Nu cred ca am mai zis asta vreodata, sau cum o zic acuma, dar, te urasc!
De ce te urasc?
Nu itzi pasa, pentru ca te gandeshti tot timpul numai shi numai la tine, te joci cu ceilatzi de parca ar fi pionii tai shi nu te intereseaza altceva decat persuana ta.
Shtii sa provoci confuzie, sa creezi tensiune, pentru ca apoi sa'tzi fie numai tzie bine. Shi eu continui sa trec peste asta.
Nu de asta te urasc, ci pentru ca shtii ce sperantze distruse am, shi , cu tuate astea, itzi batzi joc de ele.
She says she'd sell her angel for a dream...
de kahlan » Sâm Dec 25, 2004 10:08 am
M'am trezit. E Ajunul Craciunului.
Ma ridic in capul oaselor pentru a'mi da seama ca am nevoie urgenta de doo lucruri: un nurofen shi cafea. Apa nu mai am in sticla de langa pat, asha ca ma duc in bucatarie, le urez buna dimineatza alor mei shi imi iau cafeaua. Iau shi nurofenul shi ma duc la mine in camera. E Ajun shi e dezordine. Nu ca ash fi facut acum doo zile curatzenie.
E intuneric in camera, dar mi'e lene sa tra zaluzelele, mi'e lene sa ma ridic de pe scaunul asta.
Acum ceva ani, pe vremea asta, eram in fatza bradului de Craciun ma uitam ca cadouri am primit de la Mosh Craciun shi, deoarece ele constau mai mult din jucarii, le puneam in functziune.
Stau acum shi ma uit la poze de Craciun, de cand eram mica. Ce magic era totul, bradul inaaaalt, la care abia abia ajungeam la jumatate, cu beteala stralucitoare globurile cu sclipici.Acum ajung sus de tot la brad, cat sa ii pot pune varful, dar tot ma mai ashez pe jos pentru a'l privi de sus. Ce fericita eram, in lumea aia a mea. Multe dintre jucarii le'am stricat, sau le'au aruncat ai mei , pentru ca cica ash fi prea mare pentru asha ceva. Din fericire, cateva jucarii s'au pastrat.
Unul dintre primele cadouri pe care ash putea sa mi le amintesc ar fi un urs din plastic, care se invartea shi canta. Prin cate imbaieri, vopseli, stat in praf shi in frig a trecut saracul, nici nu vreau sa ma gandesc. Dar e intreg, deshi nu mai canta, mai scuate nishte acorduri triste shi false daaca il zgaltzai un pic. A ragushit shi el...
Tzin minte ca ma uitam la televizor, la desene animate, shi vroiam anumite jucarii de acolo. Multe nu se puteau, atat din cauze financiare, cat shi din cauza ca nu se gaseau pe la noi. Dar, de cele mai multe ori, ceea ce primeam imi placea mai mult ca ceea ce vedeam oriunde in alt loc. Asha am patzit cand am primit un microfon de jucarie, care canta shi el, tzinandu'mi shi mie locul. A fost printre jucariile mele preferate. Acum, in cazul in care il mai am, sta ruginit pe undeva, prin balcon, intr'o cutie.
Shi au mai fost.. de la mobila miica miica din care imi faceam o casa, pana la fel de fel de animalutze de plush, de la seturi de bucatarie(macar in juaca imi placea) pana la mingii sau altele.
Am avut mai multe bucurii din partea lui Mosh Craciun decat dezamagiri, deh, pe atunci, era altfel. Acum ahtept sa vad ce va zice, shi daca imi va asculta dorintzele sau imi va spune ca sunt prea mre sa mai fac asta.
Zilele astea vedeam parintzii prin magazine, unii agitandu'se sa gaseasca ceva ce sa le fie pe plac copiilor, altzii luand la intamplare. Vedeam copii ducandu'se la Mosh Craciun sa ii spuna o poezie. M'am gandit ca asha eu am mers o singura data in viatza mea, shi anume la cresha. M'am gandit ca nu e cinstit, asha ca am mers shi eu. I'am cantat shi mi'a dat boambuane. Tot copil sunt, tot copil voi fi.
Ma ridic in capul oaselor pentru a'mi da seama ca am nevoie urgenta de doo lucruri: un nurofen shi cafea. Apa nu mai am in sticla de langa pat, asha ca ma duc in bucatarie, le urez buna dimineatza alor mei shi imi iau cafeaua. Iau shi nurofenul shi ma duc la mine in camera. E Ajun shi e dezordine. Nu ca ash fi facut acum doo zile curatzenie.
E intuneric in camera, dar mi'e lene sa tra zaluzelele, mi'e lene sa ma ridic de pe scaunul asta.
Acum ceva ani, pe vremea asta, eram in fatza bradului de Craciun ma uitam ca cadouri am primit de la Mosh Craciun shi, deoarece ele constau mai mult din jucarii, le puneam in functziune.
Stau acum shi ma uit la poze de Craciun, de cand eram mica. Ce magic era totul, bradul inaaaalt, la care abia abia ajungeam la jumatate, cu beteala stralucitoare globurile cu sclipici.Acum ajung sus de tot la brad, cat sa ii pot pune varful, dar tot ma mai ashez pe jos pentru a'l privi de sus. Ce fericita eram, in lumea aia a mea. Multe dintre jucarii le'am stricat, sau le'au aruncat ai mei , pentru ca cica ash fi prea mare pentru asha ceva. Din fericire, cateva jucarii s'au pastrat.
Unul dintre primele cadouri pe care ash putea sa mi le amintesc ar fi un urs din plastic, care se invartea shi canta. Prin cate imbaieri, vopseli, stat in praf shi in frig a trecut saracul, nici nu vreau sa ma gandesc. Dar e intreg, deshi nu mai canta, mai scuate nishte acorduri triste shi false daaca il zgaltzai un pic. A ragushit shi el...
Tzin minte ca ma uitam la televizor, la desene animate, shi vroiam anumite jucarii de acolo. Multe nu se puteau, atat din cauze financiare, cat shi din cauza ca nu se gaseau pe la noi. Dar, de cele mai multe ori, ceea ce primeam imi placea mai mult ca ceea ce vedeam oriunde in alt loc. Asha am patzit cand am primit un microfon de jucarie, care canta shi el, tzinandu'mi shi mie locul. A fost printre jucariile mele preferate. Acum, in cazul in care il mai am, sta ruginit pe undeva, prin balcon, intr'o cutie.
Shi au mai fost.. de la mobila miica miica din care imi faceam o casa, pana la fel de fel de animalutze de plush, de la seturi de bucatarie(macar in juaca imi placea) pana la mingii sau altele.
Am avut mai multe bucurii din partea lui Mosh Craciun decat dezamagiri, deh, pe atunci, era altfel. Acum ahtept sa vad ce va zice, shi daca imi va asculta dorintzele sau imi va spune ca sunt prea mre sa mai fac asta.
Zilele astea vedeam parintzii prin magazine, unii agitandu'se sa gaseasca ceva ce sa le fie pe plac copiilor, altzii luand la intamplare. Vedeam copii ducandu'se la Mosh Craciun sa ii spuna o poezie. M'am gandit ca asha eu am mers o singura data in viatza mea, shi anume la cresha. M'am gandit ca nu e cinstit, asha ca am mers shi eu. I'am cantat shi mi'a dat boambuane. Tot copil sunt, tot copil voi fi.
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Lun Dec 27, 2004 4:06 pm
I tried to be perfect , it just wasn’t worth it, things could never be so wrong.
Nu’mi pare rau.
M’am trezit, apoi am incercat sa adorm din nou, dar nu am reushit.Am renuntzat shi la incercarea de a adormi, m’am dus, mi’am luat cafeaua, cu mama spunandu’mi in urma mea ca imi face rau. Eh, shi ce daca acum..
Peste cateva minute vine la mine in camera sa imi spuna ca azi ieshim. Ma imbrac, apoi ma schimb, dandu’mi seama ca e mult prea cald pentru geaca de ger shi caciula. Daca nu era de mers la doctor, nu faceam asta. Dupa doctor, ma plimba dupa cumparaturi, ba dupa una, ba dupa alta, de imi vine sa ma opresc in mijlocu strazii. In magazine, o caldura de nesuportat. In magazine vanzatuarele imi dovedesc cu cea mai mare ushurintza ca mai exista destui uameni sictiritzi pe lumea asta. Fel de fel de maruntzishuri inutile dar dragutzele la prima vedere prin vitrine, haine din ce in ce mai stralucituare, ca deh, vine revelionu.
-cu ce te imbraci de revelion?
-pai, nush cu ce, voi vedea
-ai cu ce?
-conteaza?
-da, conteaza.
-pai, nu cred ca ma imbrac ca anul trecut, asta ar fi chiar culmea. Voi vedea. Daaca nu gasesc, ma duc in trening.
Ne’am uitat prin vitrine dupa o bluza. Mult prea scumpe, shi mult prea kitchsuase, prefer sa raman la varianta treningului. Drum dupa drum, car sacoshele, simt in mine ca le’ash arunca cat colo shi ash fugi de tot. M’am saturat de hainele mele, de liceul meu, de camera mea cu dezordinea ei cu tot, de patul meu in care nu pot sari pentru ca e ca betonu, de peretzii din jurul meu. M’am saturat de tot ce e de jur imprejurul meu, m’am saturat de ceea ce fac, m’am saturat de mine.
Am ajuns acasa, am despachetat, am pus totul la locul lui, dand drumul la muzica. Mai mult nu am cerut.
Am I drownin, am I drownin, am I fadin away or am I turning up to all the things that made me this way...
apare mama:
-ioana, fa shi tu o mama fericita, opreshte muzica
(o opresc)
apoi, tot ea, spre motan:
-hai sa facem o pisica fericita, hai sa’tzi dau ceva bun de mancare, sa vezi ce tzi’am luat!
erm, am I missin something here?
Ma duc la mine in camera, ma ashez pe jos sprijinindu’ma cu spatele de perete, shi deschid punga de chipsuri cumparata azi. Patetic, nu? Imi inec amaraciunea intr’o punga de chipsuri. Stau shi ma gandesc, in dezordinea care ma inconjoara. Stau shi ma gandesc, de ce mai sunt aici?
Nu’mi pare rau. Am mintzit.
Nu’mi pare rau.
M’am trezit, apoi am incercat sa adorm din nou, dar nu am reushit.Am renuntzat shi la incercarea de a adormi, m’am dus, mi’am luat cafeaua, cu mama spunandu’mi in urma mea ca imi face rau. Eh, shi ce daca acum..
Peste cateva minute vine la mine in camera sa imi spuna ca azi ieshim. Ma imbrac, apoi ma schimb, dandu’mi seama ca e mult prea cald pentru geaca de ger shi caciula. Daca nu era de mers la doctor, nu faceam asta. Dupa doctor, ma plimba dupa cumparaturi, ba dupa una, ba dupa alta, de imi vine sa ma opresc in mijlocu strazii. In magazine, o caldura de nesuportat. In magazine vanzatuarele imi dovedesc cu cea mai mare ushurintza ca mai exista destui uameni sictiritzi pe lumea asta. Fel de fel de maruntzishuri inutile dar dragutzele la prima vedere prin vitrine, haine din ce in ce mai stralucituare, ca deh, vine revelionu.
-cu ce te imbraci de revelion?
-pai, nush cu ce, voi vedea
-ai cu ce?
-conteaza?
-da, conteaza.
-pai, nu cred ca ma imbrac ca anul trecut, asta ar fi chiar culmea. Voi vedea. Daaca nu gasesc, ma duc in trening.
Ne’am uitat prin vitrine dupa o bluza. Mult prea scumpe, shi mult prea kitchsuase, prefer sa raman la varianta treningului. Drum dupa drum, car sacoshele, simt in mine ca le’ash arunca cat colo shi ash fugi de tot. M’am saturat de hainele mele, de liceul meu, de camera mea cu dezordinea ei cu tot, de patul meu in care nu pot sari pentru ca e ca betonu, de peretzii din jurul meu. M’am saturat de tot ce e de jur imprejurul meu, m’am saturat de ceea ce fac, m’am saturat de mine.
Am ajuns acasa, am despachetat, am pus totul la locul lui, dand drumul la muzica. Mai mult nu am cerut.
Am I drownin, am I drownin, am I fadin away or am I turning up to all the things that made me this way...
apare mama:
-ioana, fa shi tu o mama fericita, opreshte muzica
(o opresc)
apoi, tot ea, spre motan:
-hai sa facem o pisica fericita, hai sa’tzi dau ceva bun de mancare, sa vezi ce tzi’am luat!
erm, am I missin something here?
Ma duc la mine in camera, ma ashez pe jos sprijinindu’ma cu spatele de perete, shi deschid punga de chipsuri cumparata azi. Patetic, nu? Imi inec amaraciunea intr’o punga de chipsuri. Stau shi ma gandesc, in dezordinea care ma inconjoara. Stau shi ma gandesc, de ce mai sunt aici?
Nu’mi pare rau. Am mintzit.
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Joi Dec 30, 2004 4:04 pm
Vin zilele acelea cand simtzi ca mai bine dormeai cateva ore in plus.
Initzial duormeam frumos shi bine, dar intra in camera mea o silueta care incepe sa'mi stranga hartiile shi fel de fel de chestii foshnituare de pe biroul meu, evident trezindu'ma.
-ce ee mamaa?
-caut penseta
-nu e la mine
-aa, bine..
Ma chinui sa ma trezesc shi sa ma dau jos din pat, vremea nu ma face decat sa ma bag la loc sub patura. Intr'un final ma decid sa ma uit pe geam shi sa vad norii cenushii care parca se strang special la geamul meu, sa'mi faca mie'n ciuda. Stava'r in gat, cand avetzi de gand sa datzi ninsuare?
Ies din camera, fiind intampinata de mama, care ma anuntza ca are treaba cu mine, shi azi. Imi mai aminteshte de chestia asta de cateva ori, asha ca in cele din urma ma simt, shi plec la cumparaturi, cu ditamai lista.
Ma duc fara umbrela, da ploo, asha ca imi mai ridic gulerul de la geaca, in trag shapca mai bine pe cap, shi regret ca mi'am luat adidashii. Las sa ma ploo pe drum, uitandu'ma la uamenii grabitzi de pe strada, la fetele tzinandu'se de bratz shi plimbandu'se cu o umbrela pe strada, gasind demna de comentat tzinuta mea, cu tuate astea, ma las purtata de ganduri, pluaia de obicei imi da de gandit sau de dormit.
Cum a dooa varianta era cam imposibila in imprejurarile date, meditam asupra diversor lucruri, mai mult sau mai putzin legate de problemele mele existentziale. Am fost scuasa din transa de un shofer care a binevoit sa treaca pe langa trotuar cu mashina, stropindu'ma per total shi patzial stanga. Boon, sa vezi cat o sa cresc acuma.
Cand ajung la locul cu pricina imi dau seama ca am facut drumul degeaba, deci ma intorc, shi am duc la cumparaturile propriu zise, ajung acasa chinuita, uda, mormoloc shi cu sacoshele in bratze, fiind gata gata sa las cartofii pe scari.
Ma schimb, pun hainele la uscat, shi ma apuc de alte trebi casnice, mai mutl sau mai putzin pacute. Cand am shi eu pauza, apar framiu shi cumnatamea. Framiu preia controlu la calculator, eu ma duc in sufragerie , unde era se purta o discutzie la care nu eram atenta, stau pe canapea, ma uit absent la tv, sunt intrebata daca sunt suparata, raspund ca nu, iar sunt absenta o perioada. Cand incerc sa fiu atenta, imi dau seama ca de fapt discutzia ma ametzeshte, asha ca ma intorc in camera mea shi ma bag sub plapuma.
Maine e revelionu'. Ma duc la Oli, sper sa ma distrez shi eu, macar un pic, eh, mai bine decat sa stau acasa shi sa ma uit la teve, puate o sa am noroc shi n'o sa'mi para rau. A mai trecut un an, unul dintre cei mai grei ani ai mei.
Am descoperit multe, am aflat multe, am invatzat multe. M'am schimbat, puate mi'a mai venit mintea la cap, am mai trecut prin cateva experientze de viatza, la varsta de 15-16 ani. Un lucru e sigur, nu mai sunt Ioana de acum un an. Nu mai am apruape nimic in comun cu ea, puate duar preferintzele pentru Avril Lavigne. Nu o mai cunosc, sau recunosc, puate ca nici nu m'ash intzelege bine cu Ioana de acum un an. Fata aceea, care inca nu shtie o gramada de lucruri pe care ar trebui, mult prea fricuasa, mult prea credula, shi mult prea bleaga pentru a deschide ochii. Ioana aceea, care plangea din orice, ishi schimba parerea dupa cum batea vantul shi nu ishi dadea seama de ceea ce face.
Urmeaza alt an, o alta Ioana probabil, una de 16-17 ani, cu totul altfel, daca nu fatza de cea de acum, atunci fatza de cea de acu un an, mai ales doi.
La multzi ani!
Initzial duormeam frumos shi bine, dar intra in camera mea o silueta care incepe sa'mi stranga hartiile shi fel de fel de chestii foshnituare de pe biroul meu, evident trezindu'ma.
-ce ee mamaa?
-caut penseta
-nu e la mine
-aa, bine..
