AntiJurnal - Atelier d'Art Obscur

...pentru cei carora le place sa scrie

Of circles and consumatorism

Mesajde darkshines » Dum Aug 07, 2005 5:07 pm

So two thoughts have been haunting me in these past few evenings. The first sounds more like a conclusion rather than a debate: life is a circle. I remember saying that half-joke when I was 14 and drunk on vodka, and it's strange that now I've actually come to believe in it as a valid philosophy, but it is, indeed, undeniably true. I've reached the point where this summer is just last summer all over again. This website, my obsessions, my passions, my plans, have become what they were at the beggining of last august's cycle. And my emotional life has just been reset to it's default value. It's frustrating, yet at the same time a great opportunity to improve the course of events in this circle, however I seem to never learn from my mistakes which can only make things worse.
The second problem which troubles me is the fact that in order to efficiently live in society's system, one must learn how to be a good consumer. The perfect consumer is polite and patient, knowing how to handle the people behind the counters at the post office, bank or police station as well as the ones selling items in stores or supermakerts. In order to survive capitalism and it's appendixes one must be well versed in the art of consuming, which mostly means that you need to use your lips on a lot of backsides yet at the same time demand respect. That's probably why I and many other people I know usually encounter difficulties in our short and rather violent meetings with the clerks at the post office, why we are kicked out of stores quite frequently and so on. But I'm not going to rant about all the stories I have with the links between us and the state, the market and the big corporations: the humble clerks. I know how to get what I want from them with ease, I'm versed in being polite, but it's so much more fun to boss them around.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Portret

Mesajde darkshines » Lun Aug 08, 2005 10:38 pm

Sunt victima propriei mele generatii, prin insusi faptul ca ma declar victima. Transpir 1988 prin toti porii, prin toate cuvintele si acuzele aruncate asupra celor ce mi-au pervertit inocenta si viitorul. Puterea pentru mine este vulgara si corupe, insa nu am taria de caracter necesara pentru a declara cu cata disperare mi-o doresc. Ma grabesc in a cataloga totul, desi afirm cu ipocrizie ca nu judec in functie de artificii inutile de imagine, iar pentru mine nu exista decat categorii binar-totalitare: bun-rau, valoare-nonvaloare.

Intr-un fel sunt buna de nimic. Mama imi zice asta in fiecare zi, ca si multi altii, si totusi sunt de un narcisism dezgustator si uneori ma simt prea bine in pielea mea. Ma afund in fiecare zi cultivand un soi de hedonism semi-satisfacator in speranta ca nu voi vedea cum imi pierd timpul. Da, da, da si toata distractia si injuraturile si tigarile si berile si repetitiile si glumele si hainele si accesoriile si toate celelalte maruntisuri nu inseamna nimic pentru mine desi uneori ma pierd in ele.

De ce gresesc? Pentru ca pot. Probabil si pentru ca a gresi e mult mai usor decat a face alegerea corecta. Sau poate pentru ca nu stiu riscurile sau nu ma intereseaza, poate pentru ca am un fel de a fi ce sfideaza luarea in calcul a unor consecinte periculoase pentru mine ca organism. Poate pentru ca societatea - ah, da, eterna - ma incurajeaza sa gresesc iar eu sunt, conform traditiei, o marioneta dornica de a fi jucata pe sfori. Da, lume, ia-ma, fa-ma un star, fa-ma populara si adorata de masele tale imbecilizate, fa-ma sa fiu dura si cool!

Frustrarea imi e evidenta. Adios 1988, an bun pentru un rateu total.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Mesajde icon2015 » Mar Aug 09, 2005 1:23 am

e 2 si ceva si de vreo 2 ore tot citesc ce ai scris tu pe aici, am inceput cu pagina ta web si de acolo am ajuns aici, doamne cum gandesti. la varsta ta eram planta. de unde atata frustrare, de unde atat tristete de ce vezi totul in negru? esti oarba, asa o fi sau doar asta vrei sa arati? ti-as citi randurile de n ori si nu m-as plictisi, probabil poate ca ma regasesc si eu in unele situatii, oricum ce vroiam sa spun e: continua!
icon2015
 

Every planet we reach is dead

Mesajde darkshines » Mar Aug 23, 2005 2:20 pm

Picture on the dreamer,
I'll take you deeper,
Down to the sleepy glow,
Time is a low...
Don't you know
What are we going to do ?

m-am tuns.
Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Pamant

Mesajde darkshines » Sâm Sep 03, 2005 8:58 pm

Cand ploua in Neos Marmaros e cel mai frumos. Pamantul atat de rosu incepe sa curga in siroaie sangerii timide printre stancile palide ce strajuiesc dealurile, precum circulatia ce revine in venele unui gigant amortit. Poate ca cerul senin lasa maslinii sa se desfete in lumina soarelui inca fierbinte ale dupa-amiezilor de septembrie, frunzele lor sclipind de parca ar fi picurate cu argint, dar odata cu furtuna vine vremea pamantului sa revina la viata, iar cicatricile alunecarilor de noroi de pe micii munti inconjuratori nu pot fi decat marturiile acestor treziri.

Kalispera...

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

November has come

Mesajde darkshines » Joi Sep 08, 2005 9:55 am

Ridic receptorul deja stiind cine suna.
- Alo, iubito! Ce faci?
- Bine. Sunt foarte obosita.
- Mi-e dor de tine!
- Si mie de tine, o spun mecanic deja.
- Te iubesc!
- Si eu pe tine, tot mecanic.
- Vreau sa te vad!
- O sa ma vezi.
In 10 minute de convorbire telefonica nu fac decat sa ii intretin o iluzie, si nici macar nu stiu de ce, de cand sunt eu altruista? De cand imi pasa de iluziile celorlalti, stiind ca toata energia ar trebui sa mi-o canalizez in mentinerea iluziilor mele? Las receptorul sa atarne pe langa telefon si ma indrept linistita catre bucatarie, desi as fi vrut sa iau primul tren catre munti.

Something's starting today
Where did he go? Why you wanted to be?
Well you know, November has come
When it's gone away..


- ... si arta nu izvoraste niciodata din fericire, tehnica nu poate suplini o depresie ce-si urla dreptul la exorcizare inauntrul tau...
La masa de lemn pe care se gasesc scrijelite in pix o sumedenie de nume obscure de formatii Sergiu isi trece o mana in jurul mijlocului meu si isi apleaca fata de gatul meu, inhaland puternic. Imi intrerup discursul.
- Ce bine mirosim azi.
- Hai ca trebuie sa plec, imi pare foarte rau.
Ma eliberez din semi-imbratisarea sa cam fortata si plec intr-un pas de promenada, desi imi venea sa fug rupand pamantul.

