My diary...my life...

[Aylin]

Ma simt personajul negativ in teatrul asta ce ma inconjoara, da asta e clar ma simt vrajitoarea cea rea in toata povestea asta, poate pentru ca asta sunt. Simt ca am intrat in viata oamenilor pentru a face dezordine, sa-mi afirm eu existenta, parca sa pun stapanire putin pe o parte din viata lor. Nu vreau sa fac asta dar se pare ca tot la mine se intorce totul, tot despre mine vorbesc… cat de egoista sunt!
Oricum am o viata de rahat sau asa mi se pare azi! Mai bine, revin la ideea, ca lumea ar fii fost mai buna fara mine. De ce naiba m-am nascut daca fericirea nu este facuta pentru mine? Daca tot ce ating distrug? De ce daca dupa o clipa de fericire urmeaza 10 de suferinta? Urasc astfel de momente cand nimic nu mai are rost sau sens, urasc momentele in care sunt melancolica, caci pun prea multe intrebari si vad cat de inutila este viata mea, ca de inutila sunt , sau mai rau cat de utila in a produce suferinta. Dar nimeni nu vede ca si eu am nevoie de iubire. De ce toti ma cred o persoana puternica si optimista ce trece peste toate fara sa puna suflet, cand eu sunt exact contrariul. Sunt atat de slaba si lipsita de aparare, sunt un copil ratacit ce-si cauta drumul si toti ma indruma pe cai gresite profitand de naivitatea mea. Dar ei nu stiu ca nu sunt primii care fac asta, ci mereu se intampla si eu mereu ii cred neputincioasa in fata sentimentelor mele. Cat de naiva sunt, naivitatea si increderea in oameni ma distrug. De fapt nu ele ci oamenii ce profita de aceste trasaturi ale mele ma aduc in starea asta. De ce nu ma lasa sa fiu asa cum vreau eu, de ce nu ma lasa nimeni sa-l iubesc? Eu vrea un refugiu dar un refugiu stabil, sigur , care sa nu ma dezamageasca, dar nu stiu unde sa-l gasesc. De ce se gasesc oameni parca facuti doar sa-i faca pe cei din jur sa-i iubeasca ca apoi sa le intoarca spatele fara prea mari regrete? De gheata nu sunt cu fiecare as fi vrut o frumoasa poveste de iubire dar sentimentele n-au fost reciproce. :cry:

[Aylin]

Un jurnal…ce prostie pana la urma. Ce rost are sa scrii ce gandesti, ce simti ,sa te framanti atat intr-o lume indiferenta si pasiva fata de tot ce nu tine de ea? De ce sa ne framantam atat in interior cand, tot ce trebuie sa facem este sa traim clipa? Sa ne traim viata, s-o acceptam asa cum ni se da si sa incercam sa ne-o imbunatatim.
Tot ce se intampla in jurul nostru este superficial. Si trebuie sa ne adptam acestei societati, acestei masinarii ce creeaza, preschimba oamenii.
Privesc in jur si vad numai vieti ce se desfasoara independent de a mea. Ma intreaba un amic :„ce mai faci?”. As vrea sa ma pot destainui, sa-i spun cu adevarat ce fac, ce simt, dar citesc in ochii lui nepasarea. Este doar o intrebare politicoasa de la care se asteapta un raspuns pe masura, sec :”bine.tu?” .Nu are nimeni rabdare sa te asculte si la ce bun asta?
Nu trebuie sa depinzi de cei din jur. Asta e un lucru sigur! Sa nu ai nevoie de nimic de la ceilalti oameni, sa nu te astepti la recunostinta sau intelegere. Si asa nu vei fii dezamagit!

[Aylin]

M-am trezit de o ora si stau incercand sa percep tot ce se petrece in jurul meu, sa nu-mi scape nimic, sa ma bucur de toate si totul sa existe doar pentru a patrunde in campul meu vizual. Am iesit pe balcon....Urmarind, ochii mintii incepura sa vada naluciri.Eram eu peste intreaga lume, acolo sus , iar in deparatare lumea se pierdea in nimic.Cerul se impreuna cu pamantul ca intr-un imens zambet, ca intr-o strangere de mana, iar gandurile mele pluteau undeva , neputincioase sa strapunga orizontul inchis.
Vocea calda a mamei ma coboara din nou pe pamant...Este ora mesei, insa ganduile mele au ramas acolo,nicaieri...

