebarea asta si ma uit si mai atent la frigider, frigiderul nu se mai uita la mine, ma ia sigur de fraier acum, dar, in schimb, apare solutia salvatoare: borcanul cu zacusca. borcanul cu zacusca a stat tot acest timp in plan secundar in usa, pregatindu-si cu migala iesirea din frigiderul care acum se uita ca bezmeticul la usa. usa e usa asa ca nu stia ce sa faca in situatii din astea.
la sfarsitul povestirii, ca in orice povestire cu final fericit, ramanem numai noi doi: eu si borcanul. eu vreau, borcanul nu! painea sta pe banca de rezerve. borcanul stie ca eu stiu ca trebuie sa invart capacul in sensul invers acelor de ceas, asa-numitul sens trigonometric, dar eu cum nu prea le-am avut cu trigonometria nu reusesc sa-l desfac. unde e colegul cand ai nevoie de el? el stie mai putina trigonometrie decat mine, dar totusi il deface mult mai usor. painea se uita la mine intrebatoare si cu o a doua privire total nesincera scuipa doua firmituri. intre timp, am primit un mesaj pe contul de yahoo: Play Bingo Five Dollars of FREE BINGO!. ma bucur ca exista buton pe care scrie spam si cu avant prelungit desfac borcanul. contrar asteptarilor, inauntru era zacusca. iau painea, o rup, iau o lingurita pe care scrie inox, dar in ruseste si pun zacusca pe paine, o manac si la fel fac si cu a doua bucata.
sper ca v-am plictisit mai mult decat toate celalte jurnale la un loc,

catharsis

[catharsis]

multumiri lui necko pt. ca mi-a gazduit aceasta intrare pe fascinantul ei jurnal desi nu cred ca a citit-o cineva:
"la radio se anunta frig. azi ma simt liber. azi ma simt singur. azi ma simt ca sarea in iaurt, ca un pedofil in emisiunea cu abracadabra, ca magicianul intr-un film xxx, ca un chel intr-un documentar despre rock-ul anilor '80 ce prindea la fete. inexistent. si maine e o alta zi. diminetile furibunde au un gust delicios cand tramvaiul 7 intarzie 5 minute. e noapte. profesorii mei inteleg semnificatia cuvantului om. eu nu am trecut de a. si deodata ma trezesc bulversat ca iaurtul de ieri nu mai are gustul pe care il stiam dintotdeauna, desi frigiderul a fost reparat cu mari eforturi. oare copilul din mine isi revendica si aceasta perioada cenusie din viata mea? cuvantul e mai puternic. diminetile linistite se scurg cu mine si nu pot sa mai inteleg unde s-a dus cel pe care il stiam in mine, cel care era alaturi cand nimeni nu era. imi placea sa cred ca dintotdeauna sunt acela si niciodata nu o sa vina celalalt in locul meu. celalalt e depresiv, celalalt scrie si picaturile de roua uda picioarele feciorelnice intre care scrie dorinta. calcaiele se murdaresc in pamantul reavan si primavaratic, ochii ii zboara spre orizont. cine e ea? tristetea...
fleosc! apa fierbe la 100 de grade, iar fizica solidului imi spune ca nu e a mea si probabil ca nici nu va fi. intr-un fel ma doare asta, imi da un sentiment de singuratate ce nu pot sa il suport, ce ma roade pe dinauntru si ma face sa ma gandesc la tacerea diminetilor coreene. o, seul, metropola a lumii asiatice! dar sa nu o dau pe franceza... am un vis. toti avem visuri cand suntem tineri si toata ironia sadica a vietii e sa le vedem cum dispar unul cate unul pane ne fac si pe noi sa disparem. si singurul gand ce imi poate trece prin cap in acest moment moare inainte de nastere. timpul se opreste. totul din fata mea se intetoseaza pana ajunge un nimic. stau si ma uit la acel nimic, dar aceasta nu il impresioneaza cu nimic. si eu care credeam ca am o privire taioasa... am tras jaluzelele sa ma ascund de perdea. acum e mai cald. la radio se anunta moarte. e periculos sa crezi ca haosul in care traim poate fi redus la un simplu sistem de ecuatii diferentiale liniar omogene, desi unui puiut nu i-ar putea trece prin minte asta nici intr-o mie de ani traiti cu intensitatea marilor sperante. lumea e un puiut. te ador...
locul meu e gol, vantul gol trece prin cripta ca urmare a interactiunii dintre masele de aer si asta imi da un sentiment de solitudine extrema. omul fara idei ne-a pus sa scriem pe o foaie o caracteristica a noastra de care ne e frica sa o aratam celor din jur. am scris agorafobie si cand am intors foaia am vazut pe revers numele meu. am pus-o in buzunar sa imi aduc aminte ca de fiecare data cand vad torentele de oameni mergand pe strada in fiecare directie, cand vad zambetul lor fortat, dar cotidian si preocuparea lor pentru urmatoarele 59 de minute, imi vine sa tip sa ma ridic deasupra lor si sa le spun: va veni si ziua in care toti veti muri si nu pot sa sper decat ca ne vom intlni in acelasi cimitir, dar imaginea crucii cu numele meu pe ea ma impiedica sa fac asta. a luat bucata de hartie si a amestecat-o cu altele, iar cand a citit-o s-a impotmolit la jumatatea cuvantului si si-a adus aminte ca nu vrea ca lumea sa stie ca punctualitatea nu este una dintre calitatile sale. la radio se anunta spasm. timpul mi-a lasat trupul contorsionat de cosmarurile unor generatii viitoare. cu fiecare colt din el dau de o noua semnificatie a cuvantului om si imi vine sa iau foc spontan ca o torta aprinsa de un fulger divin.
destin, un cuvant gol ce incearca sa imi umple spatiul lasat de esecuri si frustrari, nestiind ca toata aceasta forta este doar in mine. ma astept la un paradox, dar ma gandesc cum vor fi diminetile de aprilie fara un zambet si doi ochi verzi ce au si ei putearea sa opreasca timpul... la radio se aude un mars funebru distorsionat de difuzorul roz. purificare...
albastru? nu. rosu? pe aprope! violet? vezi ca esti nesimtit! alb? nimic nu e alb! verde. dezarmat! ah, az tot nu am chef de ni'ca! am sa mor, o sa mori, vom muri. ce se va alege din lumea asta?"

