Sfarshit. Inceput

[ssonja]

Ma plictisesc.
O plictiseala crunta pe care am incercat-o in toate variantele posibile toata vara.
O arta.
Plictisita de plictiseala.
Shi revine mereu. Mai tare, mai incet, dar e mereu prezenta.

Ma bucur in schimb ca maine e luni. La fel cum m-am bucurat cand saptamana trecuta am primit un telefon shi mi s-a spus "de maine potzi sa incepi lucrul". Simplul fapt de a petrece cateva ore intr-o comunitate ma face sa nu ma mai simt atat de singura. Shi ma scoate ushor ushor din conul de plictiseala cronica in care intrasem. Sau cel putzin ma inaltza spre locuri unde e mai micutza.

Mi-am dorit sa scap odata de shcoala. Nu reusheam sa imi imaginez cum ar fi. Ash fi dat bucuroasa catziva ani din viatza doar sa ma vad trecuta peste fiecare teza, admitere, sesiune. Acum au farmecul lor. Acum vreau inapoi shi nu's in lumea oamenilor mari decat de cateva zile.

Shi stau shi depan amintiri. Mereu am facut asta.
Shi ma gandesc cu nostalgie la primul meu jurnal, cu copertzi castanii shi foi matasoase. Shi cum il reciteam shi retraiam tot ce era scris in el cu o voluptate care anula granitzele timpului. Ma intorceam acolo. Pana cand, intr-o zi, ritualul magic s-a sfarshit. Jurnalul meu era citit de maini straine. Shi-am plans shi l-am rupt foaie cu foaie. Catziva ani s-au dus pe apa sambetei din cauza curiozitatzii altora.

Asha ca incep altul. Imi place oarecum ideea.

Ma simt batrana, batrana. O visatoare care a ramas fara aripi candva shi care vrea sa le gaseasca iar. Sau sa le faca. Sa le inventeze inca o data.

Sa te alint? Cred ca da. O sa te botez Bubu. Imi pare rau ca nu te pot boteza dupa ritualul consacrat de botezat papushi shi pisoi in chiuveta.

So dear Bubu...eu sunt eu. De acum cand ma vezi sa ma salutzi, pentru ca asha e politicos. Doar cand plec potzi sa nu spui nimic pentru ca...ei bine...e obishnuintza. Dar daca spui ceva nu ma supar. Mi-ar placea sa-mi scrii mailuri lungi shi sa-tzi raspund aici, sa-mi povesteshti ce faci in perioadele in care nu ne vom intalni. Dar sa nu te puna pacatul sa vorbeshti despre fotbal sau sport in general. In rest...orice.

Bubu, aseara am fost la o intalnire forumista. Ma ashteptam sa iasa nashpa. Nu shtiam pe nimeni. Pana la urma n-a ieshit chiar rau. Dar in continuare am ramas cu un gust ciudat legat de adolescentzi. Sunt dragutzi... dar se pare ca exista o boala contagioasa foarte mult raspandita la aceasta categorie de varsta. Epatarea. Hai sa vorbim tare. Hai sa radem ca nebunii. Sa ne dam shmecheri shi sa nu tzinem cont de nimic. Apoi sa ne para rau ca am necajit chiar shi fara voie pe altzii. Bine, aceasta ultima parte de obicei vine muuuult mai tarziu la unii sau niciodata la altzii. Oricum de asta ne-am lovim cam totzi. Inconshtientza copilariei. Shi recenzii la "Finding Nemo"

Oh Bubule, sa nu crezi ca's vreo sfanta. Acum rad cand mi-aduc aminte de babele chinuite de "tinerii din ziua de azi". Drept urmare o mai ajut din cand in cand pe vecina de la 1. Ca un fel de rascumparare a greshelilor. Sau de stresatul parintzilor cu garderoba mea neagra plina de chestii metalice shi de muzica "dezgustatoare" cu care ii "incantam". Bine, de aia n-au scapat nici acum.

Bubule, imi pare bine ca ne-am cunoscut. Presimt ca ne vom intzelege minunat, dar momentan mi-a cam pierit cheful de depanat amintiri. Ma duc sa ma plictisesc un pik prin alte partzi shi revin eu mai incolo. :kiss:

[ssonja]

Neatza again Bubule. O sa razi de mine, dar te-am visat ;D . Asha-i mereu cand fac ceva nou.
Hai sa-tzi mai zic de copilaria mea shi de cele 2 lucruri pe care inca le iubesc cu aceeashi ardoare ca la inceput.

