AntiJurnal - Atelier d'Art Obscur

...pentru cei carora le place sa scrie

Mesajde darkshines » Mar Dec 13, 2005 11:32 pm

Cum sa-ti vinzi sufletul in 3 etape continua dupa aceasta scurta pauza publicitara.

stres = inspiratie = schite multe.
Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

The Inadecuacy of Normality

Mesajde darkshines » Vin Ian 27, 2006 3:58 pm

Nu stiu daca ar fi bine sa scriu din datorie sau obligatie despre ceva ce nu mai face parte din mine. Cam asta ar fi motivul pentru care Eva probabil ca va lipsi din acest thread o perioada; nu o mai simt pe Eva, nu ii mai pot descrie tumultul atata timp cat nu il mai inteleg, pentru ca, dupa o perioada relativ lunga de timp, am ajuns la momentul in care pot afirma cu o oarecare jena ca sunt fericita. Deci, da, aceasta intrare e banala.
Sa planga sticla, sa urle muzica, sa fie dezmat; si ce? Si trei luni mai tarziu ne plangem ca nu mai meritam mai mult de-atat. Se poate spune ca am trecut dintr-o extrema in alta de-alungul adolescentei mele poate inca neincheiata, si de-abia acum am reusit sa gasesc un echilibru aparent. Asta o spun din nou cu o jena destul de mare si o frica imensa de faptul ca as putea deochia aceasta minunata perioada prin care trec. Uneori ma gandesc la 14. Paisprezece ani, mai exact, varsta la care m-am emancipat si am descoperit cat de distractiv poate fi abandonul si cat de comod e sa te doara in 'locul rusinos' de tot ce te preocupase pana atunci. Si apoi ma gandesc la 1. 1 ianuarie 2006, ziua ce mi-a schimbat viata desi nu imi propusesem. In general promisiunile pe care le faci de Revelion tind sa fie inutile, vorbe in vant, cu atat mai mult cu cat le dai mai multa importanta, in special cand vine vorba de o persoana atat de delasatoare si greu de mobilizat ca mine. De data asta insa, nu am avut timp de gandire pentru a-mi propune sa slabesc 5 kg, sa ma las de fumat, sa imi invat la mate, sa nu mai fac compromisuri si sa imi respect toate ideile tampite de genul celor enumerate mai devreme, si iata-ma totusi schimbata. In bine, binenteles. Cred. Sper.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Being

Mesajde darkshines » Joi Feb 02, 2006 10:48 pm

Niciodata nu stiu cum sa incep, asa ca ma avant direct in zeama situatiei. Cuvantul cheie este 'cautare'. Altul ar fi 'confuzie'. Ma simt ca un orb pipaind neajutorat in jurul sau in cautarea unui 'ceva' tangibil, mai palpabil decat euforia unei nopti de iarna petrecuta cum stiu mai bine. Caut un fir rosu, o funie de care sa ma agat dar cu care risc sa ma spanzur, un cuvant pe care sa mi-l insusesc si care sa ma defineasca in intregime, pe scurt, ma caut pe mine.
Da, stiu, cu totii ne cautam, suntem confuzi si avem crize de identitate la un moment dat in viata, in special in adolescenta. Vrem sa ne articulam ideile, nu sa le punem in cuvinte ci sa ni le formam si de-abia apoi sa le inghesuim in niste sunete inghesuite la randul lor in niste litere insipide, vrem sa ne exprimam, sa ne pictam pe panouri imense atarnate in centrul capitalei, sa ne vada toata lumea, in toata maretia esentei noastre, sa ne urlam conceptiile in agore imense in fata multimilor, sa fim absoluti si intelesi macar pentru o clipa. Din pacate nu o facem. Unora le e frica, altii nu au forta necesara, altora le lipsesc mijloacele de exprimare, altora nu le pasa. Cuvantul cheie aici este 'frustrare'. Altul ar fi 'disperare'.

Ati observat ca de la o vreme ma afund din ce in ce mai mult in incoerenta? O fi de la pofta de viata?

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Liniste.