[Aylin]

M-am nascut iarna, in luna decembrie...De ce? Asta poate nimeni nu stie. Nu-mi reprosati mie asta, n-am cerut eu sa exist! Inca un copil pe lume, nascut o data probabil cu alte cateva mii din lumea asta.Sunt sigura ca ziua aceea n-a fost cu nimic deosebita decat celelate. Am fost un fapt divers intr-o oarecare zi de iarna. Poate o data cu nasterea mea alti oameni au trecut in nefiinta, lasandu-ma pe mine sa continui ratacirea lor pe acest pamant. Asa ca pot spune ca venirea mea, accea clipa de neatentie a sortii, a produs si bucurie si tristete.

Cocosii probabil ca undeva au vestit rasaritul, soarele ca un ciocan a spart zidul de ceata, departe pe creste de munte dimineata a izbugnit ca o chemare la ratiune.
Si lumea si-a urmat cursul ca si cum nimic nu s-ar fii intamplat. Ziua a curs din nou de la rasarit la crepuscul, timpul a imbatranit oamenii cu inca o zi.
Oamenii nasc, oamenii mor.Este legea firii. Cruda regula pe care nu putem s-o incalcam, in fata careia toti suntem neputinsiosi.

Timpul trece ca un fluviu.Totul aluneca in marea curgere a lumii.Cat de inevitabila si neoprita e alunecarea.Cat de adanca , fara intoarcere moartea.

Omul nu este ceea ce crede despre sine,nici ceea ce crede ca ar putea face, ci suma posibilitatilor prezente!

Iar eu sunt unica, indiferent ce cred cei din jur, chiar daca ma critica sau ma lauda pentru ca sunt ceea ce sunt, eu nu mai voi schimba pentru nimic, voi trai astfel incat eu sa ma simt bine cu mine, sa fiu diferita de ceilalti, sa ma deosebesc de multime!

La banchetul umbrelor inchinau oameni ciudati...

[Aylin]

----------------------10.VIII.2004-----15:04----------------------------

My momma used to say only Jesus can save us

Mi-e frica sa nu devin atee. Simt ca mi-am pierdut din credinta si increderea ce-o aveam in El, in Domnul meu ce mereu m-a ajutat si mi-a fost alaturi. As vrea sa se spuna adevarul; sa se spuna ce e placut , sa se spuna ce e adevarat , dar neplacut , sa nu se spuna ce e placut si neadevarat. Dar, tot mai des imi pun intrebarea retorica „ Shi ...... daca??”. Incerc sa alung aceste gheare ce ma indreapta spre o ratacire fara cale de intoarcere., caci acesta era singurul lucru ce il credeam valabil si de care nu ma putem indoi ”Nu se poate, ..... trebuie”. Caci Dumezeu are scari de urcat …... dar si de coborat. Dar noi nu putem cunoaste nimic cu adevarat. Totul este un vis. Viata si materia este un vis al spiritului. Lumea este un vis al fiecarui om. Si totusi ce putin lucru este mintea, ce palida e cugetarea, ce mici sunt minunile oamenilor, ce stere eroismele, ce slabe puterile! Si e mult mai usor sa mori pentru cineva , decat sa traiesti pentru el. Fie El chiar Dumnezeu.

Desert in mine, desert in jur ........

Trebuie sa existe Dumezeu. Altfel, nu pot concepe. Cum am aparut asa din nimic, avem constiinta, simturi, suflet, ca apoi totul sa sfarseasca prin …...nimic? Inteleg trupul, care este material sa-si urmeze cursul in natura, dar restul? Trebuie sa merite viata sa fie traita, sa merite sa mori. Daca nu de ce mai traim, sau nu …... mai bine zis de ce mai traim dupa reguli si norme morale, impuse de sistem sau de constiinta noastra? Cand, tot ce trebuie sa facem este sa profitam, sa fim egoisti la maxim, sa ne satisfacem toate placerile, dorintele, atata timp cat natura, legea firii ne-o permite. Egoismul e zeul cel mare. Nu e el la baza existentei noastre? Si daca egoism inseamna viata , tot el inseamna si fericire.