[catharsis]

imi este somn...

[catharsis]

"...qapla!"

[catharsis]

azi noapte am invatat o casa. ferestrele ei erau netede si ude, usa era inchisa si un ranjet fin tremura in balcon. un muget inabusit se auzea cand taiam copacul. si cazu enigmatic si cuminte fara sa imi descrie realitatea in cel putin 1000 de cuvinte. sandalele erau noi, asa ca ea ii spuse sa nu o ia la goana inante de a arunca niste cuvinte. era evident! cum totul se reducea la o axa, inceputul parea mai sigur. diminetile mi le pe petrec dormind. un bob de mazare, asta lipsea! cum ma vazu, ma intreba de unde sunt si incepuram sa depanam amintiri comune. am plecat mai repede decat se astepta. intre timp venise ploaia si picaturile se izbeau violent de palma mea. am retras mana si am vrut sa dorm. padurea era deasa si de data asta nu mai urla nimeni in afara de mine. era bine pana sa cad intr-o depresie subita... si era cald, foarte cald si nu mai puteam sa dorm. la multi ani, catharsis! ce filme ai mai vazut azi?
azi merg pe o sarma intinsa. dau sa cad, dar iar ma gandesc ca ea pleaca. e bine sa plece, cu ocazia asta o vad mai rar. dau doua beri goale pe una plina, cine se combina? ce porcarie! gandul ma mai duce la ea, dar eu il bat inainte sa ajunga. tineam in mana o franghie si totul parea mai banal. sapun nu aveam, dar speram sa pot ajunge mai repede acasa. trenul se opri in camp si eu nu aveam bilet. curcubeul fugea dupa tren si eu il priveam impasibil. era noapte. ar trebui sa sa nu ma mai pot opri. ar trebui sa vad ce e dincolo. ar trebui ca intr-o dimineata sa ma trezesc cu un sentiment claustrofobic. s-a copt ura din noi si inocenta e ceva pierdut pentru totdeauna. o priveam pe furis cum se legana si asta imi trezea sentimente pe care le credeam uitate. vad schele, dar nu mai pot sa stiu ce e dincolo de ele... undeva ana geme printre ziduri. e oare aceeasi casa pe care am invatat-o azi? sau e o amintire a ceea ce credeam eu ca e copilaria? aud fluturi. aud cum aripile lor scutura aerul in fiecare fractiune de secunda. aud cum antenele lor scartaie si cum se ciocnesc de vant. si brusc, aveam un sentiment de usurare... im place aici. tristetea e un fluture, roscata e de fapt blonda si inca il mai aud. ea doarme acum... de ce ma mint cu atata seninatate?