But now you're in love, you know
You know, me too
You know, me too
I hope sex and drugs rust into my self, holy
It feels holy


Cumva parca totul imi parea prea familiar.
- Ce prafuri, ce distractie!
- Ce crima, ce moarte lenta... am adaugat.
- Nu, nu exista moarte in lumea asta! E mult mai distractiv sa vezi stele si sa mirosi adrenalina decat sa vegetezi in fata unei tastaturi toata ziua.
- Acum un an nu erai de aceeasi parere...
Din nou, dupa an imi vroiam sa-l aduc pe "drumul cel bun", incercand sa il protejez de el insusi, dar caracterul sau nu poate fi incadrat decat in categoria "cu corodare treptata, auto-distructiv", ceea ce il face imposibil de convins in aceasta privinta. Dupa alte conversatii, alte minciuni din trecut aruncate precum lame, alte glume interioare reluate pentru a uite taisurile precedente si alte zambete nostalgice...
- Acum realizez cat de mult mi-ai lipsit. Si cat te iubesc.
Cuvintele acelea doua ma scarbesc, pana si in scris.
- Toata lumea ma iubeste, o spun zambind tamp.
- Nu, vorbesc serios, a trecut asa de mult timp de cand nu te-am mai vazut...
- Si a cui vina a fost asta? o spun mai in gluma, mai in serios.
- Chiar te iubesc.
Repulsie, din nou.
- Mai mult ca niciodata, a continuat.
- Hai ca trebuie sa plec, vorbim maine, pa!
In acelasi pas linistit m-am indepartat incet, desi imi venea sa iau prima racheta catre soare.

Starshine when you gonna find me
Starshine, they ain't gonna find me
Starshine when you gonna find me
Starshine, never gonna find me


Boilor. Nici unul dintre voi nu stie cine sunt. Si stiti ceva? Nici unul nu ma iubeste, pentru ca toti vedeti prin mine, vazand doar ceea ce vreti sa vedeti. O constanta, o pereche de sani, o jucarie, un corp fara suflet, o sacrificata, o contradictie, o iubita, o mama, o curva, o masochista, o ...

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Steal a kidney, eat a lung...

Mesajde darkshines » Sâm Sep 10, 2005 1:09 am

Faptul ca viata este un cerc incepe sa semene din ce in ce mai mult cu o certitudine decat cu o teorie.
Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Sick, sad world.

Mesajde darkshines » Lun Sep 12, 2005 5:45 pm

Our sickness you can't cure by using your repressed frustrations, against the illness that we suffer your antibiotics cannot be employed. We are the sleazes of society, waiting to unleash our deadly viral strain of freedom.
Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Twisted devotion.

Mesajde darkshines » Sâm Sep 17, 2005 3:19 pm

In camera stramta, luminata slab de o lampa muribunda in galben difuz, stateam si se priveau in liniste. Intotdeauna ii placuse expresia "liniste mormantala" si se straduia sa o foloseasca in cel mai potrivit context; atunci probabil ca era momentul cel mai potrivit. Linistea aceasta era, in cel mai adevarat sens al cuvantului, mormantala. Geamul era larg deschis, lasand vocea orasului sa umple golul. Afara se auzeau sunetul sticlelor izbite de asfalt, rasete isterice, urlete de durere, scandari, scancete, impuscaturi, haos.

Mainile mi se joaca pe liniile curbe ale metalului rece.

Ea il privea cu ura, durere, deziluzie, dragoste, oboseala, iar el ii raspundea cu amuzament, provocare, vinovatie, afectiune. Clipitul devenise o pierdere de timp, asa ca reuntasera la el de ceva timp. Se simteam seaca, batrana si goala, ca si cum nu ar mai fi avut nimic de oferit, odata ce ii daduse totul cu o usurinta aproape stupida. Nu-l mai cunostea. Nici trasaturile lui nu i se mai pareau familiare.

Degetele mi se plimba ferm prin toate adanciturile, strabat tot basorelieful lucios, pana la tragaci.

Era furioasa pentru ca in urmatorul moment sa fie distrusa, era agresiva pentru ca in urmatoarea secunda sa se ascunda. Istovita de atata tumult emotional si-a intors privirea spre geamul deschis. Nu era nevoie sa se uite la el ca sa stie ca in acel moment pe fata ii aparuse un zambet satisfacut de victorie. El deja anticipa momentul in care urma sa se arunce din nou in bratele lui, mai mult sau mai putin metaforic.

Sunt unele lupte pe care nu poti sa le castigi...

S-a intors din nou catre el si isi ridica mana jucausa la tampla.
- M-am saturat sa astept sa mori tu primul.

Niciodata nu m-a durut infrangerea cum ma doare acum...

Cu o ultima impuscatura, orasul amuti. El se uita pe geam si vazu doar strazile pustii si blocurile abandonate si deodata se simti fara sens.
Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Povestiri haretiene II

Mesajde darkshines » Mie Sep 21, 2005 4:17 pm

Povestiri haretiene II : The new guys

E imposibil sa nu-i observi cand, deja in al treilea an de liceu, blazat si dezmagit de cum decurg lucrurile in Colegiu, iti fortezi picioarele sa urce treptele de la Oga. V-am mai spus de Oga? Probabil ca nu. Oga este un gang, intre faleza si intrarea liceului, cu un miros specific de urina, fum de tigara si gunoi - in zilele proaste. Peretii cladirilor ce il creeaza sunt acoperiti de stenciluri cu Prodigy, anarhie, Metallica si alte insemne lasate de generatiile trecute precum "Muie Rapid" sau "Hai Steaua". De ce ii spunem Oga? Initial, in perioada in care fumatul in curtea scolii era intr-adevar interzis, in acest gang murdar se strangeau rebelii scolii sa isi aprinda o tigara, sa bea o bere sau pur si simplu sa chiuleasca. Ei erau oile negre ale scolii, inadaptatii, leprele, golanii. Organizatia Golanilor Anonimi. Un nume pompos, adoptat inainte de '89, prescurtat simplu, Oga. Dar acum cel putin, vremea de glorie a acestui loc e de mult trecuta, fiind locul unde se strang elevii doar in pauze pentru o tigara la un loc sigur, departe de fereastra Cancelariei si de pericolul unei amenzi.

Si cum spuneam, dimineata, treci pe la Oga in drum spre intrarea liceului, si ii vezi. Sunt doua feluri de noi veniti in schimbul de dimineata: cei entuziasmati de statutul de elev de clasa a Xa si cei ce incearca sa para indiferenti, de parca bobocia lor s-a incheiat in urma cu multi ani. Toti in schimb imi par mai tineri, mai frumosi si mai aranjati decat noi si seniorii. Poate un pic prea aranjati, cu tinute ce sugereaza ostentativ maturitatea sau neglijenta studiata excesiv. Multi au unghii negre, bascheti de firma si rupturi calculate in blugi. Un fel de faux-rebellion, usor de dat de gol daca schimbi doua vorbe cu ei. Ceilalti, v-am spus, combinatii intre pantofi cu toc cui si posete cochete, camasi Armani si pantaloni sobri.

Sunt cateva fete, cele cu unghii negre si tenesi scumpi, care au descoperit recent Bolta Rece, acea faimoasa (deja) crasma rock. Seara cand le vad acolo, ma simt de parca imi invadeaza viata cu fetele lor vesele machiate strident cu negru, pana si acel colt de bar, la care n-am tinut niciodata cu adevarat dar pe care acum simt nevoia sa mi-l apar. Cand intra in bar ma saluta, desi poate ca nici nu stiu cum ma cheama, in special cand la masa cu mine sunt baietii pletosi la care salivau ieri seara de la masa de langa. Dar nici baietii nu sunt mai prejos. Unul dintre ei a asistat o singura data la o repetitie la sala, si totusi se pare ca toata lumea stie acum ca suntem prieteni buni de aproape un an.