Ma chinui sa ma trezesc shi sa ma dau jos din pat, vremea nu ma face decat sa ma bag la loc sub patura. Intr'un final ma decid sa ma uit pe geam shi sa vad norii cenushii care parca se strang special la geamul meu, sa'mi faca mie'n ciuda. Stava'r in gat, cand avetzi de gand sa datzi ninsuare?
Ies din camera, fiind intampinata de mama, care ma anuntza ca are treaba cu mine, shi azi. Imi mai aminteshte de chestia asta de cateva ori, asha ca in cele din urma ma simt, shi plec la cumparaturi, cu ditamai lista.
Ma duc fara umbrela, da ploo, asha ca imi mai ridic gulerul de la geaca, in trag shapca mai bine pe cap, shi regret ca mi'am luat adidashii. Las sa ma ploo pe drum, uitandu'ma la uamenii grabitzi de pe strada, la fetele tzinandu'se de bratz shi plimbandu'se cu o umbrela pe strada, gasind demna de comentat tzinuta mea, cu tuate astea, ma las purtata de ganduri, pluaia de obicei imi da de gandit sau de dormit.
Cum a dooa varianta era cam imposibila in imprejurarile date, meditam asupra diversor lucruri, mai mult sau mai putzin legate de problemele mele existentziale. Am fost scuasa din transa de un shofer care a binevoit sa treaca pe langa trotuar cu mashina, stropindu'ma per total shi patzial stanga. Boon, sa vezi cat o sa cresc acuma.
Cand ajung la locul cu pricina imi dau seama ca am facut drumul degeaba, deci ma intorc, shi am duc la cumparaturile propriu zise, ajung acasa chinuita, uda, mormoloc shi cu sacoshele in bratze, fiind gata gata sa las cartofii pe scari.
Ma schimb, pun hainele la uscat, shi ma apuc de alte trebi casnice, mai mutl sau mai putzin pacute. Cand am shi eu pauza, apar framiu shi cumnatamea. Framiu preia controlu la calculator, eu ma duc in sufragerie , unde era se purta o discutzie la care nu eram atenta, stau pe canapea, ma uit absent la tv, sunt intrebata daca sunt suparata, raspund ca nu, iar sunt absenta o perioada. Cand incerc sa fiu atenta, imi dau seama ca de fapt discutzia ma ametzeshte, asha ca ma intorc in camera mea shi ma bag sub plapuma.
Maine e revelionu'. Ma duc la Oli, sper sa ma distrez shi eu, macar un pic, eh, mai bine decat sa stau acasa shi sa ma uit la teve, puate o sa am noroc shi n'o sa'mi para rau. A mai trecut un an, unul dintre cei mai grei ani ai mei.
Am descoperit multe, am aflat multe, am invatzat multe. M'am schimbat, puate mi'a mai venit mintea la cap, am mai trecut prin cateva experientze de viatza, la varsta de 15-16 ani. Un lucru e sigur, nu mai sunt Ioana de acum un an. Nu mai am apruape nimic in comun cu ea, puate duar preferintzele pentru Avril Lavigne. Nu o mai cunosc, sau recunosc, puate ca nici nu m'ash intzelege bine cu Ioana de acum un an. Fata aceea, care inca nu shtie o gramada de lucruri pe care ar trebui, mult prea fricuasa, mult prea credula, shi mult prea bleaga pentru a deschide ochii. Ioana aceea, care plangea din orice, ishi schimba parerea dupa cum batea vantul shi nu ishi dadea seama de ceea ce face.
Urmeaza alt an, o alta Ioana probabil, una de 16-17 ani, cu totul altfel, daca nu fatza de cea de acum, atunci fatza de cea de acu un an, mai ales doi.
La multzi ani!
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Joi Dec 30, 2004 4:21 pm
Vin zilele acelea cand simtzi ca mai bine dormeai cateva ore in plus.
Initzial duormeam frumos shi bine, dar intra in camera mea o silueta care incepe sa'mi stranga hartiile shi fel de fel de chestii foshnituare de pe biroul meu, evident trezindu'ma.
-ce ee mamaa?
-caut penseta
-nu e la mine
-aa, bine..
Ma chinui sa ma trezesc shi sa ma dau jos din pat, vremea nu ma face decat sa ma bag la loc sub patura. Intr'un final ma decid sa ma uit pe geam shi sa vad norii cenushii care parca se strang special la geamul meu, sa'mi faca mie'n ciuda. Stava'r in gat, cand avetzi de gand sa datzi ninsuare?
Ies din camera, fiind intampinata de mama, care ma anuntza ca are treaba cu mine, shi azi. Imi mai aminteshte de chestia asta de cateva ori, asha ca in cele din urma ma simt, shi plec la cumparaturi, cu ditamai lista.
Ma duc fara umbrela, da ploo, asha ca imi mai ridic gulerul de la geaca, in trag shapca mai bine pe cap, shi regret ca mi'am luat adidashii. Las sa ma ploo pe drum, uitandu'ma la uamenii grabitzi de pe strada, la fetele tzinandu'se de bratz shi plimbandu'se cu o umbrela pe strada, gasind demna de comentat tzinuta mea, cu tuate astea, ma las purtata de ganduri, pluaia de obicei imi da de gandit sau de dormit.
Cum a dooa varianta era cam imposibila in imprejurarile date, meditam asupra diversor lucruri, mai mult sau mai putzin legate de problemele mele existentziale. Am fost scuasa din transa de un shofer care a binevoit sa treaca pe langa trotuar cu mashina, stropindu'ma per total shi patzial stanga. Boon, sa vezi cat o sa cresc acuma.
Cand ajung la locul cu pricina imi dau seama ca am facut drumul degeaba, deci ma intorc, shi am duc la cumparaturile propriu zise, ajung acasa chinuita, uda, mormoloc shi cu sacoshele in bratze, fiind gata gata sa las cartofii pe scari.
Ma schimb, pun hainele la uscat, shi ma apuc de alte trebi casnice, mai mutl sau mai putzin pacute. Cand am shi eu pauza, apar framiu shi cumnatamea. Framiu preia controlu la calculator, eu ma duc in sufragerie , unde era se purta o discutzie la care nu eram atenta, stau pe canapea, ma uit absent la tv, sunt intrebata daca sunt suparata, raspund ca nu, iar sunt absenta o perioada. Cand incerc sa fiu atenta, imi dau seama ca de fapt discutzia ma ametzeshte, asha ca ma intorc in camera mea shi ma bag sub plapuma.
Maine e revelionu'. Ma duc la Oli, sper sa ma distrez shi eu, macar un pic, eh, mai bine decat sa stau acasa shi sa ma uit la teve, puate o sa am noroc shi n'o sa'mi para rau. A mai trecut un an, unul dintre cei mai grei ani ai mei.
Am descoperit multe, am aflat multe, am invatzat multe. M'am schimbat, puate mi'a mai venit mintea la cap, am mai trecut prin cateva experientze de viatza, la varsta de 15-16 ani. Un lucru e sigur, nu mai sunt Ioana de acum un an. Nu mai am apruape nimic in comun cu ea, puate duar preferintzele pentru Avril Lavigne. Nu o mai cunosc, sau recunosc, puate ca nici nu m'ash intzelege bine cu Ioana de acum un an. Fata aceea, care inca nu shtie o gramada de lucruri pe care ar trebui, mult prea fricuasa, mult prea credula, shi mult prea bleaga pentru a deschide ochii. Ioana aceea, care plangea din orice, ishi schimba parerea dupa cum batea vantul shi nu ishi dadea seama de ceea ce face.
Urmeaza alt an, o alta Ioana probabil, una de 16-17 ani, cu totul altfel, daca nu fatza de cea de acum, atunci fatza de cea de acu un an, mai ales doi.
La multzi ani!
Initzial duormeam frumos shi bine, dar intra in camera mea o silueta care incepe sa'mi stranga hartiile shi fel de fel de chestii foshnituare de pe biroul meu, evident trezindu'ma.
-ce ee mamaa?
-caut penseta
-nu e la mine
-aa, bine..
Ma chinui sa ma trezesc shi sa ma dau jos din pat, vremea nu ma face decat sa ma bag la loc sub patura. Intr'un final ma decid sa ma uit pe geam shi sa vad norii cenushii care parca se strang special la geamul meu, sa'mi faca mie'n ciuda. Stava'r in gat, cand avetzi de gand sa datzi ninsuare?
Ies din camera, fiind intampinata de mama, care ma anuntza ca are treaba cu mine, shi azi. Imi mai aminteshte de chestia asta de cateva ori, asha ca in cele din urma ma simt, shi plec la cumparaturi, cu ditamai lista.
Ma duc fara umbrela, da ploo, asha ca imi mai ridic gulerul de la geaca, in trag shapca mai bine pe cap, shi regret ca mi'am luat adidashii. Las sa ma ploo pe drum, uitandu'ma la uamenii grabitzi de pe strada, la fetele tzinandu'se de bratz shi plimbandu'se cu o umbrela pe strada, gasind demna de comentat tzinuta mea, cu tuate astea, ma las purtata de ganduri, pluaia de obicei imi da de gandit sau de dormit.
Cum a dooa varianta era cam imposibila in imprejurarile date, meditam asupra diversor lucruri, mai mult sau mai putzin legate de problemele mele existentziale. Am fost scuasa din transa de un shofer care a binevoit sa treaca pe langa trotuar cu mashina, stropindu'ma per total shi patzial stanga. Boon, sa vezi cat o sa cresc acuma.
Cand ajung la locul cu pricina imi dau seama ca am facut drumul degeaba, deci ma intorc, shi am duc la cumparaturile propriu zise, ajung acasa chinuita, uda, mormoloc shi cu sacoshele in bratze, fiind gata gata sa las cartofii pe scari.
Ma schimb, pun hainele la uscat, shi ma apuc de alte trebi casnice, mai mutl sau mai putzin pacute. Cand am shi eu pauza, apar framiu shi cumnatamea. Framiu preia controlu la calculator, eu ma duc in sufragerie , unde era se purta o discutzie la care nu eram atenta, stau pe canapea, ma uit absent la tv, sunt intrebata daca sunt suparata, raspund ca nu, iar sunt absenta o perioada. Cand incerc sa fiu atenta, imi dau seama ca de fapt discutzia ma ametzeshte, asha ca ma intorc in camera mea shi ma bag sub plapuma.
Maine e revelionu'. Ma duc la Oli, sper sa ma distrez shi eu, macar un pic, eh, mai bine decat sa stau acasa shi sa ma uit la teve, puate o sa am noroc shi n'o sa'mi para rau. A mai trecut un an, unul dintre cei mai grei ani ai mei.
Am descoperit multe, am aflat multe, am invatzat multe. M'am schimbat, puate mi'a mai venit mintea la cap, am mai trecut prin cateva experientze de viatza, la varsta de 15-16 ani. Un lucru e sigur, nu mai sunt Ioana de acum un an. Nu mai am apruape nimic in comun cu ea, puate duar preferintzele pentru Avril Lavigne. Nu o mai cunosc, sau recunosc, puate ca nici nu m'ash intzelege bine cu Ioana de acum un an. Fata aceea, care inca nu shtie o gramada de lucruri pe care ar trebui, mult prea fricuasa, mult prea credula, shi mult prea bleaga pentru a deschide ochii. Ioana aceea, care plangea din orice, ishi schimba parerea dupa cum batea vantul shi nu ishi dadea seama de ceea ce face.
Urmeaza alt an, o alta Ioana probabil, una de 16-17 ani, cu totul altfel, daca nu fatza de cea de acum, atunci fatza de cea de acu un an, mai ales doi.
La multzi ani!
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Sâm Ian 01, 2005 12:27 pm
Te intampin cu un La multzi ani rostit ushor adormit.
A trecut un an, parca nu simt asta, dar, daca stau un pic sa ma gandesc la tot ceea ce s'a intamplat, parca ar fi trecut mai multzi, shi, cu tuate astea, multe au trecut pe langa mine.
Imi dau seama ca este ora de plecare. Imbracata mai elegant, aranjata, tuate cele, ies pe usha, shi ma duce tata cu mashina la Olie. Bineintzeles, ne'am ratacit un pic pe drum, dar ne'am revenit repede. Parca nu simt ca ar fi revelion inca.
Ajungem intr'un final, ma intampina fetele, ma lasa tata, shi urcam. Salut restul lumii, scot cd'urile cu muzica shi incep sa incerc sa realizez evenimentul. Ies un pic pe balcon, unii dau deja cu petarde. Mult zgomot, fum, ma decid sa ma intorc in casa. Se pare ca muzica aleasa de mine a placut, apruape numa asta a cantat in boxe.
Ne'am ashezat pe scaune, shi am inceput sa vorbim, diverse, in anumite momente, parca nici nu eram in acea camera... Da.., shi ea ce a facut, o nu o suport, e asha o prefacuta, shi se tzine de ashtia sa faca cum vrea ea, shi strica clasa... da, shi ce mi'a zis odata...Da, shi M., ce dulce shi dragutz e, incredibil, shi Ioana a fost cu el..(ok, chiar nu simtzeam nevoia)..dar de ce nu mai vorbitzi? pai, ai vazut ce strambe s'au bagat dupa...da, asha e.. Imi dadeam shi le dadeam dreptate, shi in acelashi timp ma contraziceam, atat pe mine, cat shi pe ele. Stateam linishtita pe scaunul meu, invartindu'ma ushor de jur imprejur, shi in acelashi timp ma luptam cu mine, totul, pe acel scaun. Ma invarteam. Se invartea casa cu mine in centru, pe scaunul acela rotitor. Devenea ametzitor.
In sfarshit le conving sa danseze, pentru putzin timp, da bun shi ala. Am tzopait, am stat, am tzopait iar, m'am lasat purtata de muzica...
Burry it, i won't let you burry it..our time is runnin out...
Timpul chiar se duce, chiar se pierde, chiar dispare. Uite in momentul asta, s'a mai dus un an. Dar ce este un an, in raport cu timpul?
Incet, incet, se apropie ora 12 nuaptea. Ne strangem totzi in sufragerie, numaram, desfacem shampania, bem, facem urarile de riguare, shi apoi mergem afara, sa dam cu artificii.
Pe cer, care de care mai colorate, mai stralucituare, mai mari, cu forme care de care mai variate.Pe pamant, care de care mai zgomotuase, mai amenintzatuare.
Am aprins shi artificii , shi petarde. La petarde shi tiribombe, a fost un fenomen general, de genu: aprins, aruncat, explodat, tzipat, deci nu are sens sa explic in detaliu . Deshi nu faceam cine shtie ce chestii inteligente, demne de lauda, ne simtzeam bine, asta conta.
Ne intuarcem in casa, eu incerc sa sun lumea, intre timp se strang fetele in sufragerie, sa se uite la film, iar olie ramane cu mine, in camera. Pe catziva reushesc sa'i prind la tel, pe altzii nu. In cele din urma, las telefonul, shi ma duc la olie, care se uita la acelashi film, duar ca singura. In acelashi timp, parca o intzeegeam shi nu o intzelegeam.
Incerc sa o conving sa lase tvul, ca e Revelionul, dar nu reushesc. Dupa film, mai urmeaza cateva incercari de tzopaieli shi tuate cele, dar, din nou, nu dureaza mult.
Incet, incet, treceau orele..1..2...3...4, shi mie nu'mi era suomn, eram chiar vioaie, chiar mai vroiam. Pe la shase shi ceva, ne hotaram sa duormim, o parte in pat, o parte pe jos. Olie a trebuit sa suporte ceea ce se chiama sa duormi cu o fiintza ca mine. Am adormit prima, shi m'am trezit ultima, afland ceva mai incolo a am primit perne in cap shi au avut diverse incercari eshuate de a ma trezi.
A trecut shi asta, se face tarziu, shi ma intorc acasa.
La multzi ani 2005!
A trecut un an, parca nu simt asta, dar, daca stau un pic sa ma gandesc la tot ceea ce s'a intamplat, parca ar fi trecut mai multzi, shi, cu tuate astea, multe au trecut pe langa mine.
Imi dau seama ca este ora de plecare. Imbracata mai elegant, aranjata, tuate cele, ies pe usha, shi ma duce tata cu mashina la Olie. Bineintzeles, ne'am ratacit un pic pe drum, dar ne'am revenit repede. Parca nu simt ca ar fi revelion inca.
Ajungem intr'un final, ma intampina fetele, ma lasa tata, shi urcam. Salut restul lumii, scot cd'urile cu muzica shi incep sa incerc sa realizez evenimentul. Ies un pic pe balcon, unii dau deja cu petarde. Mult zgomot, fum, ma decid sa ma intorc in casa. Se pare ca muzica aleasa de mine a placut, apruape numa asta a cantat in boxe.
Ne'am ashezat pe scaune, shi am inceput sa vorbim, diverse, in anumite momente, parca nici nu eram in acea camera... Da.., shi ea ce a facut, o nu o suport, e asha o prefacuta, shi se tzine de ashtia sa faca cum vrea ea, shi strica clasa... da, shi ce mi'a zis odata...Da, shi M., ce dulce shi dragutz e, incredibil, shi Ioana a fost cu el..(ok, chiar nu simtzeam nevoia)..dar de ce nu mai vorbitzi? pai, ai vazut ce strambe s'au bagat dupa...da, asha e.. Imi dadeam shi le dadeam dreptate, shi in acelashi timp ma contraziceam, atat pe mine, cat shi pe ele. Stateam linishtita pe scaunul meu, invartindu'ma ushor de jur imprejur, shi in acelashi timp ma luptam cu mine, totul, pe acel scaun. Ma invarteam. Se invartea casa cu mine in centru, pe scaunul acela rotitor. Devenea ametzitor.