God show me the way because the Devil trying to break me down
The only thing that I pray is that me feet don't fail me now
And I don't think there is nothing I can do now to right my wrongs
I want to talk to God but I'm afraid because we ain't spoke in so long![/I]

[I]To the hustlas, killers, murderers, drug dealers even the strippers
To the victims of Welfare for we living in hell here hell yeah
Now hear ye hear ye want to see Thee more clearly
I know he hear me when my feet get weary
Cuz we're the almost nearly extinct
We rappers are role models we rap we don't think
I ain't here to argue about his facial features
Or here to convert atheists into believers
I'm just trying to say the way school need teachers
The way Kathie Lee needed Regis that's the way yall need Jesus
So here go my single dog radio needs this
They say you can rap about anything except for Jesus
That means guns, sex, lies, video tapes
But if I talk about God my record won't get played Huh?
Well let this take away from my spins
Which will probably take away from my ends
Then I hope this take away from my sins
And bring the day that I'm dreaming about
Next time I'm in the club everybody screaming out

(Jesus Walks)
God show me the way because the devil trying to break me down
(Jesus Walks)
The only thing that I pray is that me feet don't fail me now

[Aylin]

-------------------------10.VIII.2004----1:40-----------------------------

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
caci eu iubesc
si flori si buze si morminte.


Privesc cu drag o veche amintire …… chiar la putinii ani pe care i-am implinit simt cat de repede trec toate . La anul voi face 18 ani. Ce o fii asa deosebit cu aceasta varsta???
Stiu, la 5 ani ne comportam de parca am stii toate intrebarile iar la 18 de parca am cunoaste toate raspunsurile. Totul este o impresie sugerata de inconstienta noastra. Culoarea nu este a lumii ci a ochiului nostru. In fotografii se concentreaza gandurile oamenilor, ca in orice lucru pe care il atinge omul.
Omul lipsit de amintire , e lipsit de istorie si ramane gol in campiile reci ale vesniciei.


E in mine o falfaire usoara de aripi, o duiosie de prisos …..


Eu sunt cladita pe temelii de cenusa. Atatea masti, atatea fete, atatea persoane reprezint incat mi-e frica sa nu uit cine sunt eu cu adevarat , mi-e frica sa nu ma pierd printre sutele de chipuri. Daca si asta pierd …… ce mai imi ramane?
Si simt cum camera in care zac ma strange cu tablourile ciudate, ma loveste cu un ciocan de aer, ma canta cu o gura de praf …… Camera in care astept ……


Am asteptat pana am devenit noi insine o asteptare …….


Vreau sa evadez si stiu cine ma vor ajuta pentru asta: greierii. Ei sunt vrednici misiunii careia i s-au devotat. Parca ar toarce un nesfarsit fir metalic, parca ar taia cu un ferestrau nevazut, nevazute gratii de fier. Poate ca in timp ce oamenii dorm, greierii le pregatesc – cine poate sti?- o evadare la care nimeni nu viseaza.


Imposibilul este nimic ……


Este adevarat ca dincolo de orizont ideile au o nuanta diferita?
Este adevarat ca fantomele se gandesc la greutatile batranetii?
Este adevarat ca cine nu vorbeste intra in conflict cu muntii?

[Aylin]

------------------------vineri--13.VIII.2004------3:54---------------------

Campul are ochi, padurea urechi …...

In seara asta cand am intrat in camera, mi se parea ca bajbai printre morminte si tulbur linitstea mortilor. Nu am simtit nicicand ca acum cum ma napadesc superstitiile, cum ma incolteste frica. Cand am ajuns in pat m-am simtit fericita, un mangaietor sentiment de usurare.
Ma trag gandurile ca o apa . E ceva care raspunde in mine. Propria mea viata si toate intamplarile pe care le stiu trecute se desfac din nou ca un strigoi ce ar ridica mormantul ce il acoperea. Mi-au revenit in minte scene din negura vremurilor, am rechemat chipuri aproape uitate. Am ascultat, ca in vis, glasuri ce-au amutit pentru vecie si cantece pe care azi nu le mai canta nimeni.
Si cand reveria mea se domolea , urletul fantomelor ma ingrozea, bataia ploii infuriate-n geam se regasea intr-un ciocanit usor iar zgomotele strazii amuteau unul cate unul. M-a apucat frica de singuratate. M-am sculat si mi-am scos hainele. Mergeam prin camera in varful picioarelor, ce aveam de facut , faceam pe furis, de parca m-as fi invartit printre dusmani.


Pamantul e inrourat la ceas de noapte, ochiul meu intotdeauna ……


O lacrima adevarata provoaca intotdeauna alta, in alti ochi, pe deasupra ratiunii instinctele se cheama si se inteleg. Acum si amintirile mele si ale altora isi raspund in incostient. In camera asta ca o insula in fata zbuciumului gol al zilei, vreau sa dorm acel dulce somn pe care numai sugarul il cunoaste la pieptul mamei sale.