[catharsis]

vad dublu realitatile vietii si asta nu ma face sa ma simt implinit. nu am vazut-o de cand ma stiu asa de disperata. chiar plangea din cand in cand. am adormit. uitase cd-urile in masina si a spus ca o sa se intoarca. am mainile murdare, desi nu mai stau in copac. ma gandesc la fluturasi albastrii si nu vad de ce nu ai putea avea o viata fericita pana o sa ne revedem. libertatea e un drept inalienabil al fiintei umane. minunea nu dureaza nici macar trei zile, asa ca ar trebui sa tac. de 13 ori scriu aici, de 13 ori as vrea sa te urasc, de 13 ori si jumatate as vrea sa fiu indiferent, uneori chiar reusesc asta, dar nu pot. in parc e noapte si umbra mea cade peste porumbelul pacii. golit de orice sens, cuvantul isi pierde puterea de convingere. vad noapte si ma gandesc la tine. copacul era bine proportionat, dar tot ce era in el era putred. acum astept. danone.
am indoit lumina si vantul curge de parca in el s-ar fi topit un gand ascuns. cinelele suna ma bine in spate, dar numai langa boxa. e tarziu... si ploua, dar lipseste vioara. e in drum spre viena. bucati de gheata sar pe cimentul ud, iar vantul piaptana un discurs dezagreabil. un cimitir, asta lipsea din peisaj. e cald, foarte cald, cadavrul e in putrefactie. o noua baterie. aerul din cavou e inchis. ploua torential si racoros. cadavrul e fericit, porii i se deshid, e iar racoare! ma suni? nici macar nu ma cunosti, dar iti ceri scuze. Arbeit Macht Frei! frumos... te asteptam! si curge... mai mult nu mai pot. am incercat sa fac si ordine, dar acesta nu e un concept in care am incredere. totusi, e echitabil. zozo.

[catharsis]

am reusit azi... muzica se stinge odata cu lumina si imi pare rau ca tot ceea ce simt dispare. racesc? sau vreau schimbare? iar ploua... asteptam sa stea ploaia, dar zgura ramane uda. intre timp am invatat sa respir fara tine. imi placea teribil cum imi sopteai la ureche "inspira! respira! inspira! acum stai! respira!" si totul imi parea asa de simplu incat imi placea sa cred ca sunt dependent de tine. si totusi de unde se aprinde lumina? incerc sa lovesc, dar imi iese mai rar din prima. transfer bine, in schimb. ma plimb singur prin ploaia deasa pana cand luni o sa ajung in bucuresti. nu putem amana pe alta zi, nu vezi ca de abia m-am trezit si e innorat? cad. alunec mai intai, dar ma trezesc. copiii injura mancand seminte. eu nu eram asa. as vrea sa vad cum dispari. dar as mai putea sa respir? da, vreau schimbare! cel putin acum ma lasi in pace... viata e o vita, iar in loc de albastru era verde. la asta chiar nu ma asteptam... succint, pasesc prin noapte si totusi ma grabesc. intarzierile astea ma enerveaza, chiar daca privelistea e cu totul noua. nu ma pot auzi muzica! e misto sau dragut sa nu spun ce am pe suflet si sa te mint, decat sa te ranesc? a trecut o saptamana si cred ca nu mai simt nimic. de ce sforai cand dormi? trebuia sa imi spui sa nu mai vin! e trendy... lipsit de stil inaintez in balta. transpir... e de la focul ce era sa se aprinda. ultimul nivel... asculta, acum vine partea in care eu ma fac ca traiesc si tu imi spui ce nu e bine. am putea repeta asta conform unui program zilnic si a unui orar bine stabilit. in tot acest timp vom elabora o lista unica de cuvinte ce le vom putea folosi. orice aditie ulterioara va fi interzisa. vom incerca sa facem asta o vreme ca sa nu dam peste un alt tip mai grav de plictiseala. sau mai bine ar fi sa te faci ca mori si eu sa te ingrop? pacat ca nu am lopata! acum sar... acum cad... acum sar... acum cad... acum sar... acum cad... ascum sar... acum cand... fir-ar al naibii, tot nu pot auzi muzica! hyperion sau zozo?