In sfarshit le conving sa danseze, pentru putzin timp, da bun shi ala. Am tzopait, am stat, am tzopait iar, m'am lasat purtata de muzica...
Burry it, i won't let you burry it..our time is runnin out...
Timpul chiar se duce, chiar se pierde, chiar dispare. Uite in momentul asta, s'a mai dus un an. Dar ce este un an, in raport cu timpul?
Incet, incet, se apropie ora 12 nuaptea. Ne strangem totzi in sufragerie, numaram, desfacem shampania, bem, facem urarile de riguare, shi apoi mergem afara, sa dam cu artificii.
Pe cer, care de care mai colorate, mai stralucituare, mai mari, cu forme care de care mai variate.Pe pamant, care de care mai zgomotuase, mai amenintzatuare.
Am aprins shi artificii , shi petarde. La petarde shi tiribombe, a fost un fenomen general, de genu: aprins, aruncat, explodat, tzipat, deci nu are sens sa explic in detaliu . Deshi nu faceam cine shtie ce chestii inteligente, demne de lauda, ne simtzeam bine, asta conta.
Ne intuarcem in casa, eu incerc sa sun lumea, intre timp se strang fetele in sufragerie, sa se uite la film, iar olie ramane cu mine, in camera. Pe catziva reushesc sa'i prind la tel, pe altzii nu. In cele din urma, las telefonul, shi ma duc la olie, care se uita la acelashi film, duar ca singura. In acelashi timp, parca o intzeegeam shi nu o intzelegeam.
Incerc sa o conving sa lase tvul, ca e Revelionul, dar nu reushesc. Dupa film, mai urmeaza cateva incercari de tzopaieli shi tuate cele, dar, din nou, nu dureaza mult.
Incet, incet, treceau orele..1..2...3...4, shi mie nu'mi era suomn, eram chiar vioaie, chiar mai vroiam. Pe la shase shi ceva, ne hotaram sa duormim, o parte in pat, o parte pe jos. Olie a trebuit sa suporte ceea ce se chiama sa duormi cu o fiintza ca mine. Am adormit prima, shi m'am trezit ultima, afland ceva mai incolo a am primit perne in cap shi au avut diverse incercari eshuate de a ma trezi.
A trecut shi asta, se face tarziu, shi ma intorc acasa.
La multzi ani 2005!
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Mar Ian 04, 2005 10:04 pm
Sunt nervoasa. De ce? Nici eu nu shtiu.
Nu vreau sa vorbesc cu nimeni, nu vreau sa cunosc pe nimeni, nu vreau sa ma shtie nimeni. Vreau sa stau singura in coltzul meu, shi sa ma calmez...
M'am purtat urat, niciodata nu m'ai intzeles, niciodata nu ai incercat, shi daca vei incerca, niciodata nu vei reushi. E mai greu cand vrei sa'tzi alungi shi propria ta umbra.
M'ai vazut stand calma, in locul meu, shi m'ai luat la intrebari, tzi'am raspuns la fel ca intotdeauna, dar de data asta te'ai saturat. M'ai luat, m'ai lipit de perete, apruape sugrumandu'ma. Ce vrei de la mine? Sa te intzeleg...
Vreau sa scap, sa ma lashi asha cum sunt, nu am nevoie de nimic, de nimeni, nici macar de mine.vreau sa daram peretzii ashtia care nu fac mai mult decat sa ma tzina aici, incuiata cu propriile mele ganduri shi vise, amestecate de navitatea shi ametzeala de care dau dovada.
Vreau sa tzip, deshi nu ma va auzi nimeni, puate doar cat sa imi spuna sa tac, cum mereu se intampla. De fapt, nu ma vezi, nu ma auzi, nu sunt aici, tzi se pare.
Ushor, nu? Tzi se pare ushor, sa fii asha? Sa te comportzi ca un copil care uneori pare crescut in salbaticie? Nici macar asta nu vei intzelege, sunt sigura.
Daca te vei apropia de mine, itzi promit ca nu te voi lasa, voi tzipa la tine, te voi impinge, te voi lovi, te voi face sa ma urashti cu tuata fiintza ta, chiar daca nu voi vrea asta. Nu ma crezi in stare, dar sunt.
Nu vrei sa te las asha, sa te debusolez, sa te rataceshti pentru ca apoi sa dispar shi sa te bantui doar in amintiri.
Nu vreau sa vorbesc cu nimeni, nu vreau sa cunosc pe nimeni, nu vreau sa ma shtie nimeni. Vreau sa stau singura in coltzul meu, shi sa ma calmez...
M'am purtat urat, niciodata nu m'ai intzeles, niciodata nu ai incercat, shi daca vei incerca, niciodata nu vei reushi. E mai greu cand vrei sa'tzi alungi shi propria ta umbra.
M'ai vazut stand calma, in locul meu, shi m'ai luat la intrebari, tzi'am raspuns la fel ca intotdeauna, dar de data asta te'ai saturat. M'ai luat, m'ai lipit de perete, apruape sugrumandu'ma. Ce vrei de la mine? Sa te intzeleg...
Vreau sa scap, sa ma lashi asha cum sunt, nu am nevoie de nimic, de nimeni, nici macar de mine.vreau sa daram peretzii ashtia care nu fac mai mult decat sa ma tzina aici, incuiata cu propriile mele ganduri shi vise, amestecate de navitatea shi ametzeala de care dau dovada.
Vreau sa tzip, deshi nu ma va auzi nimeni, puate doar cat sa imi spuna sa tac, cum mereu se intampla. De fapt, nu ma vezi, nu ma auzi, nu sunt aici, tzi se pare.
Ushor, nu? Tzi se pare ushor, sa fii asha? Sa te comportzi ca un copil care uneori pare crescut in salbaticie? Nici macar asta nu vei intzelege, sunt sigura.
Daca te vei apropia de mine, itzi promit ca nu te voi lasa, voi tzipa la tine, te voi impinge, te voi lovi, te voi face sa ma urashti cu tuata fiintza ta, chiar daca nu voi vrea asta. Nu ma crezi in stare, dar sunt.
Nu vrei sa te las asha, sa te debusolez, sa te rataceshti pentru ca apoi sa dispar shi sa te bantui doar in amintiri.
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Joi Ian 06, 2005 11:22 pm
...ca de fiecare data, incerc sa ma adun de pe jos, bucata cu bucata, incercand sa inlocuiesc ceea ce a fost pierdut pentru totdeauna. Niciodata nu a fost destul incat sa'mi invatz lectzia cum trebe, de fiecare data am picat in capcane atat de asemenatuare, nu tzi se pare ciudat?
Am lasat acele emotzii sa ma inunde, sa ma darame, sa ma ametzeasca shi sa ma ratacesc printre camerele obscure shi reci. Am adormit.
Am acoperit tzipetele cu lacrimi, cu gandul ca o sa treaca, cu gandul ca altceva, nu am ce face, decat mai rau. Nu pot decat sa le las asha, shi sa plec, ca shi cum nu m'ar fi afectat deloc. Acum m'am obishnuit.
Niciodata nu voi indeplini aceste cerintze, shi tot ceea ce am cerut a fost intzelegere, in schimb, am primit reproshuri, neshtiind din ce parte sa le iau, sa le adun, sa le ingramadesc intr'o camara shi sa le ascund acolo. In schimb, m'am ascuns eu in acea camara shi am lasat totul sa treaca de la sine, deshi timpul nu le va rezolva pe tuate.
Am lasat acele emotzii sa ma inunde, sa ma darame, sa ma ametzeasca shi sa ma ratacesc printre camerele obscure shi reci. Am adormit.
Am acoperit tzipetele cu lacrimi, cu gandul ca o sa treaca, cu gandul ca altceva, nu am ce face, decat mai rau. Nu pot decat sa le las asha, shi sa plec, ca shi cum nu m'ar fi afectat deloc. Acum m'am obishnuit.
Niciodata nu voi indeplini aceste cerintze, shi tot ceea ce am cerut a fost intzelegere, in schimb, am primit reproshuri, neshtiind din ce parte sa le iau, sa le adun, sa le ingramadesc intr'o camara shi sa le ascund acolo. In schimb, m'am ascuns eu in acea camara shi am lasat totul sa treaca de la sine, deshi timpul nu le va rezolva pe tuate.
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Dum Ian 09, 2005 10:28 pm
Pentru cateva ore, am reushit sa evadez. Am reushit sa scpa de ceea ce ma ashtepta.
Ma dobori de fiecare data. Nu ma cunoshti shi de acum inainte nici nu itzi mai voi da shansa sa faci asta vreodata. Mi'ai taiat aripile, razand in sinea ta. Ma tzii in lantzuri, le voi sarge dar imi vei crea altele, mult mai puternice. Ma vei distruge incetul cu incetul, vei seca fiecare strop din mine. Imi faci rau, ma amenintzi, ma arunci intr'un coltz intunecat shi ma lashi sa plang. Vreau sa scap, sa scpa de tine. Eshti un dictator egocentric care distruge tot ce am eu mai de pretz.
M'am refugiat, in singura mea scapare, singura scpare care imi va face rau. Ca tuate deciziile pe care le fac. Ma va distruge, te va ajuta pe tine.
Am plans, am lovit peretzii, dar nu voi renuntza. Acum sunt ametzita, nu pot merge, simt efectelesecundare a ceea ce trebuia sa ma scape de aici.
Mi'e rau. Ma inec. Ma sufoc.
Vad shi gandesc prin ceatza. Mai bine faceai in asha fel incat sa nu mai exist.
Ma dobori de fiecare data. Nu ma cunoshti shi de acum inainte nici nu itzi mai voi da shansa sa faci asta vreodata. Mi'ai taiat aripile, razand in sinea ta. Ma tzii in lantzuri, le voi sarge dar imi vei crea altele, mult mai puternice. Ma vei distruge incetul cu incetul, vei seca fiecare strop din mine. Imi faci rau, ma amenintzi, ma arunci intr'un coltz intunecat shi ma lashi sa plang. Vreau sa scap, sa scpa de tine. Eshti un dictator egocentric care distruge tot ce am eu mai de pretz.
M'am refugiat, in singura mea scapare, singura scpare care imi va face rau. Ca tuate deciziile pe care le fac. Ma va distruge, te va ajuta pe tine.
Am plans, am lovit peretzii, dar nu voi renuntza. Acum sunt ametzita, nu pot merge, simt efectelesecundare a ceea ce trebuia sa ma scape de aici.
Mi'e rau. Ma inec. Ma sufoc.
Vad shi gandesc prin ceatza. Mai bine faceai in asha fel incat sa nu mai exist.
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Lun Ian 10, 2005 11:36 pm
Printr'un vajait ma trezesc nuaptea. Ma uit la ceas, e 4.. dar nu mi'e suomn. Constat ca sunt singura treaza, shi incerc din nou sa dorm, destul de greu. Am fost intrerupta dintr'un vis, shi a inceput altul, dintr'o cadere am ajuns intr'o sufocare, apoi intr'o incecare, shi tot asha. Vis dupa vis.
Ceasul ma trezeshte la ora mea. Mai adormita ca oriacand, ma imbrac, imi fac ghiozdanu shi il duc pe hol. Ce frumos era in clasa I. Pe atunci ma trezea mama pe la shase, ma imbraca in uniforma albastra, apretata, aranjata, ma pieptana, eu ma ciufuleam la loc, imi punea geaca, shi ma ducea tata la shcuala. Ce emotzii aveam pe atunci. De fiecare data descopeream ceva nou, nou shi ..placut. Draga mea banca de la geam. Intram in clasa, de obicei cam tarziu, invatzatuarea se uita la mine, tata se scuza. Ma ashezam in banca, shi imi scoteam abecedarul shi caietzelul mazgalit, patat de cerneala, probabil unul din lucrurile la care am pus cel mai mult suflet in construire. Sa invatz sa scriu, ce greu, dar ce misterios parea, ce frumos era O'ul desenat pe abecedar, ce incalcit dar dragutz era g'ul.
Alergam in pauza pe coriduare sau prin clasa. Ma jucam leapsha cu baietzii, pentru ei era mai ushor, ca nu aveau fusta.
Ajungeam acasa obosita dar fericita, invatzasem ceva frumos, ceva ce inainte parea invaluit intr'un val de mister. Mama imi scotea cartzile shi se intreba cum de am venit mai ciufulita shi cu rochitza odata apretata shi aranzata, acum shifonata shi prafuita.
Acum, nu numai rochitza mea de la uniforma e prafuita, ci shi acele amintiri.
Imi amintesc ca mai am de pus cateva lucruri in ghiozdan. Intru din nou la mine in camera, aprind lumina, lasand sa vad ce haos am putut sa creez pentru a'mi gasi un caiet amarat. Iau sacoul de la uniforma, uitat pe scaun, shifonat deja, amarat, shi il indes fara mila in ghiozdan. Ash renuntza la el cu cea mai mare placere. Mama duarme. Ma duc la tata sa'i spun la revedere, el imi raspunde, simplu, monosilabic shi rece: pa.
Ma indrept spre statzia de troleu. In troleu, uamenii plictisitzi, cu cearcane, suparatzi , care mai de care. Cobor shi urc in tramvai. Gasesc din fericire loc pe scaun. Ma ashez shi inchid ochii, incercand sa'mi mai recuperez din visele pierdute. O groapa in drum ma salta brust shi tuate pier ca stelele dimineatza.
Ma lasa tramvaiu in statzia cu pricina, shi inaintez adormita spre liceu.
Arat legitimatzia, shi nu pot decat sa ma uit inapoi cu cea mai sictita fatza spre camera de filmat care se holba la mine. Las shi asta in urma, urc cu greu scarile. Deshi stau la etaju I, mi se pare mult de urcat. Intru in clasa, mai sunt catziva colegi, imi las ghiozdanu shi ma ashez pe banca, incercand sa'mi pun gandurile in ordine...ce caut aici? de ce am venit, pana la urma?
"Vaaaaai ce dor mi'era de voi, shi de tine, shi de tine xulescu, shi de tine Ioana!"..ma las ushor in spate lasand'o sa creada ceea ce vreu shi ceea ce crede. Se suna.
La matematica, cu capul pe masa, incerc sa rezolv problema data de profesuara, in felu urmator. Stau cu ochii inchishi shi mazgalesc ce imi trece rin minte. Asta e probabil unul dintre cele mai urate caiete ale mele. Ce respingatuare sunt cifrele, 1'l acela parca ma intzeapa, shaptele gata sa ma mushte, shi radicalii, shi formulele, danseaza haotic pe paginile caietului meu, asha urate cum le'am scris eu. Profa se opreshte la banca mea. Ma ridic, shi incep sa copiez de la colega problema cu pricina.La urmatuarea, ies eu la tabla. Incep sa scriu enuntzul incalcit shi lipsit de orice sentiment, orice suflet.Sa se determine rangul termenului...daca in dezvoltare fractziei..coeficientul..necunoscuta.... Ce cuvinte abstracte, ce cuvinte reci. Ma duc cu gandul la pa'ul ala primit de dimineatza.
Dupa ce ma mai uit de trei ori la problema, constat ca am copiat enuntzul de la trei probleme diferite. Ma decid asupra uneia. O rezolv. Ma incurc in cifre, in coeficientzi, puteri, pierd orice intzeles, totul e asha in ceatza. Cu tuate astea, mi se spune ca am facut bine shi sunt invitata sa ma duc la locul meu. Ma intorc la somn. Acum nu mai are ce sa imi faca. Restul timpului trece..shi trece, ca intotdeauna.
Ceasul ma trezeshte la ora mea. Mai adormita ca oriacand, ma imbrac, imi fac ghiozdanu shi il duc pe hol. Ce frumos era in clasa I. Pe atunci ma trezea mama pe la shase, ma imbraca in uniforma albastra, apretata, aranjata, ma pieptana, eu ma ciufuleam la loc, imi punea geaca, shi ma ducea tata la shcuala. Ce emotzii aveam pe atunci. De fiecare data descopeream ceva nou, nou shi ..placut. Draga mea banca de la geam. Intram in clasa, de obicei cam tarziu, invatzatuarea se uita la mine, tata se scuza. Ma ashezam in banca, shi imi scoteam abecedarul shi caietzelul mazgalit, patat de cerneala, probabil unul din lucrurile la care am pus cel mai mult suflet in construire. Sa invatz sa scriu, ce greu, dar ce misterios parea, ce frumos era O'ul desenat pe abecedar, ce incalcit dar dragutz era g'ul.
Alergam in pauza pe coriduare sau prin clasa. Ma jucam leapsha cu baietzii, pentru ei era mai ushor, ca nu aveau fusta.
Ajungeam acasa obosita dar fericita, invatzasem ceva frumos, ceva ce inainte parea invaluit intr'un val de mister. Mama imi scotea cartzile shi se intreba cum de am venit mai ciufulita shi cu rochitza odata apretata shi aranzata, acum shifonata shi prafuita.
Acum, nu numai rochitza mea de la uniforma e prafuita, ci shi acele amintiri.
Imi amintesc ca mai am de pus cateva lucruri in ghiozdan. Intru din nou la mine in camera, aprind lumina, lasand sa vad ce haos am putut sa creez pentru a'mi gasi un caiet amarat. Iau sacoul de la uniforma, uitat pe scaun, shifonat deja, amarat, shi il indes fara mila in ghiozdan. Ash renuntza la el cu cea mai mare placere. Mama duarme. Ma duc la tata sa'i spun la revedere, el imi raspunde, simplu, monosilabic shi rece: pa.
