Povestiri din Lumea de Dincolo

[Djinn]

-----------------------------------------------------------------

[Djinn]

Azi, ca niciodata, am fost iar la bazin.

Am executat:

Craul:
- 7 treimi de lungime de bazin

Spate:
- 2 metri (2 rotari de brate, ca dup-aia mi s-a facut lene)

Pluta pe spate:
- de nenumarate ori

Pluta pe fatza:
- 0 (fundul bazinului not a sight interesting enough; however, fundul inotatorilor very interesting :yD , ca atare de data viitoare intentionez sa ma reprofilez pe inotul pe sub apa)

Bras:
- 1 metru, executat din greseala (nu am prins inca subtilitatea acestui stil maiestuos si nici nu intentionez sa.)

Fluture:
- 0 (I’ll be damned if I’m gonna swim like a freakin’ dolphin – ori sunt rechin, ori ce puii mei...)

Sarituri in apa cu picioarele inainte:
- 0 absolut (motivatia se afla in modul de circulatie a apei prin fosele nazale, i.e. upwards, accentuat in acest caz.)

Sarituri in apa cu capul inainte:
- 1 (cu aterizare fortata pe fundul bazinului si recuperare rapida printr-un nene trecator prin zona)

Suplimentar am executat:
- 6 sarituri in apa stil “placintaâ€Â

[Djinn]

Tu nu ma cunosti cu adevarat.
Si am senzatia ca nici nu vrei – de fapt, daca stau bine sa ma gandesc,
poate ca nici n-ai dori;
poate daca m-ai cunoaste cu adevarat nu m-ai mai vrea...

La urma-urmei, cine vrea un copil etern ratacind pe taramul fanteziei, pentru care cuvantul “fericireâ€Â

[Djinn]

[size=84]Ding-dong! Vin Sarbatorile...

Toata lumea e plina de euforie si brusca bunatate... vecina de la cinci imi tot zambeste larg si azi-dimineata chiar mi-a urat servici usor, de parca nu doar sambata trecuta ne certaseram la cutite pe tema celei mai recente inundatii (de la ea catre mine); colegele mele s-au apucat sa tina cu strictete postul Craciunului, chit ca in general arata ca niste grisine ambulante, motivand ca macar asa sa-si mai rascumpere din pacatele de peste an :rolleyes: yea right...; seful a inceput sa ne sugereze suspect de des ca poate ar fi cazul sa ne mai si relaxam, nu doar sa muncim non-stop, ba chiar ne-a invitat pe toti la o cafea si-o prajitura azi la pranz; iar ieri l-am surprins pe zgarciobul de coleg de la contabilitate dand un banutz unui copil ce bulibashea cu inocenta versurile de la “Steaua sus rasare...â€Â

[Djinn]

Si cum stateam io linijtita si ma uitam la un serial american... deodat' zice cu suspine unul dintre personaje -un homosexual care se certase cu iubitul- "I've moved out". La care inspiratia mi-a tras un sut de-am zis c-o sa se simta pana la a saptea generatie si m-am trezit adaugand in gand "of my own heart".
Cum nu-i bine sa ignori inspiratia, ca dup-aia se supara si nu mai vine neam, am luat hartie si creion si in 5 minute am dat gata urmatorul produs in vers palid

In Love

I’ve moved out
My heart
I’ve moved out of my own heart

I saw you in the street one day
You
In the street
Looking for a place to sit
Looking for a place
Looking
Pale and lost and oh so vulnerable

And I called out to you
I called
You
And said
You could move in with me
Move in
Me

And now I’ve moved out of myself
Out of myself
Cause you’re all over
My heart
Looking out at the street
Looking
Rosy and found and oh so strong
And there’s no room for me in there anymore
No room for me

So I’ve moved out
My heart
I’ve moved out of my own heart
I’m not living there anymore
I’m not living
Anymore

But for you...


Mda. Not bad :con:
Are si niste suptilitati pe ici, pe colo, pentru cine stie sa le vada.
(precizare pentru nespecialisti: da, semnele de punctuatie lipseste, in mod intentionat )
Acum ma duc sa-i trag si eu un sut inspiratiei, ca tare ma mai enerveaza zilele astea

[Djinn]

What if God got bored of just watching the Game of Life and decided he wanted to have some fun as well?
It would be just as if one of us would play a video game – when you see “game overâ€Â

[Djinn]

Am o prietena la care tin foarte mult si care in ultimul timp ma cam ingrijoreaza – cred ca a devenit obsedata de greutatea ei – cum prinde un cantar, cum se suie pe el. Cand merge in oras, cum vede un cantar pe trotuar – tzup. Ce e curios e ca nu pare interesata de cantarul meu de-acasa; mereu zice: “lasa, nu acum, alta data...â€Â

[Djinn]

Ieri a fost o zi de notat in calendar. Cu urmatoarele precizari (carioca rosu inchis):

munca munca munca prea multa munca fara pauza de masa ceea ce in cazul meu e apsolutamente grav afara era frig si inauntru n-aveam aer deprimata ca naiba si intoarsa pe dos ca o haina prea veche dar foarte draga pe care vrei s-o salvezi de la viitorul de carpa de sters pe jos si poate s-o mai porti inca...