[catharsis]

recuperez incet dar sigur. ei gresisera, asa ca noi ne-am inecat. am incercat sa-mi caut sufletul printre gunoaie si sa scap de tot ce inseamna frustrare. surprinzator, nu era acolo, dar iepurasul era viu, dar era mecanic, deci era mort. eu cred ca era doar tampit, dar nu vroia sa recunoasca. e greu sa te legi la sireturi cu mainile legate la spate. eu nu am incercat asta. pedalez... sunt singur, dar macar pedalez. cine stie ce s-ar fi intmplat daca nu pedalam... si totusi vad mai bine acum. nu ii convine ca pierd timpul, dar are o parere superficiala despre mine. nu ma poate intelege si ar vrea sa ii seman. cainii mor in masina daca afara e cald si lasi geamurile inchise. stupefiant... as vrea ca nisipul sa-mi intre in urechi, dar tu nu imi poti garanta asta. nici macar zozo nu are nimic de spus. e mult, al naibii de mult! subiectiv si malitios sunt doua cuvinte ce te-ar putea caracteriza, dar nu e vina ta ca esti fata batrana. in schimb, cu siguranta pot sa spun ca azi nu este. azi am aflat ca am trecut. maine nu o sa mai aflu nimic. nu am avut timp, nimeni nu are timp, insa eu stiu cel mai bine sa il pierd inutil. aceleasi lucruri se repeta intr-o ordine aleatorie si as vrea sa ma plictisesc in alt mod. e frig si tu tot esti plecata, desi nu vad cu ce m-ar ajuta daca nu ai fi. am sa arunc totul printre gunoaie si am sa sper sa nu ma ratacesc. azi nu a fost dimineata, nu a fost amiaza, dar a fost zi. o rampa! de ce n m-am gandit la asta pana acum?! nu vad ce ar putea fi gresit la o rampa. mai ales daca e mecanica. mi-e frica... ba nu, doar ma deranjeaza ce mi-ai spus. as putea sa vad, dar ceva ma impiedica. intr-adevar, s-ar putea totusi sa fie. nu mai pot...

[catharsis]

i wish i was born in jolly england in 1943 in a misty manchester or liverpool, my parents eagerly fucking under the german bombings, hitler's bloody voice on an old radio, my mother's screaming having the time of her life. five brothers, two sisters, a tiny apartment, little food, few money, me and two brothers wearing by turn the same pair of shoes and father's old hat. get beaten up in school, be the odd kid with a funny look and few friends. my father would spend half of his salary buying me an amp and an electric guitar to form my very first blues band. i wish i'd sing with the same friends from high school in shitty pubs blues hits not having enough money for college and no luck to get a record deal. my high school sweetheart would sit backstage telling me i deserve a better faith before we're too damn drunk to have intercourse. i wish i'd ditch the blues and two or three members of my band, meet in the same dirty pub an young man who shared the same dreams as me and build a new band, catharsis light. we would rehearse in his mother's garage making some sort of music that no one ever played, smoke grass and bathe the nights in alcohol. we would finally get that fucking record deal i fantasized about and score three uk top ten singles, being reviewed by the press as too artsy and experimental and by the macho college athletes as just being gay. on our two year existence we would establish a solid fanbase and release theree albums with fair reviews, but with no succes in the us and that would barely reach the uk top twenty. i would fight the other talented guy in the band and one day i would just leave the band and release some obscure solo albums, a collector's item, but nothing more. i would stay in seclusion during the last part of the 70s and the 80s, testing every fucking drug on the market, being depressed and lonely, dumped by the same bitch that told me i deserve something better and my two kids that don't need to see me as their father. in the 90s a lot of bands would recognize the huge influece of my music and some would create a shitty hybrid that involved some of my songs, some would be just dull revivalists. i would be a star again and would be known as one of the most daring and influential songwriters of the rock and roll hystory, some kind of much better velvet underground. i would turn down many offers of reforming my band and farting on a stage in front of the same old farts that used to buy everything that was hot on top of the pop and not my albums, but of course the other guy would do it without me. i would just reunite with my familly, keep a low profile in the press and die during sleep sometime after 2010 leaving a stunning legacy and dreaming about the hard days when we were just to punks with a lot of idea that hated the fuckin' beatles.
instead, i'm just an idiot who writes this crap and has no idea about writing in english.