Mesajde darkshines » Dum Feb 05, 2006 2:11 am

Sa simti buzele unuia si altuia in timp ce el simte buzele uneia si alteia ca doar ce altceva mai e de simtit in lumea asta cand am epuizat orice alta sursa de emotii? Si nici macar atat nu ne-a mai ramas, ne-am obisnuit amandoi cu tandreturile de moment, m-am plictisit de conversatii de complezenta, de mantuirea unor indivizi ce nu vor intelege niciodata sacrificiul meu, timpul irosit in ale empatiei si nenumaratele batai de inima cheltuite pe salvarea lor.
Uneori, de cele mai multe ori, imi e dor de propria-mi salvare ce simte buzele uneia in timp ce eu ma consolez cu buzele altuia, pentru ca pana la urma tot ce-a fost pana acum nu a insemnat decat un compromis intre ceea ce mi-am dorit si ceea ce mi-a fost oferit.
Totul pana acum a fost o negare absoluta si continua. O lupta pentru nimic, o venerare a unor idoli falsi doar pentru a face timpul sa treaca mai repede, pentru ca altceva nu stiu sa fac. Am fost intotdeauna delasatoare, lenesa si lipsita de ambitie, oricat de mult as incerca sa imi impun contrariul. M-am apucat de nenumarate lucruri, un om cu adevarat renascentist, dar am terminat sau m-am perfectionat in unul sau doua, si acelea lipsite de sens sau viitor in lumea reala. Nu m-am straduit niciodata sa obtin ceva, obisnuita sa las totul pe seama sarmului meu dezarmant ( oh, ironia ) si a strategiei speculative. N-am muncit o zi din viata mea cu adevarat, nu m-am strofocat niciodata. "You're good, but you can be great", dar m-am multumit intotdeauna cu ce obtineam cu usurinta si lasam maretia pentru o alta zi. Dar iata ca zilele trec, iar talentul meu ramane inca nefructificat si deja intrata intr-un somn adanc, stagnez far sa ma mai pot trezi. Traiesc pentru a vedea cum traiesc, ca si cum m-as uita la un film. Nu fac decat sa privesc ceasul, "mai sunt 15 minute pana se suna", "mai sunt 2 ore pana ies in oras", "mai sunt 2 saptamani pana la vacanta", "mai sunt 2 ani pana la facultate"... si imi petrec adolescenta la fel cum imi voi petrece viata intreaga, waiting for the miracle to come.
A gresi este omenesc. A gresi prea des este hedonistic. A gresi tot timpul este patetic. Gresesc zi de zi, minut de minut, in acelasi mod de fiecare data. Ciclic chiar, unele greseli se repeta precum anotimpurile. Nimeni nu mi-a putut face rau pana acum, nimeni nu a dorit sa-mi faca rau pana acum, pentru ca ce sens ar avea atata timp cat ma autodistrug chiar in fata propriilor mei dusmani, scutindu-i de o cantitate apreciabila de efort si oferindu-le un spectacol pe cinste. Voi ati prins locurile din fata? Suicid subconstient si instinctiv, live si necenzurat, ruleaza pe toate programele. Nu are Marius Tuca rating cu am eu. Si o greseala recunoscuta nu este pe jumatate iertata, oricat de mult am vrea sa credem asta. As putea sa fac o lista, "all the things that are wrong in my life", si sa o predic pana la ceruri ca nu imi va aduce izbavirea, linistea sufleteasca sau vreo salvare miraculoasa. Cu fiecare punct adaugat nu as face decat sa imi intetesc ura de sine si repulsia pe care o simt deseori fata de propria-mi persoana. Si poate ca nu vi se pare, dar ma urasc. Nimic din ceea ce veti spune sau face nu va atenua aceasta sila de mine pe care o port de cativa ani adanc inradacinata in suflet.

Si cu acestea fiind spuse, va las. S-a terminat inca un capitol, maine voi fi mai fericita, mai buna, mai mandra.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

The Perfect Fit

Mesajde darkshines » Dum Feb 19, 2006 3:12 pm

I used to be the bright one
smart as a whip
funny how you slip so far when
teachers dont keep track of it.

I used to be the tight one
the perfect fit
funny how those compliments can
make you feel so full of it.


:::

- Nu pot sa te inteleg... Desi incerc.
- Nu poti. O sa poti. Crede-ma. Incearca sa intelegi ca tot ce ai pe umeri se ridica; esti singura, pentru tine si tot ce vrei sa faci e sa te misti. Si sa iubesti. Atat.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Dincolo.

Mesajde darkshines » Vin Feb 24, 2006 6:04 pm

Undeva, dincolo, sunt altfel. Dincolo de toate acestea, sunt atat de vasta incat nici gandul nu m-ar putea cuprinde vreodata, sunt culta, sensibila si rasfatata, dau noi sensuri cuvantului 'interpretabil'. Tin mortis sa va iubesc, dincolo; si sa va afund in sufletul meu pana cand simt ca o sa ma sufocati sau inghititi cu totul. De dincolo deseori va incurajez sa intelegeti, dar naiba sa ma ia daca ma auziti vreodata, si stau dincolo si plang dezamagire nopti intregi.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Mesajde darkshines » Mar Mar 07, 2006 12:40 am

If every day would have been as conventional as today, I wouldn't be what and where I am now. If my relationships with the people around me would have been conventional, I wouldn't feel so misplaced in this picture. I've never liked the idea of being conventional, I've always felt trapped by the constant standardisation most people strive to achieve. If my life had been conventional, I would have avoided so many complications. But it hasn't been. And it never will. My flawed emotional life, my lacking ambition, my thoughts and even my appearance have never been a simple matter. I can't do conventional. Not my style.

-

E ciudat sa realizezi ca amintirile unui om depind direct de tine in mod special la ocazii deosebite din viata lui atunci cand iei parte la ele. E o responsabilitate enorma sa ii fauresti o amintire cuiva, ce va fi povestita si repovestita din gura in gura pentru cine stie cat timp. Atunci cand persoana iti e prietena apropiata, te simti dator sa ii croiesti amintirea intr-un mod placut, ca un fel de obligatie morala de a-l face fericit, si nu numai pe moment ci pe tot parcursul vietii, cat va tine minte momentul. Cum sa nu ai emotii atunci cand iti dai seama ce greutate atarna pe umerii tai, cand acel om are nevoie de tine pentru a avea un trecut; cand tu ii faci ceea ce va fi trecutul sau.

-

Sambata iar m-am deghizat. Cu totii ne deghizam, unii mai ostentativ ca altii.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Schizo.

Mesajde darkshines » Dum Mar 12, 2006 1:31 am

- Spuneai ceva?
- Nu, am secat.
- Precum un put murdar.
- Da.