In ordine cronologica, primul ar fi cutzul meu care s-a facut intre timp o dihanie simpatica shi boshorogita. Il am de cand avea 3 saptamani shi cand se speria de ceva sau shtia ca facuse vreo prostie, se baga sub caloriferul din bucatariei shi nu-i mai vedeai nici coada. Acum nu-i mai intra nici macar capul shi a ajuns la venerabila varsta de vreo 11 anishori jumate. In principal, toata ziua cam doarme sau motzaie pe unde apuca. Are o deosebita placere sa vina dupa mine peste tot shi bineintzeles ca cel mai dulce loc de somn i se pare patul meu, imediat dupa ce mi-a schimbat mama lenjeria de pat. In general e un cutz cuminte care s-a dezobishnuit de latratul aiurea la ore "neortodoxe" pt zgomot. Papa orice ii dai. Ma amuzau pe vremuri discutziile referitoare la asta, mai ales cand precizam mandra ce papa cutzul meu dimineatza. Sandwichuri cu unt shi ceva de pus pe deasupra, taiate cubuletze shi insotzite de nelipsitul ceai. Intotdeauna unt. Margarina nu, pentru ca el e un adevarat detector de chestii inlocuitoare shi le refuza.

Ce nu-mi place la el draga Bubule e faptul ca vrea sa fie scos afara, mai ales de cand i-a intrat lui in cap ca nu trebuie sa mai faca pishu in balcon nici macar in cazuri extreme. Shi ce fericitzi eram cand incepuse sa nu mai faca in balcon...ufff. Shi nu de 2 ori pe zi, ca ceilaltzi caini. Nu. El vrea de 3 ori. Shi-atunci incepe calvarul. Vedem vreo pisicutza? Fuga repede dupa ea. Vreun catzel care umbla hai-hui? Sa-l salutam dara in stilul nostru care numai pashnic nu este. Ooo asta shi legat shi dupa cum arata sigur e vreo dihanie din alea mari cu fitze in cap. Asta merita chiar sa fie mushcat. Numai sa ma duca mai aproape...un pik mai aproape...sa prind o guritza din el. Drept urmare, cu parere de rau, am sistat vizitele in parc la ceilaltzi catzei pentru ca nu suntem cumintzi deloc. Ne raman rotzile de la mashini, intotdeauna cele mai aratoase din cartier, pentru ca, nu? noi suntem mai shmecheri decat posesorii lor, drept pentru care ne permitem sa ne insotzim vorbele shi de gesturi. Aaaa da, shi iubim foarte mult natura dintre blocuri shi ne ingrijim ca fiecare firishor de iarba care iese de dupa garduri sa beneficieze prin rotatzie de ingrashaminte de cea mai buna calitate.

Bon....pe vremea aia cand a aparut cutzul in viatza mea, a mai aparut ceva verde argintiu care acum a ajuns bleu shi care nici macar nu shtia ce mult va insemna pentru mine. De pe la 16 ani m-am apucat sa numar zilele pana cand va fi a mea. La 18 jumate era in sfarshit mandria mea cea mai mare. Shi-a mea a fost un an de zile. Doar noi doua shi-o gramada de tampenii. Shi cum torcea, cum dadea tot ce-avea mai bun in ea cand shtia ca aveam nevoie de ea. Ne mai intalnim din cand in cand, dar nu mai e a mea. Dar tot o simt ca ma recunoashte. M-a tradat insa, shi nu-i iert asta. Nu mai suntem atat de apropiate, iar ultima oara cand am ieshit impreuna mi-a facut o frumusetze de pana...deh...prima din viatza ei cu mine . Dar am trecut shi peste asta shi-ashtept nerabdatoare sa ma indragostesc de alta. Pe care sa nu mi-o mai ia nimeni. Dar care sper sa miroasa tot la fel de frumos shi sa fie la fel de bagareatza.

Cam astea's Bubule iubirile mele de durata. Ca tipii e mai asha (ca's inca sub 50) shi n-a depashit niciunul vreo dragoste in timp atat de mare precum cutzu shi fosta mea mashina. Dar ce sa-i faci? Imi plac toate animalutzele, in special. Asha ca incercam sa convietzuim mai mult sau mai putzin pashnic, de la caz la caz.

Bubu, ma lashi sa ma calugaresc? Ca'i dilema mare cu ashtia. Unul nu-i frumos, altu-i prea plin de cum arata, unul vorbeshte prea mult, altul e mutulica, unii's cu fotbalul, altzi's cu tv-ul, altzii cu femeile sau prea prea multe hobby-uri, unul e prost de rupe, altul deja ma rushineaza cu cate shtie, unul e prea vesel, altul prea trist, altzii's casatoritzi, unul prea copil, unul are prea multe, altul, prea sarman shi in general, nimeni nu prea shtie ce vrea. uffff ce tzi-e shi cu ei...shi cica femeile is alea ciudate shi pline de neintzelesuri. Singurul lucru pe care chiar il admir la ei este gandirea aia simpla shi la obiect. Fara fel de fel de mii de presupuneri shi de ocolishuri fatza de tzinta spre care se indreapta....Eh is multe de spus despre ei mey Bubule, dar mi-e ca te plictisesc ...mai ales ca bag eu de seama ca shi tu eshti un mic in devenire shi te simt cum strambi din nas ca nu-tzi acord atentzie.