In doar o saptamana jumatate, acesti noi-veniti, iesiti parca din pamant, mi-au acaparat intreaga lume, ne mai avand nici un refugiu. Energia lor mi se pare obositoare, sictirul afisat - sfidator, curiozitatea - naiva.
Stand la masa cu George, senior la liceul rival, Moisil, ma plang cum m-am plans si voua pana acum.
- Spune-mi si mie, ce se intampla?
- Ioana, batrano, bine-ai venit in lumea invidiei...

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Povestiri haretiene II

Mesajde darkshines » Sâm Sep 24, 2005 11:14 pm

Povestiri haretiene II: Goodbye, childhood innocence!

Tin minte cat de speriata eram in ultima Duminica, din ultimul weekend, din ultima saptamana, din ultima luna, din ultima vacanta cu adevarat relaxata de vara, la gandul ca nu mai puteam face nimic: trecusem clasa a XIa. Si nu economia, analiza matematica sau hidrodinamica erau sursele temerii mele, ci rezonanta cuvintelor: "Clasa a unsprezecea". Si daca faptul ca eram in penultimul an de liceu nu era indeajuns de deprimant, adaugati si socul de a asista la primul majorat al anului acesta scolar fiind fix in septembrie si iata reteta ideala de soc, teama si disperare. Nu ma intelegeti gresit, majoratele nu-mi erau necunoscute din punct de vedere conceptual sau practic, dar atunci cand un coleg de-al tau, din aceeasi generatie, trece de acel prim prag catre maturitate, nu te poti gandi decat la cum acesta prevesteste trecerea ta peste acelasi prag, care se anunta ca fiind pe-aproape.

Luiza e genul de fata mignona si copilaroasa, victima a trendurilor si a vietii tipice de adolescenta de bani gata, fidela cluburilor mari cu canapele de piele si cocktailuri scumpe. Dar in esenta ei, este o fata buna, sociabila si cu bun simt. A incercat o data un stil de viata ce ne-a apropiat oarecum, avand un prieten rocker din Bolta, dar mica sa escapada in lumea rebelilor mondeni a fost de scurta durata si relatia noastra aproape amicala s-a racit din nou cu timpul. Si apoi am primit invitatia; binenteles, la majoratul ei. Stiindu-i gusturile in materie de prieteni si distractie, nu eram sigura ca vreau sa ma duc, de fapt, am avut dubii pana in momentul in care am intrat pe usa in obscurul Rendezvous. Stiti cum sunt acele "obligatii sociale", in general zile de nastere, la care te duci mai mult de protocol sau bun simt, ca sa intretii anumite relatii in cadrul unei clase, liceu, colectiv? Cazul de fata era exact un astfel de eveniment si in ciuda ezitarilor mele, m-am dus.

Impreuna cu Ioana 3,14 am pasit pentru prima oara in Rendezvous la ora 20:58, sigure pe noi si stiind ca ne astepta o seara mult prea lunga pentru gustul nostru. Ne-am asezat la o masa deja aproape plina de colege unde am continuat cu "socializarea" de protocol in speranta ca in curand urmau sa apara si Ana, Betty si celelalte fete ce s-ar fi simtit stinghere in scopul formarii unui colectiv care sa stea plictisit toata noaptea intr-un colt intunecos, plangandu-se de muzica, atmosfera si toate cele. Ceea ce, in fapt, s-a si intamplat jumatate de ora mai tarziu.

Betty e cea mai sictirito-sarcastica fata pe care am intalnit-o vreodata. Multi ar spune ca e nesimtita, dar eu o descriu ca fiind "de gasca". Am participat la multe petreceri impreuna, la Bran, de ziua mea, la Stufstock si binenteles, alte petreceri de protocol precum respectivul majorat. Cumva, parca oricat de deprimant ar fi fost locul, Betty reusea intotdeauna sa invioreze putin atmosfera intre noi prin mistouri crunte, foarte bine elaborate. Si in seara asta, aveam nevoie de prezenta ei mai mult ca de ginul tonic pe care mi-l servise chelnerita.

Doua ore mai tarziu, Luiza, a noastra sarbatorita, cu lacrimi in ochi se ruga de noi sa ne simtim bine si sa dansam si in acel moment, blestemandu-mi constiinta mi-am facut o cruce, am aruncat un "Cu Dumnezeu inainte", am dat pe gat vinul care imi ramasese in pahar si m-am indreptat hotarata spre gramada de oameni care dansau. Pret de cateva melodii m-am invartit printre ei, asigurandu-ma ca Luiza ma vedea zbantuindu-ma si zambind poate un pic prea evident. Apoi m-am intors la coltul meu intunecat unde Ana si Betty ma mai asteptau cu un pahar de vin si cateva comentarii rautacioase si barfe.

(to be continued)

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Martir

Mesajde darkshines » Dum Sep 25, 2005 9:20 pm

(Interlude)

Nu inteleg de ce trebuie sa fiu eu totul pentru toti. De ce sa stau eu sa ii bat pe spate si sa ii tin in brate cand sunt prea luati ca sa mai stie ce-i cu ei, de ce sa le spun eu ca sunt frumosi si destepti cand cred ca nu sunt, de ce sa ii asigur ca intr-o zi totul o sa fie bine doar ca sa iasa din depresie, de ce sa le spun ca tin la ei doar ca se simta iubiti, de ce sa ii imprumut fara sa le cer banii inapoi, de ce sa stau cu ei doar ca sa nu se simta singuri, de ce sa rad la glumele lor doar pentru ca nimeni altcineva nu rade, de ce sa le ofer compasiune si intelegere degeaba?
So much for my Bitch of Steel reputation, desi mi-e dor de vremurile in care eram atat de rea si acra incat mai nimeni nu apela la mine pentru ajutor. Constiinta e cea mai jalnica latura a omului. Mi-e jena de acest nou statut de Iisus.