Si taman cand mergeam si io spre casa cu vesnicul autobuz, pierduta in gandurile mele cenusii, iata ca pe scaunu din fatza mea se instaleaza lejer un boschetar veritabil cu un casetofon vechi si plin de abtizbilduri, dar mare si cu boxe capabile. Caci s-a dovedit ca amaratu de boschetar avea bani de baterii - nici nu s-a asezat bine si a si dat drumul manelelor de inima violeta din casul respectiv. Si tare. Si uite-asa pret de fro cateva statii mi-am facut o colectie de nervi calitatea I, ca nici unul dintre masculii zdraveni (care io zic ca erau nemanelisti, dupe rictusurile intzepenite pe fetze) nu s-a deranjat sa-l dea afara pe poluant...

Ajunsa acasa, cu chef de nimic, dar absolut nimic, nimic si iar NIMIC, m-am culcat la 9 si am adormit cu chiu cu vai la 11.

Am visat o lume in care n-aveam acces, o lume plina de stralucire si bogatie ostentativa, bani si lux orbitor...
In cele din urma am reusit sa intru in aceasta lume si sa fiu acceptata ca una de-a lor, dar am vazut ca era plina si de moda si afectare, pretiozitate si pretinsa superioritate fatza de restul lumii...
Ce surprinsi au fost cand, nu dupa multa vreme, i-am parasit fara regrete, caci le vazusem gaunosenia si falsitatea si de fapt nu ma simtisem bine printre ei... si m-am intors in lumea mea, cu oameni normali si neprefacuti, naturali si atat de frumosi...

Do you dream of me? I always dream about you...

Asa ca azi sunt bine-dispusa, even if I'm having a bad hair day :p afara e o zi frumoasa de (vacantza de) iarna si inauntru e cald si bine...

Si probabil ca si maine voi fi bine-dispusa.

Insa luni sigur o sa fiu anti-sociala. Luni e St. Valentine's Day. Boo.
Mi-am instalat deja la poarta cerberul si l-am intaratat cu ramasitele fostilor "Valentini".

I feed back to the times
When dreams where what mattered
Tough-talking youth naivite

You said you'd never let me down
But the horse stampedes and rages
In the name of desperation....

Is it all just wasted time?
Can you look at yourself when you think of what
You've left behind?

Sa ne vedem cu bine marti ~)

[Djinn]

Ale mele.

Sunt pe malul marii. E cald, iar soarele straluceste elegant - fara sa ma orbeasca - si ma simt bine.

Primul apare puiul de elefant, fara a fi chemat. A venit din proprie initiativa. Mi se pare un pic ciudat ca taman el a aparut primul, fiindca nu-mi amintesc sa-mi fi placut vreodata in mod deosebit elefantii. Nu se afla pe lista animalelor mele preferate. Dar e bland, placut si jucaus si in curand o sa ma obisnuiesc cu el.

Ma asez pe cearshaful intins pe plaja, sa ma soresc. Pe cearshaf, langa mine, e intinsa lenes pisica, flancata protector de tigru si de ghepard. E bine asa.

Pe un umar imi sta acvila si pe celalalt bufnitza.

Isi face simtzita prezentza si privighetoarea. Se hraneste din mierea stransa de un roi de albine harnice intr-un fagure galben si curat. Dupa care incepe sa cante.

Ma ridic si intru in mare, unde stiu ca ma asteapta delfinul. Insa marea e tulbure si cu valuri marunte, si nu-l pot gasi... inca.

[Djinn]

Dansam impreuna.

Un doi – lantz progresiv...ai grija la genunchi, tine-i bine stransi – trei patru – promenada - cinci sase sapte opt unu doi - attitude... capul sus, gatul arcuit gratios, intinde coloana... trei patru - revenire... nu te departa de partener! – cinci sase - promenada – sapte opt - inchidere.

Acesta sa fie tangoul?
Atunci eu de ce n-am simtzit nimic?

Vreau involburarea trandafirului si fiorul bandoneonului... dar tu nu intzelegi.

Asculta la orquesta tipica... Ne canta de pasiune, de amor... si-mi simt sangele cum fierbe indulcit si piparat ca o garoafa rosie...

Dar tu n-o auzi. Si nu intzelegi.

Nu mai vreau sa dansez tango cu tine.

Adios.