[catharsis]

my big night out
such a bore! my folks go out on somekind of trip, i'm home alone, it's saturday night and my bloody cell phone beeps the entire silence away. it's her and she's asking me to go out this night. i phone her and we establish a meeting. her friend is also home alone. my big night out. i can hardly wait! another kind of boredom. i clean up my room just as i promised, i wash up and take a clean t-shirt and i go out. my big night out. such a bore! fuck! i still like her, maybe i still love her and i know it really doesn't matter. such a bore! my big night out! we prepare to go to the fortress. the city soaks into the warm summer night and i forgot to feed the cats. such a pity! such a bore! my big night out. as usual, they aren't ready and i'm a little late. pointless dicussions with her mother. hate it! or her? we go. another round of pointless speech. i try to make a joke, but i realise i'm way out. my big night out! the sidewalk is washed by some fucking river. oh yeah, yesterday rained. i loved it. i get my snickers wet and i jump the puddles like somekind of a wacky dildo. we arrive... such a bore! my big night out! we order. i have a beer. i gotta pee. such a bore! it's night. my big night out! yeah! a hint of drunkenness hits me! such a bore! the music starts to torture my ears. house music. such a bore! my big night out! he's talking with me about computers, i talk with her about my bloody eyes. she fuckin' likes the music and she goes dancing along with her friend. she likes that music more than her. i order the second beer but the shitty waiter probably gives himself a handjob in the back. my beer is late so i buy it my self from the bar. i'm a little more drunk. such a bore! my big night out! talking computers shit again. fuckin' music! i hate house music! go buy myself the third beer. such a bore! she comes back. we go dancing. i still hate the music. i try to dance. i can't remember. how did i do it last time? oh, last time i was drunk! such a bore! my big night out! oh, i'm drunk again, gotta love those brown beers - 12% alcohol, though i can dance. at least two fuckin' weddings are here. go fuck yourself a bunch of children to put you in and out of misery 'till the the day you die! and man, she will be fat and ugly. such a bore! now, you look at her like you want to fuck her but where will you be when her tits will start to fall off? that's right! in her fucking bed trying too hard to get an erection. run while you can! now she looks innocent and virginal, but she will cheat on you with the first neighbour. at least one of those little motherfuckers who will fill your house won't be yours. such a bore! my big night out! i feel like more! i'm drunk, but the alcohol is starting to wear off and i got no money for more. nooooooooooo! fuckin' oriental music!!! my big night out! look into my eyes and give me love, why do you lie to me? your mother doesn't like me and other dilemmas that give the lives of gypsies the idiotic charm that most of the romanians go crazy for. i jump but nobody jumps with me. they're fuckin' happy and they enjoy that shitty music! my big night out! i still jump. do gypsies do mosh pits? i guess no and i go back to my table. suddenly i like house music. she calls me again. i go for a piss. got no money for alcohol. still drunk. such a bore! my big night out! i dance again. some spanish music. some breakbeat. i like breakbeat. jump and dance, jump and sweat, it's too late, go home. nearby weddings and oriental music. screw you, assholes! i'm still drunk and i can't stop talking. such a bore! my big night out! go by the cemetery. ain't life happy? still talkin' nonsense. i can't feel my legs. she's slimmer, she stills tortures me without ever knowing. such a bore! the same old thing for about two years. i don't know why, it's magnetic. ain't life happy? such a bore! my big night out! hold my hand while i'm breaking an entrance at my own apartment. i'm too lazy to open the back door. where are you? i'm feeding the cats. happy now? where the fuck is my alcohol? why am i still in love with her? such a bore! MY BIG NIGHT OUT! i'm always running around trying to find certainty. she counts the walls. can you trust me?

[catharsis]

i will love the silence within you, i will love the perfect skies, just think about the things you do, and there'll be nothing to despise. unslept nights, lazy mornings, days and days wasted by the power of a stare and by the charm of a night. depression. despair and all the things that spice the boredom... the hills are quiet now, but the trees still show the traces of the storm. the lightning struck some of them, the wind tore their branches, but some of them are stronger than ever. hope. fluid feelings in the lake of ignorance. just thoughts sunk into the drops of rain. bliss. the lights dry my eyes and suddenly anger hits me. new signs of the storm. i remember the perfect skies as it was yesterday. i feel everything with the same intensity, all the round edges, the strange noises, the misty weather... and all that matters, i feel her close. that winter dug deep trenches into the black marble statue i thought i was. i had no motives to reject them and now i'm lying with my cheeks glued on the ground. few scratches on an open-minded character. soil. the false empathy sickens me. grotesque statues are laughing when pointing their stiff cold fingers at me and the only thing i can do is to repeat the words i'd prepared weeks before. i'm paralyzed. no changes, just a confirmation. empty words, no logic and rain. it was dark and i left the road. i tripped into the mud that surrounds our every day life and no shower could clean my soul. irony. searching for possible explanation of a simple fact. self doubt or self awareness? the eyes that burn, the green meadows, the hills, the winter, that dreadful night, sun statues and even flows, they didn't make any sense and the obvious was not possible. it never was. seclusion. new horizons and a gentle summer rain over the hills. the storms seem just a dream, but their voice reasons from time to time in the hollow white trees. iron bars circuit them. my daemons are also behind them, but they can escape in a blink of an eye. where are the perfect skies, that single glimpse of magic? you know i can't disguise the storm that makes all of this tragic.