Ma indrept spre statzia de troleu. In troleu, uamenii plictisitzi, cu cearcane, suparatzi , care mai de care. Cobor shi urc in tramvai. Gasesc din fericire loc pe scaun. Ma ashez shi inchid ochii, incercand sa'mi mai recuperez din visele pierdute. O groapa in drum ma salta brust shi tuate pier ca stelele dimineatza.
Ma lasa tramvaiu in statzia cu pricina, shi inaintez adormita spre liceu.
Arat legitimatzia, shi nu pot decat sa ma uit inapoi cu cea mai sictita fatza spre camera de filmat care se holba la mine. Las shi asta in urma, urc cu greu scarile. Deshi stau la etaju I, mi se pare mult de urcat. Intru in clasa, mai sunt catziva colegi, imi las ghiozdanu shi ma ashez pe banca, incercand sa'mi pun gandurile in ordine...ce caut aici? de ce am venit, pana la urma?
"Vaaaaai ce dor mi'era de voi, shi de tine, shi de tine xulescu, shi de tine Ioana!"..ma las ushor in spate lasand'o sa creada ceea ce vreu shi ceea ce crede. Se suna.
La matematica, cu capul pe masa, incerc sa rezolv problema data de profesuara, in felu urmator. Stau cu ochii inchishi shi mazgalesc ce imi trece rin minte. Asta e probabil unul dintre cele mai urate caiete ale mele. Ce respingatuare sunt cifrele, 1'l acela parca ma intzeapa, shaptele gata sa ma mushte, shi radicalii, shi formulele, danseaza haotic pe paginile caietului meu, asha urate cum le'am scris eu. Profa se opreshte la banca mea. Ma ridic, shi incep sa copiez de la colega problema cu pricina.La urmatuarea, ies eu la tabla. Incep sa scriu enuntzul incalcit shi lipsit de orice sentiment, orice suflet.Sa se determine rangul termenului...daca in dezvoltare fractziei..coeficientul..necunoscuta.... Ce cuvinte abstracte, ce cuvinte reci. Ma duc cu gandul la pa'ul ala primit de dimineatza.
Dupa ce ma mai uit de trei ori la problema, constat ca am copiat enuntzul de la trei probleme diferite. Ma decid asupra uneia. O rezolv. Ma incurc in cifre, in coeficientzi, puteri, pierd orice intzeles, totul e asha in ceatza. Cu tuate astea, mi se spune ca am facut bine shi sunt invitata sa ma duc la locul meu. Ma intorc la somn. Acum nu mai are ce sa imi faca. Restul timpului trece..shi trece, ca intotdeauna.
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Joi Ian 13, 2005 9:58 pm
Grabita, ma imbrac, ies pe usha, intru in mashina shi plecam. Afara e frig fara nici un rost...shi ceatza. O ceatza sufocanta shi mohorata, ametzind la o privire mai atenta shi amestecand iluzii.
Nimeni nu mai umbla pe strada pe frigu asta. Se insereaza shi se aprind farurile pe strazi. Geamul se abureshte, il shterg cat sa vad o parte din drumul parcurs.
Trecem pe langa parc. Deshi pentru putzin timp, am reushit sa ma uit la acel loc, care acum pare bantuit, dar de altceva in afara de trecut. Un trecut care s’a dus la fel de ushor ca o zi de vara.
A fost suficient cat sa'mi amintesc de suare, de vara, de tot ceea ce a trecut. Tot ceea ce am lasat in urma, tot ceea ce ai lasat in urma. Tot ce pare a fi uitat.
Nu cred ca am mai shters vreodata atata, pentru a’mi forma o anume idee, dar asha cum am vrut sa zic ceva, acum a trecut, a disparut pur shi simplu, ca shi multe alte lucruri din viatza mea.
Acele plimbari prin parc, parca de fieacare data era ceva nou, ceva ce nu poate fi readus la viatza sau schimbat. Copacii mai opreau din razele suarelui, iar drumul era parca interminabil. Acele strangeri de mana, acele priviri care pareau ca vor dura o veshnicie, acele sentimente care mi’au dat aripi cu care am zburat, mi le’a retezat, lasandu’ma sa ma prabushsec, iar apoi au disparut pentru totdeauna. Acele vise care nu vroiam sa se mai termine, acum ma trezesc din ele cu lacrimi in ochi. Acum, copacii nu mai au frunze, soare nu mai e, totul este acoperit de o linishte fantomatica shi de ceatza.
Totul a ramas pustiu, totul s’a pierdut odata cu ultima iluzie pe care am aruncat’o intr’un coltz pierdut al mintzii, cu ultima lacrima inecata in lac.
Pozele s’au invechit, shi’au pierdut din culoare shi le’am aruncat prin vr’un sertar, urmand cand voi da de ele sa le arunc. Zambetele au disparut, lasand un gust amar in urma.
Afara s’a racit acum, s’a facut intuneric, s’a lasat ceatza iar mana ta a disparut, acum m’am ratacit unde odata totul era cea mai frumuasa zi de vara.
Inca pot vedea iarba verde de pe care parca stapaneam cerul, suarele, norii, le tzineam veshnic, numai pentru noi. Inca pot vedea banca din parc, inca pot vedea luminishul prin frunzele copacilor, dar nu mai pot simtzi nimic.
Totul a ramas asha cum il vad acum. Ceatza, intuneric shi frig.
Nimeni nu mai umbla pe strada pe frigu asta. Se insereaza shi se aprind farurile pe strazi. Geamul se abureshte, il shterg cat sa vad o parte din drumul parcurs.
Trecem pe langa parc. Deshi pentru putzin timp, am reushit sa ma uit la acel loc, care acum pare bantuit, dar de altceva in afara de trecut. Un trecut care s’a dus la fel de ushor ca o zi de vara.
A fost suficient cat sa'mi amintesc de suare, de vara, de tot ceea ce a trecut. Tot ceea ce am lasat in urma, tot ceea ce ai lasat in urma. Tot ce pare a fi uitat.
Nu cred ca am mai shters vreodata atata, pentru a’mi forma o anume idee, dar asha cum am vrut sa zic ceva, acum a trecut, a disparut pur shi simplu, ca shi multe alte lucruri din viatza mea.
Acele plimbari prin parc, parca de fieacare data era ceva nou, ceva ce nu poate fi readus la viatza sau schimbat. Copacii mai opreau din razele suarelui, iar drumul era parca interminabil. Acele strangeri de mana, acele priviri care pareau ca vor dura o veshnicie, acele sentimente care mi’au dat aripi cu care am zburat, mi le’a retezat, lasandu’ma sa ma prabushsec, iar apoi au disparut pentru totdeauna. Acele vise care nu vroiam sa se mai termine, acum ma trezesc din ele cu lacrimi in ochi. Acum, copacii nu mai au frunze, soare nu mai e, totul este acoperit de o linishte fantomatica shi de ceatza.
Totul a ramas pustiu, totul s’a pierdut odata cu ultima iluzie pe care am aruncat’o intr’un coltz pierdut al mintzii, cu ultima lacrima inecata in lac.
Pozele s’au invechit, shi’au pierdut din culoare shi le’am aruncat prin vr’un sertar, urmand cand voi da de ele sa le arunc. Zambetele au disparut, lasand un gust amar in urma.
Afara s’a racit acum, s’a facut intuneric, s’a lasat ceatza iar mana ta a disparut, acum m’am ratacit unde odata totul era cea mai frumuasa zi de vara.
Inca pot vedea iarba verde de pe care parca stapaneam cerul, suarele, norii, le tzineam veshnic, numai pentru noi. Inca pot vedea banca din parc, inca pot vedea luminishul prin frunzele copacilor, dar nu mai pot simtzi nimic.
Totul a ramas asha cum il vad acum. Ceatza, intuneric shi frig.
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Lun Ian 17, 2005 11:05 pm
Scriu. Transcriu. Rescriu. M'am saturat. Subscriu.
Deodata, e prea mult pentru ca eu sa pot retzine, dau cartzile la o parte shi ma ashez in pat, intinsa, incercand sa'mi fac ordine printre ganduri. Simtzeam ca imi explodeaza capul. Ma duc, deschid geamul, deshi e ger afara, stau pe geam, si ma uit la ce ie afara. Cerul e innorat, parca ash avea norii aia pana shi printre ganduri.
Ma aplec un pic shi simt ca ma ia cu ametzeala. Ma uit in jos, vad in ceatza. Aud in minte in continuu bataile unui ceasornic. Parca vad cum se scurge fiecare clipa, e mult prea mult. Mult shi fara rost.
Am renuntzat. N'are decat sa'mi dea 4.
Ce ciudat e sa stai in ultima banca. Sa vezi tot shi sa ai impresia ca nu te vede nimeni. Sa vezi totul, chiar daca nu vrei, chiar daca tocmai de asta vrei sa fugi. De amintiri, de trecut.
tralaalalaaaaa
Deodata, e prea mult pentru ca eu sa pot retzine, dau cartzile la o parte shi ma ashez in pat, intinsa, incercand sa'mi fac ordine printre ganduri. Simtzeam ca imi explodeaza capul. Ma duc, deschid geamul, deshi e ger afara, stau pe geam, si ma uit la ce ie afara. Cerul e innorat, parca ash avea norii aia pana shi printre ganduri.
Ma aplec un pic shi simt ca ma ia cu ametzeala. Ma uit in jos, vad in ceatza. Aud in minte in continuu bataile unui ceasornic. Parca vad cum se scurge fiecare clipa, e mult prea mult. Mult shi fara rost.
Am renuntzat. N'are decat sa'mi dea 4.
Ce ciudat e sa stai in ultima banca. Sa vezi tot shi sa ai impresia ca nu te vede nimeni. Sa vezi totul, chiar daca nu vrei, chiar daca tocmai de asta vrei sa fugi. De amintiri, de trecut.
tralaalalaaaaa
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Mie Ian 19, 2005 8:32 pm
Imi aminteshti ca ma reflect in atatea lucruri..cartzi, ziare, locuri, gesturi...
nanananaanaanaanaaa
Observand ca ie tarziu, imi iau puloveru pe mine, pachetu , shi ies pe usha. Primu lucru care ma trezeshte, nu ie cafeaua, ci gerul de care dau afara, Imi ridic mai bine fermoarul shi merg in continuare. Alerg dupa troleu. Ashtept , inca gafaind de la alergatura, parca pentru o infinitate afurisitu ala de tramvai. Urc, shi constat ca se uita catziva cam ciudat la mine, nu obsevasem ca, din cauza gerului, am lacrimat. De la frig...
Ma sprijin cu capu de geam shi shterg din aburi cat sa vad unde ma duce tramvaiul. Nici acum nu tzin minte statziile. Ieri , intr’un joc, am aflat cum e sa itzi lipseasca ceva fizic. Se facea ca sunt oarba, avand legat un fular la ochi. Eram totzi ashezatzi pe scaune, unii dintre noi erau ok, nu aveau nimic. Aveam urmatuarea senzatzie: eu shi intunericu’. Din reflex, din obishnuintza, nu imi dau seama sigur de ce, dar unul dintre primele mele gesturi a fost sa ma tzin de colega mea shi sa imi las capul pe umarul ei. Macar asha simtzeam pe cineva apruape daca nu vedeam nimica. Voci din tuate partzile, trebuia sa le deslushesc dupa familiaritate. Cand am dat jos fularul de la ochi, lumina parea asha de puternica incat imi venea sa las ochii inchishi...(Am pierdut parca atatea shi le’am ratacit pentru totdeauna. S’a dus vara, s’a dus tot...) Apoi ma ia obishnuita infernala durere de cap. Cobor shi imi continui drumul, fara sa ma uit intr’o parte sau cealalta.
Shi daca ceasul ar sta locului de dimineatza pana nuaptea tarziu, ar face asta pentru noi...
In clasa, aceeashi agitatzie matinala. Vanat de teme, de atentzie, de nervi. Orele pareau din ce in ce mai lungi parca ceasul, s’ar fi oprit, intradevar, dar nu pentru mine...Pe peretzi, atatea poze de acum un an, atatea amintiri...cum mai era anul trecut? Nu, nu ce mai era...asta imi amintesc. Nu imi amintesc cum era. In poze rad, dar shi ceilaltzi fac la fel. Cu ei parca m’am obishnuit, cu mine nu. Adorm ushor cu gandu la altceva, dar un glas strident ma trezeshte. Nu, nu al profei, al unei colege. Profa de azi e o studenta, care se straduieshte sa ne predea economie, fara ca macar un sfert din clasa sa'i dea atentzie. Eu cum voi fi la 20 de ani?
Nu plang din cauza ta, niciodata nu ash face asta. Shi, tot ce s'a dus...imi retrag cuvintele.
In drum spre casa mai frig ca de dimineatza. Mi s’au spart buzele shi ma ustura de mor. Cate strazi guale, cat de pustiu puate fi. Shi vremea asta se incapatzaneaza shi nu ninge. E ger, fara rost. Fara rost.
Fara rost.
nanananaanaanaanaaa
Observand ca ie tarziu, imi iau puloveru pe mine, pachetu , shi ies pe usha. Primu lucru care ma trezeshte, nu ie cafeaua, ci gerul de care dau afara, Imi ridic mai bine fermoarul shi merg in continuare. Alerg dupa troleu. Ashtept , inca gafaind de la alergatura, parca pentru o infinitate afurisitu ala de tramvai. Urc, shi constat ca se uita catziva cam ciudat la mine, nu obsevasem ca, din cauza gerului, am lacrimat. De la frig...
Ma sprijin cu capu de geam shi shterg din aburi cat sa vad unde ma duce tramvaiul. Nici acum nu tzin minte statziile. Ieri , intr’un joc, am aflat cum e sa itzi lipseasca ceva fizic. Se facea ca sunt oarba, avand legat un fular la ochi. Eram totzi ashezatzi pe scaune, unii dintre noi erau ok, nu aveau nimic. Aveam urmatuarea senzatzie: eu shi intunericu’. Din reflex, din obishnuintza, nu imi dau seama sigur de ce, dar unul dintre primele mele gesturi a fost sa ma tzin de colega mea shi sa imi las capul pe umarul ei. Macar asha simtzeam pe cineva apruape daca nu vedeam nimica. Voci din tuate partzile, trebuia sa le deslushesc dupa familiaritate. Cand am dat jos fularul de la ochi, lumina parea asha de puternica incat imi venea sa las ochii inchishi...(Am pierdut parca atatea shi le’am ratacit pentru totdeauna. S’a dus vara, s’a dus tot...) Apoi ma ia obishnuita infernala durere de cap. Cobor shi imi continui drumul, fara sa ma uit intr’o parte sau cealalta.
Shi daca ceasul ar sta locului de dimineatza pana nuaptea tarziu, ar face asta pentru noi...
In clasa, aceeashi agitatzie matinala. Vanat de teme, de atentzie, de nervi. Orele pareau din ce in ce mai lungi parca ceasul, s’ar fi oprit, intradevar, dar nu pentru mine...Pe peretzi, atatea poze de acum un an, atatea amintiri...cum mai era anul trecut? Nu, nu ce mai era...asta imi amintesc. Nu imi amintesc cum era. In poze rad, dar shi ceilaltzi fac la fel. Cu ei parca m’am obishnuit, cu mine nu. Adorm ushor cu gandu la altceva, dar un glas strident ma trezeshte. Nu, nu al profei, al unei colege. Profa de azi e o studenta, care se straduieshte sa ne predea economie, fara ca macar un sfert din clasa sa'i dea atentzie. Eu cum voi fi la 20 de ani?
Nu plang din cauza ta, niciodata nu ash face asta. Shi, tot ce s'a dus...imi retrag cuvintele.
In drum spre casa mai frig ca de dimineatza. Mi s’au spart buzele shi ma ustura de mor. Cate strazi guale, cat de pustiu puate fi. Shi vremea asta se incapatzaneaza shi nu ninge. E ger, fara rost. Fara rost.
Fara rost.
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Dum Ian 23, 2005 5:04 pm
...Shi linishtea se ashterne, in aceeashi durere, eu vreau sa ma ascund.
Cu fiecare privire
Am invatzat shi am uitat cum e sa zbori
Shi chiar imi pasa(fiecare secunda scursa)
Chiar daca nu ash arata'o
Shi te iubesc
Chiar daca tu, de fapt, nu exishti.
Fiecare treapta pe care o am in fatza nu shtiu daca sa o urc sau sa o cobor. Sa raman acelashi copil care oglindeshte in fiecare lacrima cate o bucata faramata dintr'o iluzie?
Asha cum vad ca arde lumanarea din fatza mea, cu o lumina ushor pierdura in amintiri de mult uitate...visul unei umbre shi umbra unui vis..
Tot ceea ce a trecut a fost scris, ceea ce urmeaza imi este deja scris. Nu trebuie decat sa descopar litera cu litera.
Ma uit absent la tot ce am de jur imprejuru meu. Ce mi'a mai ramas? Mi'a ramas o bratzara daruita, acum uitata intr'un sertar al bibliotecii. Intr'o cutiutza aurie, pastrate, cateva petale din primele flori pe care mi le'ai adus. Atunci erau colorate, inmiresmate shi catifelate. Acum sunt uscate, fade shi mi'e frica sa le ating pentru ca le'ash putea distruge cu cea mai mare ushurintza. Cateva cartzi rasfoite sau rascitite, nishte versuri din trecut, o lumanare care continua sa arda in fatza mea shi o melodie care continua sa se repete. Atat. Numai lucruri materiale. Nu mi'a mai ramas nimic.