[Djinn]

Erai liderul lor. Inchisi in lumea voastra mica, erati un fel de salbatici primitivi “pastoritiâ€Â

[Djinn]

La radio se dau non-stop muzici de amor... dar sufletul meu canta altceva...

"Eu nu ma mai duc azi acasa
Potop e-napoi si-nainte
Te uita cum ploua-n februar
Nu rade... citeste-nainte."

Unde esti?
Mi-e dor de tine.
Mi-e dor de cel ce n-ai fost si-ai fi putut sa fii.
Mi-e dor de cel ce inca mai poti fi, pana nu s-or zavori in rugina dorului portile sufletului meu...

Te-am intrezarit uneori.
Si-am intins mana sa te ating... sa te simt...
Dar nu am putut.
Erai prea departe.

Alteori mi s-a parut ca te vad, in sfarsit aproape. Te-am strigat si te-ai intors... dar, vai, nu erai tu... mi-am cerut scuze si mi-am continuat drumul.

Te doresc tot mai mult cu fiece zi ce trece. Mi-e dor si doare.

Suntem doua jumatati ale aceleasi carti - eu am filele cu numar impar, tu cele cu numar par. Eu nu ma pot citi fara tine, iar tu nu te poti citi fara mine si toate acele fragmente raspandite pe filele noastre nu au nici un sens unele fara altele.

...flori de tei cu parfum ametzitor, frunze de salcie crescuta langa un mormant -rupte in bucatzi- , mere rumene si tari, vishine dulci-acrisoare culese direct din copac, pastranac curatzat de coaja, morcov bun si sanatos -scos de ceva vreme din pamant- , miere proaspata si dulce...

Stau sub copac si nu ma ploua. Bunica ma striga sa ies d-acolo si eu ies, dar tot nu ma ploua si ea se mira nespus. Norii nu acopera luna si ea straluceste pe cer, alba si plina, imbracandu-ma intr-un con de raze ce ma urmaresc pretutindeni. Si-ncep sa rostesc descantecul...

Vino... caci timpul fuge (irreparabilis - o, tempus!) si literele scrise cu foc incep a pali in negura anilor.

Iara daca vii prea tarziu s-ar putea sa nu le mai disting, sa nu mai pot afla ce scria in mine si-atunci cartea noastra nu se va mai putea intregi... ca si cand n-ar fi fost scrisa niciodata - forta creatoare a Vietzii irosita in pagini ingalbenite de vreme si de tristeti...

Sunt aici. Te astept (azi ca si ieri, maine ca si intotdeauna).

Tie nu ti-e dor de mine?

[Djinn]

In the dreamtime, and not only, we are battling the ogres of the unspoken mind.

I am tired of battles.
I must speak now.

You said I had deserted you. You said out loud, in a defiant voice: "He's dead!".
And I couldn't answer, to tell you how wrong you were, that I wasn't gone, I was there, right next to you and very much alive - more alive than ever...

As for your sake I had forgotten who I was and what I could do... (if I got only a little bit angry...). I had given myself up to become one of you, lost myself among you, because I simply could not just go away and leave you forever.

All of this for your sake.
And you are accusing me that I don't love you...

Tell me just one thing, o stone throwers: how many of you would give up all you were for someone else, how many of you would sacrifice your very self, your very identity, especially for someone you know is infinitely smaller and weaker than you?

And those few who dare say "I", please tell me: why o why?

Wouldn't that be out of the purest love there is?
That feeling you cannot fully explain to those unfortunate ones who have never experienced it - be it out of ignorance or out of fear...

Maybe that is why so many of you don't understand: you're one of them.

And I can only cry in silence and pray... (to whom? to myself? how ironic...) that you can open your hearts and... just allow yourselves to feel it.


Forever yours,
I

[Djinn]

It's raining outside.
I've never been to Paris but I so miss that little Seine-side cafe and the smell of rain in your hair...

I wish I weren't so expensive. I wish you could buy me with a cup of coffee.

Should I lie then?
I cannot lie. To myself, to you, to anybody.
I cannot pretend.

Then why does it hurt so much?!

It's raining inside and my soul is drowning.

I need coffee.

[Djinn]

De obicei nu merg cu tramvaiul xy.
Dar azi a trebuit sa. Concluzie zdrobitoare (dupa ce m-am indesat cu greu in al doilea tramvai, ca in primul n-am incaput - de mare ce sunt, evident :p ): experienta traumatizanta. Trei motive (aplicabile tuturor mijloacelor de transport in cutie de sardele):

1. Femeile care se dau cu parfum dulce. Si mult. Era sa mi se faca rau, ca aveam creca fro doua astfel de exemplare lipite languros de mine, si inca una umpic mai incolo. Parfumuri diferite, ofcors. Melanjul rezultat era indescriptibil de daramator.