[catharsis]

in ritm de batuta bucovineana: jurnalul meu
acum ascult leonard zama si ma gandesc ce pot scrie in acest jurnal. as incepe cu ziua... in care m-am nascut cu adevarat... in care am descoperit muzica asta... in care am descoperit folclorul bucovinean. deci o sa incep cu povestea mea...
prima intalnire cu muzica asta a fost prin ansamblul rapsozii botosanilor. acum nu ii mai ascult. prea multe influente de regat, prea multe strigaturi si chiote fara rost. poate ca mi-au placut pentrui strigaturi. eram un adolescent copilaros si idiot. am incercat sa fac si eu cateva batute bucovinene... porcarii... aveau prea multe strigaturi... oricum erau primele mele batute si eram mandru de ele... visam la faima... la aparitii la "tezaur folcloric" si "floarea din gradina", faima, vise care nu aveau sa se indeplineasca. eram un puber cam prost. nici macar opinci ca lumea nu aveam, aveam din alea din bazar la suceava pe care scria nice, rebok si adibas. in cele din urma, mi-au gasit ai mei opincile, dar nu le-au aruncat. pana la urma am rupt eu sireturile si am incercat sa ma spanzur cu ele. de abia aflasem de horia, closca si crisan, cei trei mafioti ai evului mediu. nu am mai batut bucovinean mult timp de atunci...
a doua intalnire cu batuta bucovineana a fost destul de tarziu, cam peste 2 ani. am incercat sa ma indepartez de filonul folclorului stramosesc, de ceea ce canta bunicul cand pazea oile, de melosul cantecului popular. dar eram tot copilul rapsozilor din botosani si al danielei condurache. tot muzica din regat ascultam. nu mi-a deschis mintea urmatorul artist. mai mult mi-a inchis-o chiar.
urmatorul artist a fost sofia vicoveanca, primul meu contact cu adevarata muzica bucovineana. desi nu am constientizat indestul aceasta inestimabila mostenire a folclorului, am inceput din nou sa fac batute. am plans in fata parintilor sa ma duca la spectacolele ansamblului ciprian porumbescu din suceava. batutele mele erau din ce in ce mai suparate. nu erau atat de multe strigaturi, dar loveam pamantul cu putere. asa am rupt vreo 3 perechi de opinci si pana la craciun cand ai mei au taiat porcul nu am avut ce face. bateam bucovinean cu picioarele goale. mi-e rusine de mine. mi se parea de isprava sa faci stanga doi si dreapta unu, sa bati cu amandoua picioarele odata si sa joci fara costum national. desi nu am facut-o.
in alta ordine de idei, alti artisti care m-au influentat si inca ii mai ascult sunt doina lavric si rodica manciu.
ochi de urs - film dupa o nuvela de mihail sadoveanu... filmul care m-a inspirat... filmul asta m-a facut sa fac batute bucovinene mai bune, dar erau inspirate din film. le-am uitat, dar nu am uitat cum a jucat idolul meu, sofia vicoveanca.
cateva luni nu am mai batut bucovinean, dar peste inca un an mi-am descoperit mentorul: george sirbu. de la 5 batute am ajuns la 100. am inceput sa caut informatii si am gasit cu sutele. si acum mai am dubii daca a parasit functia de dirijor al ansamblului ciprian porumbescu... pensie usoara...
acum stau, tot timpul stau, imi place sa stau, de ce stau? pentru ca stau si asta nu ma impiedica sa stau, mai ales cand stau si realizez ca stau. dar nu e bine sa nu faci nimic. acum cateva luni mi-am facut un nou stil de a bate bucovinean. strigaturi foarte putine, pasi rari dar mai energici. am spus ca imi place sa stau cand stau si ma gandesc ca stau. ce pot sa mai zic. stau. mi-am schimbat mentorul. acum sunt cei doi virtuozi ai instrumentelor de suflat - cristi ruscior si leonard zama... am incercat sa scriu ceva, dar am realizat ca stau... sper sa am idei... acum ma uit in gand si ma gandesc la gol...

ps: pentru cine nu si-a dat seama, aceasta a fost o incercare de a parodia jurnalul userului IrC. daca totusi cititi hebdomadaire-ul (in special editia a 18a de care sunt cel mai multumit dintre ultimele intrari), mai dati un semn prin comentarii la jurnale.

