Chestii despre mine

[bad bad Annie]

Am mai cunoscut un om! Tocmai cind ma obisnuisem cu ideea ca fiintele umane nu mai prezinta interes. Am intilnit catei de o mai mare complexitate sufleteasca si care mi-au miscat sufletul mai mult decit oamenii cu care am avut de-a face in ultima vreme. Nu rauvoitori, nici macar deranjant de prosti; pur si simplu, plati. Plic-ti-sea-la!
Acest om imi va fi profesor.
Mi-a revenit cheful de munca. Acum am o motivatie serioasa. Ce sentiment revigorant!


Stii, oameni ca astia apar din cind in cind, de obicei cind ii caut eu si intotdeauna cind am nevoie de ei. In general sint in virsta, dar asta nu e o regula. Mie mi se par frumosi (la propriu), sau cel putin hazlii, in sensul de amuzanti si adorabili. Am observat ca oamenii pe care ii consider eu frumosi nu sint perceputi la fel de ceilalti. La fel ca si cintecele sau mincarurile care imi plac. In loc sa ma ingrijoreze, asta ma bucura. Cred ca fiecare dintre noi tine sa se simta special, si asta e felul meu de a ma simti speciala.

Am dat din intimplare peste un text. Am decis sa-l categorisesc poezie, si inca una interesanta. Mie, una, imi place tot mai mult cu fiecare citire, mai ales versul 7, cu baronetul paranoid, unde intr-adevar apar accente sumbre, desi parca singapore n-are ce cauta acolo; bine ca o drege imediat cu ruptura pescarilor aspectuosi din versul urmator. Da, da, imi stirneste multe amintiri si senzatii, iar encefalita din ultima strofa vine ca un punct culminant, amplificata de termenii „mortâ€Â

[bad bad Annie]

Nu mi-e bine. Nu doar din cauza gripei si a febrei care nu-mi dau pace de patru zile incoace, ci asa, in general. Nu ma simt destul de rasfatata, ar zice pisicuta din mine. Zilele astea au avut asa o aroma de cind eram mica...zgomotele, lumina, amintirile mele...am retrait zile intregi de gradinita! Am amintiri foarte vii din gradinita, mai ales in ce priveste diferite mirosuri, senzatii, culori. Am simtit atit de intens lipsa miinilor reci, proaspat venite de-afara, ale mamei mele pe fruntea mea fierbinte, mi-a fost asa dor de vocea ei blinda si ingrijorata, mingiindu-ma „cum iti mai e, puiul mamei?â€Â

[bad bad Annie]

Hai, sufletelule, laopartire, nu vezi semnul? Aici se lucreaza, nu se viseaza! Ai vazut ca se pot lua si masuri drastice, de ce te incapatinezi sa urli si mai tare? Ce crezi ca rezolvi?! A, pai sigur, ti s-a dat nas- soare, pupicei, citava zile de stat cu burta in sus si gata, ti-ai inchipuit ca asa trebuie sa fie! A, ba vad ca ti s-a dedicat si post in jurnal, pai nu e de mirare ca ne credem vedeta, domnule! Ei, bine, scumpul meu sufletel, nu e chiar asa, si credeam ca ti-am bagat bine asta in cap inca de mic! Aici eu sint stapina, si daca ai uitat, pai atunci inseamna ca trebuie sa-ti reamintesc (mi-e mila de tine si speram sa nu mai fie nevoie, dar o ceri!). Da? Faci pe victima, iti dai ochii peste cap, faci scandal, priviti, oameni buni, ce a facut din mine insensibila asta, ma vestejesc, mor! Nu faci decit sa inrautatesti lucrurile, sa ingreunezi treaba si sa ma enervezi ingrozitor! Stii ca eu nu ma umplu decit de furie, niciodata de mila! Telefonul ramine inchis! Iar in situatia in care te afli nu te-ar mai salva decit ceva, un caz in care sa intre el acum pe usa, si sa mai aiba si un zimbet larg pe fata, dar cum oricare din variante e imposibila, deocamdata te afli pe miinile mele. Nu esti nici la Hollywood, nici pe Broadway si nu ai pe cine impresiona, asa ca ciocu’ mic! Si cooperare!
...zise raspicat Annie, mai exact ratiunea ei, dar e acelasi lucru, catre rasfatatul ei suflet, chitit sa-i puna bete in roate in tot ce era de intreprins in ziua respectiva. Mai exact azi. Adica sa strice cheful la aflarea unor vesti bune, sa ceara la somnica cind exista o gramada de treaba de facut, pe motiv ca e bolnav, sufera foarte tare si nu se poate concentra la nimic altceva, si alte mofturi de-astea de pension. Care, desigur, nu tin la Annie nici cit prind pozele cu bunica la bodyguardul de la Cotroceni. Aia!