De ce nu sunt niciodata multumita? Nici nu pot concepe ca imi pun o intrebare atat de conventionala. Nu sunt multumita pentru ca ma joc de-a groparul de cativa ani incoace, inhumand si dezhumand cadavre inviate si ucise de prea multe ori la rand, putrezinde si perimate, de fiecare data cand ma trezesc ca imi e dor de unul dintre ele. Carnea este, insa, precum tot ce ma inconjoara: slaba si imbibata de imperfectiuni; era inevitabil ca la un moment dat cenusa sa nu mai renasca sub forma intunecarii pe care o tot caut de ceva timp, iar in locul ei sa se scurga in mine doar bezna vascoasa si banala a unor nopti de martie pierdute inutil. O chem, lua-m-ar naiba, o chem in fiece seara inainte de apus, incerc sa ii suflu viata in plamanii istoviti de atatea scancete, si totusi intunecimea sa nu se arata dornica sa isi recapete trupul. Am vrut sa o alung si am reusit, negandindu-ma ca am nevoie de ea. Cadavrul sau se descompune in mine incet si in liniste, ca o fantoma, iar eu, neputincioasa, ii veghez sfarsitul.
Ce-ai fost tu, o, nefericita creatoare, si ce esti acum, amintire neplacuta. E ciudat cum dupa ani de dualitate, linistea sa iti aduca numai singuratate.

- Crezi ca vei mai avea ceva de spus vreodata?
- Fara ea, ma indoiesc.
- Nu imparteati acelasi trup degeaba.
- Acum e doar al meu.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Basm

Mesajde darkshines » Dum Mar 26, 2006 9:43 pm

Si cu putin dupa 12, inainte sa se transforme definitiv in dovleac, printesa si-a ridicat poalele armurii de dantela si a fugit de la bal. S-a pierdut printre castelele de clestar si cositor cufundate in vuietul claxoanelor si vietuitoarelor noptii, uitand de mastile atarnate de alte masti mohorate ce ramasesera in urma ei.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Peacock's static harmonies.

Mesajde darkshines » Mie Apr 05, 2006 2:52 pm

Nu imi mai permit sa meditez asupra conditiei mele, sa mai interpretez sau analizez. Lipsa de timp ma obliga sa iau viata asa cum e, servita cu lingurita, deja mestecata. Poate de aceea mi se pare ca de ceva timp nu mai are gust. Nu mai am timp sa potrivesc cuvinte, sa imi caut sufletul pereche, sa vanez idei. Responsabilitatile imi bat la usa, incercand sa-si faca loc printre angoase si complexe adolescentine si alte tulburari interioare si de atata agitatie, pana si Dunarea spumega intre maluri.
Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Iisus a fost om destept.

Mesajde darkshines » Sâm Apr 15, 2006 12:12 am

- Pai asta e cam scopul meu in viata; de asta mi-am dat seama acum ceva timp. Ca altceva nu am ce sa fac... de marcat istoria nu am cum sa o marchez, avand in vedere ca nu o sa ajung niciodata medalion intr-un manual de istorie universala. Asa ca tot ce pot sa fac e sa fac oamenii sa zambeasca. O sa fiu pastila lor neagra pana cand nu voi mai avea nimic de dat. Imi dau seama acum ca nu ii pot salva, de nici un fel, dar ii pot asculta, ii pot invata si le pot oferi compasiune. Am fost aroganta sa cred ca in mine se afla mantuirea lor, celor ce nu isi dau seama cat de minunati sunt prin simpla lor existenta, si cu umilinta recunosc ca nu sunt in nici un fel Mesia. Sunt doar un analgezic.

----------------

Imi este imposibil sa ma inteleg. Ce pretentii sa am de la voi atunci? Uneori ma trezesc furioasa, deodata cu fata scaldata in cateva raze de dimineata si parul valvoi. Ma trezesc urand tot ce pretuiam in seara de dinainte si uitandu-ma cu dispret in oglinda. Imi rup suvite intregi din par, ma uit cu sila la camera dezordonata, urlu, ma inrosesc, lacrimez si sparg pahare. Lovesc noptiera cu piciorul si dau suturi violente bocancilor ce zac imprastiati pe jos. Imi vine sa mor, uneori. Uneori imi vine sa mor. Vreau sa ma afund in pamant, sa nu mai stiu eu nimic de mine si de existenta mea, sa dispar complet si ireversibil. Uneori ma raneam singura in accesele mele de furie incontrolabila si, contrar manualelor de psihologie, nu ma simteam deloc mai bine. Imi inspectam vanataile capatate din urma confruntarilor cu obiectele contondente din jurul meu si ma umpleam de si mai multa scarba. Inca ma mai trezesc furioasa, cu parul valvoi si fata scaldata in cateva raze de dimineata. Inca mai urlu si protestez impotriva nimanui si a nimic anume. Inca nu ma pot controla atunci cand ma inrosesc si lacrimez si tip si trantesc. De ce atata manie? Pentru ce atata ura? Nu te inteleg, Ioana. Nu ma inteleg.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Mesajde darkshines » Joi Mai 04, 2006 4:23 pm

Moi mon homme c'est un vrai
C'est un dur, un balaise...


- Esti asa de aroganta pentru ca te crezi mai desteapta decat mine?
- Nu, sunt asa de aroganta pentru ca sunt mai desteapta decat tine.
Ii simteam degetele infigandu-se in bratele mele precum ciocane fierbinti si nu puteam sa nu ma gandesc la cat de inestetice urmau sa fie vanataile.

...Je vois la mort de pres
De dans ses yeux de braise...


Ne-am fixat cu privirea pret de cateva clipe pana cand cu un oftat imi dadu drumul si imi intoarse spatele ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ah, Igor. Igor care ma alintase in patru limbi diferite in seara precedenta, ma flatase in franceza ca apoi sa ma umileasca in italiana si spre sfarsit sa imi sopteasca indulgente in germana; Igor, rusul fioros pe care ma hotarasem cu indarjire sa il imblanzesc precum pe toti ceilalti crezand ca nu va fi mai dificil decat dansii.