Si sa-mi fie cu iertare daca o sa ma auto-crucific in viitorul apropiat.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Anul Domnului 2003

Mesajde darkshines » Mar Sep 27, 2005 7:41 pm

Septembrie - Decembrie 2003, prea multe voci in atat de putine pagini
(Andrei, ridicandu-se): Ne-au spart gasca!
(Andreea, ridicandu-se): Buna, sunt un nimic, iar nimicul nu se are decat pe sine!
(Andrei, ridicandu-se): Atatia oameni destrabalati, dar problema este timpul!
(Ioana, ridicandu-se): Uneori cuvintele nu au sens!
(Andreea, in picioare, privind spre cer, cu durere in voce): Andreea cea sociabila e de fapt o jigodie!
(Ioana, intrerupand-o): Ma uit in oglinda si nu ma recunosc!
(Andrei o intrerupe la randul sau): Prietenii adevarati nu se lasa distrasi de problemele minore si misconceptiile aparute din senin...
(Ioana, din nou, rastindu-se): Nu mai vreau sa fiu eu, pentru ca eu nu sunt ceea ce vreau!
(Ana se ridica brusc): Am invatat sa nu mai am incredere in nimeni!
(Andreea cu lacrimi in ochi): Il ajut pe el pentru ca vreau sa ma ajut pe mine!
(George, privind catre ceilalti): Nu mi-au ramas decat propriile mele prostii, dar sunt ale mele si numai ale mele...
(Andrei se aseaza loc): Am luat trei la fizica, dar nimic nu ma poate opri din...
(Ana, resemnata, scanceste incet): Acum stiu ca trecem printr-o perioada ciudata...
(Andrei, de-abia auzit): Si nimic nu ne poate opri...
(Ioana, intrerupandu-l, tot soptit): Trebuie sa ne autocunoastem inainte se ne cunoastem intre noi...
(Andrei): Calul alearga, din nou si pentru totdeauna!
(Ioana, inlacrimata): Multi gresesc in a-si alege viciul, si de cele mai multe ori nu-l nimeresc pe cel...
(Ana, incet): ... Care i-ar fi putut salva...
(Ioana): Si atunci mi-am dat seama ca viata imi distrage atentia de la gandurile sumbre din mine...
(Andrei, scancind): Miruna e o tarfa!
(Ioana, intrerupandu-l): E responsabilitatea mea, imi asum toata vina!
(Ana): Si Luci mi-a spus ca sunt copil...
(Andreea): Nu suntem decat propriile noastre iluzii.
(George): Esti asa de complexa incat nici tu nu te mai intelegi...
(Ioana): Oamenii nu sunt semenii mei, sunt cei care ma judeca si ma pedepsesc.
(George, soptit, privind in jos): Nici noua nu ne-a mai ramas decat ceea ce suntem, si pana si acest moment il vom plange curand.

Se face liniste. Se ridica toti, privind confuz in jur.

(Toti, in cor): Ne e dor, ne e dor, de cum nu vom mai fi vreodata!

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Mesajde darkshines » Lun Oct 10, 2005 8:39 pm

ni·hil·ism (n-lzm, n-)
n.
1. Philosophy.
1. An extreme form of skepticism that denies all existence.
2. A doctrine holding that all values are baseless and that nothing can be known or communicated.


- Ce vrei de la mine?
- Nu ma vrei azi?

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Stoned.

Mesajde darkshines » Mar Oct 11, 2005 5:58 pm

Dupa prima luna de scoala s-au observat urmatoarele fenomene:
Am renuntat la cafea in favoarea ceaiului negru (a treia oara in viata mea de consumator de cafea), oricum efectele esspreso-ului de dimineata sunt nesemnificative avand in vedere ca nu reusesc sa dorm mai mult de 5 ore pe noapte.
Am mai lucrat ceva, urmeaza o colaborare cu revista Egophobia in numarul din octombrie si am inceput sa aspir la o cariera in publicitate. Design publicitar mai exact. Nici macar nu stiu de unde sa incep, dar ma descurc eu cumva.
Sunt mai palida ca niciodata si aproape la fel de vanata dimineata cand in jur de 6:30 plec inghetata spre scoala.
Jumatate din toate persoanele pe care le cunosc sunt atat de plictisitoare incat ar trebui sa se arunce. Da, de pe un pisc foarte inalt.
Nu, nu ma mai vrea azi. Eu cu ce ma mai amuz?
Pe celalalt eu nu il vreau azi.
Nici macar nu-mi plac Vama Veche.

Etc.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Crazy dirty faces.

Mesajde darkshines » Vin Oct 14, 2005 1:48 pm

Acum nu ma mai deranjeaza nimic decat lumea intreaga!
Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

No strings attached

Mesajde darkshines » Sâm Oct 22, 2005 4:47 pm

- Ai numarul meu, stii unde sa ma cauti.
- Ne vedem in alta viata, Ioana.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Mesajde darkshines » Sâm Oct 22, 2005 11:37 pm

M-am hotarat de azi ca lumea trebuie sa moara pentru a capata sens. Astazi m-am hotarat ca nimic nu exista, nici macar eu. Mi-am dat seama azi ca nu inteleg nimic si ca nimeni nu intelege de ce, cum si pentru ce. Nimic din ceea ce avem nu ni se cuvine. Iubirea nu exista. Dragostea e o minciuna. Inteligenta e intotdeauna o iluzie. Carnea, de fapt, nu e tangibila. Emotiile sunt o minciuna si o incercare disperata de gasi un motiv pentru actiunile tale. Aspiratiile? Inutile. Speranta? Doar un cuvant. Nimic, nimic, nimic. Nimicul ma inconjoara. Eu sunt nimic, tu esti nimic, el e nimic, noi suntem nimic...

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

O privire mai sumbra.

Mesajde darkshines » Mie Oct 26, 2005 2:53 pm

Nu sunt o deprimata fara speranta, intunecata si prea pesimista. Am si eu zile proaste, e inevitabil.
Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Fetita cu chibrituri.

Mesajde darkshines » Vin Noi 11, 2005 11:13 pm

Vineri seara, ora 10 si deja orasul este mort. Asfaltul este singur, patat de gropi si noroi dar nu si de alti pasi in afara de ai mei. Un singur tipat taie intunericul din cartierul Piata Noua, al unui saxofon in extaz, rasunand printre blocuri din Jazz. Ma opresc in dreptul intrarii, fixand usa de lemn cu privirea, o parte din mine dorindu-si cu disperare sa intre, ca o straina intr-o lume de straini, sa se aseze la primul scaun de la bar, sa ii spuna barmanitei: "Morfina cu gheata, te rog" si apoi sa soarba fiecare strop de viata de noapte din toti cei prezenti in bar culminand cu sufletul saxofonistului brunet. Dar nu intru, ramanand tintuita in fata usii in timp ce frigul ce mi-a cuprins lumea imi inteapa extremitatile. Si frigul poate fi un drog daca stii cum sa il fructifici si deodata imi amortesc degetele si ma simt ca si cum i-as fi comandat barmanitei doua shoturi; celalalta parte din mine ma tine in frig, anestezia cea mai ieftina si accesibila. Sunetul fermoarului desfacandu-se umple timid pauza muzicii de dupa usa si apoi saxofonul incepe din nou sa domine linistea. Ma lipesc de peretele rece, eliberata de geaca groasa si prea grea, mulandu-ma pe notele instrumentului ce canta aprins inauntru.

Plecasem din Bolta pentru ca nu imi mai ramasese nimic de facut. Andreea plecase de o ora, Andra era cu mine dar departe cu gandul, Betty si Irina nu ma intelegeau pentru ca muzica urla acoperindu-ne vocile, nimeni nu era acolo sa ma tina in brate fara cuvinte si berea se terminase de mult lasand in urma doar sticla goala ce ma deprima prin simpla sa imagine translucida. Plecasem pentru ca totul in acel loc era gol si rece, taios si neprimitor. Dar acum simteam caldura patrunzand in mine prin peretii Jazzului, saxofonistul brunet ma atingea incet pe brat, ma cuprindea in bratele lui fierbinti si imi spunea ca daca nu se termina cu bine inseamna ca nu s-a terminat. Imi apropii fata de betonul zidului si ii simt obrazul pe al meu si respiratia calda desfatandu-mi pleoapele inghetate. Frigul inceteaza, saxofonul canta in continuare, urcand si coborand incet peste corpul meu rigid si intunericul dispare in fata firmei luminoase pe care se citeste "Jazz Club". Ma las absorbita de caldura saxofonistului, a muzicii si a morfinei mele personale, prabusindu-ma langa acelasi perete. Inchid ochii rugandu-ma ca melodia sa nu se mai termine, ca imbratisarea sa nu fie intrerupta, ca arsura sa nu se mai vindece, ca frigul sa nu ma mai cuprinda, ca noaptea aceasta sa nu inceteze, ca viata sa nu se rezume, ca cicatricile sa nu se vada, ca pacatele sa fie iertate, ca izbavirea sa fie aproape, ca dragostea sa existe ... ca moartea sa fie usoara.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Hate yourself with style.

Mesajde darkshines » Lun Noi 21, 2005 2:29 pm

Rave parties and rock concerts, people pulling my strings like cheap threads on marionettes, let cheap beer flow into our veins as we come down this descending spiral, open the sky to recieve our cries as we take you down with us into our decomposing world, lie to me pretty, feed me plants and vitamins, tear my body to pieces, I want to float without it, I feel as if I am misplaced from every point of view, give me brutal guitar riffs stabbing at my heart and screw loose goa infiltrating my brain, UFOs from outerspace made from soiled silver plastic and rubber aliens are crashing above us, bartenders mock me when I say that I'm sorry, what should I be to just be left alone, pump up the bass, let's crack that new sound system, push me up against the wall that I've been pushed against so many times before and let's dance, polarize the hull the plating, beam me up scotty, I've had enough for one night, let's end this now.

Intotdeauna mi s-a parut mai usor sa-mi plang de mila si sa caut incurajari nerealiste decat sa fac ceva ca sa-mi rezolv problemele. Ce bine e sa fugi de responsabilitate. M-am saturat de cuvinte complicate si mini-naratiuni metaforice. Va spun simplu acum: sunt atat de trista.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Mesajde nestor » Mar Noi 22, 2005 12:17 am

The time is right to do it now
The greatest rock'n'roll swindle
The time is right to do it now

I just wanna play with my hand
Are you good enough for me
Hiya boys I'm the choosen one
Can't you fucking see
nestor
Junior Member
 
Mesaje: 5
Membru din: Lun Sep 26, 2005 4:14 pm
Localitate: IN ZONA

Mesajde nestor » Mar Noi 22, 2005 1:08 am

" "
nestor
Junior Member
 
Mesaje: 5
Membru din: Lun Sep 26, 2005 4:14 pm
Localitate: IN ZONA

1:34 Am

Mesajde darkshines » Lun Noi 28, 2005 1:39 am

You spend your whole life searching for one thing or another, trying to find an identity other than your insurance number or birth certificate, seeking fufillment or looking for someone to share your ideals with only to find that at the end of your all-consuming quest you're alone in bed, a lonely new age girl in a lonely backwater town, surrounded by so many things that you didn't really ask for; and it's 1:34 AM all over again.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Mesajde darkshines » Lun Noi 28, 2005 9:10 am

Mai intai Egophobia, apoi neocortex si acum feeder. I'm so excited!

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Cum sa-ti vinzi sufletul in 3 etape

Mesajde darkshines » Lun Dec 05, 2005 2:32 pm

Prolog: Casa mare, poate prea mare pentru a nu fi considerata opulenta, dar in acelasi timp placuta, domina suburbia linistita cufundata in ceata matinala. Stapanul casei, un barbat inalt, cu parul carunt si mustata bogata, iesi trantind usa in spatele sau si se indrepta spre casuta postala. Desi corespondenta sa nu se mai regasea decat in casuta de email de multi ani, spre surprinderea sa astazi auzi postarita anuntand venirea unei scrisori. Si intr-adevar, in mica cutie de tabla se gasea un plic cafeniu, mare si gros. Curios de ceea ce s-ar putea afla inauntru si mai ales de cine i-ar fi trimis o asemenea scrisoare, pleca cu plicul in mana in casa pentru a-l deschide impreuna cu nevasta sa. Inainte sa deschida usa insa arunca o privire mai atenta asupra lui si cu ochii mari citi numele expeditorului: Domnisoara Eva Chiriac; acel nume pe care nu-l mai pronuntase de atat de mult timp incat aproape ca incetase sa-i fie familiar.

Cum sa-ti vinzi sufletul in 3 etape: Intro
Diminetile, precum mai toate momentele existentei sale, erau plictisitoare. Aceeasi alarma o trezea la aceeasi ora fixa cand nici macar soarele nu se deranja sa rasara, pentru a avea timp sa-si execute toate miscarile mecanizate ce o pregateau pentru ziua ce urma sa inceapa. Patul sau era mic, ingust si inconfortabil, dar la 5:00 dimineata cand trebuia sa se desprinda din asternuturile sale de cel mai stins gri ii venea greu sa il paraseasca. Fara insa sa se planga, se ridica brusc, si isi urma programul. Mai intai dusul calai, caci boiler nu avea iar aprovizionarea cu apa calda era orice in afara de constanta, apoi cafeaua amara, garderoba monocroma si coafura insipida. Ceilalti pasi... atat de banali incat nici nu merita mentionati.

Autobuzul monoton cu drumul sau liniar o ducea incet inspre cladirea cea inalta si murdara de praf bucurestean unde avea sa isi petreaca urmatoarele 10 ore. Intra in sala mare, dar care parea supraaglomerata datorita randurilor parca nesfarsite de birouri si calculatoare si isi lua locul la masuta ingusta cu eticheta C3 unde o saluta ecranul albastru al calculatorului sau fidel. Nimeni nu observa prezenta ei, nimeni nu ridica ochii sa o vada intrand. De 2 ani aici isi petrecea fiecare jumatate de zi incercand sa castige destui bani pentru a-si intretine stilul de viata mediocru, neindraznind sa aspire catre finantarea vreunei placeri personale din putinii bani pe care ii primea. Ofta adanc si incepu sa calculeze venituri, impozite si alte numere inutile.

Seara pleca nu obosita cat mai mult deprimata, cu acelasi autobuz murdar pe drumul sau plictisitor, incercand sa nu se gandeasca la apartamentul gol si rece ce o astepta acasa. "Acasa", rase cu dispret in gand. 'Acasa' nu era acel bloc nenorocit, acele 3 camere vag mobilate, acele tevi sparte si usi scartainde. Se gandi la casa parintilor sai din provincie, la geamurile mari si camerele luminoase, la peretii imaculati si covoarele calduroase. La acei parinti ce au iubit-o atat de mult incat si-au investit tot timpul si banii in cresterea si educatia sa. Acei parinti ce isi faceau atatea planuri marete pentru fetita mica cu ochii mari si negri ce o protejau, ce au platit atata pentru ca micuta lor progenitura sa isi croiasca un drum glorios in viata, ce au sperat ca mandria lor nu era nefondata. Acei parinti ce-au fost atat de dezmagiti de ea apoi, ce-au renegat-o si abandonat-o intr-o lumea a lupilor flamanzi de inocenti, ce au uitat de fetita mica si bruneta a carui destin trebuia sa fie aurit. Acei parinti pe care nu-i mai vazuse de 4 ani atat de lungi.

Acasa? Acasa nu mai exista pentru ea. Cu banii sai putini nu putea sa isi permita nici un caine sau o pisica, i-ar fi fost mila sa chinuie un animal tinandu-l infometat intr-un apartament cufundat de cele mai multe ori in bezna. Nici dragoste nu i-ar fi putut darui, la fel cum nici o alta fiinta nu s-ar fi putut bucura de afectiune din partea ei. Era rece, ca de piatra iernatica, caci oricine s-a apropiat de ea se grabi se plece si astfel era singura de ani buni de zile. O inima sparta, lipsita de abilitatea de a iubi dupa atata singuratate neiertatoare. Ce om s-ar apropia de o lepadatura ca ea? Un nimic atat de gaunos, prea docila si inapta social, incapabila de relatii interumane. Un esec in cea mai pura forma, caci mediocritatea o tinea captiva; nu putea fi nici inger, nici demon, poate doar un purgatoriu uman.

Speranta, insa, moare ultima. Chiar si in cele mai inacrite fiinte. Si Eva, caci asa o chema, spera in continuare. Nu la o iesire, o scapare din acel gri in care fusese condamnata sa traiasca, ci la o alinare, cineva care sa-i alunge singuratatea. Cineva care sa-i fie atat mama si tata cat si prieten loial, confesor, mantuitor. Cineva care sa-i dea, cu adevarat, viata.

Eva statea in fata calculatorului sau, ca in oricare alta zi a oricarei alte saptamani si tasta incet, navigand pe Internet. Ecranul se umplu la un moment dat cu pagini intregi de scris, esee, poezii si naratiuni scurte, atat de aprinse incat simti o scanteie in spartura dintre artriile sale si aproape ca incepuse sa-i curga iar sangele prin vene. O emotie indefinibila o cuprinse, spulberand zidurile ce ii tineau cuvintele captive in suflet si ajungand la sfarsitul paginii gasi un rand ce scria simplu: "bogdan@nimic.ro".

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Mesajde darkshines » Lun Dec 05, 2005 3:17 pm

Cum sa-ti vinzi sufletul in 3 etape: Faza I

Se hotara ca acest miracol din hyper text nu poate fi lasat nefructificat si ca, poate, tot ce patimise in ultimii sai ani de viata ar fi putut fi rascumparat prin aceasta dovada ca in fapt, nu era singura. Entuziasmata pentru prima oara dupa prea mult timp de indiferenta, se puse pe scris un mail catre acea adresa de la care proveneau textele ce reusisera sa o trezeasca din ceata ce-i era viata.
Draga Bogdan,
In primul rand vreau sa iti spun ca nu stiu cine esti si nu vreau sa te cunosc; nu vreau sa crezi ca imi doresc ceva de la tine, ca urmaresc ceva anume sau ca am motive ascunse. Vreau sa cred insa ca iti citesti mesajele, ca iti pasa de ele si ca iti va pasa si de acesta, pentru ca, Bogdan, noi doi suntem la fel. Noi suntem vii, suntem atat de mult pe dedesubtul unei aparente banale, suntem ascunsi in aceleasi santuri adanci ce ne brazdeaza sufletele, suntem atat de asemenea incat am putea fi chiar una si aceeasi persoana. Eu ti-am citit textele, Bogdan, ti-am vazut inima, ti-am vazut spartura din ea, precum o simt pe-a mea in fiecare zi arzandu-mi in piept, si de aceea vreau sa-mi stii si tu durerea si frustrarea; iti multumesc pentru cuvintele ce mi-au redat simtirile prin increderea pe care ti-o dovedesc scriindu-ti ce va urma...


Si i-o dovedise. Ii scrisese o confesiune atat de indurerata, atat de plina de culoare si patima, caci tot ceea ce nu simtise in amorteala ultimilor cativa ani explodase in ea si cauta sa iasa cat mai repede din spatiul stramt al corpului ei . Ii descrisese singuratatea sa pana la ultima lacrima sarata ce ii patase ultima data tastatura, de la cel mai mic fir de tristete ce ii intepa toracele de atatea ori in noptile pustii din apartamentul sau intunecat, ii incredintase toate frustrarile, depresiile si angoasele sale ce se eliberasera din lanturile indiferentei. Apasa un buton si cu un click, tot ceea ce simtise parasise ecranul, calculatorul, camera, apartamentul.

Putini oameni ajung la varsta de 24 de ani sa isi traiasca viata cum vor. El insa, era un norocos, stiuse asta din ziua in care se nascuse. Abil, carismatic si cu o capacitate incredibila de disimulare, era prototipul omului de succes in societatea postmodernista. Cu o facultate de Jurnalism incheiata cum laude in urma catorva nopti de studiu si caracterului sau speculant, Bogdan Dumitrescu era acum independent financiar de parintii sai lucrand ca redactor la un ziar foarte bine cotat, permitandu-si o viata aproape perfecta. Insa Bogdan nu se multumea niciodata cu ce obtinea. In fiecare zi dorea mai mult, nesatul de bani, femei sau bautura. Dar fetishul sau adevarat era popularitatea si isi visa numele scandat in toata lumea, iar megalomania sa exagerata nu ii aducea decat nemultumiri. Era frustrat de faptul ca nu putea sa fie totul pentru toti, ca nu putea fi o putere a lumii prin sine insusi, ca nu putea fi o stea pe Hollywood Boulevard.

Ajuns acasa obosit dupa o zi lunga de baut bere scumpa impreuna cu prietenii sai de la ziar se hotara ca o ultima actiune inainte de cea de a se arunca in pat sa fie aceea de a-si verifica inboxul. Printre zeci de mesaje inutile de la munca, unul singur ii trezise interesul: "semnat, Eva". Il citi pe nerasuflate, sceptic mai intai, dar apoi din ce in ce mai prins in cuvintele aproape magice ce ii explicau suferintele acestui tanar esec. Il reciti cu pasiune, sorbind fiecare fraza incarcata cu regret si nostalgie. Dupa ore intregi petrecute in fata acelui email Bogdan se culca fericit inchipuindu-si ce viata mizerabila ar fi trebuit sa aiba aceasta fata dupa confesiunea sa patetica si simtindu-se mult mai norocos ca de obicei.

A doua zi pentru Bogdan se dovedi a fi incredibila; pofta sa de viata crescu, privea lucrurile cu mai mult entuziasm de parca s-ar fi trezit la viata dupa un somn indelung in nepasare. Energia il coplesea, era vesel cu zambetul larg si parca si vocea sa devenise mai vie. Gandul ca exista persoane atat de jalnice in aceeasi lume cu el actionase ca un tonic, si incepu sa isi aprecieze existenta cu atat mai mult cu cat nu isi putea inchipui cum ar putea fi altfel. Ca Eva. Acea Eva trista si gri ascunsa in spatele unei adrese anonime de email. Dupa o zi plina de satisfactii, printre care chiar si ultimul minut petrecut in biroul sau imaculat, Bogdan se intoarse acasa mai putin euforic decat la primele ore ale diminetii. Precum orice tonic se consuma treptat in organism, asa satisfactia unei vieti atat de bune in comparatie cu a Evei se pierdu in sufletul sau, si precum un drogat in sevraj simtea nevoia chinuitoare de a se simti din nou fericit.

(...to be continued...)

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Cum sa-ti vinzi sufletul in 3 etape

Mesajde darkshines » Lun Dec 05, 2005 5:58 pm

(...)

Disperat, incerca de nenumarate ori sa reproduca acea mandrie personala si infatuare cu propria-i viata ce il animase intreaga zi, dar toate incercarile lui fura destinate esecului. "Esecului!" exclama in gand. Isi indrepta privirea spre calculatorul care parca ii clipea conspirativ si se repezi la tastatura.

"Draga Eva,
Sunt uimit de cuvintele tale. Sunt uimit de cat de asemenea suntem, ai dreptate, intr-adevar. Suntem suflete-pereche si este evident ca soarta a facut astfel incat sa ne intalnim, chiar si in acest spatiu virtual. Increderea pe care mi-ai acordat-o nu a fost in van, iata ca te-am citit, te-am inteles, te-am plans si te-am iubit. Eu sunt aici pentru tine, scrie-mi oricand, caci cuvintele tale nu vor fi irosite fara a fi simtite mai intai.

Bogdan.


Isi revizui mesajul si il expedia. Se gandea deja cu anticipatie la ceea ce dulcea si jalnica Eva ii va trimite si cat de bine se va simti dupa ce-si va injecta cuvintele ei induiosatoare in universul lui perfect. Ah, ce cruda trebuie sa-i fie viata acelei fete, dar traim intr-o lume egoista, intr-o lume de lupi, iar Bogdan stia ca locul sau este in fruntea haitei.

Eva gri, patetica Eva, se aseza la calculator stiind deja ca-si va gasi inboxul pustiu ca intotdeauna, dar spre surprinderea ei, titlul unui mesaj nou aparea scris ingrosat in varful listei: "Eva!". Crezand ca viseaza ezita sa-l deschida, preferand sa ramana cu privirea tintuita pe ecran si mana tremuranda pe mouse. Cateva minute mai tarziu, incurajata si inaltata de cuvintele mieroase ce-si facura loc in sufletul sau, incepu sa-i scrie un raspuns.

...Sa fi fost oare adolescenta cand atat eu cat si persoanele din jurul meu si-au dat seama ca masca de aur ce o purtam nu era decat poleiala? Sa fi fost facultatea ce m-a dat de gol? Sa fi fost depresia care m-a aruncat in banal? Si dupa toate acestea... sa fi fost banalul ce mi-a scarbit parintii?...

...Am fost aruncata, ca un gunoi, un suflet uzat, nepotrivit pentru lumea din care ar fi trebuit sa fac parte...


Si Bogdan astepta, in capatul celalalt al Bucurestiului, calea sa spre fericire pavata cu lamentarile acelui timid si trist rebut.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Cum sa-ti vinzi sufletul in 3 etape

Mesajde darkshines » Lun Dec 05, 2005 9:22 pm

Cum sa-ti vinzi sufletul in 3 etape: Faza a II-a

Diminetile, precum toate momentele zilelor lui, erau frenetice. Intotdeauna se trezea mai tarziu decat trebuia, intotdeauna isi lasa alarma sa sune in timp ce se mai bucura de cateva minute de motaiala pentru ca apoi sa alerge prin apartamentul sau spatios in cautarea pantofilor, pantalonilor si mapelor. Dar in dimineata cu pricina, nici nu trebui sa deschida ochii, caci asteptase toata noaptea cu ochii pironiti in ecran un semn ca Eva i-ar fi raspuns. Inainte de rasarit, isi primi semnul dorit si nu ii trebuira mai mult de 20 de secunde pentru a se infige in tastatura. Ii citi scancetele virtuale Evei precum ii citise primul strigat de ajutor, cu fiecare abandon al fetei lui i se largea zambetul, cu fiecare depresie ce-i incoltea in spirit lui ii sclipeau mai aprins ochii. Se simti revigorat la sfarsitul lecturii, se simti cu atat mai bun decat probabil ca era si cu atat mai nepasator in fata defectelor vietii sale.

Bogdan era un om generos, in deosebi cu prietenii sai pe care ii cinstea aproape in fiecare seara in barurile lor preferate si pe care ii ducea acasa cu masina cand erau prea intoxicati pentru a putea conduce. Si pentru ca acesti dragi prieteni nu ii intelegeau euforia, si pentru ca dorea sa isi vada amicii fericiti si pentru ca nu vroia sa fie singurul sufocat de vinovatia pe care o simtea atunci cand efectul emailurilor se atenua, Bogdan se hotara sa le impartaseasca tovarasilor sai secretul bunei sale disopozitii. Cate o copie a mesajului Evei isi facu loc in toate inboxurile din sediul ziarului, cate un oftat al fetei in fiecare zambet al angajatilor, cate un scancet in fiecare raza de soare orbitoare ce patrundea vesela printre jaluzelele scumpe ale birourilor. Soaptele rostite la coltul automatul de sucuri si biroul cu esspresor formau o singura voce ce rasuna precum clopotei in intreaga cladire: "Ce viata jalnica trebuie sa aiba aceasta fata... ce viata frumoasa avem!"

Insa Bogdan, carismaticul si abilul Bogdan, era inca din facultate un speculant. Si deodata se intreba cat de sus ar urca daca ar impartasi aceasta senzatie nu numai celor de la munca, cuceriti de mult timp de farmecul unei vieti atat de aproape de perfectiune in comparatie cu povestea rebutului la care tot biroul se abonase prin acelasi sarmant Bogdan, ci tuturor celor ce se simteau frustrati, nemultumiti si dornici de mai mult, precum el. Sa le arate tuturor ce generos e el sa-si impartaseasca noua morfina literara cu tot restul disfunctionalilor lumii. Isi vedea visul maret implinit, se visa deja rege. Iar Eva cea gri si rece avea sa-l propulseze cu un pas mai aproape de coroana.

Existenta Evei se redusese la aceleasi trei incaperi imbibate de miros de mucegai si animate doar de firele de praf ce se agitau deasupra caloriferului vechi. In fata calculatorului, zi si o mare parte din noapte, Eva scria. Ii scria lui Bogdan de cateva ori pe zi, de fiecare data cand intre coaste simtea o noua impunsatura de nostalgie sau un junghi de singuratate. Serviciul si-l parasise de trei saptamani desi nimeni nu-i observase absenta pentru ca salariul mic inca isi mai facea aparatia pe cardul sau prafuit. Televizorul pitic din spatele sau nu mai statuse aprins un minut de doua saptamani, caci Evei ii era frica de o factura prea mare pentru venitul ei minor, astfel ramanand fara curent si fara singura sa legatura cu Bogdan, singura sa pasiune, singurul lucru care o facea sa isi simta tamplele zvacnind sau bataile inimii rasunand vag in toracele sau ingust. Astfel in liniste deplina alungata doar de sunetul tastatului sporadic, Eva isi expedia viata prin email, kilobyte cu kilobyte.

La o saptamana dupa premiera rubricii "Pastila Neagra" in ziarul lui Bogdan, nu se mai gasea un exemplar in toata capitala. Toti bucurestenii, de la elevii ce abia reusisera sa stapaneasca arta cititului pana la ultimii pensionari care abia distingeau literele pe foaie, vanau acele paragrafe sfinte, acele lamentari anonime a unei fete ce era, in fapt, o ratata, dar ale carei cuvinte ii captivau si ii faceau mai buni. Acel tonic, acel drog, le infiltrase lumea, il indrageau, il pierdeau si apoi il cautau din nou, precum un dependent isi cauta dozele disperat; asa se cauta numarul din Octombrie a ziarului carismaticului de Bogdan. Acel nimic, acel rebut reusise inconstient in a controla, prin nefericirea ei, atatea destine perfecte.
"Mami, ce bine ca suntem noi si nu in locul ei..."
"Ai auzit, Mihai, ma bucur ca am viata asa reusita..."
"Chiar daca mai am doar 3 ani de trait, macar ii traiesc cum trebuie, nu in locul fetei aceleia..."
Si toate vocile suierau la unison deasupra Bucurestiul: "Ce viata jalnica trebuie sa aiba aceasta fata... ce viata frumoasa avem!"

Poate ca daca ar fi vrut, Bogdan ar fi putut opri haosul ce se anunta la usa capitalei din timp, insa atunci ar fi fost deja prea tarziu.

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

Cum sa-ti vinzi sufletul in 3 etape

Mesajde darkshines » Sâm Dec 10, 2005 12:21 am

Cum sa-ti vinzi sufletul in 3 etape: Faza III

Apartamentul era cuprins de o bezna vascoasa precum smoala, aerul inchis atarnand greu deasupra ei. Lumina monitorului ii scalda fata in culori pale, trasaturile sale monotone de-abia distingandu-se de intunericul atotcuprinzator. Jaluzelele ieftine acopereau calvarul ce se desfasura dupa bariera geamurilor sale crapate; blituri puternice si luminile reflectoarelor dansau ca supernovele pe blocul gri al Evei, sute de fotografi inghesuindu-se sa fotografieze fereastra dupa care se ascundea acea salvare a intregii lumi, acea mediocritate ce le aducea fericirea cu fiecare cuvant tastat, zeci de reporteri vorbind in acelasi timp despre faimoasa pastila neagra ce o astepta intreaga lume pentru inca o doza de entuziasm si pofta de viata.

In sufrageria stramta, ce parea si mai inchisa in intunecimea periferiei bucurestene, Eva isi aprinse televizorul pentru cateva secunde.
"-Buna seara, Romania, corespondenta noastra Andreea Varabdiev se afla in fata blocului "Fetei Mister", cum a fost poreclita de catre cititorii sai, Eva Chiriac, asteptand sa ne dea detalii despre evenimentul cel mai asteptat al acestei seri. Andreea?
-Buna seara Bucuresti, buna seara Romania! Intr-adevar, lumea intreaga asteapta cu sufletul la gura ultima pastila neagra a domnisoarei Eva Chiriac, ce va fi transmisa in direct in momentul lansarii pe 7 posturi romanesti, nenumarate internationale si peste 120 de site-uri de Internet! Desi acum sase luni ne puteam bucura de cate o pastila neagra de 7 ori pe saptamana, uneori chiar mai des, in ultimele 2 luni numarul confesiunilor a devenit din ce in ce mai mic ceea ce a lasat intregul mapamond in lipsa acuta de satisfactie personala. Aceasta lipsa a constituit cauza principala a nemultumirilor cetatenilor Romaniei luna aceasta si in special a scandalurilor provocate de insuficienta de ziare "Mantuirea" de unde se preleva aceasta rubrica. Suntem in fata blocului domnisoarei Chiriac si asteptam emotionati un semn dinauntrul apartamentului..."

Privea cursorul ce clipea furios in casuta in care avea sa-si mai verse o parte din tristete si incerca sa-si caute cuvintele. In mintea sa, dar mai ales in spartura din sufletul sau, nu gasi nimic ceea ce ar fi putut lua forma. Se uita pentru o clipa la jaluzelele iluminate sporadic de un blit mai indraznet si apoi isi ciuli urechile la televizorul din camera alaturata. Ochii i se oprira din nou asupra emailului gol. Gol. Precum ea. In acel moment isi dadu seama ca nu mai avea ce sa le dea. Era goala, precum credea ca fusese dintotdeauna; singurul sau lucru de pret dupa citirea gandurilor lui Bogdan erau suferintele ce ii inundasera indiferenta, depresiile latente de-abia atunci simtite cu adevarat, si pana si pe acestea si le expediase unui necunoscut cu usurinta unui singur click. Frustrarile sale nu mai erau ale ei, erau ale intregii lumi sa le foloseasca precum energizante ieftine si apoi sa le arunce impreuna cu ziarul acela blestemat. Fiece gand sumbru ii era televizat, recitat de cei mai de seama poeti si apoi uitat a doua zi cand efectul sau in inimile fericite ale celorlalti era consumat. Isi dadu seama ca tot ceea ce avusese vreodata de oferit, furia si mahnirea, era deja dat.

O ultima privire inspre geamurile ce se aprindeau difuz din cand in cand si realiza ca aceasta eliberare ce era, de fapt, o condamnare la indiferenta de dinainte, nu mai putea continua si degetele tastara fara cooperarea sufletului:
"Adio" nu e cel mai bun cuvant, dar e primul care imi vine in minte. Si cu un alt facil click, dezamagi o lumea intreaga.

In numai cateva momente, bliturile nesimtite murira, vocile reporterilor se stinsera fiind inlocuite de vaiete, gemete si urlete. Strigate de nemultumire inundau cartierul monocrom al Evei invaluit in pacla neagra a noptii. Jaluzelele facura loc trosnind pietrelor ce navaleau asupra geamurilor sale modeste. Eva cea firava si monotona se refugia infricosata sub birou intr-o pozitie aproape fetala. Urechile ii plesneau, de parca intregul vuiet al revoltei mondiale ii invada dormitorul ingust.

In intreg Bucurestiul vocile locuitorilor, de la cei mai inocenti elevi de clasa I pana la cei mai slabit pensionar, se ridicau deasupra blocurilor intr-un strigat furios: "Ardeti vrajitoarea insolenta, ce-a indraznit sa ne rapeasca fericirea pastilei negre! Ardeti vrajitoarea..."

To speak is to be silent
The concept is dead. There's nothing death should interrupt,
I went to bed last night with one sip left in the cup.
Avatar utilizator
darkshines
 
Mesaje: 2260
Membru din: Joi Aug 02, 2001 11:00 pm

AnteriorUrmătorul

Înapoi la Scrieri, ganduri si jurnale

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 4 vizitatori