2. Oamenii care citesc ziaru in mijloacele de transport in comun. Finca: (a) te silesc sa fii tzoapa si sa te uitzi peste umaru lor la ce scrie acolo (chiar daca numa doo secunde) finca e mare si rosu si da, vorbesc de titlul din ziar :p ; (b) se incapatzaneaza sa faca asta chiar si in aglomeratie, eventual tinandu-ti ziarul/revista in cap, ca deh, el e inalt, tu esti mica si nu existi decat ca suport de lectura; si, in fine, (c) era una azi (statea jos, ca intre sardele n-ai cum sa citesti ziaru nici daca esti Nesimtzitu lu' Jmecheru lu' Bagabontu') care-avea ziaru deschis taman la pagina culinara cand, in cautarea disperata a unei guri de aer (relativ) proaspat care sa ma scape de greatza iminenta, m-am intors in directia geamului si, astfel, spre ea si am aruncat involuntar un ochi pe numita pagina. Greatza reloaded. Noroc ca-s incapatzanata (chiar si fatza de mine si de organismul din dotare) si noroc ca a dat pagina, trecand la aia cu plante medicinale. Incredibil de oportun, caci la vederea balariilor portretizate acolo mi s-a taiat. Greatza

3. Socializarea fortzata si sechelele psihice aferente. Caci: cand s-a mai eliberat un pic cutia de sardele, am reusit sa ma extrag de langa cucoana cu ziar si m-am postat langa alt scaun. Pe care statea o domnisoara cu ochi tare frumosi. Verzi-caprui, cu bordura intunecata in jurul irisului. Stiu asta finca s-a uitat la mine. Mai precis, in ochii mei. Insistent. N-o cunosteam, nu dadea semne ca m-ar cunoaste, nu stateam nepermis de aproape de ea, n-o calcasem pe picior, nu eram data cu parfum rascolitor... Dar se uita la mine. Fix. M-am uitat si io la ea. Ea se uita la mine, io ma uitam la ea, incepusem sa cred ca poate o vrajisem si deja ma gandeam ca ar fi cazu sa contemplez optiunea schimbarii unei anumite orientari relativ variabile daca tot se dovedeste ca am mai mult succes la femei decat la barbati. Cand, na drace ca m-a imbrancit unu' din spate si m-am intors sa ma uit criminal la el. Si cand am revenit in pozitie catre duduia cu ochi verzi, nu se mai uita la mine, ci pe geam. Moment de trauma psihologic-emotionala, dandu-mi seama ca nici macar unei femei (vorba ceea, structura bine-cunoscuta mie) nu sunt in stare sa-i retin atentia...

Mda.

pese - anunt important catre toate rudele si toti prietenii mei: comasez toate zilele de nastere, Craciunurile, 8martiile si 1iuniile de pe urmatorii zece ani cu urmatorul scop: ca sa-mi puteti face cadou (unic) complexu turistic de la Snagov :yD multzumesc anticipat.

[Djinn]

Azi mi-am luat lacramioare. Multe buchetzele, sa ma satur. Delicate, parfumate cum numai ele stiu sa se parfumeze si nici o alta floare nu reuseste, imbracate elegant in frunzulitele lor simple - flori mici si discrete dar a caror prezentza copleseste uneori si fascineaza oricum... sau poate tocmai de-asta.

In metrou, din 5 oameni care citeau ziare, 5 citeau Libertatea. Treaba asta m-a deprimat. Dar aveam lacramioare... am dat cateva buchetzele femeii de la piata care le-a admirat si alte cateva doamnei in varsta din autobuz care se uita la ele cu ochi de copil si-mi tot dadea sfaturi cum sa le ingrijesc sa nu se ofileasca repede.

De-asta-mi place mie primavara - ca are fluturi colorati, ploi cu soare si lacramioare.

Maine e zi de lacramioare si noapte de vrajitoare. Revine ciclic in ziua lui Saturn, ca la inceputuri - si atunci, din cand in cand, se intampla sa fie si noapte de inviere; dar nici lacramioarele si nici vrajitoarele nu se supara.

Sarbatori Fericite tuturor ~)

[Djinn]

[...] love don't make things nice - it ruins everything. It breaks your heart. It makes things a mess. We aren't here to make things perfect. The snowflakes are perfect. The stars are perfect. Not us. Not us! We are here to ruin ourselves and to break our hearts and love the wrong people and *die*. The storybooks are *bullshit*.

Bah! sei tu forse un uom?
Tu se' Pagliaccio!
Vesti la giubba,
e la faccia infarina.
La gente paga e rider vuole qua.
E se Arlecchin
t'invola Colombina,
ridi, Pagliacco, e ognun applaudirí !
Tramuta in lazzi
lo spasmo ed il pianto,
in una smorfia il singhiozzo
e'l dolor - Ah!
Ridi, Pagliaccio,
sul tuo amore infranto.
Ridi del duol che t'avvelena il cor.