Hai ca mai stau un pik cu tine shi dupa aia ies pe afara cu cutzu sa salutam lumea shi copacii.

Eh..gata gata. Acum te-am pupicit shi ne vedem mai incolo

[ssonja]

;v elou Bubule

dupa cum nu ma ashteptam da subconshtientu meu shtia, dupa tzanshpe mii de posturi care erau de fapt mai putzine, da erau, a venit marea restructurare din septembrie-octombrie cand se dusera multe posturi pe apa sambetei. gasitorului, recompensa.

venit chef mare de completat jurnale.

faza comico-tragica. pisica shefei a cazut de la etaju 7. rupt labutza (fatza/spate nush, n-am intrat in detalii). cica shchiopateaza. faza mishto: vine o colega, prinde conversatzia mai pe la mijloc "shi a cazut de la et. 7, shi schiopateaza".

pleaca shefa.

colega: "cum a cazut de la et. 7? pe scari?"
raspuns:"nu, de la balcon de la etaju 7".
colega: "shi a cazut pe moale? ca nu prea shchiopateaza".
raspuns: ;a

hai pax

[ssonja]

shi e maine moonspellu shi mor ca n-am cum s'ajung p'acolo asha un pik...cateva melodii, nu tot concertu. da ma fac io mare

bubuleeeeeeeee vreau mashinaaaaaaaaaaaaaaa si muzica tareeeeeeeee shi demaraje betooooooooon shi benzin cu garla. ce nashpa ca n-are shi tata vreo sonda pe undeva.... uf uf uf

acu cineva incepe sa piarda in stil maretz la un anume joc din cauza de motiv de gandit la el. hi hi hi

shi totushi...sapt asta...sau cat a mai ramas din ea e decretata sapt portugheza

shi totushi parca vad cum luceshte vopseaua in soare

shi totushi simt miros de gaze nearse

shi totushi aud scrashnet de rotzi

shi totushi ...

... awake...all is dying...even in death...we are our past failling...to come back...all of us...vissionaires...with a rope around our neck....

i have some dreams...and someday they'll be fullfiled

lí£v iu

[ssonja]

bubule a inceput primavara...shi a reinceput lupta eterna dintre mine shi asfalt.

in majoritatea cazurilor, reushesc sa stau departe, dar din cand in cand ma mai invita pe la el.

acu fix o sapt juma m-a prins de mi-am bushit un cot. azi m-a prins iar, shi mai nasol decat prima data, de s-a marit julitura de vreo 4-5 ori.

...e nashpa sa spui ca te doare in cot....ca de la prea mult zis incepe sa te doara . da tot e bine mey bubule...imagineaza-tzi...pe altzii ii doare in alte partzi

[ssonja]

zile cu soare...mult soare...ce ciudat, urasc soarele

vreau shoseaua mea cu luna shi cu ploaia mea shi cu motorul inecat in muzica

[ssonja]

Da oare ratzushtele cand se duc, un' se duc?

Bunaoara trag un de-a v-atzi ascunselea cu privitorii...
Trupele speciale in actziune...Invatza tactici de camuflaj shi scufundare, all in one, supravegheate de o denaturata de ratzushca shefa (mamalor) care le lasa sa inoate de fraiere, sclave ce sunt, in timp ce dansa se urca shmechera in barca.

Sau... vroia sa le invetze sa se dea in barci.

KTT n-are nici o legatura, e doar o chestie made in China de dim D=7mm, --> R=3,5mm --> S= pi*3,5*3,5mm patratzi cu L=aprox 40mm, consumata, deci se arunca.

Caprele negre nu au nici ele vreo legatura, ele doar sar din tzanc in tzanc pentru ca ele nu shtiu inca de tacticile subversiv-operatzionale ale ratzushtelor.