[catharsis]

lumea se schimba, oamenii se schimba, obiceiurile se schimba, locurile se schimba si ele, dar mai greu. si eu ma simt bine. in satul tatalui meu atunci cand se sarbatoreste schimbarea la fata se sarbatoresc si "probajele": oamenii merg la biserica, apoi urca pe dealul cu cimitir sa isi comemoreze mortii si sa isi cinsteasca rudele si vecinii. anul trecut bunica a scris o poezie pentru sotul ei care o asculta emotionat cu doi metri mai jos. eu nu eram acolo. anul asta am fost, dar nu s-a intamplat nimic deosebit. tuica fiarta a fost buna, prajiturile de post mai putin bune, in biserica am impresia ca s-au citit numele mortilor de la 1800 si ceva pana acum, a plouat la sfarsit, lume multa, liniste, vreo doi cersetori rupti de beti si fara degete la picioare (deh, au degerat...), iar liniste, un zumzet ascuns si cam atat. am fost acolo. si cand ma gandesc ca in urma cu vreo 40 de ani tot satul se aduna la cimitir, nu se aducea suc si era imposibil sa iesi din cimitir treaz pentru ca toata lumea te cunostea si nu te lasa in pace pana nu gustai de peste tot. tiganii nu mergeau la biserica, dar cand ajungeai pe creasta dealului erau deja in cimitir sa aiba grija de mortii lor. copiii se asezau de devreme la marginea drumului sa vada mai bine, pentru ca era imposibil sa nu se bata tiganii de "probaje" atunci cand coborau dealul, poate un pic mai beti decat restul satului. bunicul si bunica se intorceau si ei beti si cantand acasa, se suiau in pod si continuau sa cante, tiganii se bateau si se injurau, satenii nu aveau nimic mai bun de facut decat de bea si asa treceau "probajele". unde sunt vremurile in care bunica se intorcea beata de la bal sa il alapteze pe tata, cand la fiecare nunta era cate o bataie si se spargeau farfuriile adunate cu mare efort de la tot satul, cand tiganii spuneau ca au mancat in fiecare zi "carni gi gaina", dar lesinau de foame pe la scoala, cand un bal, un film la cinematograf, un program artistic la caminul cultural si alcool, cam mult alcool, mai ales de sfecla si pruna, care se gasesc din abundenta in zona, erau distractiile vietii de la tara, condimentata cu munca, multa munca, atunci cand toata lumea fura de la colectiv, cand toata lumea se imbata pentru a sarbatori colectivizarea, cand cea mai mare sarbatoare din august era hramul, si nu 23-ul. tata visa ca in 2000 la el in sat vor fi strazi suspendate, dar azi tot ce poate sa observe sunt gaurile din asfalt. nuci, pruni, visini rodesc si se usuca, altii cresc in locul lor. afara ploua. vremurile "probajelor" au murit la fel ca acei oameni la mormantul carora nu se mai bea atat de mult rachiu de sfecla. acum e noapte.

[Laura]

Buna Catharsis...imi place cum scrii, desi ai anumite carente, sa zicem specifice "douamiistilor", asa cum se exprima teoreticienii literaturii contemporane. incearca lazarescu.reea.net. spunemi ce discrepanta vezi intre el si textele tale...si succes la urmatoarele pagini scrise in engleza...sunt cele mai profunde dar din pacate ai probleme de ordin gramatical.poate mai vorbim.a! felicitari pentru volacular, e impresionant!oricum,e bine parerea mea...

[catharsis]