[bad bad Annie]

Dupa cum ti-am spus, voi avea un profesor nou, de care sint foarte incintata! Seamana la fire cu doamna Coteanu, care m-a invatat pe mine matematica, desi profesorii dinainte decretasera ca nu am nici o inclinatie pentru materia asta. Felul ei blind mi-a adus drag de cifre si calcule. Parca o aud: “Vezi ca ai reusit? Ia te uita la ce solutie ai ajuns! Vai, ce buna si ce calda este solutia aceasta! Sa o incercuim!â€Â

[bad bad Annie]

Oare norocul o fi pe cartela, sau pe abonament? Sint curioasa cit de mult pot abuza de el; daca ar fi pe cartela, inseamna ca se va termina cu atit mai repede cu cit il folosesc mai intens, si habar n-am cum se reincarca o cartela cu noroc; pe de alta parte, daca sint pe abonament, indiferent cit m-as folosi de el (de noroc), abonamentul tot atunci s-ar termina, cind ar trebui sa se termine. Deci in cazul asta mi-ar parea rau sa nu-mi fi folosit norocul la capacitatea maxima. Apropo de maxima, prefer sa regret lucrurile pe care le-am facut, decit cele pe care nu le-am facut. Poate de-aia imi inchipui ca am noroc pe abonament si ma folosesc de el cu virf si indesat, ca nu cumva sa-mi para rau dupa aia ca nu m-am hazardat, ca n-am fortat, ca n-am indraznit...ca nu mi-am incercat norocul...
Norocul si inspiratia sint energii puternice si schimbatoare pe care-mi place sa le las sa ma guverneze. Imi deschid uneori aripile si plutesc pe ele, sa vad unde m-or duce. Ce lumi minunate mi-e dat sa cunosc asa! Cit de tare se coloreaza viata si cum mi se mai urca sufletul in git! Degeaba incerc sa explic ce simt, in cuvinte eu nu stiu. E cam asa, ca si cum ai calari un dragon. Am incercat sa le explic citorva persoane, dar nu m-am facut inteleasa si m-au decretat nechibzuita si nebuna.

Dind cu aspiratorul prin casa, mi-am dat deodata seama ca oamenii, indiferent de virsta si statut, sint la fel de chinuiti de probleme, chiar daca problemele lor sint mari, mici, medii sau inchipuite. Lor li se par oricum monstruoase. Fredonam cintecu-asta, “ Fool if you think it’s over “, in care Chris Rea ii explica cu (prea mare) blindete unei fete de 17 ani ca problemele adevarate nici nu au venit inca, si sa-si pastreze lacrimile pentru cind o fi. Are acolo si o exprimare al carui realism tandru imi place mie mult: “New born eyes always cry with pain/ At the first look at the morning sunâ€Â

[bad bad Annie]