M-a dezmierdat usor pe frunte somnul, ca o floare ……


Am adormit adanc, dar cat, nu stiu. Deodata m-am trezit. Parca asteptam ceva si ma treceau fiori reci de spaima. Am auzit cuvinte spuse in soapta, tipete inabusite brusc, fosnet de vesminte nevazute si falfait de aripi ascunse vederii. Am simtit lacrimi transformandu-se in sange, imprastiindu-se cald, am vazut fete palide, invaluite intr-o lumina difuza si brate albe ridicate spre cer, ce pluteau despartite de corp. Doar visam ……


Ajunge un singur demon ca sa tulbure toate visele ……..

[Aylin]

---------------------------sambata--14.VIII.2004.-----23:17---------------

I don't know what's worth fighting for
Or why I have to scream
I don't know why I instigate
And say what I don't mean
I don't know how I got this way
I know it's not alright
So I'm breaking the habit
I'm breaking the habit
Tonight

Ii simt prezenta langa mine. E la fel de vesel , asa cum l-am lasat ultima data.Pentru el nimic nu s-a schimbat, pentru mine nimic numai e la fel.Dandu-mi cu mana in dreptul ochilor ar vrea sa-mi sfasie material panza gandurilor. Ii zambesc gratuit si glaciar. Se apropie de mine inselat de suras si il simt cald, respiratia ii e prea incarcata. Incerc sa ma sustrag tentativei de a ma saruta dar ma gasesc indiferenta in fata oricarei opuneri.
Un cuvant sau un gest pot sa jignesca sau nu, dupa felul sufletesc al celui care-l face.


E mai usor sa urasti pe cineva decat sa-l intelegi .......


Numai are curaj, dupa insuccesul frazei trecute, sa mai spuna ceva si simt ca ma spioneaza ..... ca urmareste in fixitatea privirii mele, in jocul mimicei, sa ghiceasca la ce ma gandesc. Intorc privirea si ii zambesc binevoitor. Totusi il privesc cu indiferenta si simt nevoia de a-i spune ceva agreabil . Rostul? Nu-l stiu si numai conteaza . Este timpul sa intorc pagina .......

I dont want to be the one
Who battles always choose
'Cause inside I realize
That I'm the one confused

[Aylin]

------------------------duminica--15.VIII.2004.-------3:17-----------------

Te-ai gandit vreodata cat de placut este sa fii nebun? Sa nu ai constiinta de lumea ce te inconjoara, sa nu ai nevoie de nimic din ce poate ea sa-ti ofere sau sa-ti ea? Cat de simplu poti gasi fericirea fiind nebun! Nu trebuie sa-ti complici existenta cu dorinte si capricii mai mult sau mai putin necesare, poti sa fii pur si simpul fericit, independent de cei din jur. Ar trebui cel putin sa-i imitam , putem invata multe de la ei. Poate ca ei au inteligenta superioara, vad lucruri si aspecte pe care ratiunea noastra ingradita nu poate sa le perceapa.
Am simti ca lumea e fara margini, ca suntem atat de mici, ca frumusetea are pete si e trecatoare, ca dreptatea nu se poate realiza, ca nu puteam sti niciodata adevarul. Luand cunostiinta de toate acestea am putea in sfarsit sa fim fericiti! Filozifii si nebunii sunt cei mai mari adepti ai logicii.


Mi-e greu sa merg in spatele cuiva cu obligatia sa calc exact pe urmele lui .....


Suntem atat de limitati in gandire, in idei, nu putem sa concepem ceva diferit, tot ce depaseste capacitatea noastra de intelegere este categorisit drept anomalie.
A merge pe strada inseamna a fi liber , a te bucura de aer, de spatiu, a nu simti in jurul tau celula, a-ti auzi pasul sunand pe drum, fara alt pas de temnicer inapoi.

Daca ne-am urca in astre am fi pe loc nimiciti de nimicul terestru .....


Ce usor este sa fii fericit! Cine a nascocit durerea? Ce neintelegere cruda a lipsit omenirea de minunata desfatare fara umbra?Simt oboseala sa caut inapoia vremurilor samburele stramosesc al suferintelor de acum. Am privit cerul – toate drumurile, toate lumile erau insemnate acolo etern- si am inteles ce putin ni se intampla noua, ce putin insemnam.
Eliberati-va mintea!

Imposibilul este nimic .....

