drama piesei de teatru

[dreamslave]

Nimeni nu stie cum este adevaratul inceput, sau poate ca nimeni nu-si aduce aminte de el. Nu poti sa-ti aduci aminte cand ai inceput sa vorbesti, sa mergi sa inveti sau chiar sa convituiesti cu cei din jurul tau dar stii ca toate acestea se vor termina in acelasi moment odata cu moartea.
Stii ca dupa ce vei muri nu vei ajunge decat o amintire pentru cei din viitor, o poza si un nume pe crucea din cimitir. Dar toate astea nu conteaza. Iti spui in fiecare zi ca merita sa traiesti, ca toate au un sens pentru Dumnezeu si ca tu ai un rol important pe acest Pamant. Oare chiar este adevarat? Sau noi ne nastem ca sa facem parte din cele 6 miliarde de oameni care au aceeasi viata plictisitoare, anosta. Se treesc dimineata, se dezmeticesc cu o cafea, se-mbraca, plec la munca, se intoarc seara, se uita plictisiti la televizor, dorm si dimineata iar o iau de la capat.
Aceasta existenta este anormala. Noi, oamenii, fiinte rationale, suntem cuceriti si condusi de lucrurile pe care le-am inventat pentru binele nostru. Daca am duce un om de afaceri in mijlocul junglei si l-am lasa acolo pentru totdeauna el n-ar mai apuca acest totdeauna pentru nu ar stii ce sa faca. Ar cauta sa dea telefoane sa trimita emailuri, sa-si cheme masina cu soferul personal sa-l duca acasa. Si toate acestea pentru ca el nu-si poate imagina viata fara tehnologie, fara curent electric fara sateliti si fara automobile.
Din cand in cand ma uit la mine si vad acelasi lucru pe care-l vad la toti ceilalti din jurul meu: o plictiseala dureroasa care te innebuneste. De ce? Pentru ca stiu ca orice as face eu acum peste 10-15-20 de ani o sa ajung un om plictisit de viata, un om bolnav, un om disperat care orice ar face nu va reusi sa iasa din tiparele impuse de societate.
Nu cred ca exista solutie pentru problema aceasta si de aceea trebuie sa lasam viata sa ne duca unde vrea ea, caci nu putem fugi de cea ce suntem.

[dreamslave]

Din ciclul "Penale si penalitati, lucruri care ti se pot intampla la scoala" numesc ziua de astazi "Prost sa fii noroc sa ai".
Tinand cont numarul mare de persoane cu tenta de nebunie pe care le-am intalnit la un moment dat pot sa declar cu mana pe inima ca mareeee e gradina Domnului.
In drum spre scoala am fost acostata de un om ori nebun de-a binlea, ori mort de beat care era sa ne rupa mainile si mie si Mariucai, colega mea de banca cu care merg la scoala, care ma ajuta sa copiez etc. De ce? Voia sa-l dam pe buze cu "gel" (adica strugurel de buze) si dupa-aia sa-l mai si pupam. Noi de frica incepem sa tipam. Dar degeaba, oamenii treceau linistiti pe strada, isi vedeau de treburile lor iar noi ne luptam cu respectivul individ de parca nu am fi avut alta treaba.
Intr-un final i s-a facut unui om mila de noi si ne-a salvat de bestia respectiva. Nu trebuie sa mai mentionez ca pana la scoala am alergat ca dementele ca sa nu se mai ia cineva de noi si in loc de 15 minute am facut 5.
Momentan inca am ramas cu o mare spaima de care nu reusesc sa scap si ma gandesc serios sa-mi cumpar un spray paralizant,sau altceva ca doar, doar nu s-or mai lega toti retardatii de mine in mijlocul zilei si mai ales in plina strada.
Mare e gradina Domnului, atat de mare incat unele specimene au ramas pe din-afara si au aterizat pe pamant.
Si pentru un final glorios la scoala am descoperit ca trebuie sa dam bani pentru fondul scolii:150000. Cu banii astia traiesc o saptamana si imi mai si raman dar deh, trebuie sa isi puna si directorii termopane acasa, ca n-au si ei bani de asta, saracii.