...Il me fait ce que personne n'ose,
Il couvre mon corps d'equimoses...


Si nimic nu ma intriga mai mult decat inabilitatea de a-l supune; ma innebuneau ironiile si replicile taioase, luam foc cand observam ca niciodata nu-i rataceau privirle inspre mine. Victoria imi apartinea pentru doar cateva momente in fiecare seara si probabil ca si atunci cu voia lui si nicicum altfel - alt gand ce intetea furia mocnita care ma ardea. Nu el ma strangea in brate ci eu trebuia sa ii caut atingerea si mandria-mi nu-mi permitea pentru nici o secunda sa accept o asemenea umilinta, motiv pentru care impunsaturile si imbrancelile se dovedeau a fi mai dese decat imbratisarile sau mangaierile. Refuzul meu aducea dupa el furia lui, strigate si dueluri verbale aprige, stransorile lui devenau imbratisari fortate, apoi ne dadeam reciproc la o parte si rolurile se inversau necontenit.

...Il m'assomme, il m'poche les yeux,
Il m'fait la vie en bleu...


Spre sfarsit obosisem. Pe culmile unei frustrari intense imi studiam semnele vinetii de pe incheieturi cu resemnare, lingandu-mi ranile precum niciodata. Pierdusem. Gandul ma scarbea si infuria si intrista si toate cele. Imi imaginam coada proverbiala stand smerita intre picioarele mele si pe el privind mandru. Ma intrebam daca devenise evidenta capitularea mea tacita si imi era frica de un eventual raspuns afirmativ si incercam pe cat posibil sa intretin ceea ce ramasese din fatada mea faramitata.

...Moi mon homme il me botte
Y'en a pas deux comme lui
C'est pas de la gnognotte
Trois cent vingt livres et demies...


Era imposibil. Pierdusem. Era incapatanat si incornorat. Era rus, roman si italian. Era inalt, proportionat si cu profil de conducator innascut. Era taios, acid si nesimtit, nepasator, infumurat si prea sigur pe el. Era masculul alfa, manandu-si haita oriunde dorea fara nici un efort, prin simpla prezenta impunea respect si admiratie. Era imposibil. Era de necontrolat. Ma hotarasem intr-un final sa devin ca el. Sa renunt la ultima garnizoana de sentimente si slabiciuni morale si sa devin la fel de intangibila si dificila. Doream sa fiu imposibila.

Il me serre si fort dans ses bras
Que mon souffle repousse pas...


In ultima seara, insa, cu cateva clipe inainte de rasarit, inca prinsa in analiza urmelor atingerilor sale nici chiar delicate, cand ma vedeam abandonata pe marginea patului in lumina crepusculara ce se strecura printre jaluzelele camerei de hotel, am simtit o rasuflare calda in ceafa si o pereche de brate familiare cuprinzandu-ma usor.

- Iarta-ma.
- Ai vrea tu.

Ma saruta in sfarsit.

...Il est barbare, il est cruel...
...Mon Attila Marcel.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Mesajde darkshines » Dum Mai 14, 2006 7:02 pm

Sunt o nesimtita, o insensibila, o antipatica si o egoista si am tot timpul sa platesc pentru asta pe lumea cealalta. Pentru moment insa, voi lasa lucrurile asa cum sunt.

***

Pe unii oameni ii iubesc pur si simplu. In cel mai frumos mod posibil.
Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Failed Memoires

Mesajde darkshines » Vin Mai 19, 2006 11:35 pm

I'm sitting in my underwear watching the window intentively as rain drops smear themselves onto it slowly, my hair put up in a neat pony tail despite it being soiled by rain and hairspray. I'm wondering what I'm doing here. What I'm doing period. "Aren't you sick of pretending?" asks the little cliche voice in my head, repeating itself constantly as I find it uninteresting to answer. What does it matter anyway, when outside the humidity is chockingly thick. My bones feel heavier than the immense clouds hanging above us as I lean over the desk to get closer to the window.
It's always been this way. I've always asked too many questions, constantly over-analyzing my life and ending up more in the dark than I was to begin with; waking up in a body that I sometimes feel is not my own as it refuses to cooperate, in crowded bars or at snob-ridden social events and asking myself why I'm there. I feel sorry for those people sometimes, just as I feel sorry for myself for being so alone; I despise them for their ignorance, I look at them and see pathetic excuses, worthless and purposeless. Their faces blank and their lives empty, continuously struggling to achieve their meager goals. And what makes me even more sad is that they fail to realise how meager they are. I don't talk to them often. I keep myself locked up in a bottle or a pint until I don't care anymore. I judge too harshly. I judge everyone, myself included, because it makes me feel better about myself. I feel better even after proving myself wrong, because it makes me feel less alone in my own head.
I'm sitting here and I'm wondering why this house feels so empty. Is it because I feel the need to drive everyone away in the hope that they'll come running back to me as a way of finding reassurance; is it because it's been this way ever since I've grown up to find that the romance of what I imagined to be the outside world is nothing more than bitter ash scattered in the harsh winds that blow dust unto the streets of my little city. Is it because I am unable to sustain a relationship with anyone other than my ego, relationship that although I like to think of as love-hate, borders more on the psychotic? Is it becase it's always dark in the living room even when the sun is shining brightly outside.
My face seems translucent in the reflection I cast in the window, and I'm wondering if it is so even in daylight. In fact, it is. I'm what most people would surely call a ghost. I drift from place to place, from friend to friend, from embrace to embrace in a manner that I myself find disturbing, without any sentimental implication. I often feel cold despite sweating in the extasy of a wild night, I often feel numb despite seeing the arms of my soulmate-of-the-day crushing me in passion. I feel strange as my voice sounds like a total stranger's when I speak. In truth, I've never felt as though I've belonged, and I long to do so. But again, I lie.
Spring always reminds me of that singular moment in my life when I experienced what I could only hope was contentment. Black hair and creol skin has the same effect. I miss that day constantly. I reminisce about it whenever the emptyness threatens me and feel the warmth of his breath on my cheek everytime. A boy once asked me why I started crying when he was holding me. I answered simply: because compromises have always made me sad.
And although I may have been cruel, two-faced and all the rest that accompany that category, it was the complete and utter truth. I guess that's why I feel just like these sad litte raindrops hitting my dirty window. Because I feel caged like a circus lion in a world in which my life is forced to be just a series of plain compromises. My hair feels itchy because of the rain and hairspry. My black make-up starts running down my cheek and I feel too inert to stop it's descent. I smear my own face against the mirror in an act of camaradery towards the small specks of water that do so without choice. The cold of the glass makes my cheek turn red beneath the black trails that scar my paleness. I sigh and my breath covers the window in vapour.
I'm sitting here, my face pressed against my dirty window and wondering what I'm doing.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Mantra