[Aylin]

-----------------------vineri--------19.VIII.2004-----1:24----------------

Am vazut emisiunea lui Tuca aseara cu Nastase invitat , in asteptarea serialului meu actual preferat "Stagiarii". Mi-a produs atata dezgust omul ala, atata greata, atata repulsie fata de persoana sa incat ma vedeam ridicandu-ma furios din pat si zdrobind televizorul cu primul obiect pe care il gaseam in drumul meu, sub privirile uimite ale parintilor.


Tanto bon che val niente.......
Atat de bun incat nu e bun de nimic.......


Il ascultam si vedeam cum poate abera un om, cum poate spune nimic in atatea fraze pompoase, in care ajungi sa te pierzi si probabil chiar el uita intrebarea.
Ma gandeam cat de impresionata ar putea fi mamaia (bunicuta) mea de vorbele "acestui om frumos si invatat" si un gust amar mi-a ramas in gura realizand prostia romanului.Nu conteaza ce spune sau daca spune ceva atata timp cat vorbeste si omul stie sa vorbesca atat de frumos incat ti-e mai mare dragul sa-l vezi cersind la un colt de srada sau intr-unul din spitalele mizere ale Romaniei.


Coruptia celui mai bun este cea mai rea.....


Cata aroganta are in vorbe, in gesturi, in tinuta, cat de plin este de el acest vampir...As vrea sa fiu majora sa pot vota, as vrea sa fac atatea, dar ma simt infirma cand vad langa mine atata indiferenta. Daca m-as ridica sa spun ceva eu as fi privita ca o ciudatenie, un copil tembel ce nu stie ce spune, un copil ce sa-i ceri. Ceva de genul "da...si marmota invelea ciocolata in staniol"
Oare sa se fi trezit patriotismul in mine? Nu cred...sunt in stare sa suport multe dar totul are o limita, pana si prostia ar trebui sa aiba o decenta.........


Sed metuos, ne sero veniam depugnato proelio....
Ma tem sa nu sosesc prea tarziu, dupa ce lupta s-a terminat

[Aylin]

--------------------duminica---22.VIII.204------1:45----------------------

Ma indragostesc ca o nebuna de el....Ma indragsotesc ca o nebuna de o idee ce n-am avut pana acum curaj s-o gandesc, de un sentiment ascuns intr-un ungher intunecat al sufletului meu, de o naluca a unei nopti tarzii de vara, de o iluzie- copila zbuciumatei mele existente.
Mi-e frica de mine, nu ma mai recunosc, nu stiu de ce as putea fi in stare, mi-e frica de capacitatea mea diabolica de a face rau celor din jur. As vrea sa ma ascund de mine, sa ma ratacesc de propria-mi fiinta, sa fiu o umbra a constiintei mele, sa numai fiu responsabila pentru mine, pentru faptele mele. Mi-e frica...vreau sa ma lepad de mine. Nu ma poate ajuta numeni? Nu ma poate scapa nimeni de dusmanul ce-mi sunt??? Cum pot iesi din prapastia in care eu ma arunc si sap cu inversunare?


Nu oamenii aleg dragostea ci dragostea alege oamenii....


Tot ce e in mine a capatat o viata exasperata ca si cand un virus puternic a rupt tesuturi abia refacute...imi goneste sangele din organ in organ si-l izbeste de creier...Creierul...da, el este singurul lucru care m-ar putea scapa de mine, mi-ar nimici bolnavicioasa iubire...dar il gasesc amortit, drogat si indiferent.....


Apararea e iluzorie, predarea e inevitabila daca fuga nu s-a facut la timp...


Cu incetul floarea pacatului ca ma rascoleste pretutindeni isi coace semintele in gradina inimii mele bine pazite . Nu degeaba spunea Rebreanu ca ar trebui sa avem gratii la poarta sufletului, ca nici un cutit sa nu poata patrunda.
Si nu am altceva de facut decat sa ma predau , sperand ca astfel sa micsorez pedeapsa ce mi-o va da Eros , zeul suprem ce ne conduce traiul nostru de furnici aruncate in neantul de nisip.

Lumina si-a schimbat straiele la ferastra , imbracandu-le pe cele fumuriu-vinete din preajma stelelor.
Predarea este singura scapare. Daca nu pot sa izgonesc acest diavol cuibarit macar sa incerc sa-l stapanesc si daca nu imi va sta in putere sunt singura....singura....impotriva mea....


Tout en moi est discordance et combat!