Dar totusi, vanilie... forever.
Incorigibila.

[Djinn]

Final abandonat

---

Din tavanul temnitei atarna un fir de lumina, cu un carlig de pescuit, in care sunt prinse cuvinte-n chip de nada. Firul se pierde intr-o borta mare si rotunda din tavan, prin care se filtreaza raze de soare ce te orbesc cand iesi la lumina.

Deschide ochii.
Suntem pe o campie alba - alb in stanga, alb in dreapta, alb inainte si alb inapoi - si fara sfarsit. Un om pescuieste la copca, asezat pe un scaunel in fatza bortei din care am iesit. In copca nu se vede nimic - e intuneric, bezna, dar firul de lumina straluceste fara oprelisti.

Ne spune ca vine zi de zi acolo sa pescuiasca un merluciu ce-i scapa mereu si mereu... dar nu se lasa. Intr-o zi o sa-l prinda.

Ma uit la tine.
Tu nu ma vezi. Nu crezi in mine, pentru tine nu exist. Nu exist, asadar.

- Ba pe dracu, ma intrerupe blazat pescarul, strangandu-si sculele. Tu crezi in tine? Tu, pentru tine, existi? Pai atunci existi, clar, fiindca cineva crede in tine si-n existenta ta.

Imi face complice cu ochiul.

- Ce atata filosofie?! mai bombane el, suindu-se pe camila si indreptandu-se alene catre orizont, unde-i e casa.

Ma uit la tine.
Te uiti si tu la mine, uimit.

Bau!

Te las acolo si plec pe drumul meu.
Nu mai am nevoie de tine.

[Djinn]

Ma simt prizoniera - fara iesire, fara sanse de evadare... condamnata pe viatza si ispashindu-mi pedeapsa in acest oras gri, in celula mea de 40mp, cu pereti de beton si ferestre netermopan si mai bine ca-s asha, ca sa pot auzi ploaia chiar cand sunt inchise.

Imi place ploaia, o ador. Parca linisteste agitatia orashului si acopera toate zgomotele citadine, tortura mea de zi cu zi... cand ploua pot sa inchid ochii si sa-mi inchipui ca sunt pe o campie inverzita sau intr-o livada cu caishi infloriti sau intinsa alene pe o capitza de fan, pe un deal, sau semeatza pe un varf de munte sau infinit de calma pe malul marii...

As vrea sa-mi pot deschide aripile si sa ma avant spre inalt, spre alte zari... dar mi-e teama, caci nu am decat o aripa... pe cealalta nu am gasit-o inca - jumatatea de fiintza inaripata care am putea deveni... un spirit prietenos, un suflet cald alaturi de care sa pot evada din inchisoarea orashului... si a propriei mele mintzi. Singura nu pot pleca nicaieri.

Dar pana sa-l intalnesc zac in patul meu rece din celula mea caldutza din orasul gri, bolind fara incetare de dorul unor departari libere si atat de dragi...

Si incerc sa nu ma pierd.

[Djinn]

Si Tequila i-a ramas numele desi dupe aseara putea sa-i ramana si "nu te sui bre acolo", "iesh mah d-acolo", "shu, n-ai voie acolo", precum si laitmotivele serii: "nu te sui pe masa!" si "bey, lasa firele!"
(fiind vorba de firele electrice, ofcors).

Altfel, parca mi-ash fi loat caine, nu pisica, sa n-am ambitzie. Se tine non-stop dupa mine, daca ma asez si io jos (sa citesc, sa mananc, sa ma odihnesc, whatever), in doo secunde fics ie pe mine si nu se mai da dusa. Altfel ascultatoare, vioaie si jucausa, pasionata de "v-ati-ascunselea" si "sar pe orice misca"; un singur lucru doar: sper sa fi inteles pentru ce e tavitza aia cu ziare si ca acolo si in nici un alt loc dar exista semne pozitive in acest sens.

Azi ii tai ghearele. Ori asta, ori raman fara fotolii

Poze:
1. Tequila Explorer
2. Tequila Croissant
3. Tequila Inquisitor
4. Bre, ma mai stresezi mult cu flashu ala?!

Ar mai fi fost si variantele Tequila Player si Tequila TGV, dar n-am reusit sa le prind in deplina lor splendoare

ps - sper numa sa nu ma auda vecinii strigand "techila!" de doojda ori pe zi, ca ma trezesc ca-mi ies vorbe

[Djinn]

Relativitate

Doong!

A fost ora optsprezece. Stimati calatori. Metroul Bucuresti si Sera Bacau. Va doresc calatorie placuta.