Mesajde darkshines » Vin Iun 09, 2006 10:54 pm

The heat pushes its way through my blood making it boil despite the cold emptyness that hovers over my body. I lie motionless in my bed, just as I have for countless nights in my life staring at the blank ceiling that's kept me company constantly, even when sleeping under a starry sky. My room ceiling is the epitome of universality, as I see it during the day, on my friends' faces, in my parents' look, in my classroom, my bars and my lover's lips. I see it at night whether I'm trying to figure out what I'm worth, who I am or what I'm doing, whether I'm caught in his tight embrace or whether I'm running freely on the Danube's banks. My bed feels cold against my heated skin, as it has always felt, whether I've slept alone or accompanied. The window breathes more hot air and my face burns as my back becomes numb with frost from the iced sheets. I sigh at the duality of my current situation. I sigh at the duality of my life, from all points of view. I am, in fact, a contrast, more or less a contradiction, a paradox. I shouldn't even exist. I find it hard to understand myself, because the only person to whom I am a stranger to is my own. I sigh again thinking of what I have, of what I am and what I live. I am much to some, little to many, cold-hearted and inert to the most of them, a fleeting ghost or passionate crush, either of which they embrace and cherish, but to myself I am a mystery. The world around me moves too fast for my slow senses to grasp and too frequently do I feel surpassed by the events that make up my existence. I feel monstruosly. I feel monstruous.
I feel this entire world like a cilice around my thigh.

(cilice : a spiked metal belt or chain worn strapped tight around the upper thigh. it does not break the skin, but causes great discomfort as a form of corporal mortification.)

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Mesajde darkshines » Mie Iun 28, 2006 12:09 am

Breathe... keep breathing
Don’t lose.. your nerve.
Breathe... keep breathing
I can’t do this.. alone.


Nu am cuvinte. Dupa ce s-au uscat, biroul era sarat.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Blackout

Mesajde darkshines » Lun Iul 24, 2006 10:57 pm

Ceea ce Andreea nu stie, desi intotdeauna pare sa le stie pe toate ca un om cu prea multa experienta pentru putinii ani traiti, este ca niciodata n-am fost atat de apropiata de un om atat de frumos. Andreea este una dintre cele mai frumoase fete pe care le-am vazut vreodata. Andreea este atat de frumoasa incat uneori ma simt nedemna de prietenia ei.
Cand te uiti la Andreea, nu poti sa nu ii observi ochii mari, atat de mari incat par sa cuprinda mult mai mult decat ai vazut de-alungul timpului in lumea asta. Are ochii atat de mari incat te poti pierde cu usurinta in ei, in nuantele de verde si maroniu ce se joaca nonsalant in irisii ei, atat de mari incat te poti ascunde in ei oricand vrei sa fugi de existenta ta mediocra, si decorati cu gene lungi si bogate ce ii impaianjenesc pleoapele. Are fata rotunda, cu contururi blande si moi, inramata de bucle de un blond murdar asemanator nisipului si continuata de un gat lung ce leaga cei mai blanzi umeri sculptati vreodata.
Bratele-i sunt lungi si par fermecate astfel incat sa nu se miste niciodata stangaci sau fara gratie, mai ales cand Andreea canta la vioara. Si atunci, cand canta, vraja ei devine si mai densa si ne acopera si sufoca pe toti cei ce o privim, pentru ca atunci cand Andreea e singura cu vioara sa intr-o sala plina de oameni, nimic nu ii mai ascunde frumusetea naturala, innascuta.
Andreea e inalta, cu picioare lungi si conturate ce se impletesc cu soldurile ce ar fi inspirat o mie de statui ale lui Venus in antichitate. De fapt, Andreea pare a fi Venus insasi, cu corpul sau rotunjit si femininitatea inradacinata in miscari si trasaturi. Este atat de frumoasa incat nici ea nu-si da seama si am inceput sa cred ca niciodata nu va realiza niciodata cu cata invidie o privesc atunci cand la ore tarzii in baruri uitate de lume ochii aceia mari incearca sa se umple cu lacrimi in timp ce luptatoarea din ea isi reprima tristetea si oricat de suparata sau disperata ar fi, nimic din frumusetea ei nu se pierde.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Skeletons in my closet.