Ash fi putut sta afara, ar fi putut sa ninga, sa ma plimb shi sa ma ratacesc pe strazi. Ash fi putut sa fiu napasatuare de ceea ce va urma.Ash putea sa'mi ascult, de fapt, vointza.Shi eu sunt responsabila pentru tot. Eu m'am facut asha cum sunt. Eu am greshit tot.
Ce albastru este cerul azi! Shi refuz sa ma mishc, sa ies in aerul rece, care poate ca ma va trezi. Raman in lumina galben-pai shi in esentza de vanile shi plante chinezeshti, asheazata pe un fotoliu, departe de realitate.
Simt ca voi adormi curand, deshi de abia e ora patru. Maine o voi lua de la capat. Ma voi trezi la aceeashi ora, abia dupa ce suna shi al doilea ceas. Deshi cu 5 minute mai devreme imi zic ca mai ie destul timp, peste doo minte voi alerga grabita in dreapta shi in stanga pentru ca am intarziat. Voi alerga dupa troleu, apoi dupa tramvai, imi voi aminti pe drum ce caiete am uitat acasa. Voi urca aceleashi trepte pana la clasa mea shi imi voi face curaj sa intru. Imi pun masca de indiferentza, imi amintesc replicile repetate teatral, dau perdelele la o parte, intru pe scena...shi deschid usha, ca o destinatzie sigura: banca mea. Cum voi pleca de acolo, pe drum, incet incet imi voi da jos masca, lasandu'mi ochii planshi la vedere. Shi ma doare, dar nu vreau sa imi pese, nu vreau sa ii pese nimanui. Nu trebuie sa ii pese nimanui.
Mai intorc cateva pagini in urma. Daca le'ash da foc shi apoi ash da drumul cenushei pe geam, sa se duca odata cu vantul, ar disparea pentru totdeauna?
Nu a mai ramas nimica altceva de tulburat, duar linishtea...
Spirit liber te'ai pierdut
In iluziile'tzi line
Aripile tzi le'ai frant
Ce'a mai ramas din tine?
Cu fiecare privire
Am invatzat shi am uitat cum e sa zbori
Shi chiar imi pasa(fiecare secunda scursa)
Chiar daca nu ash arata'o
Shi te iubesc
Chiar daca tu, de fapt, nu exishti.
Fiecare treapta pe care o am in fatza nu shtiu daca sa o urc sau sa o cobor. Sa raman acelashi copil care oglindeshte in fiecare lacrima cate o bucata faramata dintr'o iluzie?
Asha cum vad ca arde lumanarea din fatza mea, cu o lumina ushor pierdura in amintiri de mult uitate...visul unei umbre shi umbra unui vis..
Tot ceea ce a trecut a fost scris, ceea ce urmeaza imi este deja scris. Nu trebuie decat sa descopar litera cu litera.
Ma uit absent la tot ce am de jur imprejuru meu. Ce mi'a mai ramas? Mi'a ramas o bratzara daruita, acum uitata intr'un sertar al bibliotecii. Intr'o cutiutza aurie, pastrate, cateva petale din primele flori pe care mi le'ai adus. Atunci erau colorate, inmiresmate shi catifelate. Acum sunt uscate, fade shi mi'e frica sa le ating pentru ca le'ash putea distruge cu cea mai mare ushurintza. Cateva cartzi rasfoite sau rascitite, nishte versuri din trecut, o lumanare care continua sa arda in fatza mea shi o melodie care continua sa se repete. Atat. Numai lucruri materiale. Nu mi'a mai ramas nimic.
Ash fi putut sta afara, ar fi putut sa ninga, sa ma plimb shi sa ma ratacesc pe strazi. Ash fi putut sa fiu napasatuare de ceea ce va urma.Ash putea sa'mi ascult, de fapt, vointza.Shi eu sunt responsabila pentru tot. Eu m'am facut asha cum sunt. Eu am greshit tot.
Ce albastru este cerul azi! Shi refuz sa ma mishc, sa ies in aerul rece, care poate ca ma va trezi. Raman in lumina galben-pai shi in esentza de vanile shi plante chinezeshti, asheazata pe un fotoliu, departe de realitate.
Simt ca voi adormi curand, deshi de abia e ora patru. Maine o voi lua de la capat. Ma voi trezi la aceeashi ora, abia dupa ce suna shi al doilea ceas. Deshi cu 5 minute mai devreme imi zic ca mai ie destul timp, peste doo minte voi alerga grabita in dreapta shi in stanga pentru ca am intarziat. Voi alerga dupa troleu, apoi dupa tramvai, imi voi aminti pe drum ce caiete am uitat acasa. Voi urca aceleashi trepte pana la clasa mea shi imi voi face curaj sa intru. Imi pun masca de indiferentza, imi amintesc replicile repetate teatral, dau perdelele la o parte, intru pe scena...shi deschid usha, ca o destinatzie sigura: banca mea. Cum voi pleca de acolo, pe drum, incet incet imi voi da jos masca, lasandu'mi ochii planshi la vedere. Shi ma doare, dar nu vreau sa imi pese, nu vreau sa ii pese nimanui. Nu trebuie sa ii pese nimanui.
Mai intorc cateva pagini in urma. Daca le'ash da foc shi apoi ash da drumul cenushei pe geam, sa se duca odata cu vantul, ar disparea pentru totdeauna?
Nu a mai ramas nimica altceva de tulburat, duar linishtea...
Spirit liber te'ai pierdut
In iluziile'tzi line
Aripile tzi le'ai frant
Ce'a mai ramas din tine?
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Sâm Ian 29, 2005 9:49 pm
Ninge, in sfarshit, vad ca ie iarna. Zapada s’a ashternut acum, shi sta pashnica pe pamant. Nu mai rezist shi deschid geamul, imi iau o perna shi ma ashez la fereastra. Viscolul imi aduce catziva fulgi ratacitzi pana in camera, imi aplec capul pe fereastra shi stau asha. Acum, simt ca ie iarna. Dar nu imi ajunge. Nu ar putea sa imi ajunga. Shi nu, de data asta nu va ma tzine in casa, captiva , nu va ma lasa asha, orice mi’ar spune, eu o sa ies.
Ma imbrac shi ies , ies in zapada, in ninsuare, in ceea ce ar trebui sa fie , in sfarshit, iarna. Trec printre stradutzele mici, intunecate shi pustii, ajungand pe bulevard, un pic mai luminat shi mai populat. Ma plimb de nebuna, fara sa am o tzinta anume. Zapada este viscolita in tuate directziile, dar nu mi se pare ca ar fi frig. Dimpotriva, mie imi ie bine, mult mai bine decat mi’ar fi in casa.
Se imbina lumini rosii cu lumini galbene, lumini slabe shi lumini fosforescente, toate, intr’un joc al lor. Zapada imprumuta din culorile lor, pastrandu’shi in acelashi timp din magia ei. Aerul rece ma loveshte in fatza, zapada danseaza intr’un ritm inca necunoscut mie. Shi inca nu mi’e dor de caldura, dimpoitriva, ash vrea sa merg cat mai departe, dar nu am unde.
Pe strada mai pot vedea lumea cum trece, unii grabindu’se sa ajunga acasa, zgribulitzi, altzii bucurandu’se de ninsuare, multzi dintre ei uitand ca sunt uameni maturi, shi nepasandu’le de asta. Printre altele vad pe cellat trotuar un cumplu tzinandu’se de mana, ea in acelashi timp lasadu’shi ushor capu pe bratzul lui, deoarece nu ajungea pana la umar(puate ca shi ea, acum ceva timp, se plimba ca mine pe trotuarl asta, intr’o seara ca asta). Nici lor nu le pasa, merg inainte, au lumea lor...Dar nu apuc sa ma gandesc mai mult, simt cum ma ustura ochii. Una dintre miliardele de stelutze de gheatza din aceasta seara mi’a intrat mie in ochi, ratacita de celelalte. Probabil nici ei nu ii pasa.
Imi acopar un pic privirea de vantul puternic, lasand capul in jos. Nu imi vad decat pashii shi zapada de jos, shi o aud cum scartzaie cand pashesc pe ea. Parca viscolul devine mai putenic, lasadu’ma sa merg asha cateva minute printre fulgi, printre clipe, minute..dupa ceva vreme ridic capul shi pot vedea o familie ieshita sa se bucure de zapada. Parintzii tineri, cu un copil mic, o fetitza, care tzipa shi se bucura de zapada, arunca cu bulgari mici in tatal ei, el se facea ca se fereshte, iar mama radea. Odata, acum catziva ani, shi ei se plimbau probabil pe trotuarul alaturat, intr’o seara ca asta.
Uitandu’ma la cer nu vad cum vin jos fulgii, dar shtiu ca vin shi ii vad cum las capul mai jos. De ce uare nu ii pot vedea asha cum vin?
Imi dau seama ca am ratacit destul shi puate ca nu vreau sa racesc chiar asha de tare zilele ce urmeaza. Ma intorc pe stradutzele intunecate, pustii, shi apoi in casa. Ma scutur de zapada, apoi vad cum se topeshte pe jos shi o aud pe mama spunandu’mi sa curatz. Dau drumu la apa de la cada, o las mai calda ca de obicei, ca a intrat frigu in mine shi probabil mi se pare. Ma gandeam la ce a fost pe afara, shi inca mai e, dar nu pentru mine, eu sunt in cada, shi..shi e cald, mult prea cald, aburii ashtia ma sufoca( ce bine ca am ieshit, mi’a prins bine, cred, oricum o sa dorm ca lumea la nuapte shi aerul rece, shi lumea, shi fulgii) shi simt o bataie ushoara in tample. Cand imi dau seama ca mi se face rau, dau drumul la apa rece, ma spal pe fatza , apoi imi revin.(shi atunci nu era asha de sufocant, parca eram in alta lume, eram mai libera, ratacind pe bulevardu cu lumini...). Ies din cada shi beau un ceai.
Cum va fi peste un an, intr’o seara ca asta?
Ma imbrac shi ies , ies in zapada, in ninsuare, in ceea ce ar trebui sa fie , in sfarshit, iarna. Trec printre stradutzele mici, intunecate shi pustii, ajungand pe bulevard, un pic mai luminat shi mai populat. Ma plimb de nebuna, fara sa am o tzinta anume. Zapada este viscolita in tuate directziile, dar nu mi se pare ca ar fi frig. Dimpotriva, mie imi ie bine, mult mai bine decat mi’ar fi in casa.
Se imbina lumini rosii cu lumini galbene, lumini slabe shi lumini fosforescente, toate, intr’un joc al lor. Zapada imprumuta din culorile lor, pastrandu’shi in acelashi timp din magia ei. Aerul rece ma loveshte in fatza, zapada danseaza intr’un ritm inca necunoscut mie. Shi inca nu mi’e dor de caldura, dimpoitriva, ash vrea sa merg cat mai departe, dar nu am unde.
Pe strada mai pot vedea lumea cum trece, unii grabindu’se sa ajunga acasa, zgribulitzi, altzii bucurandu’se de ninsuare, multzi dintre ei uitand ca sunt uameni maturi, shi nepasandu’le de asta. Printre altele vad pe cellat trotuar un cumplu tzinandu’se de mana, ea in acelashi timp lasadu’shi ushor capu pe bratzul lui, deoarece nu ajungea pana la umar(puate ca shi ea, acum ceva timp, se plimba ca mine pe trotuarl asta, intr’o seara ca asta). Nici lor nu le pasa, merg inainte, au lumea lor...Dar nu apuc sa ma gandesc mai mult, simt cum ma ustura ochii. Una dintre miliardele de stelutze de gheatza din aceasta seara mi’a intrat mie in ochi, ratacita de celelalte. Probabil nici ei nu ii pasa.
Imi acopar un pic privirea de vantul puternic, lasand capul in jos. Nu imi vad decat pashii shi zapada de jos, shi o aud cum scartzaie cand pashesc pe ea. Parca viscolul devine mai putenic, lasadu’ma sa merg asha cateva minute printre fulgi, printre clipe, minute..dupa ceva vreme ridic capul shi pot vedea o familie ieshita sa se bucure de zapada. Parintzii tineri, cu un copil mic, o fetitza, care tzipa shi se bucura de zapada, arunca cu bulgari mici in tatal ei, el se facea ca se fereshte, iar mama radea. Odata, acum catziva ani, shi ei se plimbau probabil pe trotuarul alaturat, intr’o seara ca asta.
Uitandu’ma la cer nu vad cum vin jos fulgii, dar shtiu ca vin shi ii vad cum las capul mai jos. De ce uare nu ii pot vedea asha cum vin?
Imi dau seama ca am ratacit destul shi puate ca nu vreau sa racesc chiar asha de tare zilele ce urmeaza. Ma intorc pe stradutzele intunecate, pustii, shi apoi in casa. Ma scutur de zapada, apoi vad cum se topeshte pe jos shi o aud pe mama spunandu’mi sa curatz. Dau drumu la apa de la cada, o las mai calda ca de obicei, ca a intrat frigu in mine shi probabil mi se pare. Ma gandeam la ce a fost pe afara, shi inca mai e, dar nu pentru mine, eu sunt in cada, shi..shi e cald, mult prea cald, aburii ashtia ma sufoca( ce bine ca am ieshit, mi’a prins bine, cred, oricum o sa dorm ca lumea la nuapte shi aerul rece, shi lumea, shi fulgii) shi simt o bataie ushoara in tample. Cand imi dau seama ca mi se face rau, dau drumul la apa rece, ma spal pe fatza , apoi imi revin.(shi atunci nu era asha de sufocant, parca eram in alta lume, eram mai libera, ratacind pe bulevardu cu lumini...). Ies din cada shi beau un ceai.
Cum va fi peste un an, intr’o seara ca asta?
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Mar Feb 01, 2005 11:12 pm
Ma vad fatza in fatza cu aceasta fata. Ea, in varsta de 12 ani, nu ii place sa citeasca, zice ca ii e rau pentru a scapa de la ascultarile de la istorie, invocand diverse suferintze. Se uita shi face ca o alta fata din clasa, pe care o considera cea mai tare. Nu ishi da seama cat gresheshte cand se schimba din fata care sta in banca ei in cea care incearca sa fie pelcuta, mai ales de baietzi. Sta shi suspina dupa x. Nimeni din clasa nu vrea sa stea cu ea, oare de ce? O shtiu pe fata asta, shi vreau sa ma duc la ea, sa o consolez. Ea se uita la mine urat, apoi se retrage, spunand ca nu vrea sa ma asculte ca ea are dreptate, spune ca nu va ajunge niciodata ca mine. Dar cum am ajuns?
Ea nu intzelege, nu vrea sa intzeleaga, decat atunci cand ea va avea de suferit de pe urma comportamentului ei. Ash certa’o, ash bate’o. Cat m’ash schimba pe mine atunci daca ash putea intuarce timpul.
Dar nu pot, dimprotriva, timpul ma intuarce pe mine, in tuate directziile posibile, aducandu’ma in starea de a tzipa. Dar, nu pot, suna ceasul, trebuie sa ma trezesc, alta zi de shcuala.
Sunt gata in zece minute, apoi ma lalai, apoi imi dau seama ca e tarziu shi o iau la fuga. Duamne cat de alunecuasa e zapada. Ushor, cu griiiija..aolooo! troleuu! Fugi! Asta cre ca va lasa urme, cine ma pune sa alerg ca la maraton? Timpul. Bineintzeles, un picior pus nepotrivit la momentu nepotrivit, stangu se duce inainte, dreptu se duce cu el, shi eu ma trezesc pe spate la propiu. Asta mai mult ca sigur va lasa urme. Prind un ultim milimetru in troleu, apruape mushcand din usha cand aceasta e gata sa se inchida. Boon, la sardine! Bine ca ie duar o statzie. Ma duc apoi la troleu. Acolo, o fosta colega de clasa, acum duar colega de liceu, discuta cu prietenele ei, evident, le intrerup prin prezentza mea, mai mult absenta, acolo.
Cat de schimbata e intr’un fel. Nu cred ca mi se pare ca a devenit mai ignoranta, mai increzuta..ceva totushi nu mai e la fel.
-Fata, shi cum ziceam..Ioaanaa, ce afci fata, acum intri?
-Da, sunt in practica.(Ma uit la ceas, mai am doojde minute sa ajung in clasa)
-Fata, v’a dat lucrare la fizica?
-Nu nu inca, ne da saptamana viitoare.
(.......fata...fata...fata-turbez-fata...fata...-uite tramvaiu-fata..- sa il iau sau sa ma arunc in fatza lui?)
Ma decid sa il iau. Nu shtiu de ce. Urca shi ele, care vorbesc in continuare, eu raman privind pe geam, bineintzeles, aburit.
-Fata , ai vazut telenovela aseara?
-Nu fata, am fost sa’mi iau haine
-Fata, tu shtii ce marfa a fost fata?
(..4...)
-Ia zii fata, ce a facut...?
(se povestehste cum unii comit incest, apoi altzii se sinucid, shi pana la urma totzi traiesc fericitzi pana la adanci batranetzi..am uitat, inca vro 5 de fata)
Le intrerup(ma pune naiba): shi voi la ce telenovele va uitatzi?
Mi se inshira vro shapte, imi vine sa’mi fac cruce, ma aptzin., inca vro 3 de fata.
