Ochiul care nu se vede..dar te vede..sau..Jurnalul unei adolescente cu ochi mari

[Mariuca]

Ochiul care nu se vede..dar te vede...Cine..ce...e eacest ochi?Incerc sa gasesc raspunsul ...nu reusesc.La fel cum nu reusesc sa dau de capat multor altor intrebari atat de specifice varstei.Doamne...detest catalogarea intrebarilor mai mult sau mai putin stupide..ca fiind "specifice varstei".Si de ce simt ca nu reusesc sa ma integrez in acest "etalon al specificului"? Ambitie,Dorinta ..egoista(sau nu) de afirmare...foc ce mocneste in fiecare din noi..din voi..din ele...si chiar ei...
Ma gandeam azi noapte.."oare ce as putea scrie ptr a fi "ravissant"(am un mic mare lapsus..)..sa impresionez...Si am zambit;trist..un zambet ce poate ascundea remuscari(?!)dar am zambit.
Eu nu sunt,noi nu suntem,tu...cu atat mai putin nu esti...Mi se pare atat de ciudata aceasta atribuire a verbului "a fi"...unei persoane(si ca atare..de ce nu si ca pronume..)
...masa mea din lemnn de nu stiu ce din camera mea e...covorul meu..lucrat manual e...eu..., eu nu sunt...eu lupt ..impotriva mea a celorlalti ,lupt sa ajung..undeva ,ceva,sa ajung o caramida de baza a societatii. Cel mai ciudat e ca nu vreau sa recunosc acest lucru imi place sa cred ca de fapt lupt impotriva catalogarii,impotriva multimilor de eu,al rutinei..asta imi place sa cred.
Ma uit spre biblioteca mea..draga mea biblioteca..pe care nu de putine ori am folosit-o pentru a eclata...
Ironic,cartea pe care o conturez si o descopar cu literale-i mute albe,si mari e o anume carte a carei titlu sau poate autor..e Heidegger ..si iar zambesc.
Nu e oare acel Heidegger care palavragea despre Autenticitate?
Eh,desi filosofia pe care el 'o dezvolta' nu e tocmai cea pe care o aleg ca punct de plecare la inceputul fiecarei zile,zambesc...aiurea ...apasator
De fapt incerc sa-mi inramez ca punct de plecare la o data cu fiecare rasarit de soare "Zambeste,maine va fi mai rau"..optimist om si Murphy asta...
Ascult Toamna..Cargo..(De ce?!)..pur hazard...
A mai venit o toamna sa ne explodeze in suflete culori..a mai venit o toamna sa ne deschida ochii..adanciti in a Verii letargie(ce bine suna chitara)
"A venit toamna..acopera-mi inima cu ceva"...era toamna?...
"acopera-mi inima cu ceva"...mi-e frica oare ca nu voi putea sa-mi mentin ratiunea,mi-e frica oare ca voi izbucni in ras sau in plans...o data cu venirea tumultului si vietii nebune de toamna?
Simtamantul si dorinta-mi de acum...slefuiesc fidel...versuri din "Jocul " lui Blaga..cum spunea cineva...
"Pamantule da-mi aripi,sageata vreau sa fiu"...
"The Sound Of Silence.".fenomenal...s-ar spune ca acest pc...ma citeste...hihi...
Ma simt bine,..traiesc..zambesc...ma complac.(...?!)...

[Mariuca]

mda...
incerc sa dau de capat..

[Mariuca]