Mesajde darkshines » Dum Iul 30, 2006 3:42 pm

I can never get enough of the bones rattling behind my closet doors. I often like the feeling of complete and utter abandon. I'm reckless and I confess my sin with eagerness although not expecting penance. Let's face it, we're all monsters in one form or another. There is no survival without deviance, no peace lacks genocide as a means to an end.
Nu ma pot impiedica sa fac rau.
O fac pentru ca imi place.
Suntem bolnavi. Nu, nu suntem devianti, ci suferinzi. Plini de plagi ce nu se mai vindeca, cangrene spirituale si deficiente emotionale. Nu exista leac pentru ceea ce s-a abatut asupra noastra.
I'm jaded enough to play with not only my life but the lives of others as well. It's one of the few things that keeps me alive. The pleasure of knowing that in a world of dogs, I can be the alpha whenever I please.
Inainte nu simteam decat mila pentru micii monstri din jurul meu, micii bolnavi ce nu isi constientizau conditia. Mila e un sentiment pervers. M-am hotarat ca imi inrautatesc boala intretinand un asemenea fenomen emotional in mine. Chiar si cateii alfa pot fi dresati. Ei se auto-dreseaza. Prin disciplina invata ce e aceea rebeliune. Sunt un haos ordonat acum, o anarhie impusa.
I wear a lot of black. Not the black of sexy lingerie, not assasin black, not funeral black. I wear black like the devil. I wear black like a means to an end. Like the deviance that ensures my survival. I drink my coffee black like midnight leather wrapped around a hooker's wrists. The caffeine hardly helps my numbness, but I drink it anyway.
Imi plac subsolurile intunecate ce miros a bere ieftina si corpuri inghesuite, ce emana cele 7 pacate capitale de la sute de metri distanta. Imi confirma impresia ca lumea moare incet in betia ei infecta. Zvarcolindu-se pe muzica lasciva umple atmosfera cu aroma putrefactiei ei timpurii. E aproape amuzanta ironia situatiei. Ma misc printre mortii lumii cu un zambet ascutit pe buze incercand sa-mi croiesc drum spre iesire.
Outside, the humid night air makes my skin sticky and my smile softer. I feel like a black hole traveling through dying galaxies as I take in the agitation and suffering of the world and transform it into fuel for my curdling disgust and anger. I am a devil of sorts; my only sin is that I feed on the sins of others. I truly have no excuse. I am a dirty, deviant mind. Let's face it, I'm a monster in some form or another. A reckless, abandoned monster surviving through the decay of those around me.
Nu ma pot impiedica sa fac rau.
O fac pentru ca imi place.
And today, I'm feeling good.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Mesajde darkshines » Dum Aug 13, 2006 12:22 am

M-am saturat de oameni care imi dau sfaturi in privinta a cum ar trebui sa traiesc. Muriti la naiba cu totii. Vreau sa puta a moarte si infectia in toata lumea si sa va vad pe toti cum va zvarcoliti un ultimele chinuri. Nu am nevoie de indicatiile voastre. Nu am nevoie de prospect pentru urmatorii 60 de ani.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Mesajde Elsa... » Dum Aug 13, 2006 12:27 am

treci printr+o depresie?
Elsa...
Junior Member
 
Mesaje: 15
Membru din: Sâm Aug 12, 2006 6:48 pm
Localitate: acasa

Mesajde darkshines » Dum Aug 27, 2006 2:10 am

"People don’t want their lives fixed. Nobody wants their problems solved. Their dramas. Their distractions. Their stories resolved. Their messes cleaned up. Because what would they have left? Just the big scary unknown." - C. P. - Suicide Girls

"Even when I looked at things, I was miles from dreaming that they existed: they looked like scenery to me. I picked them up in my hands, they served me as tools, 1 foresaw their resistance. But that all happened on the surface. If anyone had asked me what existence was, I would have answered, in good faith, that it was nothing, simply an empty form which was added to external things without changing anything in their nature." - J.P.S. - Nausea

Mi-e frica sa recunosc ca tot ceea ce ne inconjoara nu e nimic mai mult decat pare. Imi e greata de tot ce este tangibil si facil. As vrea sa intalnesc un om pe care sa nu il pot domina, sa imi fie frica de ceva, sa simt ceva mai mult decat simple preocupari pentru viitor. Iti pierzi ani intregi din viata crezand ca totul are un subinteles numai pentru a descoperi ca in fapt, si de fapt, lucrurile sunt mult prea simple. Viata este mult prea simpla. Idealurile, ideile, visele, visurile, interpretarile si nuantele nu sunt relevante. Suntem carne, frustrari si atat.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Fuga

Mesajde darkshines » Vin Sep 15, 2006 3:38 pm

Toata lumea fuge de ceva. Fugim de slujba noastra, de familiile noastre, de dusmanii nostri, de scoala, de responsabilitati, de obligatii si datorii, de decizii, durere, sacrificii, compromisuri, tabuuri. Multi se ascund in baruri, in alcool, dupa fatade vesele si glumete, in carti sau filme, in ocupatii ciudate menite sa le distraga atentia. Pentru mine este mult mai usor. Ma urc intr-o masina, un microbuz sau un tren si fug. Oriunde si oricand am ocazia. Incerc sa imi inchipui ca nu va trebui sa ma intorc, ca ziua plecarii nu aduce decat o noua fuga in necunoscut, nu acasa. Incerc sa-mi imaginez ca "acasa" nu exista, ca totul se sterge in urma mea si ca nu ma poate ajunge nimic.
Lumea e prea mica pentru o persoana ca mine. Sunt doar atatea locuri in care pot fugi si in fiecare loc prin care m-am ascuns exista acum ceva ce asteapta sa imi aduca aminte de amenintarea trecutului. Si totusi continui sa fug, sub pretextul nevoii de a schimba peisajul, si intotdeauna ma vad nevoita sa ma intorc in acest oras mic, ce mi se pare acum mai putred decat niciodata. Intrigile, vorbele susotite pe la colturi ce plutesc apoi in vant pana la urechile unora si a altora, fac ca viata sa nu poata fi altfel decat publica si inflorita. Te impung, imping si imbrancesc intr-un colt pana cand, sufocat, nu vezi o alta iesire. Te urci intr-o masina, un microbuz sau tren si fugi. Fugi departe, fugi aproape, fugi repede sau agale, fugi de trecut, de un posibil viitor, fugi de minciuni, reputatii sau barfe, te dai jos din masina, din microbuz sau tren si respiri aerul curat si nou-nout al unei noi ascunzatori. Dar pana cand?