Vremea a recidivat, nici nu ma mai obosesc sa numar pentru a cita oara. A nins peste sticleti si pomisori infloriti, crezind ca o sa ma surprinda si o sa ma indispuna. Ma asteptam. De-aia nu imi dadusem cojocul la curatat, pentru a-l dosi apoi in dulap la hibernat. Asa ca nu m-am lasat iritata; am rabdare, si in plus am vazut eu niste semne clare ca primavara pindeste de peste tot, gata sa sara si sa ne ia pe toti ostateci.
Deci am lasat vintul imbibat de stropi inghetati sa urle furios si sa ma plezneasca orbeste, ninsoarea sa se repeada in virtejuri reci catre fata-mi inghetata, lacurile sa se simta ca acasa pe bombeurile mele, caci bocancii si gluga mi-erau impermeabile, rimelul- water-proof, iar zimbetul larg de incintare, de nesters! Mergeam catre noua mea scoala draga, unde de fapt nu sint chiar ultima din grupa, invat lucruri minunate, pot intreba orice timpenii fara sa se rida de mine, iar profesorul este un prieten incintator care ne asculta toate prostiile, se bucura si se minuneaza de orice mica realizare a noastra si ne ia la restaurant in pauza de prinz. Glumeste mereu si nu ne grabeste niciodata. As vrea sa nu mi se citeasca in ochi ca-l ador, mai ales cind se pierde in cite o demonstratie de geniu de-a lui, la care colegul din dreapta intreaba mereu: si cind vom putea face si noi asa ceva?...Am senzatia ca in scurt timp voi fi cel mai stralucit cursant...

[bad bad Annie]

A fost odata ca niciodata... sa incep asa, caci asa mi s-a spus ca trebuie sa inceapa o poveste, desi, sincer sa fiu, in viata mea n-am dat peste vreo comunicare care sa porneasca din start cu o expresie fara sens, dar asta poate si din cauza ca sint inca foarte tinar si n-am avut de-a face prea mult cu oamenii. Ei bine, m-am hotarit sa fac totul ca sa fiu nu numai auzit, dar si inteles, chiar daca asta inseamna sa vorbesc putin in dodii pentru ca voi oamenii sa va faceti o idee cit mai clara despre ce va spun ( :-? unde-o fi logica aici?...), sa nu ma mai pierd in amanunte si sa va povestesc... Asadar, povestea mea... A fost odata ca niciodata un jurnal. El nu era orice fel de jurnal, ci era un jurnal pe net. Si nu al oricui, ci al unei fetite rele-rele, pe care o chema Annie. Desi ar fi trebuit sa fie fericit si fara griji, fiind inca un copil, el era foarte trist. Nu se plimba pe net si nici nu vorbea cu celelalte jurnale, asa ca se plictisea ingrozitor. E drept ca-l mai vizitau din cind in cind niste oameni de treaba, care-si spuneau forumisti, si asa a aflat el ca e plasat pe un forum (care este ceva ca un panou mare-mare unde fiecare afiseaza mesaje, dupa cum i-a spus odata annie a lui, si el a suferit foarte tare cind ea l-a informat ca si el este de fapt tot un mesaj, dupa care a plecat nepasatoare lasindu-l prada haosului, intrebarilor, nimicului existentei lui efemere ;P ; atunci a inteles de ce i se spune ei bad-bad, si n-a mai fost nevoie sa o intrebe ceea ce ea n-avea niciodata timp sa raspunda pina sa umple inca o pagina si sa fuga la lumea ei reala, cu probleme reale si prieteni reali ). Dar nici forumistii nu stateau prea mult, iar vizita lor semana mai mult cu o incursiune la gradina zoologica. Unde el era un bursuc... Iar oamenii prefera sa vada leii, tigrii, hai si maimutele sau caprioarele; un biet bursuc nu provoaca niciodata senzatie, nu e nici puternic, nici zvelt, nici macar caraghios, e doar un bursuc!... Nu primeste nici pufuleti, nici floricele si nici tipete de admiratie.... Doar cind mai vine ingrijitorul lui se bucura nebuneste de companie si da din coada recunoscator. Vedeti ca nu stiati ca si bursucii dau din coada?... Da, si i-ar fi lins miinile fiintei aleia de gheata ce-si zicea stapina lui, daca i s-ar fi dat ocazia, caci in sufletul lui o iubea ; desi ea nu merita, o iubea, fiindca era creatoarea lui, si, nesigur si efemer cum se afla, tot mai bine decit sa nu fi fost nimic! Si, desi era inca mic si necopt, banuia el ca numai cu dragoste poti capata dragoste.
Astfel incit cu timpul a rasarit in capul lui o idee- sa o faca pe annie sa-l iubeasca si sa petreaca mai mult timp cu el pe net...