Inca o noapte nedormita..oare de ce nu-mi pare rau...de fapt singurul lucru de care imi pare rau e ..ca am adormit spre dimineata,si nu am prins rasaritul,nu am stat treaza sa treg pragul...dar oricum...am visat..spre dimineata cum pictam rasaritul...Am mai visat o data...ca aveam un creion magic..si am inceput sa colorez lumea,cerul,iarba,dupa bunul meu plac..era asa de bine ...sa simteam cineva..auzi tu...sa creez....ce frumos...
Ciudat...unul dintre lucrurile care ma fac sa ma simt mai bine sunt...cosmarurile.Cand ma trezesc ma simt libera,usoara "hiuh,a fost doar un vis urat" si ma bucur ca visele cum or fi ele..bune rele...ma bucur ca visele nu devin realitate.
Eh si visele frumoase..ce ti-e si cu ele...cand ti-e lumea mai draga...Trebuie(?!) sa te trezesti...(de ce trebuie?...intrigant verb...ce ne manuieste...o regula nescrisa ..ah).Visele frumoase...imi lasa un gust dulce-amarui.."ah ..a fost doar un vis". Poate ar trebui sa gandesc altfel..poate ar trebui sa -mi concep viata peste rotunjimile viselor frumoase..si cateodata..incerc,zau ca incerc...
Sa zbori..oare ce vis ma implinit si mai colorat exista decat acela de-a visa ca zbori...Nu vad...nu,nu am aripi...nici nu vad cum zbor dar ma Simt usoara,pura,alba.E unul dintre putinele vise care ma fac sa simt..sa constientizez autenticitatea"faptului"...dar continuu sa zbor si sa ma sedez cu euforie.... Imi amintesc vise..in care cantam..vise in care distingeam mirosuri,ah vise unde sunteti?..si iata ca totusi azi..am visat ..sub greutatea plapumei..in racoarea camerei mele,dragei mele camere portocalii...am visat...cateva secunde,cateva minute....dar mi-au umplut sufletul cu verde...da,ca si acel verde crud,al padurii...unde aveam impresia ca fiece picur de frunza,de aer..avea alta rezonanta de verde...
Ah azi e o zi speciala,imi spun asta mereu cand ma trezesc...dar azi e o zi speciala,azi am sa ma simt importanta,am sa creez...am sa iau o mica pauza si-am sa fiu eu..oare cum e sa fii/u eu?...Nu cred ca as vrea sa stiu...hehe...
E lumina afara..si e august..a venit august..cand ,cum?...ah..cred ca a venit tiptil ca nu cumva sa il simtim...am zarit lumina...
Am zarit lumine pe pamant,
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti.

Sanatosi?Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?

Multumesc ,nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari.

Dar imi place aici .
E cald si frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.

Iar fata aceea ,iata
Se uita la mine cu sufletul...
Nu,draga ,nu te deranja sa iubesti.

O cafea neagra ,voi servi totusi.
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara

...cu ghilimelele de rigoare..ah,nu...azi nu...azi nu-i voi ajuta..."hey you,don't help them to bury the light"...Altadata...azi ..inca traiesc...nu,nu vreau sa ingrop..nici ras si nici durere...am sa fiu libera..am sa fiu eu

[Mariuca]