gol pe ciment realitatea isi capata a patra dimensiune, iar timpul se dilata si se contracta dupa vointa mea. respir usor, imi deshid porii, imi inchid ochii si pot sa vad o noua lume de care ma simt strain. gol pe ciment totul pare normal, totul capata alt sens. gol pe ciment visez la timpuri trecute si vand tot ce a fost bun si rau pana acum. gol pe ciment incerc sa ii aud pasii marunti, incerc sa-mi dau seama daca se impiedica. in jur e doar tacere. gol pe ciment am iluzia ca o mai iubesc si inca mai sper. cimentul e rece si vad cum caldura din mine pulseaza si se scurge in el. gol pe ciment incerc sa fac ceva, dar nu imi pot ridica mainile. mi-e frig, dar trupul meu inert nu mai tremura. gol pe ciment realizez ca am avut vise si sperante. acum am doar amintiri. gol pe ciment imi amintesc ca am fost fericit candva, imi amintesc cam am simtit ca traiesc, desi uneori ma indoiesc de acest lucru. gol pe ciment, vreau sa imi cuprind capul cu palmele si sa tip. ce-as vrea sa tip... sa strig si in sfarsit sa ma auda cineva. gol pe ciment astept o realitate noua. gol pe ciment e intuneric. astept soarele si inca simt cum razele lui mi-au ars corpul ultima data. ceva ma zdruncina. gol pe ciment m-am oprit de 12 ori si am auzit lacrimi. gol pe ciment, mi-e frica, nu am fost niciodata asa. gol pe ciment aud cum vantul se-mpiedica in iarba. gol pe ciment ma intreb cine sunt. gol pe ciment incerc sa zambesc, dar obrajii mi s-au intepenit. acum am ochii deschisi dar nu mai vad nimic. gol pe ciment sunt singur. gol pe ciment corpul mi se disloca. gol pe ciment simt cum cad. gol pe ciment mi-e frig, mi-e foarte frig si nu pot sa mai misc nimic. gol pe ciment mai fac un ultim efort. gol pe ciment nimic nu s-a schimbat. am dorit o alta cale, nu am vrut sa se intample asa. gol pe ciment am bratele pe piept, iar ceara curge pe fruntea mea. gol pe ciment o lumanare palpaie si viermii isi croiesc drumul spre inima mea. gol pe ciment, vreau sa scrasnesc din dinti, vreau sa scap de aici, vreau ca cineva sa ma ajute, vreau sa cuprind verdeata si astept sa mi se-ndeplineasca menirea. gol pe ciment, azi am murit. maine cred ca am sa putrezesc.

[kr0k0]

Gresesti ! Exista destui plictisiti pe lumea asta care-si fac timp sa citeasca orice ... interesant e ca m-am bagat pe net sa caut ceva despre altceva si-am ajuns sa citesc cu totul altceva ! ... am citit franturi din minunata viata a unui student roman ... care, probabil, daca nu sigur, in cativa ani va parasi corabia in deriva ... nu de alta, dar scrie prea corect gramatical pt. a mai avea vreun viitor aici ... nu de alta, dar cred ca e prea inteligent pentru noua dezordine ... si, pentru a incheia intr-o nota optimista : do !

[catharsis]

...gol pe ciment, atunci am murit. a doua zi am inceput sa putrezesc. a treia zi am asteptat invierea.de atunci am inceput sa imi pierd speranta. era septembrie, ploile tomnatice imi spalau cadavrul intepenit si eu inca visam la nemurire. furtuna se potolise de mult timp. poate doar ea ma mai tinea in viata sau poate chiar ea m-a omorat. gol in sicriu, sunt singur, dar ma descompun incet. nu am ales sa fiu asa, doar am luat deciziile gresite in momente nepotrivite. gol in sicriu, as vrea sa ma intorc in timp si sa repar totul, de data asta chiar sa traiesc. sub pamant, lemnul putrezeste si el cu mine, dar ceva mai incet. gol in sicriu, as vrea sa respir. nici nu mai tin minte cum se face asta. mi-au deschis ochii si mi-au pus mainile pe piept, dar a fost prea tarziu. aud voci deasupra mea. inca le mai tin minte. ma cheama si vor sa le raspund. gol in sicriu, ar fi mai simplu daca as mai trai... gol in sicriu inca mai sunt lucid din cand in cand, dar asta nu pare sa ma ajute cu ceva. gol in sicriu, viermi, insecte! intotdeauna am urat vietatile astea, intodeauna simteam o groaza, o scarba cand le atingeam. gol in sicriu, acum ma rod pe dinauntru. sa stau sau vreau schimbare? desigur ca vreau. gol in sicriu, nu am de ales... am unghii mai lungi si mi-a crescut parul. cadaverina, putresceina, minerale, apa si oase. gol in sicriu, inca mai am timp. am renuntat la orice tentativa de a ma misca. gol in scriu, am ramas doar eu si gandurile mele. gol in sicriu, am inghetat pe jumatate descompus. gol in sicriu, e ajunul craciunului, e foarte frig afara, dar eu nu simt nimic. gol in sciriu, sunt mai teapan ca inainte. de maine cred ca n-o sa mai putrezesc. craciun fericit!