...va urma...

[bad bad Annie]

Jurnalutul meu drag, cum sa-ti spun... Ai avut atita timp la dispozitie sa-ti continui povestirea...Ma asteptam sa fi intrecut-o deja pe Necko la destainuiri! Cind colo, te gasesc dormind cu capul pe "scrie mesaj rapid"!
Tocmai cind ma laudasem la toata lumea ce jurnal destept am, ca se actualizeaza singur si pe deasupra cica ma mai si iubeste pina nu mai poate!...

[bad bad Annie]

Azi am fost pusa in fata unui deznodamint extrem de neplacut, dupa o lunga perioada de reusite care ma facusera sa ma obisnuiesc cu binele si sa-l iau ca pe o normalitate oarecum plictisitoare. Am reactionat mai bine decit ma asteptam. In general sint tare nepriceputa la a-mi ascunde emotiile negative, dar azi mi-am dovedit inca o data ca resursele mele cele mai valoroase ies la iveala numai cind am cu adevarat nevoie de ele, de parca ar fi vreo energie epuizabila ce trebuie dramuita! Adevaratul noroc a fost insa ca am fost inconjurata de persoane carora le pasa! Pacat, nu?, ca lucrul asta trece de multe ori neobservat, cind nu apare nimic care sa-l scoata in evidenta. Asa ca m-am putut simti norocoasa si rasfatata, ba chiar mi-a incoltit in cap siguranta ca tot raul e spre bine.
Ciudat ca ma opresc sa scriu aici cind ma simt abatuta, bolnava, singura... Cind mi-e bine n-am vreme de confesiuni...De fapt in general n-am timp, dar uite ca in situatii din astea te uiti in jur dupa o fiinta careia sa te destainui si sa nu te ia in ris sau sa-ti tina predici. Iar tu, jurnalul meu virtual, esti exact acea fiinta pentru mine.
Ce vrei mai mare declaratie de dragoste decit asta?

[bad bad Annie]

Buna seara, draga mea Annie, sint eu, jurnalul tau bursucos; uite ca te mai vad si pe tine pe net; ce-o fi cu tine? Te odihnesti sau iti lingi ranile asteptind vremuri mai bune sa-ti pui in aplicare noile planuri? Am vazut pozele din ultimele tale calatorii, cred ca a fost tare frumos prin atitea tari si orase, cunoscind atitia oameni noi si deosebiti; de ce oare te vad nemultumita si strimbind din buze cu gestul mamei tale cind cozonacul i-a iesit doar bun, desi ar fi trebuit sa iasa senzational? A, a fost o calatorie de „afaceriâ€Â

[bad bad Annie]

Dragul meu jurnal, azi am avut o duminica frumoasa si fara griji!

Lumea pe strada e fericita,
Soferii astazi nu injura,
Se-aude muzica frumoasa,
Miroase a friptura;
Copiii fac baloane de sapun,
Radioul transmite vesti bune,
Indragostitii nu mai asteapta
Telefonul sa sune!
Fiindca astazi prietenii se intilnesc,
Oamenii muncii se odihnesc,
Duminica e cea mai frumoasa zi
Si daca miine n-ar fi luni
Si mai frumoasa ar fi!
Prietenii mei au venit in vizita
Planuim sa facem o iesire-n decor
Pisicul meu e bucuros si toarce
Tare si sonor!
Fiindca astazi prietenii se intilnesc,
Oamenii muncii se odihnesc,
Duminica e cea mai frumoasa zi
Si daca miine n-ar fi luni
Si mai frumoasa ar fi!