Ele continua..
-Fata..da fata..shi, aaa, pai fata...ia sa vezi..fata ce nesimtzita a fost fata...
(Mai sunt doo statzii, rabdare Ioana, rabdare)
dupa 5 minute
(Vreau acasa, vreau la mama)
-Fata..
(Ma impuuuushc!)- Voi va datzi seama ca fata a devenit ticul vostru, nu?
-Aaaa, nu, asha ie?
(Cat ie ceasu, aolooo, mor, mai ie o statzie, inca un fata shi ies pe geam-din nefericire nu am putut, erau prea bine inchise)
Coborand din tramvai, invoc faptu ca trebe sa ajung mai devreme pentru a grabi pasu shi a le lasa in urma, de fapt, era mai mult un fel de fuga. Mama lor de troiene, inot asha pana in curte...apoi ma loveshte- nu, nu un bulgare, asta mai pe urma-farte, ce spalare o sa fie azi...
Ajung in clasa, shi, vazand ca profa nu vine, ma apuc shi citesc. Vine o colega:
-ce citeshti?
Ii arat coperta
-maaa, avea asta pentru romana?
-nu.
-atunci de ce citeshti?
-asha, pentru mine.
Se uita la mine de parca I’ash fi zis ceva de genu ca mai are 2 zile de trait. Treecem peste..
Vine profa, ne da o problema, iar pleaca, shi se tot plimba, shi tot asha tuata ziooa, pwah!
Paoza mare, marea batalie! Dai cu zapada, primeshte zapada, spala, fii spalata, cateva din activitatzile principale. Cu tuate astea, cea mai frumuasa parte a zilei, de aceea am prelungit’o shi in ore:D
Ea nu intzelege, nu vrea sa intzeleaga, decat atunci cand ea va avea de suferit de pe urma comportamentului ei. Ash certa’o, ash bate’o. Cat m’ash schimba pe mine atunci daca ash putea intuarce timpul.
Dar nu pot, dimprotriva, timpul ma intuarce pe mine, in tuate directziile posibile, aducandu’ma in starea de a tzipa. Dar, nu pot, suna ceasul, trebuie sa ma trezesc, alta zi de shcuala.
Sunt gata in zece minute, apoi ma lalai, apoi imi dau seama ca e tarziu shi o iau la fuga. Duamne cat de alunecuasa e zapada. Ushor, cu griiiija..aolooo! troleuu! Fugi! Asta cre ca va lasa urme, cine ma pune sa alerg ca la maraton? Timpul. Bineintzeles, un picior pus nepotrivit la momentu nepotrivit, stangu se duce inainte, dreptu se duce cu el, shi eu ma trezesc pe spate la propiu. Asta mai mult ca sigur va lasa urme. Prind un ultim milimetru in troleu, apruape mushcand din usha cand aceasta e gata sa se inchida. Boon, la sardine! Bine ca ie duar o statzie. Ma duc apoi la troleu. Acolo, o fosta colega de clasa, acum duar colega de liceu, discuta cu prietenele ei, evident, le intrerup prin prezentza mea, mai mult absenta, acolo.
Cat de schimbata e intr’un fel. Nu cred ca mi se pare ca a devenit mai ignoranta, mai increzuta..ceva totushi nu mai e la fel.
-Fata, shi cum ziceam..Ioaanaa, ce afci fata, acum intri?
-Da, sunt in practica.(Ma uit la ceas, mai am doojde minute sa ajung in clasa)
-Fata, v’a dat lucrare la fizica?
-Nu nu inca, ne da saptamana viitoare.
(.......fata...fata...fata-turbez-fata...fata...-uite tramvaiu-fata..- sa il iau sau sa ma arunc in fatza lui?)
Ma decid sa il iau. Nu shtiu de ce. Urca shi ele, care vorbesc in continuare, eu raman privind pe geam, bineintzeles, aburit.
-Fata , ai vazut telenovela aseara?
-Nu fata, am fost sa’mi iau haine
-Fata, tu shtii ce marfa a fost fata?
(..4...)
-Ia zii fata, ce a facut...?
(se povestehste cum unii comit incest, apoi altzii se sinucid, shi pana la urma totzi traiesc fericitzi pana la adanci batranetzi..am uitat, inca vro 5 de fata)
Le intrerup(ma pune naiba): shi voi la ce telenovele va uitatzi?
Mi se inshira vro shapte, imi vine sa’mi fac cruce, ma aptzin., inca vro 3 de fata.
Ele continua..
-Fata..da fata..shi, aaa, pai fata...ia sa vezi..fata ce nesimtzita a fost fata...
(Mai sunt doo statzii, rabdare Ioana, rabdare)
dupa 5 minute
(Vreau acasa, vreau la mama)
-Fata..
(Ma impuuuushc!)- Voi va datzi seama ca fata a devenit ticul vostru, nu?
-Aaaa, nu, asha ie?
(Cat ie ceasu, aolooo, mor, mai ie o statzie, inca un fata shi ies pe geam-din nefericire nu am putut, erau prea bine inchise)
Coborand din tramvai, invoc faptu ca trebe sa ajung mai devreme pentru a grabi pasu shi a le lasa in urma, de fapt, era mai mult un fel de fuga. Mama lor de troiene, inot asha pana in curte...apoi ma loveshte- nu, nu un bulgare, asta mai pe urma-farte, ce spalare o sa fie azi...
Ajung in clasa, shi, vazand ca profa nu vine, ma apuc shi citesc. Vine o colega:
-ce citeshti?
Ii arat coperta
-maaa, avea asta pentru romana?
-nu.
-atunci de ce citeshti?
-asha, pentru mine.
Se uita la mine de parca I’ash fi zis ceva de genu ca mai are 2 zile de trait. Treecem peste..
Vine profa, ne da o problema, iar pleaca, shi se tot plimba, shi tot asha tuata ziooa, pwah!
Paoza mare, marea batalie! Dai cu zapada, primeshte zapada, spala, fii spalata, cateva din activitatzile principale. Cu tuate astea, cea mai frumuasa parte a zilei, de aceea am prelungit’o shi in ore:D
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Lun Feb 14, 2005 11:35 pm
Iar ma doare capul, starea asta devine obositoare. Aceeashi trezire, aceeashi graba, aceiashi oameni in troleu, in tramvai, aceiashi colegi in clasa. Obositor shi comun.
Azi cica ar trebui sa fie altceva. Azi ie valentines day, o alta sarbatoare preluata de la americani, o alta modalitate de a copia, de a vinde cat mai multe kitchsuri(sau cum mama lor se scrie) shi a te da in spectacol.
Eu merg pe aceeashi strada pustie, pastrunsa de visuri pierdute, shi cu un strat de ghetzush ici’colo, cat sa am grija sa nu imi rup picioarele. Afara am norocu sa zic “buna dimineatza ploaieâ€Â
Azi cica ar trebui sa fie altceva. Azi ie valentines day, o alta sarbatoare preluata de la americani, o alta modalitate de a copia, de a vinde cat mai multe kitchsuri(sau cum mama lor se scrie) shi a te da in spectacol.
Eu merg pe aceeashi strada pustie, pastrunsa de visuri pierdute, shi cu un strat de ghetzush ici’colo, cat sa am grija sa nu imi rup picioarele. Afara am norocu sa zic “buna dimineatza ploaieâ€Â
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Joi Feb 17, 2005 4:34 pm
Intinsa pe pat, obosita luptandu’ma cu mine de atata amar de vreme, stau shi ma uit pe geam. Vad doar cerul gri, ca o panza veche, sufocandu’mi, incet-incet, simtzurile.
Shi totushi, respir...
Linishtea este din cand in cand perturbata de amintirea uruitului tramvaiuluidin fiecare dimineatza. Nu m’ash fi gandit vreodata ca amaratul ala de tramvai care ma duce la scoala ar deveni atat de des tzinta gandurilor mele.
Dar de ce acum?
Gasindu’mi un loc printre oamenii grabitzi, vedeam aproape in fiecare dimineatza un baiat shi o fata, cam de varsta mea, cum stateau impreuna. Ciudat a fost ca am ramas mai mult timp atenta asupra ei: micutza, slabutza, cu parul castaniu, tuns scurt, cu ochii migdalatzi shi cu mainile pierdute in jurul gatului lui. Avea o sclipire in priviri, poate acea sclipire ar fi tzinta unei ushoare invidii din partea mea, bineintzeles mascate de cearcanele unei noptzi nedormite.
Despre el nu ash putea spune multe. Inalt, parul castaniu shi imbracat larg, nu am stat sa’i cercetez privirea. El se tzinea de bara tramvaiului cu mana, ea se tzinea cu toata fiintza de el. Intre ei vedea o apropiere, o legatura, cum vezi mai rar.
Coborau cu o statzie inaintea mea si ii vedeam mergand de mana. Ii urmarea cu ochii atat cat ramanea tramvaiul in statzie, apoi dispareau shi imi indreptam gandurile spre orele din ziua respectiva.
O zi ca oricare alta. In drum spre casa, in acelashi tramvai obosit ca shi mine stau shi citesc dintr’o carte a carei importantza nu mi’o mai amintesc. La un moment dat, o statzie ca oriare alta, imi ridic privirile din inatmplare shi ma uit pe geam. O faptura inaltutza, blonda, cu radacini chiar prea negre, statea in bratzele lui. Baiatul din tramvai. Ma intorc la citit, lasand realitatea deoparte. Un singur gand imi fulgera prin minte: cum va fi cand Ea va afla?
Aceleashi castele naruite le vedeam in fatza ochilor. Alergand prin ruinele dureroase, cu rochia agatzata in spini, ajunge la prapastie. Aripile I’au fost arse, impreuna cu restul sperantzelor de catre cel care i le’a creat. Ametzita, cu ochii in lacrimi, cantandu’shi singura acelashi cantec trist, se arunca in prapastia adanca in care secundele par o eternitate, iar caderea va fi cea mai lunga. Ce sens mai are sa invetzi sa zbori atata timp cat invatzatorul este cel care itzi ia inapoi acest dar dupa bunul sau plac?
Imi intorc privirea dinspre geam spre perete shi trag concluzia mea dintotdeauna :[I]â€Â
Shi totushi, respir...
Linishtea este din cand in cand perturbata de amintirea uruitului tramvaiuluidin fiecare dimineatza. Nu m’ash fi gandit vreodata ca amaratul ala de tramvai care ma duce la scoala ar deveni atat de des tzinta gandurilor mele.
Dar de ce acum?
Gasindu’mi un loc printre oamenii grabitzi, vedeam aproape in fiecare dimineatza un baiat shi o fata, cam de varsta mea, cum stateau impreuna. Ciudat a fost ca am ramas mai mult timp atenta asupra ei: micutza, slabutza, cu parul castaniu, tuns scurt, cu ochii migdalatzi shi cu mainile pierdute in jurul gatului lui. Avea o sclipire in priviri, poate acea sclipire ar fi tzinta unei ushoare invidii din partea mea, bineintzeles mascate de cearcanele unei noptzi nedormite.
Despre el nu ash putea spune multe. Inalt, parul castaniu shi imbracat larg, nu am stat sa’i cercetez privirea. El se tzinea de bara tramvaiului cu mana, ea se tzinea cu toata fiintza de el. Intre ei vedea o apropiere, o legatura, cum vezi mai rar.
Coborau cu o statzie inaintea mea si ii vedeam mergand de mana. Ii urmarea cu ochii atat cat ramanea tramvaiul in statzie, apoi dispareau shi imi indreptam gandurile spre orele din ziua respectiva.
O zi ca oricare alta. In drum spre casa, in acelashi tramvai obosit ca shi mine stau shi citesc dintr’o carte a carei importantza nu mi’o mai amintesc. La un moment dat, o statzie ca oriare alta, imi ridic privirile din inatmplare shi ma uit pe geam. O faptura inaltutza, blonda, cu radacini chiar prea negre, statea in bratzele lui. Baiatul din tramvai. Ma intorc la citit, lasand realitatea deoparte. Un singur gand imi fulgera prin minte: cum va fi cand Ea va afla?
Aceleashi castele naruite le vedeam in fatza ochilor. Alergand prin ruinele dureroase, cu rochia agatzata in spini, ajunge la prapastie. Aripile I’au fost arse, impreuna cu restul sperantzelor de catre cel care i le’a creat. Ametzita, cu ochii in lacrimi, cantandu’shi singura acelashi cantec trist, se arunca in prapastia adanca in care secundele par o eternitate, iar caderea va fi cea mai lunga. Ce sens mai are sa invetzi sa zbori atata timp cat invatzatorul este cel care itzi ia inapoi acest dar dupa bunul sau plac?
Imi intorc privirea dinspre geam spre perete shi trag concluzia mea dintotdeauna :[I]â€Â
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Joi Feb 24, 2005 6:39 pm
Imi gasesc loc de trecere printre mashini shi picaturi de plooaie. Apoi alerg, pentreu ca la urma sa vad cum se inchid ushile tramvaiului in fatza mea cu un scartzait care parca imi facea in ciuda. Mi'a ramas doar sa ashtept altul, in plina ploaie.
Am apa peste tot. Pe par, pe caciula, pe geaca, in ghiozdan. Am cartzile facute ferfelitza. Nu cred ca mi'ash fi dorit vreodata mai mult sa stau invelita in pat sau in fatza unui shemineu cu focul arzand calm langa mine. O mashina in viteza trece prin baltzi shi reinoieshte stratu de apa de pe pantalonii mei shi ma trezeshte in acelashi timp la realitate.
Imi aduc aminte de zile mult trecute, acum muultzi ani, de ploi ca cea de acum, de o rochie roz pal, din bumbac, veshnic prafuita(ca deh, nu ma prea jucam ca celelalte fete de varsta mea). Imi aduc aminte ca, dupa ploaie, mergeam pe afara cu bunica mea. Eram, sa zic asha, fascinata de baltzi. Da, de baltzi. Nu shtiu exact ce anumema atragea la ele dar asta ie situatzia. Nu mai tzin minte ce era in mintea mea, ce jocuri inventam ca sa'mi mai treaca vremea. Atunci nu aveam griji, stres, scoala, isterici in jurul meu care sa tzipe.
Totul era roz ca rochitza mea de atunci, acum , totu ie prafuit, cum era ea de obicei Pe atunci imi placeam batzile. Acum nu. Cert ca nu. La fel de cert cum ma enerveaza prapaditu ala care a trecut cu mashina de m'a udat in halu asta. Atunci aveam rochitza roz prafuita, shi pe mamaie. Acum am geaca neagra uda leoarca shi..pozele.
In sfarshit vine shi tramvaiul. Nu era nici o graba, doar ca stau in ploaie, cu geaca asta amarata shi cu frigul in oase. Tot e frig. Ma urc in tramvai, imi gasesc loc pe scaun shi'mi scot cartea sa citesc, dar pentru cateva momente raman concentrataasupra geamuluiaburit shi ud, pe care desena un copil, probabil ceva ce a vazut in desene animate. Ce'mi placeau shi desenele animate, mai mult ca baltzile!
Stateam ore in shir la televizor, mai ales dupa ce l'am cumparat pe cel color. Tin minte ca am ramas marcata de o chestie, ca avea Captain Planet paru verde. De ce il avea asha? Asta nici acum nu shtiu.
In rest, prin tramvai, aceiashi oameni, acelashi sentiment ca te bagi in sufletu lor shi el la randu lor se baga in al tau. O tanti stresata se uita urat ca nu porneshte odata. Un nene citeshte ziaru, nu, de fapt, se face ca'l citeshte, dar ie cu gandu'n alta parte. Un pushti sta rezemat de bara, plimband pe degete o tzigara neaprinsa slims. Crede ca are toata lumea la picioare.
Dupa cateva statzii o vad in tramvai pe o colega de liceu. Vine shi sta cu mine. Bag cartea in ghiozdan, oricum n'am citit mare lucru. Incepem sa vorbim despre ce am facut la conta, ce ne'a mai dat la nushtuce lucrare, banalitatzi. Incet incet vine shi statzia mea, trebe sa ies in ploaie, apoi sa ashtept troleul. In clasele mici nu era asha. Pe atunci veneam pe jos de la shcoala, impreuna cu cateva colege. Visam la basme, zane, flori, jucarii, norishori shi alte alea. Nu shtiu de ce, dar atunci cand ma gandesc la copilarie, imi zboara gandul la culoarea roz...
-Coboratzi la prima?
Am apa peste tot. Pe par, pe caciula, pe geaca, in ghiozdan. Am cartzile facute ferfelitza. Nu cred ca mi'ash fi dorit vreodata mai mult sa stau invelita in pat sau in fatza unui shemineu cu focul arzand calm langa mine. O mashina in viteza trece prin baltzi shi reinoieshte stratu de apa de pe pantalonii mei shi ma trezeshte in acelashi timp la realitate.
Imi aduc aminte de zile mult trecute, acum muultzi ani, de ploi ca cea de acum, de o rochie roz pal, din bumbac, veshnic prafuita(ca deh, nu ma prea jucam ca celelalte fete de varsta mea). Imi aduc aminte ca, dupa ploaie, mergeam pe afara cu bunica mea. Eram, sa zic asha, fascinata de baltzi. Da, de baltzi. Nu shtiu exact ce anumema atragea la ele dar asta ie situatzia. Nu mai tzin minte ce era in mintea mea, ce jocuri inventam ca sa'mi mai treaca vremea. Atunci nu aveam griji, stres, scoala, isterici in jurul meu care sa tzipe.