[dreamslave]

- Deja am inceput sa urasc scoala si viata.
- De ce viata?
- Ca e de kkt. Nimic nu-mi merge bine.
- De ce crezi asta?
- Pt ca in cazul meu asa e
- Eu nu cred ca e asa
- De ce?
- Asta zici acum ca poate esti suparata
- Nu.
- Dar maine nu mai zici la fel
- Asta e in general
- Oka.
- Nu ma intelege gresit, dar eu nu am mai avut de mult motive sa ma simt cu adevarat fericita
- Lolz
- Cand o sa vin eu in romania iti promit sa pt o zi o sa fii foarte vesela
- Una e sa fi vesel si alta e sa fi fericit
- Vrei sa te fac si fericita ?
- Chiar daca ai vrea nu ai putea
- De ce crezi asta ?
- Pentru ca fericirea mea trebuie sa vina de la mine, din gandurile mele, din faptele mele nu de la altii. Atata timp cat eu nu sunt multumita de mine nu am cum sa fiu fericita
- Oka, totusi pot sa incerc. Totusi, de ce nu esti multumita de tine ? Chiar nu pot sa inteleg chestia asta
- Pentru ca simt ca imi lipseste ceva, pentru ca de multe ori fac lucruri pe care le regeret, pentru ca sunt eu
- Toata lumea regreta, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te saturi de viata
- Poate ca ai dreptate
- Poate

[dreamslave]

"M-ai dezamagit. Si nu o data, ci de mai multe ori. Tot ce ai promis, tot ce am visat impreuna, toate cuvintele noastre s-au dus si in sufletul meu n-a mai ramas decat un gol.
Nici vantul nu mai bate..."
Ploaia. Ploaia s-a oprit de mult. Au inghetat stropii de apa pe drumul vechi. Nici un pas nu se mai vede pe strada care era odata populara si toti o vizitau. Nimeni nu-si mai doreste sa o vada, sa o cunoasca.
Si casele, si pomii, si iarba... Toate au disparut. Nu au mai ramas decat pietrele grele de pe margine.
Nu mai ploua, desi norii stau deasupra. Mereu ii aduc aminte ca nu este decat un drum. Nu are suflet, nu are inima, nu are sentimente. Pana nu demult era un drum iubit de toti, acum nu este decat un loc din marele pustiu al lumii, un loc uitat de toti.
Irina deschide ochii si se uita la drum. Nu isi poate da seama cum a ajuns asa, atat de trist, atat de singur. Drumul ei, calea ei, singuratatea ei. Si dezamagirile... Atat de multe sunt.
Irina face un pas inainte. In urma ei ramane ceva, un sentiment sumbru, o umbra a celei ce era inainte.
"Unde sa merg? Inapoi ar fi o nebunie. Inainte? De ce?"
Incepe sa ploua. Irina plange. Nu stie ce sa faca. Ramane acolo, cu dezamagirile ei, cu sentimentele ei, cu dragostea ei.
Si drumul e atat de singur...

[dreamslave]

A venit un nou an... Poate aduce cu el mai multa fericire si mai putine ghinioane. In noaptea dintre ani am inceput sa-mi amintesc de tot ce am visat. Nimic nu s-a implinit. Acum imi mai apar doar ca praf suflat de vant, dus departe, in alta lume. Asta merit! Asta merit pentru ca mi-am pus toate sperantele in lucruri ireale, ca m-am lasat purtata de valul imaginatiei, ca am crezut ca lucrurile se pot schimba. Dar totul a ramas la fel. Aceasi viata plictisitoare, aceeasi strada trista, aceiasi prieteni, acelasi bar unde imi pierd vremea. Doar daca ar aparea ceva nou. Poate ca il astept pe Fat-Frumos sa vina si sa schimbe tot. Dar oricat as vrea eu nu va veni.
Plec din casa. Ies din bloc fac doi pasi si imi dau seama ca nu am unde ma duce. Peste tot e pustiu. Stiu ca el ma asteapta dar nu vreau sa-l vad. Nu vreau sa-i aud pentru a mia oara promisiunile pe care niciodata nu si le va implini. Suna telefonul. Nu raspund. Ma asez pe banca din fata blocului si astept. Suna din nou. De data asta e Maricica.
-Unde esti?
-Pe-aici.
-Unde aici.
-Nu conteaza.
-Stii ca te-asteapta Luci?
-Stiu.
-Si de ce nu vii?
-Nu vreau.
-V-ati certat?
-Nu.
-Atunci?
-Nu vreau.
-Unde anume esti?
-In fata blocului.
-Esti nebuna! Nu ti-e frig?
-Nu.
-Vin spre tine!
-Nu veni!
-Ba da! Hai pa!
A inchis. De ce? De ce nu vrea sa inteleaga ca nu mai suport? Nu-l mai vreau langa mine. Vreau sa plece, sa ma lase-n pace definitiv. Il urasc.
Ma uit la cer si astept. Trec secunde, trec minute, nici nu stiu...
Si-atunci ma uit la strada si-mi vad speranta venind. Ea... ma va salva mereu...

[dreamslave]

Mi-e frica! Ii simt coltii ascutiti in gatul meu. Ma doare. Durerea s-a intors si e doar vina mea. Fiecare cosmar prinde viata.
Nu vreau sa ma intorc acolo. Nu vreau sa simt din nou frica din jur, singuratatea, durerea... Nu vreau...
O sa scap de tine fiara blestemata! O sa te trimit departe, acolo unde meriti... in iad...

[dreamslave]

She's starting to transform like a worm in a butterfly. She is lovely. Her wings are like the palette of a famous painter. But she is still cheap. Her soul is rotten inside and all the hate and anger remain there to remember the past.
It’s a superficial transformation. The butterfly remains a disgusting caterpillar. Its old customs haven’t changed.
The butterfly is ugly... It’s a horrible creature with a mask on it. But how long can it hide its real face? May be for others until death. It’s a horrible creature... She is a horrible creature...
Oh, kill me before I kill this butterfly!

[dreamslave]

Mi-ai spus candva ca nu stiu ce vreau. Nu te-am crezut. Acum vad ca de fapt la momentul respectiv ai avut dreptate.
Cand s-au intamplat toate? De ce? Spune-mi tu! Da, tu!
Intotdeauna ai stiut tot. Ce e bine, ce e rau.
In ochii mei ai fost perfect. Dar tu nu stii.
Tu nu stii nimic despre noptile cand nu dormeam, cand stateam si ma uitam la tavanul pe care se jucau umbrele noptii, cand incercam sa-mi dau seama ce vreau.
Acum stiu! Cu timpul am descoperit ca nu te vreau pe tine. Esti dezamagit? Nu trebuie sa fii. Datorita tie am ajuns sa fiu sincera cu mine, sa te vad asa cum esti de fapt. Esti un copil rasfatat.
Tu inca mai crezi ca eu nu stiu ce vreau. Dar tu? Tu stii ce iti doresti de fapt?
Nu cred ca realizezi ca viata ta a devenit anosta. Toate visurile pe care candva le-ai avut, toate impresiile pe care le aveai despre viata au disparut. Ma uit la tine si nu mai vad decat o fantoma a personajului care erai inainte. Ai ajuns captiv in propria ta viata. As vrea sa te scot de acolo, dar nu pot atata timp cat tu nu vrei. Preferi sa ramai un om fara importanta, sa te transformi pe zi ce trece intr-o alta taratura a societatii noastre.
As vrea sa te ajut asa cum m-ai ajutat si tu pe mine. Dar nu ma lasi. Te-am sunat si m-ai mintit. Am incercat sa vorbesc cu tine si mi-ai ocolit privirea.
Te ascunzi in spatele aparentelor, in spatele gandurilor, in spatele dezamagirilor.
M-ai dezamagit pentru a mia oara... Nu pot sa te mai iert.
Intr-o zi iti vei da seama ca am incercat sa te iubesc. Dar va fi prea tarziu. Eu voi fi plecata si tu chiar daca ma vei cauta nu ma vei gasi. Nu ma vei mai gasi niciodata, pentru ca sufletul meu se va ascunde de tine.
Singur te intrebi de ce. El nu vrea sa fie murdarit de gunoaiele gandurilor tale. El va ramane pur, asa cum a fost si al tau cand ne-am cunoscut prima data...
Atunci au fost doua suflete visatoare, acum a mai ramas doar unul...

[dreamslave]

M-am saturat. Printre voi ma simt ca si cum as fi inchisa intr-o camera fara usi si fara ferestre. Ca si cum as trai in vid. Din cauza voastra simt cum lumea mea se prabuseste. Tot ce am visat, tot ce mi-am dorit, tot ce am sperat... toate au disparut. Nu a mai ramas decat praf.
Cateodata se mai arata o raza de soare, o speranta sfioasa... Dar si aceasta dispare cand va vad. Aveti impresia ca-mi sunteti simpatici, ca vreau sa stau in preajma voastra, ca va caut cu disperare. Cat de mult va puteti insela. Nu va caut, nu vreau sa ma intalnesc cu voi, nu vreau sa-mi fiti aproape. Toti sunteti ca niste virusi. Ma infectati cu vorbele voastre. Nu pot sa traiesc printre voi dar nici fara voi. Sunt dependenta de priviri inselatoare, de cuvinte intepatoare, de ironii, de zambete false. Sunt dependenta de oameni.

Azi mi-am adus din nou aminte de ea. I-am privit poza o jumate de ora. I-am vorbit si stiu ca m-a auzit. Undeva in sufletul meu stiu ca m-a auzit. Cum pot sa iubesc o persoana pe care nici n-am cunoscut-o? Nu stiu. Urasc din ce in ce mai mult viata pt ca nu mi-a dat ocazia asta. Poate ca ea ar fi reusit sa ma faca sa inteleg lumea asa cum este, nu cum o vad eu.
Vreau sa fiu multumita cu ceea ce am. Dar nu pot. Privirea ei imi va ramane mereu in suflet. Ea a fost, este si va fi mereu ingerul meu.

[dreamslave]

Mi-ai sadit in suflet tot ce te ingrijoreaza pe tine, toate dezamagirile, toate minciunile. Te-ai agatat de mine si nu vrei sa mai imi dai drumul. Nu te mai vreau in preajma mea. M-am saturat sa fiu cea care te asculta mereu, care iti spune ce sa faci, care te ajuta. Nu mai vreau.
Sunt egoista si asa vreau sa fiu. Mi-am pierdut sufletul pe drum. Poate mi-a fost furat sau doar m-a parasit. Tot ce a mai ramas este dorinta de a fugi, de a pleca departe, intr-un loc fara voi, fara problemele voastre. Poate acolo voi gasi ceea ce caut.
Frigul mi-a inghetat si parerile mele. Le simt cum stau reci si pierdute undeva intr-un colt indepartat. Nu mai cred ceea ce vreau ci ceea ce mi se spune. Un prieten mi-a spus ca sunt teribilista. Nu l-am contrazis pentru ca am simtit in suflet un sambure de indoiala. Oare chiar sunt acel copil pe care societatea l-a pierdut?
Nu stiu. Nu mai stiu nimic. Nu cred ca voi putea sa scap vreodata de dorinta de a ma intoarce la ceea ce am fost.
Acum mult timp eram copil... si inocenta a disparut. Au aparut ambitiile, tentatiile, impresiile gresite despre viata. A aparut lumea in toata splendoarea ei! Toate cele bune s-au transformat in rele.
Inca mi-e frica noaptea de intuneric... Mi-e frica de nebunia dragostei, de timpul care a trecut si de timpul care va veni. Prezentul e trecut si trecutul e viitor. Toate se repeta, numai sufletul meu nu mai vine. Oare unde s-a dus? Va mai veni vreodata?

[dreamslave]

Nu mai vad, nu mai aud, nu mai simt. Am impietrit aici langa tine. Ecoul vorbelor tale inca imi mai rasuna printre ganduri. Doua cuvinte care ma dor atat de tare. "O iubesc." Inima mi-a inghetat. Ma uit la tine si nu stiu cine esti. Nu mai esti acela pe care l-am cunoscut candva.
Ma iei in brate si-mi spui sa nu mai plag. Crezi ca totul va fi bine. Tu nu stii nimic.
As vrea sa te urasc dar nu pot. Pentru prima data nu m-ai dezamagit. Mi-ai spus adevarul. Mai bine ma minteai asa cum ai facut si pana acum. O minciuna in plus nu mai conta.
Urasc tot ce simt pentru tine. As vrea sa revina anii ce-au trecut. Cat am gresit... Si eu, si tu. Acum un an erai departe, nu te vedeam in fiecare zi. Acum un an ma cautai mereu. Ma amageai. Si te vedeam asa de rar... Eram copii. Eu am ramas la fel, tu te-ai schimbat.
E timpul sa ma schimb si eu. Te las in urma. Te las aici. A fost frumos ce-a fost candva. Acum, tu esti cu ea si eu sunt singura pe-un drum pustiu. Ma duc acasa, ma-ntorc la ce am fost candva, inainte sa te fii cunoscut.
Si intr-o zi ma voi intoarce sa-ti spun ca ai avut dreptate...

[dreamslave]

Poezia asta i-o dedic prietenelei mele, pe care o consider un demon cu chip de inger, o papusica muta dar nu surda, o blonda care ar trebui sa fie bruneta si o prietena care este de multe ori perfecta. La multi ani, Rox!

Pe raftul din vitrina,
De la noi din clasa,
Sta o papusa
Cu parul lung si blond,
Cu ochii cateodata verzi.
Cand prinde viata si
Merge-ncet pe coridor
Parfumul ei se lasa
Si zgomotul de tocuri
Se-aude de la noi din clasa.
Ea spera sa obtina tot.
Vrea marea langa ea sa planga
Vrea muntii zapezi sa ii aduca.
Il vrea pe el... si nu il vrea,
Nici nu mai stie tot ce vrea.
Papusa calma si frumoasa,
Priveste tot spre viitor.
Pe toti ii lasa sa-si doreasca
Macar o soapta de amor.
Dar ea vrea ca Fat-Frumos,
Pe care atat de rar il vede,
Sa vina si sa stea pe raft cu ea.
Dar el nu vine,
Caci nu mai vrea sa sufere
Cand ea cu zambetul pe buze,
Il va privi fara cuvinte
Si va ramane fara glas,
Pe veci acolo langa el
Si-l va lasa sa-nnebuneasca
Fara sa stie daca ea
Il va iubi si azi si maine,
Si ii va spune tot ce simte
Si tot ce inima-i va spune.
Acuma plange papusica
Ca a ratat o sansa mare,
El a venit la ea-ntr-o zi
Si a rugat-o sa ii spuna
Ca maine ea il va iubi.
Dar nu i-a spus caci,
Ea orgoliul mare-l are
Si nu vrea sa renunte
La stele, luna, munti si mare.

[dreamslave]

Totul e efemer. Ce ai azi poti pierde maine. Asa am pierdut o parte din prieteni, din familie, din cunostinte. Dar in acelasi timp am inceput sa-mi recuperez sufletul. Naivitatea m-a facut sa-l pierd acum un an... Si chiar credeam ca nu mai am nici o speranta. Dar incet, incet l-am adus inapoi.
Timpul trece si nu-l pot opri. Simt cum fiecare zi pe care o pierd traind ca si cum as avea o eternitate la dispozitie ma trimite spre adancul unei depresii. Dar nu ma pot abtine. Poate ca singuratatea care ma asteapta va fi singurul meu tovaras de viata. Si poate atunci cand noaptea ma va dezbraca de haine, imi va da jos machiajul, imi va desface parul si ma va imbratisa in intunericul ei imi voi da seama de toate greselile mele. Poate atunci se vor risipi visurile si asteptarile care m-au aruncat in irealitatea lumii ce cred ca ma inconjoara.
Am asteptat destul sa apara Fat-Frumos. Acum nu-l mai astept pentru ca stiu ca baiatul acela nu exista... In locul lui a aparut cel pe care nu credeam vreodata ca o sa-l plac. A aparut opusul lui, a aparut baiatul plin de surprize, de defecte si care face atatea greseli. Si totusi, el este cel care ma face sa vibrez, sa uit de tot, sa ma simt stapana pe destinul meu si pe tot ce-mi apartine. El este cel pe care mi-l doream de fapt....

[dreamslave]

Mai nou am descoperit, sau mai bine spus redescoperit, ca este de ajuns un singur compromis ca sa iti ratezi viata pentru urmatorii cine stie cati ani. Bine, mie nu mi s-a intamplat inca ceva asa de grav dar cred ca mult nu mai am. Ma chinui degeaba sa salvez aparentele. La urma urmei cu ce te face sa te simti mai bine ca nu stie X si Y ceva despre tine atata timp cat tu te crezi ultimul om.
Alt lucru pe care l-am mai aflat este ca prostii muncesc iar desteptii primesc meritele. Dar deasupra tuturor stau cei cu putere care dicteaza tot. Nu conteaza daca esti prost, destept, frumos, urat atata timp cat au nevoie de tine. Dupa aceea toate se schimba si... te schimbi si tu (de fapt eu). Si cand te trezesti din visul perfect in care traiesti si iti dai seama ca realitatea este total diferita iti apare in suflet o dorinta nebuna de a evada din ciclul continuu de compromisuri pe care il faci in fiecare zi. Dar nu poti; si folosesti ca solutie alternativa din nou visul.
"De maine nu mai fumez, de maine tin cura de slabire, de maine nu mai iubesc, de maine nu mai traiesc..."
Maine nu mai vine. Maine dispare undeva pe axa timpului si eu continui sa fac ce faceam pana acum, insa pe zi ce trece dorinta devine tot mai puternica. Ma intreb oare cat va mai trece pana ma voi elibera? Pentru ca stiu ca asta se va intampla intr-o zi.
Curios este ca cea mai mare dorinta a mea este sa plec de-acasa intr-un loc unde sa nu mai dau de nimeni cunoscut. Mi-e scarba de lumea care ma inconjoara acum. Insa nu stiu daca ceea ce voi gasi departe va fi ceea ce imi doresc. Sau poate ca ceea ce imi doresc nu e cel mai bun lucru pt mine. Asta nu am de unde sa stiu acum. Nu as putea sa aflu decat sarind cu capul inainte, riscand sa pierd tot.
Cam astea ar fi gandurile mele lipsite de sens. Haosul din capul meu se transforma din ce in ce mai mult in vid. Ca la fizica: o transformare lenta, ireversibila, cvasistatica. In fine, sa zicem ca momentan atat am de spus, scris, gandit, materializat.... si multe altele.

[dreamslave]

De 5 zile stau si ma uit la pachetul de biscuiti pe care l-am adus din romania. Cum am venit l-am asezat langa calculator. Aveam de gand sa-l mananc. Dar nu am facut-o. Nu stiu de ce, pur si simplu nu am simtit nevoia. E interesant lucrul acesta. Daca as fi fost acasa, si acest pachet ar fi stat langa calculatorul meu nu stiu cat ar fi rezistat. O ora, doua, trei... Dar aici pur si simplu nu imi trezeste nici o pofta.
Cred ca pana la urma il voi lasa sa zaca aici pe masa. Hmmmm, as putea sa-l pastrez ca pe un suvenir. Asta ar fi original. Pachetul de biscuiti - suvenir originar din romania. Curios este ca mi se pare ca si el se uita la mine. De fapt, de vina este pozitia in care l-am asezat - cu firma si desenul reprezentativ spre mine. Asa ca daca ma uit la el vad Merlin, un biscuite care in mod normal mi s-ar parea apetinsant si langa 'cocoa cream' (nici macar nu scrie in romana).
Si totusi, acest lucru nu indeplineste nici un rol in viata mea. Pur si simplu exista. De ce exista? Ca nu l-am mancat eu.

[dreamslave]

mi-a mancat letitia pachetul de biscuiti....
se mai intampla...
si ce imi place mie:

[dreamslave]

hmmmm
aveam mai multe lucruri d comentat dar nu-mi aduc aminte decat de trei... odata cu varsta ti se duce si memoria... of....
DECI:

1. am citit si eu intrarile mele anterioare din jurnal, am citit si pe la altii si am ajuns la o conluzie filozofica (lol): aberez... si aberez rau de tot... in fine, pt chestia asta chiar sunt patetica.

2. Intr-o zi cu soare, pe o caldura insuportabila, ma trezesc si eu k nu mai am in ce ma imbraca. Vechea mea problema, desi am un sifonier plin de haine, ma vaiet k nu am in ce ma imbraca. Asa, si dupa multe cugetari ma duc jos, la spalatoria blocului, sa-mi bag si eu rufele mele multe acolo. Le inghesui eu in vreo cinci sase plase, iau si plasa cu detergentul, ma chinui sa deschid usa si sa apas pe butoanele de la lift. Ce mai, aratam de parca ma dadusera parintii afara din casa, plus k mai aveam si machiajul intins pe sub ochi k mi-a fost lene sa ma demachiez, si parul ciufulit intr-o coada cam ciudata. Doar nu era sa ma gatest k sa ma duc sa-mi spal hainele.
Si ajung eu jos, deschid usa, si pe masa din fata vad un munte de haine ude si colorate. Cum dau coltul si vad interiorul camerei raman proasta. Mai, mai sa-mi cada toate cele din mana. Tin sa mentionez k acolo sunt vreo 15 masini de spalat si cam tot atatea de uscat.
Totusi, se pare k nu erau de ajuns. LOL.
In mijlocul respectivei spalatori se tot invartea o indianca - una din aia originra din India, cu haine colorate, cu punct pe frunte si cu acel miros specific de mancare cu prea multe condimente. Si ce facea ea??? Da, lua haine din masinile de spalat si le punea pe masa aia de peste celelalte; dupa aceea lua alte haine din niste cosuri uriase si le baga si pe alea in masina de spalat. Si asa mai departe pana a umplut toate masinile. Iar. LoL. Dupa ce a terminat cu scosul si bagatul la spalat, a inceput sa bage la uscat. Ca masinile de uscat erau toate libere. Eu ramasesem blocata cu plasele cele multe in mana. Cred ca aveam si gura cascata... Dupa ce termina de pus la uscat hainele, vine la mine si cu o engleza de balta imi zice ca mai trebuie sa astept o jumatate de ora k sa pot si eu sa spal. Cel putin eu asta am inteles, k am pus-o de trei ori sa repete.
In fine, ce sa-i faci asta-i viata... Imi pun plasele pe jos si ma asez pe ele, k pe altceva nu aveam pe ce. Indianca se tot agita pe acolo... Si eu ma uitam la ea, k altceva ce sa fac.
Dupa o jumatate de ora apuc si eu sa-mi bag in sfarsit hainele intr-o amarata de masina de spalat si plec sus, k deja incepusem sa ma evervez de la atata caldura si de la mirosul aleia.
Ma intorc dupa un timp sa-mi mut hainele la uscat si pe cine gasesc tot acolo? Da, pe prietena mea, indianca. Din fericire, mi-a lasat si mie o masina de uscat si nu a mai trebuit sa stau dupa ea. Mi-am bagat eu hainele la uscat si iar am plecat.
Si dupa un alt timp iar ma intorc. Si pe cine gasesc? Da, pe prietena mea, indianca. De data asta mai adusese ajutoare, inca una imbracata ca ultima paiata cu haine specifice lor si doi puradei, un baiat si o fata, amandoi negri, parosi si urati.
In fine, ma fac ca ii ocolesc si ma duc sa-mi scot haine si sa le chitesc ca sa nu mi se sifoneze. Imi incep eu munca linistita, si ma trezesc cu baiatul ala mic si paros ca vine langa mine, baga mana in masina si scoate o haina de-a mea. Am ramas iar blocata. Nu stiam ce sa fac mai intai: sa tip sau sa-l pleznesc. Norocul lui k a avut masa reactii rapide si a venit sa-l ia de-acolo. Si-a cerut scuze si a mai zis ceva, dar n-am inteles ce.
Dupa acest mic incident, m-am grabit cu hainele si am plecat draq odata d acolo k deja ma enervasem rau de tot.
Tin sa mentionez ca indianca mai bagase la spalat inca vreo 5 masini. LMAO.
Si aceasta este povestea cu indianca....

Povestile cu chinezii o sa urmeze in zilele urm k acum m-am plictisit.