Liniste. Trenul sherpuieste prin tunele catre urmatoarea statie.

Doong!
(huh?!)

A fost ora optsprezece. Stimati calatori...
iar ora opshpe? parca-a mai fost...
...Metroul Bucuresti si Sera Bacau. Va doresc calatorie placuta.

ja, whatever.
ma uit la ceasul mobilului 1 - 17:59. A, deci inca nu e ora opshpe.
ma uit la ceasul mobilului 2 - 18:02. A, deci e totusi trecut de ora opshpe.
si daca stau sa ma gandesc bine, precis ca ceasul care-si ticaie linistit secundele in sufrageria-mi arata chiar 18:15.

Nu ma nelinistesc. Stiu ca totul e relativ.
Chiar si timpul.

***

Ubicuitate
Deschid usa la bucatarie, intru, pun cana pe masa, extrag Tequila din cutia de sub masa si-o azvarlu pe hol, ies din bucatarie si inchid usa.
Deschid usa la dormitor, intru, iau un pulover, momesc Tequila de sub pat si-o zvarlu pe hol, ies din dormitor si inchid usa.
Deschid usa la baie, ma spal pe maini, scot Tequila din cada si-o zvarlu pe hol, ma spal iar pe maini, ma intind dupa prosop, infig o mana in ceafa Tequilei, care vrea sa intre in mashina de spalat (si o zvarlu pe hol), ma spal iar pe maini, gonesc Tequila de dupa mashina de spalat (si o zvarlu pe hol), ies din baie si inchid usa.
Intru in sufragerie si incerc sa ignor Tequila care ma pandeste leopardin din varful bibliotecii.

Mitza imposibila

[Djinn]

I like cars. I like them big and rounded and full-options.
I like them in any color – though I have to say I draw the line at yellow. For a yellow car is not a real car. It’s either a taxi or an eggyolk on wheels.
I like them as they come, simple and honest, but I also like them tuned-up, wearing crazy combinations of technology and weirdly-shaped bits of metal everywhere.
I like them quiet, with purring engines and perfect manners, and I also like them loud and wild and rebellious, turboreactors poised to break the sound barrier one day.
I like them raced and vibrating and ready to go.
But most of all I like them driven by somebody else. Just to be on the safe side

[Djinn]

Sambata

Ma trezesc la 6:22 fix. A naibii lumina, las’ ca vezi tu cand mi-oi pune storuri, nu mai intri la mine-n camera cand ai tu pofta...
Ma intorc pe partea cealalta si adorm la loc.

7:01 – ma suna taica-meu: hai cu noi la plaja. Incerc sa-l fac sa inteleaga ca din punctul meu de vedere e prea devreme pentru o asemenea activitate solicitanta. Pana la urma bomban ceva de genul “lasa-ma bre-n pace, nu vezi ca dorm?!â€Â

[Djinn]

Men looked at dragons with the eye of the beast and pointed the accusing finger:
- The monsters must die!

They preyed on the pool of infinity whose cool opaline waters hid the other world... the world from which dragons came to bring light and wonder into our own.

And they slain indiscriminately.

Dragon blood is red and dragons die, too, when they're stabbed and cut and ripped apart.

Immortality is one thing, invulnerability another. Time loves dragons, but iron hates them.
And people love iron.

- Kill them all!! they yelled with bloodshot eyes and foaming mouths. Let the beasts perish and leave our world clean of their plague forever!

And the dragons stopped coming into our world and we turned back to grey.

---

He was small and black, with shiny skin and graceful wings. Too young to know he should not have crossed the boundary and exited the pool of infinity into our world... too idealistic to believe we're truly evil. Too hopeful and warm and so wonderful in his trust...

They caught him by the pool and cut his wings off. As they prepared to stab his beautiful eyes with sarcasm and badly-carved words of spite, I rose and pulled him out of their midst and ran away.

Dragons are fascinating, eternal beings of imagination. They breathe life and exhale wonders. They fly on wings of dreams and never regret.
We are petty, small-minded grey pawns that crawl upon this earth and grovel in the mud of our lives with the sick satisfaction of the righteous...
Envious animals of prey that we are...
We banned all mirrors and avert our eyes from the shiny waters of the pool of infinity, for we are cowardly afraid of what we may see in there - our own true face... the face of the beast. The real monster does not lie within, it struts out and pretends to be good.

I may be redeemed, for I saved a dragon and returned with him to the pool of infinity. I saw his family and his kin and felt the light with my trembling fingers and cried out I was unworthy... but they smiled and said all souls were worthy, once they had found themselves as such.

Now I'm growing wings and it hurts.... but I so enjoy this pain, for it's the pain of creation.

And one day I may even be able to go beyond the boundary and do the right thing.