Totul era roz ca rochitza mea de atunci, acum , totu ie prafuit, cum era ea de obicei Pe atunci imi placeam batzile. Acum nu. Cert ca nu. La fel de cert cum ma enerveaza prapaditu ala care a trecut cu mashina de m'a udat in halu asta. Atunci aveam rochitza roz prafuita, shi pe mamaie. Acum am geaca neagra uda leoarca shi..pozele.
In sfarshit vine shi tramvaiul. Nu era nici o graba, doar ca stau in ploaie, cu geaca asta amarata shi cu frigul in oase. Tot e frig. Ma urc in tramvai, imi gasesc loc pe scaun shi'mi scot cartea sa citesc, dar pentru cateva momente raman concentrataasupra geamuluiaburit shi ud, pe care desena un copil, probabil ceva ce a vazut in desene animate. Ce'mi placeau shi desenele animate, mai mult ca baltzile!
Stateam ore in shir la televizor, mai ales dupa ce l'am cumparat pe cel color. Tin minte ca am ramas marcata de o chestie, ca avea Captain Planet paru verde. De ce il avea asha? Asta nici acum nu shtiu.
In rest, prin tramvai, aceiashi oameni, acelashi sentiment ca te bagi in sufletu lor shi el la randu lor se baga in al tau. O tanti stresata se uita urat ca nu porneshte odata. Un nene citeshte ziaru, nu, de fapt, se face ca'l citeshte, dar ie cu gandu'n alta parte. Un pushti sta rezemat de bara, plimband pe degete o tzigara neaprinsa slims. Crede ca are toata lumea la picioare.
Dupa cateva statzii o vad in tramvai pe o colega de liceu. Vine shi sta cu mine. Bag cartea in ghiozdan, oricum n'am citit mare lucru. Incepem sa vorbim despre ce am facut la conta, ce ne'a mai dat la nushtuce lucrare, banalitatzi. Incet incet vine shi statzia mea, trebe sa ies in ploaie, apoi sa ashtept troleul. In clasele mici nu era asha. Pe atunci veneam pe jos de la shcoala, impreuna cu cateva colege. Visam la basme, zane, flori, jucarii, norishori shi alte alea. Nu shtiu de ce, dar atunci cand ma gandesc la copilarie, imi zboara gandul la culoarea roz...
-Coboratzi la prima?
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Vin Mar 04, 2005 6:13 am
Un roshu, roshu relativ, nerodit, nepatat shi inocent.(roshu inocent?! Da, inocent.)
Mult vestitu martzishor a venit shi el. Trecand printre tarabe vad de tuate, kitchsuri, mai putzin kitshsuri, de plastic, de tinichea, tot ce mi’ash putea imagina e transformat in imaginea aceasta de “martzishorâ€Â
Mult vestitu martzishor a venit shi el. Trecand printre tarabe vad de tuate, kitchsuri, mai putzin kitshsuri, de plastic, de tinichea, tot ce mi’ash putea imagina e transformat in imaginea aceasta de “martzishorâ€Â
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Lun Mar 07, 2005 8:58 pm
Orice ai face, orice ai spune, va fi intotdeauna mult prea bun pentru ca eu sa ma pot ridica.
Iar ninge. Iarna asta incearca atat cat mai poate sa se agatze de zilele shi de viatza noastra. Fulgi mari, dansand, plutesc prin aer..cum le ziceam inainte..."mielushei".
Nimic nu'shi mai respecta ordinea data. Dar parca ar fi normal asha. De cand ma shtiu, nu mi s'a intamplat ceva atunci cand trebuia. Fie am fost precoce, fie am amanat prea mult, fara ca eu sa'mi dau seama. Poate asha mi'a fost dat.
Oare daca ash fi avut alta familie, ash fi fost altfel? Daca ash fi avut alta mama, sau alt tata..sau ash fi trait alte vremuri. De unde nu shtiu ca, daca m'ash fi nascut acum cateva sute de ani, nu ash fi fost bruneta, cu par carliontzat shi ochii verzi, inalta shi ushor creola? Poate ca ash fi shtiut sa cant la chitara shi sa pictez, shi in timpul liber ash fi citit romane frantzuzeshti, luate dintr'un anticariat. Ash fi mers zilnic sa vad marea, rasariturile shi apusurile de soare. Ash fi avut alt destin, cu sigurantza, dar ash mai fi fost eu?
Cum ar fi fost sa fie altfel?
Sunt anumite partzi din viatza mea, anumite capitole pe care vreau sa le ingrop sau sa le ard, capitole uitate in sipetele mintzii, prafuite shi ingalbenite de vreme. Shi, daca acum ash shterge un capitol, teoretic, nu ar putea dovedi nimeni ca a existat vreodata. Cu toate astea, urmele raman.
Tot ceea ce s'a intamplat, fiecare capitol al vietzii mele, fiecare intamplare, persoana cunoscuta sau alegere, fiecare m'a facut asha cum sunt.
Cum ar fi fost sa raman un copil pentru totdeauna?
- Gata, nu'tzi mai place frigu?
- Nu, a trecut timpul lui...
Iar ninge. Iarna asta incearca atat cat mai poate sa se agatze de zilele shi de viatza noastra. Fulgi mari, dansand, plutesc prin aer..cum le ziceam inainte..."mielushei".
Nimic nu'shi mai respecta ordinea data. Dar parca ar fi normal asha. De cand ma shtiu, nu mi s'a intamplat ceva atunci cand trebuia. Fie am fost precoce, fie am amanat prea mult, fara ca eu sa'mi dau seama. Poate asha mi'a fost dat.
Oare daca ash fi avut alta familie, ash fi fost altfel? Daca ash fi avut alta mama, sau alt tata..sau ash fi trait alte vremuri. De unde nu shtiu ca, daca m'ash fi nascut acum cateva sute de ani, nu ash fi fost bruneta, cu par carliontzat shi ochii verzi, inalta shi ushor creola? Poate ca ash fi shtiut sa cant la chitara shi sa pictez, shi in timpul liber ash fi citit romane frantzuzeshti, luate dintr'un anticariat. Ash fi mers zilnic sa vad marea, rasariturile shi apusurile de soare. Ash fi avut alt destin, cu sigurantza, dar ash mai fi fost eu?
Cum ar fi fost sa fie altfel?
Sunt anumite partzi din viatza mea, anumite capitole pe care vreau sa le ingrop sau sa le ard, capitole uitate in sipetele mintzii, prafuite shi ingalbenite de vreme. Shi, daca acum ash shterge un capitol, teoretic, nu ar putea dovedi nimeni ca a existat vreodata. Cu toate astea, urmele raman.
Tot ceea ce s'a intamplat, fiecare capitol al vietzii mele, fiecare intamplare, persoana cunoscuta sau alegere, fiecare m'a facut asha cum sunt.
Cum ar fi fost sa raman un copil pentru totdeauna?
- Gata, nu'tzi mai place frigu?
- Nu, a trecut timpul lui...
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Vin Mar 11, 2005 6:33 pm
Nici macar un amarat de pix care sa scrie nu mai gasesc in camera asta. Am data cum iama printer stilourile vechi pe care nu m’a llasat inima sa le arunc shi cernelurile pe jumatate uscate care inca stau in biroul meu. Dup ace m’am umplut de cerneala pe maini, am dat pe birou, shi aproape am rezolvat o bluza alba, am reushit sa fac un stilou sa scrie.
Am stat sa rasfoiesc agenda de poezii shi am dat peste cateva de acum mai bine de un an. Printer randuri am realizat cate s’au schimbat. De multe ori am intalnit chestii de genu “ai fost prost..tralalala...data viitoare nu va mai fi asha.â€Â
Am stat sa rasfoiesc agenda de poezii shi am dat peste cateva de acum mai bine de un an. Printer randuri am realizat cate s’au schimbat. De multe ori am intalnit chestii de genu “ai fost prost..tralalala...data viitoare nu va mai fi asha.â€Â
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Sâm Mar 12, 2005 9:02 pm
Ieshind apruape in fiecare pauza in curtea shcolii, nu se poate s anu observi shi anume grupuletzele adunate, care, in ciuda aceleiashi uniforme purtate, se deosebesc intre ele in cel mai batator la ochi fel.
Pentru inceput, sa luam grupuletzul de fete din stanga, aproape de usha profilor. Shtiu ca shi eu stau de obicei prost cu memoria, dar in cazu lor nu le’am retzinut niciodata numele. Trebuie sa te uitzi de doo ori la una ca san u o confunzi cu cealalta. De ce zic asta? Pai, am observat anumite elemente, izbitor de commune: par shuvitzat, blond, carliontzat, dat cu mult prea mult fixativ(nu, nu exagerez, e ceva mai puternic ca ala din reclamele Taft, din moment ce atunci cand bate vantu de se ridica prafu lor nu li se mishca un singur fir de par), cu muuult rimel, cred ca una consuma un rimel la doo saptamani. Alt element, ar fi fondul de ten, in dublu sau chiar triplu strat, bineintzeles cu doo nuantze mai inchis ca tenul. Continuam cu bluze mulate, decoltate, fuste sub 30 cm deshi afara sunt sub 0 grade, cizme lungi, cu toc, shi un Iq pe care nu l’ar invidia nici nenea care duce gunoiu. Cum sa te portzi in preajma lor? Evita’le pe cat posibil daca nut e intereseaza teoria noului catalog avon, dilemele pe tema ruperii unghiilor shi agatzarii noii perechi de dresuri plasa. Shi, bineintzeles, daca te incomodeaza apelativele de genu “fahâ€Â
Pentru inceput, sa luam grupuletzul de fete din stanga, aproape de usha profilor. Shtiu ca shi eu stau de obicei prost cu memoria, dar in cazu lor nu le’am retzinut niciodata numele. Trebuie sa te uitzi de doo ori la una ca san u o confunzi cu cealalta. De ce zic asta? Pai, am observat anumite elemente, izbitor de commune: par shuvitzat, blond, carliontzat, dat cu mult prea mult fixativ(nu, nu exagerez, e ceva mai puternic ca ala din reclamele Taft, din moment ce atunci cand bate vantu de se ridica prafu lor nu li se mishca un singur fir de par), cu muuult rimel, cred ca una consuma un rimel la doo saptamani. Alt element, ar fi fondul de ten, in dublu sau chiar triplu strat, bineintzeles cu doo nuantze mai inchis ca tenul. Continuam cu bluze mulate, decoltate, fuste sub 30 cm deshi afara sunt sub 0 grade, cizme lungi, cu toc, shi un Iq pe care nu l’ar invidia nici nenea care duce gunoiu. Cum sa te portzi in preajma lor? Evita’le pe cat posibil daca nut e intereseaza teoria noului catalog avon, dilemele pe tema ruperii unghiilor shi agatzarii noii perechi de dresuri plasa. Shi, bineintzeles, daca te incomodeaza apelativele de genu “fahâ€Â
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Mar Mar 22, 2005 6:56 pm
Aceeashi locatzie tipica: holul stramt, slab luminat al liceului. Acolo, doo colege stau in fatza ushii. Schimband cateva vorbe, aflu ca de fapt nu facem prima ora, lucru de care ne inshtiintzase profa cu o zi inainte. Eu am uitat. Iar.
-Shi ce tema am avut la romana?
-Sa facem caracterizarea shi..
-O scriu acum ca nu avem ora, shi mai ce?
-De adus “Baltagulâ€Â
-Shi ce tema am avut la romana?
-Sa facem caracterizarea shi..
-O scriu acum ca nu avem ora, shi mai ce?
-De adus “Baltagulâ€Â
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Joi Mar 24, 2005 3:16 am
Sufocanta rau caldura asta, chiar shi pentru o zi din luna iunie. E shi mai sufocanta din cauza sacoului de pe mine. Stai sa’mi amintesc...paine am luat, ciocolata da, cafea cred ca mai am acasa. Tot am impresia ca am uitat ceva. Urc pana la usha mea. Pe scari, ma intalnesc cu duamna T., o femeie in varsta, mica de statura shi ushor indesata. Are o pereche de ochelari pe nas care ii acopera jumatate din fatza shi un halat de un roshu aprins, brodat, shi ros de molii.
-Sarumana!
-Sa creshti mare, fata mea! Iar a dat bezmeticu ala de sus muzica ai tare, cred ca o sa’i spun administratorului.
-Ce sa ii facetzi...(eu nu’mi amintesc seara trecuta de ceva de genu asta, cred ca am adormit bushtean inainte de a apuca muzica)
Ajung la usha shi descui. Inainte de a deschide usha, ma intampina un mieunat pe cat de tupeist, pe atat de dragalash.
-Lara! Ce mai face zvapaiata mea? Tzi’e fuame?
Mi se raspunde prin cateva mirolaituri, de diferite intensitatzi.
Dupa ce ii pun creaturii cu cuada stufoasa de mancare, imi dau pantofii jos(s’au scalciit, macar ca m’au tzinut o vreme), arunc sacoul pe pat shi ma bag la un dush racoritor. Las prea multa apa in baie iar Lara se uita dezaprobator la mine, shi, scuturand din labutze, pleaca.
Bine macar ca ie vineri. Imi pun hainele la spalat, strang o parte din hartii shi le arunc, apoi ma duc in bucatarie sa vad ce mai ie de mancare. Mi’a ramas nishte lasagna de acu doo seri, cand ma chinuia talentu culinar. Aprind aragazu shi pun mancarea cu pricina la incalzit.
Apoi ma apuc sa’mi cotrobai prin geanta. Iar cursurile trase la xerox (Maria mi le’a adus p’alea pe care nu le aveam, care sunt de obicei majoritatea) shi le pun pe vraful pe care statea o ultima fila cu un curs de sociologie de acum trei saptamani. Printre altele, mi’au mai ramas in geanta un pachet de guma de metecat shi doo tzigari.
Scot cele doo tzigari din geanta shi le arunc. Nu mi le’am cumparat eo. [I]Intr’o zi, la serviciu, cand lucrurile nu puteau merge mai prost iar colegul meu de birou nu putea fi mai mitocan, m’am refugiat la baie sa iau un calmant shi sa’mi dau cu putzina apa pe fatza. Acolo era Cristina, care se dadea cu veshnicul ei ruj roshu, aceasta fiind shi activitatea prestata cel mai des de ea pe timpul zilei. Pe timpul noptzii nu shtiu. Vine la mine, mi le intinde shi imi zice: â€Â
-Sarumana!
-Sa creshti mare, fata mea! Iar a dat bezmeticu ala de sus muzica ai tare, cred ca o sa’i spun administratorului.
-Ce sa ii facetzi...(eu nu’mi amintesc seara trecuta de ceva de genu asta, cred ca am adormit bushtean inainte de a apuca muzica)
Ajung la usha shi descui. Inainte de a deschide usha, ma intampina un mieunat pe cat de tupeist, pe atat de dragalash.
-Lara! Ce mai face zvapaiata mea? Tzi’e fuame?
Mi se raspunde prin cateva mirolaituri, de diferite intensitatzi.
Dupa ce ii pun creaturii cu cuada stufoasa de mancare, imi dau pantofii jos(s’au scalciit, macar ca m’au tzinut o vreme), arunc sacoul pe pat shi ma bag la un dush racoritor. Las prea multa apa in baie iar Lara se uita dezaprobator la mine, shi, scuturand din labutze, pleaca.
Bine macar ca ie vineri. Imi pun hainele la spalat, strang o parte din hartii shi le arunc, apoi ma duc in bucatarie sa vad ce mai ie de mancare. Mi’a ramas nishte lasagna de acu doo seri, cand ma chinuia talentu culinar. Aprind aragazu shi pun mancarea cu pricina la incalzit.
Apoi ma apuc sa’mi cotrobai prin geanta. Iar cursurile trase la xerox (Maria mi le’a adus p’alea pe care nu le aveam, care sunt de obicei majoritatea) shi le pun pe vraful pe care statea o ultima fila cu un curs de sociologie de acum trei saptamani. Printre altele, mi’au mai ramas in geanta un pachet de guma de metecat shi doo tzigari.
Scot cele doo tzigari din geanta shi le arunc. Nu mi le’am cumparat eo. [I]Intr’o zi, la serviciu, cand lucrurile nu puteau merge mai prost iar colegul meu de birou nu putea fi mai mitocan, m’am refugiat la baie sa iau un calmant shi sa’mi dau cu putzina apa pe fatza. Acolo era Cristina, care se dadea cu veshnicul ei ruj roshu, aceasta fiind shi activitatea prestata cel mai des de ea pe timpul zilei. Pe timpul noptzii nu shtiu. Vine la mine, mi le intinde shi imi zice: â€Â
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Dum Mar 27, 2005 12:20 am
Cat de apasatoare este o melodie pe care o ascultzi pentru ca itzi aduce aminte de cineva...
(o continuare a poveshtii, dupa n zile)
In atmosfera intriganta, plina de fum roshiatic a restaurantului Ruby Tuesday stau la o masa, cu Cristina. Poate va intrebatzi cum am ajuns aici. Ei bine, nici eo nu’mi dau seama sigur. M’a interupt dintr’o motzaiala ushor anosta, cu un telefon. Vroia sa ne vedem. Apoi, imadiat, trei intrebari mi’au trecut prin minte: 1. De ce eo? 2. Chiar merita? 3. De ce eo? Shtiam ca, daca ash refuza’o, s’ar autoinvita la mine acasa. Rasturnand apoi juma de shifonier ajung la conluzia ca tot mai bune sunt hainele de pe scaun.
Cristina vorbeshte mult prea mult, repede shi tare pentru o fiintza de statura ei, in plus, gesticuland aproape isteric cand considera ca firu povestirii devine mai interesant (adica incep eo sa casc), fumand tzigara peste tzigara, slims, bineintzeles. Din cand in cand mai soarbe un pic zgomotos sin shampania ei, lasand pe pahar urme de ruj roshu, ales probabil la nuatza cu lenjeria pe care adeseori o lasa la vedere.
Imi zice despre cei trei barbatzi din viatza ei. Ma rog, doi barbatzi, al treilea nedepashind inca varsta pubertatzii. George, un barbat , cu stare ce’i drept, dar cu lipsa totala de maniere, pentru asta compensand parul facial shi ne-la locu lui. De asemenea, om interesat, in rest fiind de o zgarcenie fara pereche. Andrei, un stalp, parca luat din filmele cu americani tembeli. Cu el nu am apucat sa vorbesc, dar nici nu cred ca e capabil sa articuleze prea multe cuvinte. Cristi e un pushti care nici nu shtiu daca a terminat liceul, in unele state deja ar putea sa’i fie mama.
Ea zice ca punandu’i pe totzi trei la un loc, ar intruni tuate calitatzile pe care shi le’ar dori de la unu singur. Eo, punandu’i pe totzi trei la un loc, vad coshmarul vietzii mele.
(o continuare a poveshtii, dupa n zile)
In atmosfera intriganta, plina de fum roshiatic a restaurantului Ruby Tuesday stau la o masa, cu Cristina. Poate va intrebatzi cum am ajuns aici. Ei bine, nici eo nu’mi dau seama sigur. M’a interupt dintr’o motzaiala ushor anosta, cu un telefon. Vroia sa ne vedem. Apoi, imadiat, trei intrebari mi’au trecut prin minte: 1. De ce eo? 2. Chiar merita? 3. De ce eo? Shtiam ca, daca ash refuza’o, s’ar autoinvita la mine acasa. Rasturnand apoi juma de shifonier ajung la conluzia ca tot mai bune sunt hainele de pe scaun.
Cristina vorbeshte mult prea mult, repede shi tare pentru o fiintza de statura ei, in plus, gesticuland aproape isteric cand considera ca firu povestirii devine mai interesant (adica incep eo sa casc), fumand tzigara peste tzigara, slims, bineintzeles. Din cand in cand mai soarbe un pic zgomotos sin shampania ei, lasand pe pahar urme de ruj roshu, ales probabil la nuatza cu lenjeria pe care adeseori o lasa la vedere.
Imi zice despre cei trei barbatzi din viatza ei. Ma rog, doi barbatzi, al treilea nedepashind inca varsta pubertatzii. George, un barbat , cu stare ce’i drept, dar cu lipsa totala de maniere, pentru asta compensand parul facial shi ne-la locu lui. De asemenea, om interesat, in rest fiind de o zgarcenie fara pereche. Andrei, un stalp, parca luat din filmele cu americani tembeli. Cu el nu am apucat sa vorbesc, dar nici nu cred ca e capabil sa articuleze prea multe cuvinte. Cristi e un pushti care nici nu shtiu daca a terminat liceul, in unele state deja ar putea sa’i fie mama.
Ea zice ca punandu’i pe totzi trei la un loc, ar intruni tuate calitatzile pe care shi le’ar dori de la unu singur. Eo, punandu’i pe totzi trei la un loc, vad coshmarul vietzii mele.
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Sâm Apr 02, 2005 10:13 am
Povestea mea, partea a III'a
Intr'o dupa amiaza, pe care eo o consideram mai libera, shi in sfarfshit aveam shi eo timp pentru mine, suna telefonul. La "alo"-ul meu imi raspunde o voce groasa, ushor iritata de felul ei. Era sefu. Din cate am intzeles, in seara aceea era o petrecere la un hotel luxos, iar eu trebuia sa merg acolo pentru a ma asigura ca nishte invitatzi din strainatate se simtzeau bine. Shi de parca nu imi ajungea faptul ca trebuia sa intretzin atmosfera pentru nishte snobi-straini-obsedatzi-cu-care-n'ai-ce-vorbi, m'a lovit cel mai tare urmatoru detaliu: tzinuta eleganta obligatorie, in acest caz, rochie de seara. in urmatorul moment imi venea sa'mi trimit sheful undeva, dar, gandindu'ma ca mama lui nu are probabil nici o vina(in afara faptului ca l'a nascut) shi ca inca mai am nevoie de slujba mea, ma resemnez.
Acum, ce ie de facut? Simplu. Imi scot rochia cu care am fost la nunta unei prietene sa vad ce a mai ramas din ea shi daca ma mai incape. Proband'o, constat cu stupoare ca am slabit. Imi caut shi perechea buna de pantofi, shi cam atat. Parul il strang intr'un coc simplu, imi pun bijuteriile obishnuite (renuntzand bineintzeles la trei dintre cercei shi bratzarile late), shi, cam asta ie. Din oglinda ma privea o fata intr'o rochie scurta, neagra, care dupa fatza ai fi zis ca se duce la bataie. Gata de plecare, trebuia sa ajung acolo acum 5 minute. Bun.
(...)
Urc treptele hotelului unde se tzinea petrecerea cu pricina shi incep sa vad cine, ce shi cum. Nu'mi place lumea de aici: totzi vorbesc prea tare, prea pretentzios shi cu o atitudine de le'ash da cu geanta'n cap. Printre oameni o vad pe Cristina, imbracata-supriza-in roshu, la bratz cu un barbat(altul decat cei trei) iar dupa cum imi face cu mana shi dupa privirea ei imi dau seama ca ash fi mai mult decat in plus daca m'ash duce acolo. Imi gasesc in sfarshit nishte apa minerala(am vrut sa gust shi nishte salata de fructe, dar portocalele erau trecute) shi ma duc pe balcon sa iau o gura de aer shi sa ma bucur de cateva momente libere. Nu apuc deoarece sunt chemata, au venit strainii.
Taaare neinteresantzi oamenii, tot timpul cat am stat cu ei mi'au vorbit de chestii precum carburatoarele shi tzevile de eshapament, intr'o engleza oripilant de stalcita. Plus ca era unu, mic, mustacios shi indesat, care se uita cam ciudat la mine. Ma stapaneam sa nu vad cum scrie pe fatza lui "sunt un obsedat, da'mi doo".
Deloc nu'mi place aici, deloc. Totul incearca sa para cat mai stilat, dar nu este decat un mare kitsch, incepand cu bijuteriile mult prea briliante shi colorate ale duamnelor de aici, shi terminand cu decoratziunile din sala aceasta de festivitatzi, un kitsch mai mare decat inelul meu de plastic. Vaazandu'i, daca stau sa ma gandesc, pana shi sentimentele lor au devenit nishte kitsch'uri , ieftine, iubirea putand fi vanduta la taraba, cu mentziunea "trei la zece mii".
Ma doare capul infiorator de tare, simt cum lustra imensa de sus imi sta pe umeri, iar fiecare pas pare sa fie pe cutzitele cele mai ascutzite. Ceasul suna 12 nuaptea, trebuie sa plec. Ajungand pe trepte, imi vine sa'mi desfac cocul, sa arunc pantofii cat colo shi sa'mi rup rochia cat sa pot merge ca un om normal. Sa rup vraja..
Ma opresc shi ma intorc cu fatza spre trepte. Ash putea face precum Cenushereasa shi sa'i las o urma printzului meu pentru a ma putea gasi shi a trai fericitzi pana la adanci batranetzi, dar, din acea nuapte nu am mai crezut in basme shi finaluri fericite.
(sfarshit)
Intr'o dupa amiaza, pe care eo o consideram mai libera, shi in sfarfshit aveam shi eo timp pentru mine, suna telefonul. La "alo"-ul meu imi raspunde o voce groasa, ushor iritata de felul ei. Era sefu. Din cate am intzeles, in seara aceea era o petrecere la un hotel luxos, iar eu trebuia sa merg acolo pentru a ma asigura ca nishte invitatzi din strainatate se simtzeau bine. Shi de parca nu imi ajungea faptul ca trebuia sa intretzin atmosfera pentru nishte snobi-straini-obsedatzi-cu-care-n'ai-ce-vorbi, m'a lovit cel mai tare urmatoru detaliu: tzinuta eleganta obligatorie, in acest caz, rochie de seara. in urmatorul moment imi venea sa'mi trimit sheful undeva, dar, gandindu'ma ca mama lui nu are probabil nici o vina(in afara faptului ca l'a nascut) shi ca inca mai am nevoie de slujba mea, ma resemnez.
Acum, ce ie de facut? Simplu. Imi scot rochia cu care am fost la nunta unei prietene sa vad ce a mai ramas din ea shi daca ma mai incape. Proband'o, constat cu stupoare ca am slabit. Imi caut shi perechea buna de pantofi, shi cam atat. Parul il strang intr'un coc simplu, imi pun bijuteriile obishnuite (renuntzand bineintzeles la trei dintre cercei shi bratzarile late), shi, cam asta ie. Din oglinda ma privea o fata intr'o rochie scurta, neagra, care dupa fatza ai fi zis ca se duce la bataie. Gata de plecare, trebuia sa ajung acolo acum 5 minute. Bun.
(...)
Urc treptele hotelului unde se tzinea petrecerea cu pricina shi incep sa vad cine, ce shi cum. Nu'mi place lumea de aici: totzi vorbesc prea tare, prea pretentzios shi cu o atitudine de le'ash da cu geanta'n cap. Printre oameni o vad pe Cristina, imbracata-supriza-in roshu, la bratz cu un barbat(altul decat cei trei) iar dupa cum imi face cu mana shi dupa privirea ei imi dau seama ca ash fi mai mult decat in plus daca m'ash duce acolo. Imi gasesc in sfarshit nishte apa minerala(am vrut sa gust shi nishte salata de fructe, dar portocalele erau trecute) shi ma duc pe balcon sa iau o gura de aer shi sa ma bucur de cateva momente libere. Nu apuc deoarece sunt chemata, au venit strainii.
Taaare neinteresantzi oamenii, tot timpul cat am stat cu ei mi'au vorbit de chestii precum carburatoarele shi tzevile de eshapament, intr'o engleza oripilant de stalcita. Plus ca era unu, mic, mustacios shi indesat, care se uita cam ciudat la mine. Ma stapaneam sa nu vad cum scrie pe fatza lui "sunt un obsedat, da'mi doo".
Deloc nu'mi place aici, deloc. Totul incearca sa para cat mai stilat, dar nu este decat un mare kitsch, incepand cu bijuteriile mult prea briliante shi colorate ale duamnelor de aici, shi terminand cu decoratziunile din sala aceasta de festivitatzi, un kitsch mai mare decat inelul meu de plastic. Vaazandu'i, daca stau sa ma gandesc, pana shi sentimentele lor au devenit nishte kitsch'uri , ieftine, iubirea putand fi vanduta la taraba, cu mentziunea "trei la zece mii".
Ma doare capul infiorator de tare, simt cum lustra imensa de sus imi sta pe umeri, iar fiecare pas pare sa fie pe cutzitele cele mai ascutzite. Ceasul suna 12 nuaptea, trebuie sa plec. Ajungand pe trepte, imi vine sa'mi desfac cocul, sa arunc pantofii cat colo shi sa'mi rup rochia cat sa pot merge ca un om normal. Sa rup vraja..
Ma opresc shi ma intorc cu fatza spre trepte. Ash putea face precum Cenushereasa shi sa'i las o urma printzului meu pentru a ma putea gasi shi a trai fericitzi pana la adanci batranetzi, dar, din acea nuapte nu am mai crezut in basme shi finaluri fericite.
(sfarshit)
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Joi Apr 07, 2005 9:41 pm
Mi'am cedat dreptul la fericire pentru o ciocolata amaruie shi inca doo ore de somn. Ganduri de ceatza ma apasa din ce in ce mai tare. Tzip. Ma trezesc cu ochii in lacrimi. Te simt, stand la capul patului, langa mine. In intuneric incerc sa'tzi ghicesc liniile corpului. Simt o caldura ciudata, asemeni unui fior, apoi imi dau seama ca totul a fost in imaginatzia mea. Dar parea real, de fiecare data pare asha real, incat simt asta.
Uitandu'ma la ceas imi dau seama ca am apucat sa dorm aproape o ora. E 5:30. Nu am avut somn, acum incerc sa recuperez cat mai pot. Ceasul suna la 8. Dupa doo cafele, parca vad unpic mai clar. In scurt timp ma va durea capul. Daca vrei, in tramvai, sa ai loc, trebuie duar sa ai parul inchis la culoare, tricou negru shi se creeaza in jurul tau un spatziu de cel putzin un metru. Sau, o fi de la cearcane..
Ash vrea sa ploo cu flori de mar...
Uitandu'ma la ceas imi dau seama ca am apucat sa dorm aproape o ora. E 5:30. Nu am avut somn, acum incerc sa recuperez cat mai pot. Ceasul suna la 8. Dupa doo cafele, parca vad unpic mai clar. In scurt timp ma va durea capul. Daca vrei, in tramvai, sa ai loc, trebuie duar sa ai parul inchis la culoare, tricou negru shi se creeaza in jurul tau un spatziu de cel putzin un metru. Sau, o fi de la cearcane..
Ash vrea sa ploo cu flori de mar...
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Joi Apr 14, 2005 2:18 pm
Incipitul meu: timpul-14 aprilie 2005, o primavara indecisa, ora de limba romana. Locul: ultima banca, in liceu in care a murit, muare shi va muri o parte din mine. Personaje, personajul principal adica, eu. Caracterizare succinta: par ushor ciufulit, frecand nervos piciorul bancii cu talpile basketzilor, plimband un pix pe o foaie de hartie, total absenta de la ora, frunzarind cartea "Ultima nuapte de dragoste, intaia nuapte de razboi", in timp ce catziva colegi sunt ascultatzi.
Soarele se lasa inceput in asfintzit, inecandu'se intr'un somn roshiatic, raspandind o lumina rozalie, pala, calda, amintind de un abajuu antic, pe o noptiera a unui dormitor uitat. Vantul adia ushor, cu o urma placuta de racoare. Cu tuate aceastea, eu nu aveam aer.
Am rostit ceva, cu buzele arse de gandurile pe care vroiam sa i le spun de fapt. Le mushc pana la sange, incercand sa'mi stapanesc dorintza, sa'mi transform nelinishtea in indiferentza. Lumina dulceaga era stinsa de gustul amar care punea stapanire pe gesturile mele.
Timpul te stapaneshte, itzi da un avant, pentru ca apoi sa arda tuate gandurile, dorintzele shi poveshtile, shi sa shtearga urmele de cenusha ramase...
Sunt trezita cat de cat la realitate de cuvintele profesuarei, care incepe sa povesteasca ideile esentziale din carte. Un inceput de somn imi urmareshte ushor genele, shi imi contureaza linia ochilor, deja conturata de dermatograf.
Personajul principal s'a salvat de la sinuciderea pentru drama iubirii, fiind napastuit de alta drama, probabil mai puternica.
Incatushata de o relativa halucinatzie, scap pixul shi tresar.
Soarele se lasa inceput in asfintzit, inecandu'se intr'un somn roshiatic, raspandind o lumina rozalie, pala, calda, amintind de un abajuu antic, pe o noptiera a unui dormitor uitat. Vantul adia ushor, cu o urma placuta de racoare. Cu tuate aceastea, eu nu aveam aer.
Am rostit ceva, cu buzele arse de gandurile pe care vroiam sa i le spun de fapt. Le mushc pana la sange, incercand sa'mi stapanesc dorintza, sa'mi transform nelinishtea in indiferentza. Lumina dulceaga era stinsa de gustul amar care punea stapanire pe gesturile mele.
Timpul te stapaneshte, itzi da un avant, pentru ca apoi sa arda tuate gandurile, dorintzele shi poveshtile, shi sa shtearga urmele de cenusha ramase...
Sunt trezita cat de cat la realitate de cuvintele profesuarei, care incepe sa povesteasca ideile esentziale din carte. Un inceput de somn imi urmareshte ushor genele, shi imi contureaza linia ochilor, deja conturata de dermatograf.
Personajul principal s'a salvat de la sinuciderea pentru drama iubirii, fiind napastuit de alta drama, probabil mai puternica.
Incatushata de o relativa halucinatzie, scap pixul shi tresar.
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
de kahlan » Sâm Mai 07, 2005 5:10 pm
Rescriu pe pagini rupte ceea ce a fost. In somn, auzeam cum ploo
M’am schimbat.
Intr’o vaza imi aduce mama flori de liliac shi bujori. O rog sa scuata bujorii din vaza, sa ii ia, pentru ca nu ii vreau. Nu vreau sa ii vad. Rade shi ma intreaba : “Mai shtii, acum un an?â€Â
M’am schimbat.
Intr’o vaza imi aduce mama flori de liliac shi bujori. O rog sa scuata bujorii din vaza, sa ii ia, pentru ca nu ii vreau. Nu vreau sa ii vad. Rade shi ma intreaba : “Mai shtii, acum un an?â€Â
- kahlan
- Junior Member
- Mesaje: 5044
- Membru din: Sâm Ian 11, 2003 12:00 pm
Înapoi la Scrieri, ganduri si jurnale
Cine este conectat
Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 5 vizitatori