Am facut numai lucruri placute, incepind cu somnica pina la 12, si am avut si vreme frumoasa; n-a plouat decit de doua ori! Dar a fost placut, ca mirosea frumos a pamint reavan si a iesit repede soarele si-a uscat totul! Am facut si baloane de sapun! Uite, sa vezi si tu cum arata!

[bad bad Annie]

Credeai c-am murit, neica?...Uite ca m-am intors! Nu-ti pot spune decit ca mi-a cazut in mina un proiect gras si frumos cum nici nu speram! Ti-am zis eu ca tot raul spre bine, nu? Audacis fortuna juvat, bai Jurnale, n-am timp acum sa-ti traduc, ca trebuie sa fug la sala, stii ca astia inchid duminica odata cu gainile!
Da mai pisalogule, doar stii ca te iubesc, dar daca aveai si tu picioare sa-ti leg niste role de ele si sa te tirasc prin parc dupa mine poate-ai fi fost mai hazliu. Pai tu ai vrea sa ma trasformi pe mine intr-o placinta si sa ma tii aici cu ochii in ecran, inca buimacita de diferenta de fus orar, umflata de somn si indopata de dulciuri!
Si acum pardonatz, dar am cinspe grame de grasime pe coapsa dreapta, care ard sa se arda!

[bad bad Annie]

Mai jurnalule,

Iata ca a venit si ziua in care am decis ca esti destul de mare sa te descurci si singur. De-acum stii care e treaba pe-aici si nu mai ai nevoie de mine.

Desi n-am mai stat demult la taclale cu tine, imi vii des in minte, fiindca la tot pasul dau de chestii pe care ar merita sa ti le povestesc. Lumea aia a mea reala e la fel de bogata in intimplari nemaipomenite ca si asta a ta de-aici, numai ca acolo nu se poate da „undoâ€Â

[bad bad Annie]

(Rog administratorii sa inchida ochii la posturile consecutive. Ele formeaza de fapt unul si acelasi post urias, care insa, continind mai mult de 10 000 de caractere, a trebuit portionat. Lipsa mea de timp, insa, si sensul comun al acestor doua parti, ma determina sa le postez consecutiv :o )


Stii de ce ti-am povestit toate aceste timpenii?
A fost o petrecere a mea de ramas bun.
Annie si-a daruit o dupa-amiaza de adio de desfriu moral si culinar, niste momente in care ea s-a scufundat cu voluptate in josnicie, invidie, furie, lacomie si alte sentimente deplorabile pentru a-si aminti intocmai de ele cind ii vor fi straine, precum fumatorul care savureaza o ultima tigara inainte de renuntarea definitiva.
De dupa aceasta dupa-amiaza ea este o noua Annie, o Annie ireprosabila, o Annie a viitorului, o Annie care nu face greseli dar iarta, stie dar nu predica, incearca dar nu face excese, o Annie responsabila si iubitoare, o Annie care pluteste deasupra tuturor neplacerilor trecatoare ale vietii, o Annie care sublimeaza si bea nectar cu zeii, aducindu-le insa si pamintenilor, eh, si tot asa, cred ca ti-ai dat seama ce fel de Annie, desi as putea continua, ha-haaa, pina dimineata; daca n-ar trebui uneori sa si dorm (Ei, da, si noua Annie doarme, na!)
O Annie care din pacate de miine nu va mai scrie pe acest forum primitor si tumultos ca o familie.
Ramii deci cu bine, jurnalule, si transmite-le tu imbratisarile mele calde de despartire tuturor celor care te-or intreba de mine. Explica-le tu de ce si cum, asa cum numai cineva intelept si rabdator ca tine poate s-o faca.
Si cine stie, poate ne mai intilnim undeva, pe net. Ca si netu-asta, cit de mare e el, tot mic e!

Cu mult drag,
bad bad Annie