PS: afara ploo

[ssonja]

de 3 zile m-am pricopsit cu o noua dihanie ce creshte pe langa casa omului.

a cazut din cuib un puiutz de randunica. disperare in prima zi (era cam varza). ieri, destul de multa agitatzie, cand a shi baut muuulta apa, vreo 2-3 picaturi.

e bine puiutzu...e mai agitat. are shi un piciorush paradit. cand m-am dus sa-l pup de bine am ajuns acasa a inceput sa dea din aripioare. shi se alinta de mama focului. shi azi, pt prima oara in cele 3 zile de cand este co-locatar, a papat shi el un pik. cred ca ziua ii mai da ma-sa sa pape, ca il las afara pe langa cuib shi e destul de vioi pt un piticutz (sau piticutza) nemancat(a).
faza mai nashpa e alta. tot agita aripioarele...cred ca vrea sa zboare shi nu prea am cum sa-l invatz.

[ssonja]

Hai sa-tzi mai zic de copilaria mea shi de cele 2 lucruri pe care inca le iubesc cu aceeashi ardoare ca la inceput.

In ordine cronologica, primul ar fi cutzul meu care s-a facut intre timp o dihanie simpatica shi boshorogita. Il am de cand avea 3 saptamani shi cand se speria de ceva sau shtia ca facuse vreo prostie, se baga sub caloriferul din bucatariei shi nu-i mai vedeai nici coada. Acum nu-i mai intra nici macar capul shi a ajuns la venerabila varsta de vreo 11 anishori jumate. In principal, toata ziua cam doarme sau motzaie pe unde apuca. Are o deosebita placere sa vina dupa mine peste tot shi bineintzeles ca cel mai dulce loc de somn i se pare patul meu, imediat dupa ce mi-a schimbat mama lenjeria de pat. In general e un cutz cuminte care s-a dezobishnuit de latratul aiurea la ore "neortodoxe" pt zgomot. Papa orice ii dai. Ma amuzau pe vremuri discutziile referitoare la asta, mai ales cand precizam mandra ce papa cutzul meu dimineatza. Sandwichuri cu unt shi ceva de pus pe deasupra, taiate cubuletze shi insotzite de nelipsitul ceai. Intotdeauna unt. Margarina nu, pentru ca el e un adevarat detector de chestii inlocuitoare shi le refuza.

Ce nu-mi place la el draga Bubule e faptul ca vrea sa fie scos afara, mai ales de cand i-a intrat lui in cap ca nu trebuie sa mai faca pishu in balcon nici macar in cazuri extreme. Shi ce fericitzi eram cand incepuse sa nu mai faca in balcon...ufff. Shi nu de 2 ori pe zi, ca ceilaltzi caini. Nu. El vrea de 3 ori. Shi-atunci incepe calvarul. Vedem vreo pisicutza? Fuga repede dupa ea. Vreun catzel care umbla hai-hui? Sa-l salutam dara in stilul nostru care numai pashnic nu este. Ooo asta shi legat shi dupa cum arata sigur e vreo dihanie din alea mari cu fitze in cap. Asta merita chiar sa fie mushcat. Numai sa ma duca mai aproape...un pik mai aproape...sa prind o guritza din el. Drept urmare, cu parere de rau, am sistat vizitele in parc la ceilaltzi catzei pentru ca nu suntem cumintzi deloc. Ne raman rotzile de la mashini, intotdeauna cele mai aratoase din cartier, pentru ca, nu? noi suntem mai shmecheri decat posesorii lor, drept pentru care ne permitem sa ne insotzim vorbele shi de gesturi. Aaaa da, shi iubim foarte mult natura dintre blocuri shi ne ingrijim ca fiecare firishor de iarba care iese de dupa garduri sa beneficieze prin rotatzie de ingrashaminte de cea mai buna calitate.

A fost shi nu mai e. Imi pare bine ca ultima oara cand l-am vazut in vara asta inca era voios. Imi pare bine ca nu mai sufera shi ca se joaca in raiul catzeilor acolo undeva shi e vesel shi tzopaie shi ... uffff.

Shi o sa-mi aduc mereu aminte de el, shi inca ii simt prezentza shi tot imi ascund sandwichurile ca shi cum inca le-ar mai putea vedea shi ar mai veni sa ma roage cu ochishorii aia mari ai lui sa-i dau shi lui un pic.

Shi inca intind mana pe langa fotoliul unde se tolanea seara, incercand sa-l mangai. shi inca am impresia ca daca mama nu e dimineatza acasa e cu el pe afara sa faca pishu. shi continui sa intarzii seara afara ca sa fiu sigura ca tot asha, il scoate mama.

ma ashtept sa dea buzna peste mine in camera, exact cand sunt pe punctul de a adormi.

shi sa vina ca intotdeauna sa-shi bage boticul intre maini shi tastatura, sa ma deslipeasca de la calculator shi sa-l bag shi pe el in seama.

sau sa traga cate un oftat sau sforait cum numai el shtia s-o faca.

a fost Black, cel mai iubit catzel de aici...