Hm...am venit din oras,cred.M-am plimbat pierduta in cautarea florilor,am vrut sa iau un trandafir..dar m-am gandit ca e pacat...Am vazut o ratusca..pe cer...era tare simpatica si mi-a fost dor de ea.Data trecuta afost poate lup,sau capcaun..dar azi..a fost ratusca.
Cu tot avantul pe care il aveam dimineata,acum ma simt..resemnata..nu trista,nu vesela.In ultimul timp m-am simtit bine..oare si-a luat negrul vacanta?hehe asa se pare,dar simt ca trec printr-o perioada de convalescenta...dar nu spre insanatosire..bineinteles asta nu mai e convalescenta...
Gandul ma duce..la familia mea si ma gandesc ca nu le-am acordat niciodata locul cuvenit in jurnalul meu,jurnalul meu,viata mea,sentimentele mele..cum de nu am incercat niciodata sa patrund dincolo de persoanele ce sunt Familia Mea?
Mi-am amintit cum imi povestea tatal meu,despre mama...Tatal meu..e o persoana atat de speciala si de complexa incat nimeni,nu reuseste sa il cunoasca pe el...nici macar a zecea parte...asa sunt oamenii ..meschini,si nu vor sa vada ce e bun la celalalt.Si cand ma gandesc ca imi dadeam ochii peste cap cand incepea cu 'povestile' ...il invidiez,il invidiez pentru dragostea pe care o poate oferi...nu are limite.Rad..Doamne si mama...eh,mama...ma uit la ea si nu pot sa imi dau seama ca e mama mea.Cand ma uit la alte mame,le vad cum isi cicalesc odraselele,le vad cum le spun sa-si mai ia un pulovar...dar a mea mama,nu.E inteleapta,e prietena mea,sora mea...si mi-e greu sa-i spun "mama"i pun "mami".Imi povestea tatal meu,cum l-a cucerit ea...am ras...am admirat-o...era pura,cum e si acum.Stand pe balcon,parand ca mediteaza la sensul vietii,parand ca isi cauta lumina,..a gasit-o intrebandu-l brusc" Marius,ouale mai cresc?" si chiar asa..de ce nu ar creste?Doar puii cresc,doar totul creste...
Stand azi in parc,pe banca,un domn..in varsta,dar nu mai in varsta ca bunicul meu...mi-a cerut permisiunea sa se aseze langa mine.. "Langa mine?!"..ma simteam flatata,hihihi . Nimeni nu s-a asezat niciodata langa mine.Imi amintea de bunicul,fumul tigarii imi amintea de el.Si bineinteles nu am putut sa scap de mica mea mare manie...incercam sa mi-l imaginez in copilarie,sa ma gandesc la ce se poate gandi.Sunt unele persoane,pe care nu pot sa le vad copii,sau unii copii pe care nu pot sa-i vad altfel decat copii.
Da,bunicul...ultima data cand am fost la ei...zacea bolnav in pat,cu gandul dus departe,cu tigara in mana.Fumeaza ca sa reziste,sa simta sa aiba de ce isi atarna necazul...daca nu fumeaza e nervos,o supara pe bunica,si apoi...seara in semiobscuritatea camerei,plange.O data ...l-am vazut cum plange,am simtit ca mi se sfasie sufletul...nu puteam .."Doamne...asta e omul sever ,capul familiei, 'titanul' de alta data?!"...l-am simtit sfarsit,resemnat in fata luptei pe care Stia ca nu o poate castiga.Vreau sa ma certe vand nu mananc tot,vreau sa simt mirosul apei sale de colonie..dar nu...el tace...
...............................................................................................
Ascult Eric Clapton - Tears in heaven
...............................................................................................
Am atatea de spus,atatea am adunat intr-o singura zi,tot ceea ce vedeam gandind ca voi scrie aici...ca nu cumva sa uit ;imi dau seama ca am prea multe de spus ca sa si spun ceva...
Vreau sa vad un fluture!Imi place rezonanta cuvantului in engleza...cand il aud imi imiaginez ...fire aurii,subtiri ca matasea firave si pline de pudoare.
Mi-am aminit de o povestioara despre un fluture,de fapt e mai degraba o pilda.
In frigul de afara,este gasit un cocon de fluture...cand metamorfoza ia forma finala,fluturele este lasat afara..dar moare,conditiile nemai fiind optime.
Cineva prea bun, a ucis ,nelasand viata sa-si croiasca propria matca.Asta se intampla cand vrem sa fim prea buni?!
Oare de ce se gandesc cu totii ce haine sa poarte la inmormantare? De ce e plastic ceea ce ar trebui sa fie simt?...E liniste,e noapte...e o tacere criptica ,iar eu ascult "Brothers in arms"...
Noapte buna!

[Mariuca]

Am gasit o suta de mii.In viata mea nu am mai gasit mai mult de 500 de lei..poate doar am pierdut...de fapt nu cu mult timp in urma am pierdut o suta de mii.Am vazut pe cineva care se indeparta de langa acel loc unde zacea bacnota,primul gand fiind sa intreb acea persoana daca nu cumva si-a pierdut niste bani.Asa am si facut..de ce..poate ptr ca eram sigura si speram ca acea persoana sa caute si sa realizeze ca acei bani nu-i apartin.Dr nu a fost asa.Nici macar nu s-a uitat.."da,da..sunt ai mei"..era un biet batran nenorocit.Mi-a parut intr-un fel rau ,ma gandeam totusi ca el are poate mai mare nevoie de ei decat mine,dar acest gand nu era in intregime lipsit de altele mai putin 'darnice'.Prietena mea mi-a spus..ca va fi candva si un revers al medaliei,dar nu prea aveam impresia asta,pentru ca ce am facut eu ..nu era tocmai din bunatate...
Toata familia mea a fost ieri plecata la inmormantare...am ramas doar eu acasa,si am facut nimic.A murit mama fratelui meu.Nu e si mama mea...nu o cunosteam. Seara avut niste momente de repulsie..fata de tot ce ma inconjura,fata de tot falsul.Fratele meu ah..bietul..imi spunea 'cu zambetul' pe buze cum "boceau toti",doar el radea...incercam sa il inteleg.Cred ca suferea prea mult pentru a putea plange.Am mers in camera...unde totul parea atavic,m-am afundat in aerul apasator si la inceput am zambit.Totul s-a transformat intr-o schimonoseala...am inceput sa plang.Simteam nevoia sa lovesc ,sa urlu,sa ma auda cineva...oricine..nu cel mai bun prieten,un strain care sa nu ma judeca,sa inteleaga.Am dat drumul la radio si asteptam clipa urmatoare,pentru a-mi aminti ceva placut si a adormi.
Am inceput sa-mi amintesc,gandul mi se ducea mereu spre alte taramuri..si incercam mereu sa-mi impun sa raman la amintiri.In cele din urma gandurile amintirile au format un "melange".Au inceput sa aiba coada..la fel ca si cometele..incepeau de la un ceva ,apoi ramanea doar o urma..vizibila.Intelegeam ca aveam sa adorm ,intelegeam ca incepeam sa visez.A fost o noapte agitata,incarcata si obositoare,dar azi e mai bine.