[Djinn]

In alta ordine de idei sa nu te sui niciodata pe calculator cand ai cafeaua pe foc. Pozele 1 si doi va demonstreaza care-s urmarile. Nu, aia nu e lava topita, ci cafea fiarta pana la disperare
Bilantul? 1) o cafetiera down the garbage can, finca, printre altele, i s-a topit si manerul. si 2) o bucatarie plina de fum.

Dar sa privim si partea buna a lucrurilor: bine ca n-am dat foc la bucatarie

Apoi am pus oole pe foc sa fiarba si m-am intors la calculator, gandindu-ma ca n-au ce sa pateasca, decat eventual sa se coaca.

Spre dezamagirea voastra, va anunt ca m-am intors taman la timp la ele

Apoi m-am jucat cu un borcan de miere finca voiam sa vad cum se "plimba" mierea in interior (pentru curiosi, v. poza 3). Dupe care am deschis imediat borcanul
Uneori ma felicit ca nu mi-am ales o meserie de genul conducerea traficului aerian/feroviar, strungar sau macelar

Am teme de facut, dar n-am chef. Ma uit la cursuri de parc-ar fi tot atatia monstri hidosi de care mi-e greata sa ma ating. Am jaluzele noi - verde crud - si lumina care patrunde prin ele e parca vrajita, verde-auriu de soare topit... iar din boxe se scurge lent si hipnotizanta cobra acordurilor Buddha Bar...

Dac-as fi mai rebela as pune cursurile pe foc si, evident, ca urmare as da foc la bucatarie fiindca n-am camin ci doar aragaz normal, ca tot omul...

Si mitzei ii place Buddha Bar - doarme de rupe, cu o laba sub cap. Habar n-are de teme si cursuri si alte asemenea datorii de o deosebita valoare.

In my next life, I want to be a cat. Please.

[Djinn]

Traim in secolul vitezei.
Vrem totul rapid - fast cars, fast money, fast food, fast books, fast relationships...
Scurtcircuitam etapele si ne azvarlim direct la deznodamant, uitand cu desavarsire ca, undeva, candva, un om intelept a spus: "Drumul este mai important decat destinatia".

Destinatia este un obiectiv care, odata atins, isi pierde farmecul si ne trezim cautand alt obiectiv.... si altul... si altul... intr-o succesiune ametitoare din care nu ramane mai nimic caci ce e val ca valul trece...

Drumul, in schimb, ne imbogateste sufleteste, spiritualiceste, uneori ne invata, alteori ne caleste si intotdeauna ne modeleaza fiinta.

Iar noi, in loc s-o luam usurel la pas pe cararuie, asa cum o fi ea, sarim nerabdatori in expresul care ne duce imediat unde vrem sa ajungem. Credem c-am castigat - ce? timp? poate, caci vrem totul repede, de parca suntem disperati ca maine se sfarseste lumea. Crescuti cu spectrul apocalipsei in minte, ne grabim agitati sa nu pierdem nimic, dar de fapt pierdem enorm.

Manati de graba descoperirii, alegem sa evitam placerea descoperirii.
Placerea de a trai.

[Djinn]

Whoa, ar trebui sa nu pot sta jos de cate shuturi mi-am tras pana acu.
Si totusi, shed. Asadar sunt de o nesimtenie crasa si inamovibila pana la exasperare. Pe mine trebuiau sa ma puna la temelia lumii - stabilitatea personificata, in cel mai cumplit sens al cuvantului.

E foarte misto sa-ti dai seama, cu o frecventa atat de constanta incat o invidiaza toate trenurile chefere, mai ales pe timp de iarna si caderi de zapezi sau timp de vara si sine dilatate... asadar ziceam ca-i inaltator si integrator in absolut sa-ti dai seama atat de des ca esti prost. Si mai misto e ca nu inveti nimic din asta, nu evoluezi, ramai la stadiul de molusca - nevertebrata, vulnerabila, si (evident) batuta-n cap.

Doare prostia?
Sigur ca doare. Oho, ce doare.
Si ce faci? pai nah, te mangai singurica pe crestet si te alinti spunand ca ce fata buna si blanda esti tu, delicatetea intruchipata care n-are curajul sa zica nimic atunci cand are ceva pe suflet, de teama ca... si las' ca-i mai bine asa decat sa fii directa, sincera, ca vai! nu se cade si trebe sa se cada, nu? plus ca risti sa nu te creada, ori sa te creada prea infipta si a dracu si daca esti a dracu nu te vrea nimeni... pai nu? cine sa vrea o fiara?! cu atat mai mult (omg!) o fiara sincera.

no, macar te amagesti cu gandul ca "prost sa fii, noroc sa ai".
Da' ce te faci daca nici noroc nu e?!
Stultitia ad infinitum, ergo sum.