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Mesajde darkshines » Mie Sep 20, 2006 5:09 pm

Borderline Personality Disorder.
Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Mesajde darkshines » Mar Oct 17, 2006 11:07 pm

(Fictiune)

- Stii, iubito, niciodata nu am simtit vreun fel de caldura omeneasca in tine, intotdeauna mi s-a parut ca pe cat de pasionala pareai, pe atat de rece erai in esenta ta, asa, rezervata si totusi extrovertita, vorbareata si totusi tacuta, mult mai putin esti decat afisezi a fi, speriata in ciuda tupeului manifestat si complexata in ciuda dezinhibitiilor. Mi se pare ca eu nu te pot atinge, asa, cu adevarat, iar gandul asta nu il pot suporta in continuare, fie te cunosc si te inteleg cu adevarat, fie plec pentru totdeauna, ies din viata ta definitiv si gata. Fara asta nu exista freamatul ala adevarat al iubirii, fara sa te cuprind vreodata in intregime nu pot tremura de pasiune. Sunt obisnuit sa am totul, nu ma multumesc doar cu superficialitati si iluzii, nu pot continua asa.
- Atunci ar trebui sa stii, iubitule, ca langa mine nu poti tremura vreodata decat de frig.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Mesajde darkshines » Dum Oct 29, 2006 5:48 pm

(Despre lupi si oi)

- Poate ca te-ai intrebat de multe ori de ce m-am ferit de tine atata timp. De fapt, sigur stiu ca te-ai intrebat de multe ori de ce nu mi-am permis sa ma apropii mai mult. Nu am facut-o nu pentru ca nu as fi vrut ci pentru ca vroiam sa te feresc de mine. Pentru ca, sincer, imi placi. Si eu ma cunosc. Si dintre toti, numai tie n-as vrea sa-ti fac rau niciodata. Nu ma pot impiedica sa fac rau. Ti-am mai spus. Am facut-o pentru tine. Orice s-ar intampla, nu ma lasa sa te ranesc. Pentru tine, m-as transforma din lup in oaie, dar tot as urla la luna plina.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Basm (II)

Mesajde darkshines » Vin Noi 03, 2006 12:10 am

Peste ceilalti se-asterne bruma, in timp ce in mine infloresc bobocii florilor de noiembrie. Muguri mici, rozulii, pititi in palma mea, ies la iveala cand ma tii de mana atunci cand ne plimbam pe faleza pustiita de alti trecatori de catre vantul aspru. Si va veni o zi in care, sub atingerile tale, voi deveni un buchet intreg.
Si daca nu vei fi cumpatat, voi creste atat de des si mare incat nu ma vei mai putea cuprinde. Iar de nu vei fi intelept, ma voi face cat o gradina salbatica si te voi inabusi cu lianele mele inflorate.
Dar pana atunci, fii fara de grija, caci azi de-abia ce se ivesc... bobocii de noiembrie.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

La nausee

Mesajde darkshines » Dum Noi 19, 2006 10:49 pm

La nausee: raconté de nouveau

Uneori, in acel moment surprins intre constienta si somn, ascunsa in pat ca intr-un refugiu, ma gasesc incercand sa patrund in esenta lucrurilor, si imi intorc stomacul pe dos. In captuseala lui descopar greata; e cel mai evidenta atunci cand lucrurile disecate se desfac in falduri grase si vascoase, aratandu-mi cat de dezgusatoare e existenta ale carui straturi lipicioase tremura gelatinos sub atingerile mele, iar valuri, valuri de greata ma lovesc intr-un ritm bolnavicios. Carnea e in sine dezgustatoare, lemnul mesei si sticla paharului mi se par putrede in imperfectiunea lor. Imi vine rau cand simt perna sub cap si patura pe mine, cand buzele tale carnoase ma ating si cand stiu ca maine atatea lucruri gretoase ma vor inconjura.
Ma intrebati ce am, daca sunt suparata sau trista, dar nu puteti intelege ce ma roade. Chiar voi, parul vostru, vocile si privirile pentru mine sunt infricosatoare, ma dezgusta si inhiba. Cum sa apartin eu acestei lumi daca ea insasi imi provoaca greata? As vrea sa stiu si sa fiu convinsa ca totul e mai mult decat e dar nu pot si iata ca simplitatea vietii ma oripileaza. Suntem monstruosi si detestabili, odiosi prin natura noastra. Facuti stricati, tot ceea ce producem e defect si nimic din ceea ce ne inconjoara nu este frumos. Imi e rau. Ma incearca o senzatie de sfarseala din suflet pana in stomac. Imi e greata.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Dead Flags and Mercenaries

Mesajde darkshines » Joi Noi 30, 2006 5:02 pm

(instructiuni de folosire: in vederea crearii atmosferei a se asculta Godspeed You!Black Emperor - Dead Flag Blues. Continutul acestui post este pura fictiune si nu se refera la nici un eveniment real.)