[Mariuca]

Maine ma duc 'la tara".Niciodata nu mi-e placut acest termen..nu stiu de ce,banuiesc ca ptentru ca toata lumea il foloseste si mi se pare lpsit de orice personalitate.Prefer sa spun "ma duc la bunici",bunici care fac parte din sufletul meu.Dar de data aceasta ma simt nevoita sa folosesc acest termen,avand in vdere ca nu sunt bunicii mei si ca nu am mai fost niciodata in acel loc.Dar am un sentiment ca va fi bine..cel putin asa sper.Nu stiu daca voi reusi sa ma debarazes de izul citadin..daca voi putea sa ma obisnuiesc sa ma las trezita dimineata de micile vietati care ne fac viata mai frumoasa si nu de 'vuietul' masinilor,sa ma obisnuiesc ca atunci cand ies din casa sa ma mangaie un aer putin aspru,curat si sa simt padure cat vad cu ochii...nu stiu..totusi am un sentiment ca va fi totul..bine.
Mda..nici ieri nu am putut,nu am avut curaj,imi este frica de faptul ca voi ramane imuna.Altadata cand intram in padure intram in lumea mea,in mine..o cunosteam mai bine ca pe mine..nu atat ca loc cat ca si simt.Imi e dor de ea...dar mi-e atat de teama ca nu ma va mai chema,ca s-a suparat pe mine.Ce bine era...imi luam un caiet,un pix,il luam pe Sorescu si mergeam la copacelul meu.Imi amintesc ca am facut ceva ce am regretat apoi..mi-am scrijelit numele pe scoarta copacului..bietul,de atunci avea sa fie al meu.Mi-e asa de ciuda cand ma gandesc..urasc ideea de posesia,de a astepta mereu ceva de la cel caruia oferi..copacelul meu.Mi-am adus aminte.."Unde esti copilarie,cu padurea ta cu tot" si m-am intristat.Nu,inca mai sunt copil,inca mai sunt om si pot sa simt,inca mai pot sa intru in padure.
Cu totii par atat de inglobati in altele 'mult mai importante', ii intreb.."de ce nu mai mergeti <la padure>?"..."He he..nu mai avem varsta ".Ma uit la ei furioasa si mi-e ciuda.."varsta nu exista".Trebuie sa ai o anumita varsta ptr a simti,pentru a plange,a rade..sau a fi copil?!..dar nu ,asa prefera 'Ei',doar e mai usor sa renegi decat sa te doara fericirea.Ah acum am ajuns sa-i compatimesc..."bietii, Le este frica". Nu ,refuz sa imi inchid sufletul in plastic,nepasare..caci nepasarea...ah..ea doare cel mai tare,te fereste de tot ce te poate face sa traiesti.Am sa ma deschid...si poate acolo,"la tara"(hm?!) am sa fiu eu cea care voi redescoperi sufletul padurii,sufletul meu.Va fi bine.
am sa-mi iau un creion,o foaie si pe hihihi,pe Sorescu si am sa-i povestesc tot,tot ce aerul nenorocit din Cluj nu m-a lasat sa-i povestesc.Apoi..am sa-ti spun si tie,cat de minunat va fi fost La Tara.Numai bine!

[Mariuca]

Day One -Sambata 21 august.."Va face bunica varzare cu curechi"

Hehehe.Petrestii de Jos..asa se numeste "la tara".Drumul pana aici m-a facut sa imi anintesc de aventurierii strengari care traiau o multime de peripetii si intalneau o multime de oameni pana sa ajunga la destinatie.Multi dintre acesti oameni intalniti erau tarani get beget.Imi plac taranii..frumosi,simpli.
"-Unde vrei sa te duc unchiesule?Da' inainte cota-te prin jeburi ca n-am chef de tocmeala.
-Hehe,ma cot,tu du-ma pana la Lambada!
-Nu crezi ca e cam cald ca sa bei unchiesule?"
O mare parte din drum am chicotit amuzandu-ma de muzicalitatea"limbii noastre romanesti" ,rautatii din mine nescapandu-i desigur greselile gramaticale.Oricat de cald ar fi fost si-a luat ploaia revansa.Ajunse acolo a inceput furtuna,iar noi dansam,incercam sa fugim de picuri,sa inaintam.
Primul meu pranz a constat in "varzare cu varza",nici de data aceasta nescapand prilejul de a ma amuza de spusele bunicutei.
De aici se vad Cheile Turzii grandioase si reci.Ma simt bine aici,atat de bine incat am uitat de mine,de Cluj.
Doamne,ce bine miroase! Acum cred ca am sa studiez putin pietrele pe propria-mi piele..cu picioarele goale."mieii zburda pe campii(...) hora veseliei,Ah de ce n-am zece vieti sa te cant natura?". Mi-am amintit aceste versuri..mai mult sau mai putin complet.Parca o si vad pe Zana Toamna inconjurata de flori,rasete,vietati pline de culoare si viata.
........................................................................................................
Am mancat carnati prajiti,mere batucite,ne-am pironit pe matca paraului..am cantat la o papadie ca mai apoi sa ne punem o dorinta suflandu-i "puful".
Ma simt obosita ..simt.Ce bine e!
White dove,fly with the wind,
Take our hopes under your wings

Day Two-Duminica 22 August.."Doar nu crezi ca ar canta greierii pe ploaie"

Azi am fost ciresar..Maria cea oachesa din Ciresarii si am fost in Paradis.Nu ,nu am murit,totusi am pornit intr-o calatorie..o miniexpeditie .
E prima oara cand ma simt libera,fiind constransa...de nimic.
Noaptea,a fost una dintre cele mai agitate.S-a dezlantuit furtuna..afara,in mine apele erau mai limpezi si linistite ca niciodata.S-au dus rand pe rand ..intai picurii,apoi tunetele,doar fulgerele au mai ramas putin sa vegeze asupra linistii mele.
Intrarea in Chei a fost -asemeni traseului ce le strabate- magnifica.
Batea vantul ,puternic..ne ducea pacatele departe si mangaia iarba dealurilor ,iarba ce parea a le servi ca aura.Primul lucru pe care l-am facut a fost "sa urlu tare sunt fericiit".. am vrut sa aud ecoul.
Pranzul l-am luat in mijlocul apei pe o piatra rece si slefuita de nenumaratele furtuni.Am adunat pietricele si am facut broscute ,putin neindemanatica ..la inceput.Nu peste mult timp aveam sa aflu ca "scaldatul in apele raului e interzis".Prea tarziu..raul era deja facut.
La intoarcere am poposit intr-un colt rupt din rai.Parea a fi o fasie din revistele crestine ce infatiseaza perfectiune si fericirea unui coltisor de rai,apa nu era la fel de limpede, nici cerul la fel de senin ,ba chiar era acoperit de nori deliciosi prin rotunjimile formelor...dar totul era adevarat,atat de adevarat incat imi dadea fiori.Atunci m-am rugat,pur si simplu..cu zambetul pe buze,..cand am deschis ochii am vazut un fluture...

Day Three -Luni 23 August.."Nu-mi pasa de nimic,sunt fericit..nu-mi pasa de nimiic"

Oare ce e mai placut decat un cer minunat de august,in toiul noptii?
Incerc sa luminez cerul cu biata lanterna...iata Caleea Lactee,Uite o stea cazatoare! "steau steluta mea,asculta-mi dorinta"
Am fost fermecata de clipele magice oferite de gimnasica ritmica.Stateam zgribulita pe lavita si tineam pumnii stransi,inchideam ochii de emotie si scrasneam uneori din dinti.
Mi-am amintit de serile petrecute astfel cu familia,sub plapuma grea care mirosea atat de bine..a tara si urmaream cu sufletul la gura cum aceste fiinte gingase numite gimnaste..pluteau,in pofida emotiilor si a tensiunii.Mi-o amintesc pe bunica,cum se ridica instinctiv la fiecare saritura ,traind si simtind acele clipe.Mi-o amintesc blestemand si 'evocandu-l' uneori pe Sa' Pietru.Apoi era randul nostru,sa o tachinam,dar ne spunea mereu vesnica zicala atat de folosita in casa noastra"fa ce zice popa,nu ce face popa" .Zicala asta mai era valabila si in noptile nedormite cand bajbaiam desculta prin bucatarie si ma intalneam cu tatal meu.
Anna Pavlova,ce bine suna..
E racoare aici,afara..mi-a inghetat nasul.

Day five -Marti 24 August..Wordless

Ganditor si cu mainile la spate
erg pe calea ferata,
Drumul cel mai drept
Cu putinta .

Din spatele meu,cu viteza,
Vine un tren
Care nu a auzit nimic despre mine.

Acest tren-martor mi-e Zenon batranul-
Nu ma va ajunge niciodata,
Pentru ca eu mereu voi avea un avans
Fata de lucrurile care nu gandesc.

Sau chiar daca,brutal,
Va trece peste mine,
Intotdeauna se va gasi un om
Cre sa mearga in fatal ui
Plin de ganduri
Si cu mainile la spate.

Ca mine acum in fata monstrului negru
Care se apropie cu o viteza inspaimantatoare.
Si care nu ma va ajunge
Niciodata.

Intr-o noapte a venit tatal meu si mi l-a prezentat pe acest Sorescu,intocmai aceasta poezie.Mda..nu,atunci nu l-am auzit,il acuzam de aiureli.Nu stiam pesemne ca aceasta poezie va deveni incepand cu o zi de 24,-Marti- imnul adolescentei mele.
Daca ar fi trebuit sa scriu ce simt acum as fi incercat poate sa redau prelungirea umbrei acestei poezii atat de rotunde.

Last Day- Today...It's good to be home

Somn usor..pana maine.

[Mariuca]

Dire Straits -Why Worry ...indeed ,why worry?
Pentru ca suntem oameni,tocmai faptul ca ne simtim bine,ar trebui in anumite circumstante sa ne puna semne de intrebare.Ma simt rau..de fapt nu ma simt cam nicicum.
Sunt rea,sunt copil si simt ca detest ..orice ,nu conteaza ce,in cea mai mare parte pe mine.Ma detest pentru ca mi-e greu sa zambesc.
Am vazut astazi o piesa de teatru despre Cioran.Mi-a placut modul de abordare al regizorului sau ce o fi,doar ca imaginea sa despre Cioran este total diferita de a mea. "Ne-ati salvat de la sinucidere D-le Emil Cioran,citind despre depresiile dumneavoastra am reusit sa trecem de a noastre cu brio,am infiintat chiar si un club,acum avem filiale in toata tara"...dramatic.
M-am oprit la biserica si am plans,de ciuda ,de furie.
E toamna ,frumoasa toamna.Doamne ce mult am asteptat toamna aceasta iar acum ca a venit ce fac eu?..o dispretuiesc.Imi cer iertare pentru asta.Sunt multe lucruri pentru care ar trebui sa-mi cer iertare..si tie Doamne,caci te-am inchis intr-o camaruta cu pereti de huma.Nu vreau asta ,dar se intampla..sunt eu.
Eu...
Ciudat ,tind sa cred ca acest eu e tocmai tot ceea ce nu incerc sa fiu.Ma gandeam intr-o zi la persoanele gramaticale : eu,tu el,noi ,voi,ei .
Totul porneste de la eu si nu ne gandim,cel putin eu nu ma gandesc ca si "tu"poate fi tot un eu.Si am mai realizat ceva..."ei" = plural "eu".Cel putin asa imi place mie sa cred.
Dire Straits -Your latest trick
Scriu asta ,pentru ca acestea sunt singurele melodii pe care le pot asculta.Nu mai am rabdare sa ascult nimic,sunt lenesa...si mi-e frica.
As vrea sa nu gandesc ,doar sa simt,momentan.
Tot ceea ce simt acum e trecut prin filtrul deja innegrit al gandurilor,care are nevoie de mici retusuri.
Imi spun ca era mai bine sa fiu un copilas,scutit de necesitatea (?!) de a gandi..pesimist.Dar mi-am dat seama ca nu e asa.Pentru orice varsta exista temeri ,ganduri,framantari.
Imi pare rau ca acum nu pot fi mai mult,sau mai putin decat trista.
25 septembrie...octombrie,decembrie...fericire.Mi-e teama .Daca nu voi reusi sa ma simt bine?!Nimanui nu-i place sa auda o persoana cum isi deplange mereu soarta,viata.Totusi am nevoie de acea persoana,care sa nu ma judece,sa fie dispusa sa ma intelega.Ceea ce ma inspaimanta cel mai tare e faptul ca acea persoana fara prejudecati,si intelegatoare trebuie sa fiu eu.In fond,doar atunci ma voi simti mai bine cand voi inceta sa judec tot ceea ce fac si cand ma voi intelege.
Santana-Samba pa ti