No, gata cu smiorcaiala. La urma-urmei, am aberat destul pe tema unui loc comun si a unei banale constante.

Sanatosi sa fim, ca restul...

ps - cand eram mica eram rea, dar tot aveam succes la baieti asadar, unde-am gresit macazul?!
pps - din pacate, prostia rezidenta nu se rezuma la asta

[Djinn]

Ce misto e sa te plimbi tihnita pe strada intr-un orasel in care esti turist vizitator si sa vina la tine unu nalt si aratos, in costum gen smart casual unpic neglijent, secondat de un amic, si sa-ti spuna ca tu esti, ca ce dor i-a fost de tine, ca de ce ai plecat (cu prilejul asta afli ca ai fugit cu o fumeie), ca o sa-ti caute in coarne la infinit numa ca sa nu mai pleci iar, ca fara tine nu exista, etc si-asa mai departe.

Si te iau amandoi pe sus si te duc la casa mare si bogata (ca gagiu are si bani), fara sa asculte cand tot incerci sa le explici ca nu i-ai vazut in viata ta si nu esti amnezica si ce naiba tot zice tipu asta (aratos, da...) ca is nevasta lui?!

Ah, ia te uita poza de nunta pe pianu din sofragerie, ce frumos... na drace, ca io-s in poza. De fapt nu io, da' una de seamana perfect cu mine, da' cum naiba, ca io nu ma stiam geamana?!

Incerc sa-i explic lu omu' (nalt si aratos, of...) ca nu-s io aia - care aia aflu ca era cam bitch de felu iei, curva sa nu mai vorbim. Si iel (nalt si aratos si bogat si indragostit pana peste urechi) ii ierta toate, da' tot dijaba.

No, si seara fiind si toata lumea surda la explicatiile mele cum ca tare as vrea (ca iel nalt si aratos si asa mai departe), da' nu-s io aia, ne pregatim de culcare. Moment la care cedez psihico-pofticios si tac din gura, in virtutea (sic!) faptului ca iel nalt si aratos si uof... la urma-urmei de ce sa-mi refuz o placere (posibil chiar mai multe, daca-l tin curelele)? Asadar ne cuibarim pasionali unu-ntr-altu, iel nerabdator ca i-a fost dor de "mine", io nerabdatoare sa-l cunosc...

De vis, nu?

Chiar ca

[Djinn]

I wanted to hitchhike, but the road was clear.
No one was coming and no one was going.
The direction wouldn't have mattered, I just needed to get somewhere.

So I started to walk.
And I'm still walking. Sometimes I feel a bit lost, yet I am happy and calm. I have my heart and my soul, the fire within and the sea inside. As I drift through the darkening woods, twilight approaching on butterfly wings, I look for the Northern lights and hope they will guide me - though seemingly distant and cold, they're so beautiful in their coloured dance...

Some time ago I said I'd wait for you by the pumpkin patch, where fabulous coaches grew for dreams and fairy-tales.

Did I actually say that?!
How stupid.

I've grown out of it anyway. Now you'll have to find me, and it won't be easy - because I just graduated and became a traveler.

Wish me safe journey and maybe we'll meet one day.

ps - I left you a note: "pumpkins rotten to the core, stay away from them."

[Djinn]

Acum e langă tine, iţi zambeşte larg, te alintă, te face să crezi că nu te va părăsi niciodată, perfida, ticăloasa... in secunda următoare a dispărut, fără nici un semn, fără măcar un "la revedere, gudbai, so long sucker!". Te amăgeşti c-o urăşti, o injuri, ii doreşti numai de bine acolo unde-o fi, in viaţa cui o fi... suferi, te dai cu capul de toţi pereţii, urli ca lupii la lună, totul degeaba. A dispărut. Nu dă semne că s-ar intoarce. Te resemnezi, mai suspini din cand in cand, dar asta e... te obişnuieşti cu ideea că ai rămas fără ea, că eşti şi tu acum un om ca toţi oamenii, fără senzaţia aceea de zbor, de incredibilă imponderabilitate si putere pe care ţi-o dă simpla ei prezenţă. Eşti gri, eşti trist, banal, mărunt şi insignifiant. Nu mai ai nimic important sau interesant in tine, eşti consumat. Dus. Terminat.

Şi deodată apare din nou, ca o zană, iţi luminează iar viaţa... te insufleţeşti ca o păpuşă căreia i s-a reparat resortul şi te intrebi cum de-ai suportat să trăieşti fără ea. E in tine, ameţitoare ca un drog şi la fel de crudă... ştii că va pleca iar, dar nu vrei să te gandeşti la asta, nu nu NU...

----

Inspiration is SUCH a bitch.

Spune-mi, iubita mea nestatornică, cum te-aş putea face să rămai langă mine pentru totdeauna?