Stateam intinsa pe o saltea subtire, la fel de rece dar putin mai confortabila decat podeaua de ciment a blocului in care ne adapostisem. Simteam amorteala caracteristica epuizarii in tot corpul, dar somnul nu dadea semne sa ma cuprinda. In schimb ma incerca o senzatie de plictiseala cumplita. La rasarit urma sa pornim la razboi, dar ideea de genocid nu ma mai incanta ca inainte. Cineva spunea odata ca dupa ce omori un om o data capeti o noua depedenta. Crima devine ca oricare alt viciu; te bucuri atunci cand te afunzi in el, dar la un moment dat intervin rutina, scarba, blazarea. Ti-e sila de dependenta ta... pana in momentul in care drogul tau lipseste indelungat. Atunci lucrurile redevin interesante.

Ma gandisem sa fug de multe ori. Sa trec granita si sa parasesc Principatul pentru totdeauna. Sa ajung cat mai departe de mizeria ce mustea in toate colturile acestei tari. Nu ma lega nimic de acest loc. N-am fost niciodata genul care sa fie legat de ceva. Eram o fantoma. Calatoream din oras in oras, rezolvand treburile murdare ale oricui ma angaja in serviciul sau, fara a lasa nici o urma. Nu aveam fata, nume, identitate. Nu existam decat atunci cand imi indeplineam angajamentele. Cand ma hotarasem intr-un final sa plec insa, serviciile mele fusesera solicitate din nou. O interventie importanta. "Mareata" spusesera ei. O ultima lovitura. Grandioasa. Numai potrivita inainte de a ma retrage in glorie. Si nu am mai plecat. Si iata-ma aici. In ajunul ultimei lovituri, intrebandu-ma de ce am ramas. Mi-a fost greu sa renunt la drogul meu? Nu. Nu sunt sclava dependentei. Nu puteam sa-mi abandonez responsabilitatile fata de Revolutie? Ba da. Nu eram legata de ea, nici macar printr-un contract. N-am fost niciodata genul. Si atunci de ce nu m-am ridicat sa plec atunci?

Patru zile mai tarziu, Revolutia fusese infaptuita. In urma mea, lasasem cadavre si ruine arzand, umpland aerul cu fum negru si dens ca smoala, steaguri moarte si mirosul infrangerii. Fiecare oras cucerit de revolutionari insemna speranta pentru ei, dar pentru mine nu era alteva decat inca o doza injectata in propria-mi constiinta. Ii ajutasem sa isi recapete tara, le indeplinisem cel mai pasional vis. Nu mi-am pus niciodata intrebari, daca ce am facut a fost bine sau rau; n-am fost niciodata genul care sa creada in bine sau rau. Banii erau importanti. As fi servit oricare din parti; guvernantii alunecosi si supraponderali ce duceau Principatul spre pierzanie din scaunele in care de-abia incapeau, sau revolutionarii simpli si impulsivi, dornici de schimbare, ca potentiali clienti erau egali in ochii mei. Dar razvratitii au promis pretul corect si au furnizat un avans deloc neglijabil. Si pana la urma banii erau importanti. Nu-i asa?

Dupa ce au capatat tara restul de bani nu a aparut. As fi putut sa ii ucid pe rand, unul cate unul, drept compensatie, dar nu m-am deranjat. Am trecut granita la cateva zile dupa incheierea procesului de reformare. Catre Sud, spre mare. Am ramas o fantoma, libera si nelegata de nimic. Inca sunt asa. Invizibila. Probabil treci in fiecare zi pe langa mine fara sa iti dai seama. Fara sa stii ca ti-as putea curma existenta inainte sa stii ce se intampla. Am fost, fie ca am vrut sau nu, o fiica a Revolutiei. Am luptat pentru cauza lor nobila. "Mareata". Am intrat in conflictul lor fiind sigura ca o fac pentru bani. Dar poate ca nu banii erau importanti. Poate ca daca erau importanti imi omoram rau-platnicii. Dar nu mai simteam nevoia. Sa fi fost o supradoza acele patru zile sangeroase, sau doar o farama de onoare din care am gustat, dependenta mea a fost la randul ei ucisa.

Acum stau pe malul marii si ma intreb purtandu-mi zambetul amar: oare a inceput absolvirea pacatelor mele? Sau poate ca de-abia acum s-a incheiat.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Mesajde tzontzo » Mie Dec 13, 2006 4:50 pm

nu o spun cu rautate,dar...numai tu ai scris pana acum la acest subiect;))...daca iti face placere,go on ;)
tzontzo
Junior Member
 
Mesaje: 9
Membru din: Lun Dec 11, 2006 6:19 pm
Localitate: acasa

Mesajde darkshines » Joi Ian 11, 2007 10:29 pm

A web of skin and nails and hair.

My body is a battlefield. On which, pretentiously, my mind and heart, your hands and your games play out their strange and yet enticing ballet. Your eyes are stained, just like my sketches, and somehow that makes long to see them more and more everyday. I'm torn between the urge to cover you in gentle kisses and the need to devour you bit by bit, as if through some strange corellation with the black widow I'd be tempted to eat you whole. I dare not speak the word that comes to mind like a rush of blood to the head. It's not mine to spread around, this time I do believe that it has ceased being about me. At this point, I've come to call it ours. Our web of skin and nails and hair.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

AnteriorUrmătorul

Înapoi la Scrieri, ganduri si jurnale

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori