epizod psihoştresant

...pentru cei carora le place sa scrie

epizod psihoştresant

Mesajde nodingat » Mie Dec 15, 2004 10:55 pm

14.12.2004

-Te-ai schimbat de cand te cunosc!
-!?
-Ai mai imbătranit!
A durut remarca asta, mă cunoaşte de 4 ani, ştiam că viaţa de noapte, tutunul şi beţiile n-aveau cum să nu lase urme, dar era pentru prima oară cand cineva mi-o zice in faţă.
-Nici tu nu mai arăţi ca nou... Pantzeru’ nu pare schimbat, bine, el are şi fizionomia asta de copil tembel! (Pantzeru’ rade)
-Decat de copil bătran ca mine...
Z. are dreptate, a dat glas unei impresii pe care n-am conturat-o niciodată intr-un gand, arată ca un copil bătran, are aceleaşi vicii ca şi mine, ba chiar mai multe dacă e să iau in considerare teoriile lui cu privire la necesitatea de a trata starea conştienţă, pe care o consideră patologică, teorii pe care nu de puţine ori le pune in aplicare, experimentand, dacă e nevoie, diverse produse farmaceutice.
O prezentatoare cu freză "a la Esca" povesteşte cum de Craciun, nevasta nu ştiu cărei vedete va primi in dar o limuzină de lux...
-M-am săturat să fiu sărac!
-Credeam că te-ai obişnuit pană acum! imi rade Pantzeru’.
Sărăcia şi durerea nu-s ca mirosu’, nu poţi să te obişnuieşti cu ele, cel mult supravieţuieşti, rezişti, dar ei ştiu asta la fel de bine ca şi mine... tac.
La tv. a inceput calupul de reclame, cele mai de calitate momente din timpul de emisie, ideea principală e Craciunul, pentru mine e perioada anului in care frustrările sunt din ce in ce mai multe, mai mari şi mai dese...
-Vrei să faci bani? imi citeşte Z. gandurile.
-Dezvoltă!?
-Ştiu o combinaţie supertare, a facut-o un tovarăş de-al meu.
Z. se opreşte şi se uită la mine, mă studiază, aşteaptă să-l rog să mă bage şi pe mine in combinaţie. L-am cunoscut prin Pantzeru’, au copilărit impreună, inteligent, lipsit de scrupule, viclean şi leneş, toate combinaţiile pe care le ştia erau periculoase şi de cele mai multe ori se lăsau prost.
-Hai Z, zici sau ce faci!? ii fac pe plac din curiozitate.
-Fii atent, ne trebuie o firmă şi cineva de incredere ca să ţină combinaţia.
-Firmă am eu, ii răspund cu speranţa că de data asta s-ar putea să fie ceva serios, o ţin pe zero de caţiva ani, dar nu-i problemă, că oricand pot să-i dau drumu’!
-Mai mişto! Atunci o facem doar noi doi. Uite cum stă treaba, ştii că s-a schimbat şmecheria cu facturile?
-Da, ştiu, zi!
-Acum, dacă vrei să-ţi iei facturier pentru firmă, trebuie să te duci cu buletinu’ şi cu certificatu’ de inregistrare in original, iţi fac ăia poză şi pă urmă te lasă să cumperi facturiere. Toată schema e făcută că prea săriseră-n sus ăştia cu facturi pă naşpa.
-Gata, a inceput iar Z combinaţiile!
-Lasă-ne Pantzere, nu te obligă nimeni să ne asculţi, uită-te la televizor sau du-te in celaltă cameră şi joacă-te pe calculator, nu ne mai fute la icre! Se bagă cacatu’ ăsta-n seamă. Da coaie, cum iţi ziceam, il mai ajut pe John cu contabilitatea cand are prea mult de lucru, nu vrei să ştii ce manevre se fac dacă reuşeşti să pui mana p-un facturier d-ăsta pe naşpa.
-Ce contabilitatea pulii ţine John, ca să-mi zici tu, mie, de combinaţii maxime?
-Nu fii prost, că ta’c-su ţine contabilitatea pentru toţi arabii din Doraly, ştiu ce vorbesc, ce, crezi c-o ard aiurea?
Nu credeam că o arde aiurea, situaţia materială, deloc rea, a lui John trăda alte surse de venit decat cea declarată, de contabil.
-Bine coaie, e ca tine, zi mai departe!
-Dacă iţi spun combinaţia şi o faci singur eşti ultimu’ om!
-Ce o tot dai la-ntors, dacă nu vroiai, nu te apucai să-mi spui aşa că spune-n pula mea sau las-o moartă. Ce mă tot freci atata?
-Fraiere, care eşti, iţi zic că oricum n-ai cum s-o faci fară mine.
A inceput să mă cunoască, ştie că, dacă mi se va oferi vreodată ocazia, il ard fără nici cea mai mică jenă, la fel cum ar face-o şi el, nu-mi convine...
-Ne trebuie cam 20 de milioane, pe puţin, mergem la tipografie şi luăm de toţi banii facturiere pe firma, cu acte in regulă, totu’ pe bune, dacă tot zici că ai firmă. Incarci facturierele intr-un taxi şi le aduci acasă, dar nu vii direct, schimbi două taxiuri, mai ştii cum se nimereşte, te dă taximetristu-n gat, aşa că cel mai bine schimbi două taxiuri!
Pe urmă te duci la poliţie şi le dai furate.
-De unde pană unde eu iau facturiere, eu schimb două taxiuri, ce treabă am eu? Pacă era combinaţia ta?
-Nu pot să iau eu facturierele dacă nu sunt trecut in acte, patron sau asociat, ceva, inţelegi?
-Z, asta se rezolvă uşor, mergem la notar şi iţi cesionez o cotă parte din firmă, nu mă mai băga pe mine la inaintare, că nu-s fotogenic.
-Bine coaie, mă duc eu! Ne scoatem banii de cel puţin zece ori!
Pantzeru’ care frecase calculatoru’ in camera cealaltă, şi ne ascultase strigă de acolo:
-Bravo Z! Bravo mă! Să ştii că tu eşti primul şmecher care s-a gandit la aşa ceva! Tu crezi că ăştia sunt proşti, crezi că or să te creadă pe tine doar că le spui cu lacrimi in ochi cea mai cretină poveste?
-Şi ce dacă nu mă cred mă? Trebuie să dovedească că nu e aşa cum spun eu!
-Mă prostule! Or să te dovedească-n bătaie pană recunoşti şi ce n-ai făcut!
-Ce face? Eşti tu prost, il combin pană şi pă tata că mi-au fost furate, le zic că m-am dat jos din taxi să schimb ca să-l plătesc şi taximetristu’ a tăiat-o cu tot cu facturierele mele fără să apuc măcar să-i iau număru’! Şi pană la urmă ce treabă ai tu, Pantzere, n-ai avut şi nici n-o să ai vreodată sange-n coaie, lasă-mă-n durerea mea, nu vezi că vorbesc cu ăsta?
Zi mă, te bagi?
-M-am schimbat de cand mă cunoşti!
-!?
-Am mai imbătranit!
-Du-te-n pula mea şi tu mă! Daţi-vă-n pula mea amandoi de fraieri, ce sunteţi!
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Joi Dec 16, 2004 7:43 pm

16.12.2004

-Ai promis că pui bec in debara.
-íŽl pun acum!
-Ia-l p-ăla din baie. Nu, ia-l p-ăla din bucătărie!
-Hai Cătălina, hotărăşte-te că intarzii şi azi am pacient!
-Ai pacient!? Pe cine?
-Un moş, nu ştiu cum il cheamă.
-Ce ii faci?
-Trebuie protezat, azi ii curăţ canalele.
-E primul tău pacient, cum sună: –primul pacient-. (rade) Ai mai făcut aşa ceva?
-Da, dar numai pe dinţi extraşi, e prima oară pe pacient.
-D-aia te-ai bărbierit, te-ai făcut băiat frumos? Ai grijă cum dai din mainile alea, să nu-l omori pe săracu’ moş!
Nu mă bărbierisem pentru că aveam pacient, sau poate mă cunoaşte mai bine decat imi convine mie sa accept? íŽmi place că e atentă cu toate nimicurile astea.
Deşurubez becul din bucătărie, ştiu că o să uit să cumpăr alt bec aşa cum am uitat să cumpăr atunci cand trebuia să-l iau pentru debara. In debara e beznă.
-Ahhh! ( durere ascuţită imi fulgeră prin cap) Futu-ţi becu Lu’ Cristos! Cu cine te-a inventat!
-Ce ai păţit?
Nu ii răspund, sunt plin de draci şi de sange. Mă duc să mă uit in oglindă, ea mă priveşte din spate, ridicată pe varfuri, peste umăr. La rădăcina nasului am o crestătură orizontală, pe toată lăţimea rădăcinii nasului.
Injurăturile imi umflă gatul şi se lovesc in valuri de dinţii incleştaţi. Tac. Dacă nu mi-ar fi cerut să schimb becul ăla nenorocit, n-aş mai avea acum pizda asta pe nas...
Ce vină are ea că sunt eu ciung? Mă spăl.
Imagini cu scene asemănătoare, eu copil in postura ei, tata in postura mea, injurandu-mă de Dumnezei, de mamă, de morţi, de soartă, de tot ce putea să asocieze cu mine in momentele alea, pentru ca după cateva ore să vină să mă impace părandu-i, sincer, rău.
Da, am acelaşi temperament ca şi el, aceleaşi porniri, şi cel mai trist, aceleaşi injurături. Mi-am promis de fiecare dată, fără excepţie, in timp ce mă injura, eu, niciodată, să nu fac asta. N-am reuşit să-mi respect intotdeauna promisiunea, dar incerc şi mă urăsc cand nu reuşesc.
-In ce te-ai tăiat?
-In căcatul ăla de la pragul de sus de la debara!
-In ce?
-In ăsta mă, fieru ăsta care ţine uşile, cand se inchid, să nu trecă dincolo de prag. Cand m-am ridicat pe scaun, nu l-am văzut şi am intrat direct cu nasu-n el.
Atmosfera caldă s-a risipit, sunt nervos, mă gandesc la ce-o să zică colegii de grupă, asistenta, dar mai ales pacientu’ cand o să mă vadă cu tăietura asta pe nas. Şi aşa mă lupt cu complexu' că n-am moacă de doctor, fix asta mai imi trebuia.
Termin de pus becu’.
-Mulţumesc! Să ştii că-mi pare rău că te-ai tăiat.
-Cu plăcere! Asta e, trece!
-Ia!.. Să văd!? (mă aplec, ea mă examineaza foarte serioasă) Hmm... in ce fel se vede!
-E clar!.. O să mor! (rade) Hai, că mă aşteptă moşu! Te sărut! Papa!
-La ce oră vii?
-4-5
-Papa
-Pa
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Vin Dec 17, 2004 3:40 pm

-Alo da!
-Salut!
-Salut B, ce faci?
-Bine fraciuc, m-am angajat!
B imi e prieten de cand mă ştiu, a terminat construcţiile acum caţiva ani, şi-a dat un masterat şi pă urmă şi-a găsit un post de inginer la o firma de construcţii, a fost plecat prin Moldova vreun an cu şantieru’, timp in care i s-a ofilit pana la uscăciune entuziasmu’ legat de inginerie, aşa că s-a hotărat să-şi schimbe destinul ingineresc şi a inceput sa-şi caute un job călduţ, bine plătit şi musai in capitală, adică acasă.
Astfel de joburi există, numai că trebuie să ştii să ajungi la ele. După aproximativ un an de mers la nşpe mii de interviuri, a inţeles, prietenul meu, că nu aşa se ajunge. Sistemul pilelor şi al şpăgilor nu e aşa de simplu cum mi-am imaginat inainte ca B să-l incerce.
Ideal e să-l cunuşti şi să tratezi direct cu omu’ care face angajările in instituţia respectivă, altfel rişti să pierzi bani, timp şi informaţii. De exemplu: Face B nuşce cursuri de evaluator, dă examen şi işi ia atestat, că ia promis cineva că-l angajează in echipa de evaluatori a unei bănci, acel cineva, persoană intermediară intre B şi cel ce făcea angajările. Se prezintă B la unul dintre oficiile băncii respective, i se spune că va trebui să stea două săptămani de probă, să vadă cum se acomodează, dacă-i place, vrăjeli de genul ăsta. Partea stranie e că in loc să-l bage-n echipa de evaluatori, cum era firesc, că doar d-asta se dusese acolo, l-au pus la un ghişeu, frontdesk i-au spus, că sună altfel. B s-a conformat şi două săptămani a frontdescuit gandindu-se că ăştia-s paşii pentru a intra in echipa de evaluatori, că trebuie să ştie care-i mersu’ intr-o bancă inainte de a se apuca de evaluări. După ce au trecut cele două săptămani a fost chemat in biroul unuia dintre şefi şi intrebat dacă-i place frontdescuiala la care B a răspuns sincer că nu-i place, dar că a inţeles cu ce se mănancă şi că e pregătit şi că d-abia aşteptă să intre-n echipa de evaluatori. Din ce mi-a povestit B ulterior cică a rămas mască ăla cand l-a auzit şi, după un moment de linişte, tipu i-a explicat că banca lor n-are o astfel de echipă sau departament de evaluatori şi că lucrează cu o firmă specializată-n evaluări atunci cand au nevoie.
-Unde? Să nu-mi spui că iar eşti in probe că nu te cred!
-Nu fraciuc, sunt in minister, treabă serioasă!
-Bravo mă! Ce minister?
-Ministeru’ Construcţiilor şi al pielii pulii sau cum pizda mă-sii ii spune acum.
-I-auzi, şi? Cum e?
-Bine, cum să fie!?
-Hai mă, nu fii caine, zi cat iţi dau, cat munceşti, ai birou’ tău, pizde mişto la servici? Varsă tot!
-Păi iau 7 milioane in mană şi bonuri de 2, da cică o să mai crească!
-E puţin!
-Ştiu mă! N-auzi că cică o să mai crească... Dacă nu, imi bag pula, plec!
-Stai măcar o vreme, vezi cum merge... Femei mişto?
-Am cateva, două sunt chiar grave! Una ţaţoasă şi una nebună!
-Fă-i ceva telefonului că s-aude ca un cur!
-E de la tine, ăsta n-are nimic!
-Şi eu ce vrei să-i fac, să-mi dau cu el in cap?
-Hai inchide, că te sun iar.
-Alo?
-Da mă, hai că se aude mai bine.
-Zi de ţaţoasa aia!
Rade. –Ce să-ţi zic? E bună-n draci! Genu’ T.-anei
-E proastă?
-Nu, nu cred, de ce?
-Ai zis că e genu’ T.-anei.
-La fizic fraciuc! Eşti dus rău!
-Marş mă! Te-ai scos! Ce faci acolo? Adică care e treba ta, pentru ce eşti angajat?
-Nu ştiu!
Rad. –Nu, pe bune acum, ce faci?
-Nu ştiu, să-nebunesc! Nu mi-a spus nimeni.
-Cum coaie, dacă vine cineva in inspecţie şi te-ntrebă ce faci acolo, tu ştii măcar ce ar trebui să faci?
-N-auzi mă că nu ştiu, secţia in care sunt se ocupă cu negocierea de credite externe pentru infrastructură, adică nimeni nu face nimic. Şi oricum aici inspecţia nu vine niciodată! (rade)
-Aaa, voi sunteţi paravanu’ pentru şmecherii care invărt banii din creditele externe?
-Cam aşa ceva.
-Şi ce faci acolo toată ziua,? Cat lucrezi?
-Opt ore, de la 8 la 3, ce crezi că fac? Ard gazu’, calculator, vrăjeală, ce altceva?
-Ce faci acum?
-Nimic, de ce?
-Hai că trec pe la tine, iau ceva?
-Cum vrei...
-Intr-o juma’ de oră.
-Te aştept.
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Sâm Dec 18, 2004 10:01 pm

18.12.2004


Satul in care am copilărit era inconjurat, pe vremuri, de mlaştini. Mlaştinile in care Mihai i-a scos dinţii lu’ Sinan. Acum, nu mai sunt, le-a desecat Nicu. Cand m-am născut eu, erau gata asanate, pămantul care a rămas in urma lor nu e bun pentru cultivat "e numai albitură" spun bătranii. Intinderi de pămant care toamna, in urma ploilor sunt acoperite de apă. Cand dădea geru’, cam pe timpu’ ăsta, apa ingheţa iar pentru noi, copiii, era paradis.
íŽi ceream bunicii opt ouă, atata ne lua fierarul din sat să ne facă un furcoci, o furcă cu doi craci de dimensiuni mici, ii puneam coadă din lemn de dud, că e mai tare, pe care o curăţam de coajă şi o parleam in foc, să fim siguri că nu se rupe şi pă urmă, pă sănii ne pierdeam in imensitatea de gheaţă. Seara cand ajungeam acasă, adormeam in miros de portocale de la cojile de portocală pe care bunica obişnuia să le pună pe sobă, facandu-mi planuri despre ce colţ indepartat al gheţurilor urma să explorăm a doua zi.
-Se lasă gheaţa deasupra heleşteului!
-Nu te cred!
-Să mor eu! Vino să vezi dacă nu mă crezi!
Intr-adevăr in ultimile zile fusese ceva mai cald şi gheaţa incepuse să facă burtă şi să troznească atunci cand treceam peste ea, pe sănii in viteză, impingăndu-ne in furcoace.
Heleşteul e singura zonă din toată intinderea de gheaţă unde apa de dedesubt era intr-adevăr adancă, singura zonă in care ni se interzisese să ne jucăm, singura zonă unde gheaţa făcea burtă şi troznea mişto.
-N-ai curaj să treci!
-Cine mă!? Eu!?
-Băă! Ia uitaţi-vă la ăsta n-are curaj să treacă!
-Ba trece mă! A mai trecut şi data trecută cand se lăsa gheaţa! Aaa! Uită-te prostule in spatele tău că a trecut!
Trecusem dar simţeam cum mi se scurgea o singură picătură de transpiraţie, ingheţată rău, pe şira pinării.
-Ia să vedem tu ai curaj că el a trecut şi uite, trec şi eu!
-Da mă! Trec! Că mie nu mi-e frică. Să mor eu!
-Am ghicit ceva! Hai să vedem care este cel mai fricos? Care nu mai vrea primu’ să se dea!
-Cine se dă primu?
-Ghereţ că el nu s-a dat, şi pă urmă tu, pă urmă iar eu şi pă urmă iar Ghereţ.
Pe măsură ce treceam burta pe care o făcea gheaţa se făcea tot mai mare, şinele săniilor săpaseră urme adanci, de fiecare dată cand imi venea randu’ vroiam să mă las păgubaş dar gandul la ruşinea pe care trebuia să o indur in faţa lor era mai puternic aşa că nu mă opream. Acelaşi gand se citea şi pe chipurile lor.
-Te dai bătut?
-Nici d-al dracu’!
-Nu mai da aşa dă tare cu furcociu că ai străpuns gheaţa, uite, aci şi acolo!
-Păi cum vrei să prind viteză dacă nu dau tare?
-Noi de ce nu am stăpuns-o? Numai tu!
-Aveţi furcoacele tocite că sunt de anu’ trecut, al meu e ascuţit că e nou! Uite!
-Dai şi tare mă, degeaba zici, ia furcociu meu cand te dai. Na!
-Nu-l vreau mă, că m-am obişnui cu ăsta.
-Ia uite cum ţaşneşte apa cand trece, să ştii că gheaţa nu mai ţine mult!
-Cat ţine!
N-a mai ţinut, pentru că atunci cand i-a venit randu’ Ghereţ a străpuns gheaţa cu furcociu’ care i-a rămas agăţat iar el, in loc să-i dea drumu’ şi in virtutea inerţiei să treacă, a incercat să-l smulgă, n-a reuşit, in schimb s-a oprit şi s-a scufundat prin gheaţa care n-a rezistat sub el. S-a prins cu mainile de marginile găurii din gheaţă şi a incercat să se ridice dar marginile erau sfăramicioase şi nu-l puteau susţine. Eu eram inlemnit de groază, frati-su, Iulian s-a aruncat pe burtă pe gheaţa solidă din apropierea găurii şi i-a intins coada de la furcoci.
-Gata, ai prins-o?
-Da! Nu trage, că-mi alunecă!
-Poţi?
-Da mă! Ţine bine.
-Hai! Prin dreapta că e gheaţa mai tare!
-Ho mă, gata. (reuşise, prin hainele lui ieşeau aburi)
-Dă-ţi astea jos, ia că-ţi dau eu bluza mea de piele şi izmenele, dă-i mă şi tu pulovăru’ tău
-Ia, stai ca-ţi dau şi ciorapi că am două perechi!
-Hai să strangem lemne să facem focu’ să uscăm astea, că mă omoară ăla bătranu’ dacă mă vede aşa!
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Dum Dec 19, 2004 7:47 pm

19.12.2004


Pantzăru’ mi-e coleg de grupă şi prieten. Avem in comun pasiunea pentru heroes 3, ăsta a şi fost motivul care ne-a apropiat. In 4 ani de cand il cunosc am jucat sute de ore de heroes. Mă rupe pă picior ca să zic aşa, are o putere de concentrare ieşită din comun, mai mulţi draci ca la jocu’ ăsta nu mi-am făcut de cand sunt.

Pană să apară Pantzăru’ jucam pe la văru-meu pe la muncă după ce-şi termina programu’, lucrează la o firmă de soft, sau imi căram calculatoru’ pe la B. p-acasă şi-ncropeam o reţea scurtă de vineri după-masă pană duminică noaptea... După ce a apărut Pantzeru’, i-am cunoscut prin el pe Z, pe Bogumil şi pe Alex, jucători inrăiţi şi ăştia.

Bogumil este cel mai distrus ovrei dintre toţi jidanii pe care-i cunosc, are braţele brăzdate de cicatrici groase, urme ale incercărilor de sinucidere de mai demult. Acum, cand mă mai bate la heroes şi mă enervez şi-i zic:"Auzi mă, prostu’ familiei! Data viitoare cand vrei să te omori taie-n lung, pă venă, nu mai da de-a latu’, prost cum eşti dă nimic nu eşti in stare!" rade.

Copil de ambasador, s-a bucurat de o educaţie bună, fiind ăl mai mic, că mai are un frate, a fost răsfăţat in draci, cred eu, pentru că prin adolescenţă a inceput să se strice, şi-a băgat pula-n ea de şcoală, n-are liceu’ terminat, s-a apucat de golănelă, facută la un nivel profesional, adică jafuri, droguri, boli venerice, tot tacamu’ nu doar aşa...

La un moment dat, chiar după majorat, numai ce-şi luase carnetu’, s-a urcat drogat, el zice beat mort, la volan şi a omorat un cuplu, cam de varsta lui pe trecerea de pietoni. Dacă de puşcărie a scăpat, s-au tras sfori de catre ta-su şi şi-a luat doar cu suspendare, de vise urate nu. D-aia cicatricile. Alţii zic că n-ar fi aşa şi că a vrut să se omoare din cauza T-anei, femeia cu care trăieşte. Pizda mă-si, cand il intreb se face că n-aude sau o dă in diverse. T-ana, era o bunăciune cand am cunoscut-o, acum s-a cam ingrăşat...

Cu doi ani in urmă s-a hotărat Bogumil să se apuce de afaceri, nici mai mult, nici mai puţin decat internet café, se plictisise să frece menta de unu singur pe calculator. Ai lui numai ce vanduseră un apartament prin centru’, a vrut copilu’ afacere, s-au şi marcat banii pentru afacere. Mă rog, eu şi B. am avut ideea asta cu caţiva ani inainte de a-l cunoaşte pe Bogumil, şi n-a mers, am incercat să-i explicăm, i-am făcut pană şi calcule pe hartie, degeaba. Omu ne-a zis răspicat că dacă noi am fost idioţi asta nu inseamnă că lui n-o să-i iasă. Şi-a găsit un spaţiu pe undeva pă la mama-dracu’ prin DT şi şi-a dat drumu’ la sală. Bineinţeles că prietenii, adică noi, jucam moca. Şi cum numai noi ne jucam, după prima lună nu stransese bani din sală nici să-i ajungă să-şi plătească curentu’. Anul ăla, eu ca eu, dar Pantzăru’ a spart recordu’ facultăţii la restanţe.

Timpu’ a trecut, afacerea lu’ Bogumil s-a dus pulii de suflet, dar i-au rămas o serie de prieteni din lumea interlopă, pe care i-a cunoscut cu ocazia plăţii taxei pentru pompieri, ca să nu-i ia foc sala, să nu-i fie sparte geamurile, bătuţi clienţii şi alte evenimente nefericite de genu' ăstora. Şi cum prietenii la nevoie se cunosc, cand părinţii s-au săturat să arunce banii pă sala lu’ Bogumil, văzand că protejatul lor drag şi scump, e cat pe ce să intre-n blocaj financiar, băieţaşii de cartier l-au invăţat să-şi ia calculatoarele, cateva fetiţe, recomandate bineinţeles de ei, un apartament inchiriat şi gata videochatul.

In concluzie, acum cand mergem să dăm un heroes, mergem intr-un apartament de 4 camere inchiriat de Bogumil cu 400 de euroi pe lună, intr-o zonă decentă a oraşului şi in timp ce noi jucăm pe cate cincizeci de flotări două din 3, face cine pierde, că altfel n-are farmec, in camerele din jurul nostru, că noi jucăm in living, se lucrează.

La Bogumil este frumos. Aşa de bine mă concentrez că in primele 2 săptămani cred că am făcut vreo cinci sute de flotări, de nu mai puteam să scriu la cursuri, trebuia să fiu atent. La ovrei in casă munceşte toată lumea, mai puţin el, inclusiv femeia lui, T-ana. Pă Bogumil nu-l deranjează, că ce, doar nu i-o fut ăia, doar se uită la ea şi şi-o iau la labă ca proştii, in timp ce lui ii intră caşcavetele in cont, ne zice el mulţumit.

Cand a auzit Cătalina cu ce fel de prieteni mai joc eu heroes din cand in cand, n-a vrut să mai vorbească cu mine vreo 2 săptămani, dacă ar fi ştiut că Bogumil m-a intrebat odată: "Ce eşti mă prost, de ce nu-ţi iei un webcam şi nu-ţi pui femeia la treabă, că net ai, cont iţi dau eu, faci o grămadă de bani. Nu fi fraier!" cred că se incheia capitolul heroes, definitiv, pentru mine... In cel mai fericit caz.
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Lun Dec 20, 2004 5:52 pm

20.12.2004


-De ce mă strangi in pumnul tău copil frumos? Copil ca tine sunt şi eu, tu nu ştii oare, ca-s mic şi eu şi că mă doare?
(rade) –Ce e băieţică te simţi gandac?
-Langă tine, draga mea, mai ales cand mă iei la mişto, mă simt ultimul gandac...
-Ce distrus eşti, te mai şi lauzi că ai făcut atata şcoală şi tu nu ştii nici măcar să scrii corect romaneşte!
-Fac greşeli pentru că n-am răbdare, de cele mai multe ori, să recitesc ce am scris...
-Hai lasă, nu-ţi mai căuta justificări mai bine recunoaşte ca eşti prost şi gata!
(o muşc de umăr, rade, ţipă şi mă impinge) -Să recunosc că sunt prost zici, da!? (o urmăresc prin casă să o prind in braţe, nu mă lasă, fuge)
-íŽţi aduci aminte cand ne-am cunoscut, că imi trimiteai poezii?
-Păi şi acum iţi mai scriu!
-íŽmi mai scrii! Nu mi-ai mai scris o poezie de nu mai ţin minte de cand! Uratule!
-Eşti rea... Şi invidioasă!
-Hai că n-am vrut să-ţi zic dar acum chiar m-ai enervat, ai scris intr-una din poeziile alea de te vroiai sensibil şi romantic "íŽ-mi" dezlegat!
-Nu te cred!
-Nu? Stai aşa ca ţi-o arăt, că o am p-aici prin casă, stai puţin.(o caută, o găseşte şi mi-o arată, aşa era!)
-Păi tu nu vezi mă că e un acrostih? Am scris intai ideea de bază, acrostihul propriu-zis şi pe urmă m-am apucat să completez versurile, d-aia a ramas aşa cu "íŽ" cratimă "mi" că am vrut să-l pun in evidenţă!
-Bla, bla, bla! Tu nu ştii să scrii cat un copil de clasa a 7-a şi te mai dai şi mare scriitor!
(mi-era o ruşine de-mi doream să se dechidă podeaua cu mine şi să ajung la băbuţa care stă sub noi şi să o rup la fugă pe scari pană-n stradă, să mă pierd in mulţime, să nu mă mai recunoască nimeni...)
-Calcă-mă pe cap! Calcă-mă pe cap! (răde, acum caţiva ai am fost la o petrecere unde un fost coleg de-al meu, se imbătase, se certase cu prietena şi ii mai era şi rău. Sta in picioare in faţa şifonierului deschis, cu capu' culcat intr-o parte pe raftul de la şifonier intr-o poziţie tare caraghiosă şi striga cat il ţineau bojocii: "Să mă calce cineva pe cap să nu mă mai doară! Călcaţi-mă pe cap! Călcaţi-mă pe cap ca pe un gandac! Vă rog, călcaţi-mă pe cap!")
-Ce e băieţică, ţi-e ruşine? (mă mangaie prin păr, nu raspund, sunt supărat)
-Hai nu mai fi supărat, că nu e vina ta! Aşa te-ai născut! (răde, eu imi intorc faţa, ii dau la o parte mana din păr)
-Nu mai vorbesc cu tine! Nu ştii să te joci frumos!
-Nu te-ai gandit niciodată că nimic din ce păţim nu e intamplător? Uite, de exemplu faptu’ că nu-ţi inţelegi scrisu’, de frumos ce scrii, poate că inseamnă ceva, poate că cineva, acolo sus, vrea ca tu să nu mai scrii niciodată nimic! Aşa că nu forţa nota cu calculatoru’ că cine ştie ce păţeşti!
-Bine, hai că plec la heroes! Nu mai scriu nimic! Mulţumită? (acum s-a supărat, i-am promis că nu mă mai duc la Bogumil şi nici nu vreau, de fapt, sa plec dar vreau să mă roage să răman. Nu imi spune nimic doar mă priveşte cum mă imbrac, gandul că s-ar putea să ştie ca vreau să mă roage să răman mă enervează la culme!)
-Pleci undeva in seara asta? (o intreb in timp ce trag geaca pe mine)
-Nu ştiu, s-ar putea. Ce-ţi pasă?
-Mă gandeam că dacă mi se ia de heroes şi-mi tună să ies prin oraş să ştiu unde te găsesc...
-Pe unde ies de obicei, nu ştiu exact acum, iţi trimit un mesaj mai tarziu, după ce vorbesc cu fetele.
-Bine.(stau in uşa şi o privesc, inţeleg că n-o să-mi ceară să răman, mă doare) Pa, vorbim mai incolo...
-Papa!
(inchid uşa după mine şi plec, fără nici cea mai mică tragere de inimă, spre Bogumil)
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Mar Dec 21, 2004 6:30 pm

21.12.2004


Cică nu poate exista prietenie sinceră intre un bărbat şi o femeie decat la varste foarte inaintate, spunea un prieten odată. Nu l-am crezut atunci, nu-mi convenea! Acum il cred. Da despre asta altădată, acum vreau să vorbesc despre Iza, am cunoscut-o in facultate, in primul an de drept adică acum 8 ani, ne-am imprietenit repede, era printre puţinii roackeri din seria mea.

Iza şoca. De exemplu intr-o dimineaţă la un seminar mi-a povestit că il visase in noaptea aia pe unul dintre colegii noştrii, era mult mai in varstă decat noi tipu cu cel puţin zece ani, cred eu, dar purta pleată, avea un aer rebel, ce să mai n-arăta rău. íŽl visase că intra in camera ei, că se apropia de patul ei, că o mangaia şi că in cele din urmă făceau sex. Partea frumoasă acum incepe, in timp ce făceau sex Iza a visat că s-a căcat pe ea, mi-amintesc că am bufnit in ras aşa de tare cand am auzit-o de era să ne dea seminaristu’ afară p-amandoi. Povestea nu se termină aici că visul se transformă dintr-unul erotic intr-un coşmar, in sensu’ că il ruga pe tip să se oprească iar el dădea din ce in ce mai tare in timp ce rahatul se intindea pe sub spatele ei, ea disperată să il mascheze in aşa fel incat să nu-şi dea seama ăla ce se intamplase.

Inainte de cursul din aceeaşi zi, el nu era in grupă cu noi, Iza s-a dus şi i-a spus tipului in faţă tot ce visase cu o noapte inainte ca să se elibereze de tensiune a justificat pe urmă. Ăla săracu rămăsese blocat, nu spunea nimic doar dădea din buze şi se holba la ea ca un peşte. Cand şi-a revenit a inceput să radă, destul de nervos totuşi. De atunci tipu a evitat grupul nostru pană la sfarşitu’ facultăţii.

Prin anu 2, s-a supărat rău pe noi pentru că am plecat la mare fară ea şi s-a dus de una singură, au agăţat-o unii pe tren şi a petrecut o săptămană de vis prin Vama Veche impreună cu ăia. Cand ne-a arătat pozele şi am intrebat-o de ce intr-una din ele, unde apărea langă mai multe gagici dezbrăcate la păsărica goală, ea era singura care purta totoşi doar sutien, ne-a răspuns că sanii ei arată mai bine dacă sunt mai ridicaţi un pic. In pozele care au urmat am avut ocazia să o admirăm in aceeaşi postură noaptea, pe mese, cu sticla-n mană şi inconjurată de mulţi fani. Pozele ăstea din urmă, fiind făcute dintr-un unghi ceva mai inclinat, ofereau posibilitatea privitorului să admire detalii anatomice imposibil de decelat, zic eu, in alte circumstanţe. Da, s-a răzbunat. Aşa ne trebuie dacă n-am luat-o cu noi, acum vedem doar inregistrări ale acelor momente.

Flirta intr-o vreme cu un amic d-al meu. Ne stransesem vreo 4-5 inşi pe la mine la o probă de sticlism, printre care şi ăsta, pe care inevitabil unul dintre noi l-a intrebat dacă i-a tras-o Izei. Răspunsu’ fusese pozitiv dar se simţea o umbră de indoială-n glasul lui şi d-aici a inceput caterinca. Pe măsură ce ne duceam pană jos să aprovizionăm competiţia pe atat disputa pe tema Izei lua amploare. Undeva spre dimineaţă am ajuns la pariuri şi jurăminte, moment in care se impunea tranşarea clară şi fără urmă de indoială a problemei aşa că am pus mana pe telefon şi am sunat-o pe Iza.

Să fi fost spre 3-4 dimineaţa, nu-mi amintesc atat de bine detaliile, important e că Iza, contrar aşteptărilor noastre, s-a imbrăcat frumos şi a venit la faţa locului, adică la noi, pentru a lămuri neclarităţile şi pentru a ne ajuta să finalizăm ceea ce incepusem deoarece ne pierdusem intr-o oarecare măsură din ritm.
După ce s-au certat şi s-au injurat bine, in urma negocierilor au ajuns la concluzia că a existat un oarecare contact de scurtă durată care poate fi trecut sub zodia sexului doar conform definiţiei a ceea ce insemnă raport sexual, pentru că punctu’ de vedere al senzaţiilor pe care această manifestare consensuală trebuia să le producă nu există.

Uneori, cand avea nevoie de vreun curs ceva, mă suna să mă intrebe dacă vine să-l ia cu mana goală sau ia ceva. De obicei lua ½ de votcă, are trei staţii de mers de unde stă ea pană la mine, niciodată in 4 ani n-a venit cu sticla aia cu mai mult de jumate-n ea. Şi pă jos dacă ar fi fost să vină nu făcea mai mult de 10 minute. Asta era Iza. Acum s-a măritat, i-am fost naş. Bărba-su e ok, suntem prieteni. íŽl mai apucă cateodata dracii şi ţipă la ea că s-a săturat ca peste tot pe unde se duc impreună să dea de foşti iubiţi d-ai ei dar ii trece c-o iubeşte.
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Joi Feb 10, 2005 4:14 pm

10.02.2005


-Mergi?
-Da mă, intru şi eu.
-Şi eu.
-Hai frate, ce pula mea te gandeşti atat, mergi sau nu?
-Aaa, scuze, mă gandeam aiurea, da, merg!
-Decartaţi!
-Dă-mi două!
-Toate.
-Toate şi eu.
(cand işi dă cărţi tace, nu spune nimic uitandu-se cu coada ochiului să vadă daca ne dăm seama)
-Vorbeşte coaie, cate schimbi, nu-ţi da aşa pe tăcute, cand mi-o veni randu’ să fac cartea la fel imi dau şi eu să vedem dacă iţi convine! Ce pula mea!
-Hoo fă, gata! Ce iei asa foc, doua am schimbat, na, eşti mulţumit?
-Nu fi mai cretin decat eşti de obicei, ştii că pentru asta ar trebui să-ţi luăm tot ce ai şi să te trimitem acasă, asta e căcănărie şi dacă mai faci aşa o dată se lasă urat...
-Jucăm sau nu? Vă certaţi, aşa ca proştii, parcă jucaţi pe neveste. (rade)
Noaptea de poker incepuse prost, nu mai e ca altădată cand se lasa cu bautură, muzică şi caterincă pană dimineaţa, acum atmosfera e incordată, de cele mai multe ori nici nu mai intru in joc.
Poate şi pentru ca lipsesc anumiţi oameni. Nu ştiu. Nu sunt un catalizator, n-am chef să las de la mine, să-mi pierd noaptea aiurea incercand sa aplanez conflictele dintre ei.
Ba din contră, circu' care stă să-nceapă poate mă scoate din monotonia asta cretină in care mă bagă toceala din sesiune.
-Cine a caştigat data trecută, că n-am fost?
-Pantzeru’, cine altcineva!? A mancat căcat cand a fost mic, s-a scăldat in el şi şi-a păstrat şi rezerve pentru cand s-o face mare, adica pentru acum, in caz că i se strică vreodată tenu'.
-Marş mă! Ce legatură are bulanu' meu cu faptu' că habar n-aveţi să jucaţi?
-E şi vreo mare artă să joci stupizenia asta de joc! Fute-m-aş in el că m-am jurat să nu mai joc!
-Vezi că eşti prost! Pokeru’ nu e artă fraiere, e ştiinţa! E şah!
-Taci şi joacă, că-ţi scoate tata bulanu' pă nas in noaptea asta!
-Joc, să vorbească cine a deschis că n-am deschis eu.
-Eu am deschis. Cip.
-(rade)Umbli cu vrajeală d-asta, distrus eşti să-nnebunesc! Cer eu două!
-Două ale tale cu una a mea.
-M-am aruncat.
-Două ale lui, plus una a ta, plus incă două ale mele.
-Două.
-Poftim două cu sec. Ia să vedem?
-Beton.
-Esti bun!
-Le-ai luat! Cu ce zice ăsta "cip" să dea dracii-n mine, unde ai invăţat coaie să joci, pă net? (rade)
-Ce contează mă unde am invăţat?! Ţi-am luat banii? Eşti prost.
-Proastă e mă-ta mă, că dacă te cipuia şi Pogo, te cipuiam şi eu, te pişai in "betonu'" tău!
-"Dacă" e o vorbă inventată de oameni ca tine să-şi acopere postia, să ştii de la mine şi "dacă" nu inţelegi, nu te exprima acu’, ţine minte şi gandeşte-te acasă. Şi mai uşor cu "proastă-i mă-ta" că nu toţi am crescut in cartier.
-Ce ai frate in seara asta, parcă nu eşti tu, nu poate omu' să mai zică nimic că imediat sări la beregata lui. Las-o-n puii mei de treabă că am venit aici să mă distrez nu să vă ascult pă voi cum vă scoateţi ochii pentru cateva sute de mii. Da-mi, te rog, sticla aia de apă din spatele tău.
-Ţine mă! Ce e, nu mai intră?
-Ba intră, mai incet da intră, eu v-am zis şi data trecută să nu mai luăm din Manor ca soto e marfă contrafacută, degeaba ziceţi voi...
-N-a zis nimeni că e ceva original in manor mă, am zis doar ca nu e un criteriu de diferentiere dopu’ de la stică.
-Ba-ţi zic eu ca e. Uită-te şi tu, de exemplu asta, cate sticle de Ballentines ai vazut tu fără strecurătoare d-aia din plastic alb inăuntru, in capu' sticlei?
-N-am studiat mă problema, dar intr-o vreme şi Kreskova avea strecurătoare d-aia de zici tu şi ce, asta o făcea mai bună, mai originală?
Timpu' trece. Toată povestea cu pokeru’ e un déjí  vu. Se desface şi a doua sticlă de whisky, moment in care Pantzeru nu mai bea pentru că trebuie să ne ducă acasă şi nu se urcă la volan dacă nu vede butonu' de la lift pe care e trecută litera "P". In concluzie, spre dimineaţă după ce s-au mai cumpărat cateva beri de jos, din banii imprumutaţi de la Pantzeru pentru că intre timp se strang ca prin minune la el, ne duce frumos acasă, unde, in cazul meu, uneori am noroc şi sun la uşa mea, iar cand sunt extrem de norocos nu trebuie să adorm cu fruntea pe sonerie şi mi se deschide. Cea mai buna scuză e intotdeauna adevărul. Adevaru' e dincolo de noi.
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Vin Feb 18, 2005 10:20 pm

18.02.2005

-Mai terminaţi dracu cu gălăgia asta că nu pot să lucrez! Gino, tu n-auzi ce-ţi zic eu?
-Domn' doctor domnii vor să vă vadă de urgenţă, eu le-am zis că sunteţi ocupat dar danşii insistă!
-Să trăiţi domn' doctor, moare Voicu dacă nu ii faci ceva.
-Domnilor aici nu e cameră de urgenţă, atat timp cat am un pacient inăuntru nu vă pot primi.
-Domn' doctor nu pleca, numa uită-te niţel la el, să nu moară domnu doctor!

şase ţigani, d-ăia cu pălării negre şi cu ten deschis, poartă ei un nume nu-mi amintesc acum. unul dintre ei se ţine cu mainile de burtă şi se vaită. ceilalţi cinci s-au strans toţi in faţa medicului.

-Aidi bre domnu' doctor uite-te la el că moare, că aşa a murit şi mă-sa Dumnezeu s-o ierte.
-Aveţi răbdare şi nu mai faceţi zgomot, aici sunt oameni bolnavi, dacă n-a murit el pană acum nu moare nici dacă mai aşteaptă zece minute, aşezaţi-l acolo, pe scaun, şi aşteptaţi să termin cu persoana care e inăuntru.
-Bine domnu doctor, am inţeles, da să vă uitaţi şi la el că il doare rău săracu'.
medicul intră inapoi in cabinet.
-Mă iertaţi doamna, da e mai bine. Continuaţi tratamentu' de pană acum şi aplicaţi local unguentul ăsta de vi-l scriu acum.
se controlase in buzunarul de la halat unde unu' dintre ţigani ii indesase bani la un moment dat pe hol. ce cretini, ăştia n-or fi auzit şi ei că e cabinet particular şi că oricum trebuie să plătescă?

-Şi cu alifia aialată nu mai dau?
-Nu, daţi cu asta, la fel spălaţi zona inainte fără să frecaţi, lăsaţi să se usuce şi pe urmă aplicaţi un strat subţire.
in buzunar simţea că sunt mai multe hartii. caţi bani or fi dat ţiganii?
-Tot aşa seara inainte să mă culc?
-Da in fiecare seară inainte de culcare. Poftiţi reţeta. Treceţi săptămana viitoare să vedem cum evoluează.
-Da, mulţumesc domnu doctor. La revedere!
-La revedere! Nu uitaţi să-i spuneţi Ginei să vă facă programare!
-Nu uit, nu! La revedere!
nu mai pleacă asta o dată? a plecat. scoate banii din buzunar, zece milioane. mă ai dracu ţigani!

-Gina! Invită-l pe domnu' care a venit acum!
se aud murmure, ceilalţi pacienţi cu programare, care aşteptă in hol sunt nemulţumiţi. scoate capul pe hol:
-E o urgenţă!
murmurele incetează. după cat de amabil se poartă Gina acum e clar că a fost şi ea sensibilizată.
ţiganii dau să intre toţi odată cu bolnavu'.
-Nu se poate să intraţi aici! Doar bolnavu'.
-Gata doamnă săru'mana, stăm acilea.
medicul il examinează, simptomele nu sunt concludente. ce pizda mă-sii are şi ţiganu' ăsta? ii dă nişte calmante.

-Trebuie să faci analize şi o ecografie, neapărat!
-Păi unde să fac domnu doctor? geme. Că fac!
-Uite, iţi dau o trimitere la Bucureşti, la Fundeni la un coleg d-al meu.
-Domnu doctor, stai aşa să-l chem pă văru-miu că el ştie.
deschide uşa

-Sulane! ia vino bă-ncoace că mă trimite la Bucureşti, auzi!
intră toţi in cabinet pe langă Gina care se face mai mult ca-i opreşte.
-Aoleoo! Ce-are domnu' doctor? E rău?
ţiganii vorbesc toţi odată acum.
-O să scape, domnu doctor?
-Mă-sa săraca a murit dă fiere! După ce a luat-o durerili in două săptămani s-a prăpădit.
-Nu-l lăsa doctore să moară că e şi el tanăr.
-Unde să mergem noi in Bucureşti? Pă cine cunoaştem noi acolo?
-N-auzi că vă dau trimitere la un coleg d-al meu. Vă duceţi la el in Bucureşti, la Fundeni să-i facă analize.
-Domnu doctor nu să poate să-l trataţi aici să-şi facă analizili aici?
-Nu se poate. Asta e trimiterea, o să vă ajute, ii spuneţi că veniţi din partea mea şi o să se poarte foarte frumos cu voi, o să vedeţi!
-Doctore, hadi cu noi, te plătim!
unu dintre ţigani scoate un teanc gros de hartii de cate un milon şi i-l indeasă-n buzunar.

-Unde să merg, in Bucureşti? Acum?
-Altfel o să vorbească lumea cu noi dacă mergi matale!
altul ii mai indeasă cateva hartii in buzunar.
ţiganu bolnav incepe să se vaite tare.
-M-a luat iar durerea aia mare, au mamă mor! Mor fir-aş al dracu cu ziua-n care m-am născut!
-Voicule, stai bă manca-ţi-aş pula ta, că merge doctoru' cu noi şi te face bine bă, o să vezi tu. Hai doctore cu noi, nu ne lăsa că dacă-l scapi te-ngrop in bani! Te-ngrop in bani să-nebunesc dă viu dacă nu!

ţiganul bolnav se vaită tot mai tare, ceilalţi sunt toţi grămadă pe doctor.
se pune problema modalităţii de deplasare. ţiganu' căruia i se spunea Sulanu sună pe unu din poliţie pe care-l cunoştea şi incepe să il roage p-ăla să-i facă rost de un elicopter că plăteşte cat face numai să scape varu-su cu viaţă. ăla că i-ar face da bate prea tare la ochi mai ales acu' cu schimbările astea nu e bine. doctoru ascultă cu gura căscată, parcă sunt scene din alt film. din cand in cand işi pipăie buzunaru'.

pacienţii sunt reprogramaţi. a intervenit ceva urgent şi doctoru' trebuie să plece la Bucureşti.
4 maşini, mercedes toate, cea mai veche din 2003. pe drum medicu' află că ţiganii numai ce s-au intors in ţară. sunt din neamu lu' Ciucurel din Săltoaca. au fost plecaţi in Anglia 8 ani. din 42 s-au intors 34 cu tot cu copiii care s-au născut p-acolo, 4 sunt in puşcărie restu' au crăpat.
au prăduit tot ce se putea p-acolo că englezu e prost, el stă şi bagă banii-n softuri de protecţie şi de securitate bancară in timp ce şatra lu Ciucurel leagă bancomatele cu lanţuri şi le smulge din zid cu maşinile. la primele două au stricat o grămadă de bani că pă camp unde le duceau să le taie cu autogenu' ei n-au ştiut de la inceput cum stă treaba şi au ars banii, da' pană la urmă au prins dichisu'. şi multe altele.

-Doctore tu eşti bulibaşa-al nostru acuma! Numai să-l faci pă Voicu bine.
-Fă dreapta aici, uite, ăla e spitalu' Fundeni.
colegu' medicului nu era, tocmai ieşise din gardă şi plecase acasă. a trebuit să i se dea telefon şi nu ştiu ce i-a zis da' a venit in maxim o juma' de oră şi stă tocmai in capu' celălalt al oraşului.
intre timp ţiganu' bolnav fusese internat, ţiganii erau atenţi cu asistentele şi n-aveau prin teancurile alea, ale lor, hartii mai mici d-un milion. se făcea curăţenie in rezervă, se spălau chiar şi geamurile şi veceu'.
ce zi! veneau şi asistentele de pe celelalte ture sunate de colegele lor că e mult de treabă!

cand a ajuns colegu', inainte să apuce să-l examineze pe ţigan, Sulanu i-a dat două teancuri groase, in total o sută de milioane, numai să scape Voicu'.
trec cateva ore. o parte din analize au ieşit deja, medicii sunt amandoi in cabinetul colegului se uită peste ele.
-Mă, ţiganu ăsta al tău n-are nici pe dracu'. Nu ia ieşit nimic, pancreasu mi s-a părut un pic mărit da' nu e.
-Ziceau ceva de mă-sa, cum că ar fi murit de la o boală de stomac sau aşa ceva.
rad amandoi.
-Al dracu ţigan! íŽi e frică să n-o mierlescă şi el la fel! Ce invart ăştia mă, de aruncă aşa cu banii?
-Am inţeles că au jefuit prin Anglia.
-Aaa, ăştia-s ăia de zicea Năstase despre ei?
-Care mă? rade. Ce zicea?
-Nu ştii mă, cu deficitu' bugetar, că a fost acoperit in anii trecuţi din banii aduşi de romanii care au muncit p-afară!
rad de se strică.

-Ce facem cu ei?
-Pai acu' dacă i-ai adus pă mana lu' tata, avem grijă de ei, ce să facem!? P-ăsta il ţin vreo două săptămani să vedem, să fim siguri că nu-s probleme! Poate o lună.
-Cat ţi-au dat?
-O sută, ţie?
-Vreo patruzeci acasă şi pă drum incoace mi-au mai dat d-ăştia străini, o mie.
-Nu e rău.
-Nu e rău deloc! Pentru o zi de vineri.
rad iar.

-Hai că eu plec, te las. Vezi, prescrie-i nişte ceaiuri d-alea de la Mioara, ştii s-a apucat să vandă produse naturiste străine, că nu prea-i merge treaba.
-Placebo pă paine!? Placebo pă paine atunci pentru tot neamu lu' Ciucurel!
-Hai te-am pupat!
-Şi eu. Salutări acasă!
pleacă. pe hol ţiganii iar vorbesc toţi odată.
-Scapă domnu' doctor?
-Nu ştiu, trebuie să rămană aici să i se mai facă nişte analize. Eu cred că are şanse totuşi!
medicul se indepărtează. din spate se aude din nou, cu voce inmuiată:
-Scapă domnu' doctor?
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Sâm Feb 19, 2005 5:17 pm

19.02.2005

-Azi il ingroapă pă naşu. Vezi şi tu pană-n pranz să ajungi la biserică.
-La care?
-La aia din sat.
-Bine tată, o să vin. Tu pleci acum?
-Da, să vii că e păcat să nu vii. Te-a năşit şi ştii că i-ai fost drag!
-Vin mă, n-auzi că vin! De cate ori vrei să-ţi zic!? (...) Pană la ce oră crezi c-o să ţină? in receptor se aude ton de ocupat, Doamne ce mă poate enerva cu stilu' ăsta de a termina o discuţie d-ampulea, aşa fără papa, fără salut sau la revedere. mă trezesc vorbind de unu singur.
deci azi il ingroapă, mă deranjează faptu' că a insistat să merg. mergeam oricum, ce trebuia el să insiste? are talentu' maxim de a mă face să mă simt de căcat.
ce fac!? sunt cu faţa plină de spumă gata să mă bărbieresc. mă şterg. azi port doliu.

-Ce faci mă finicule?
-Uite bine! M-a trimis tataia cu oile la păscut.
-De ce mă finicule? Nu le mai dă la cioban?
-Ba le dă, da' nu ştiu ce-a păţit ciobanu' că de ieri n-a mai venit.
-O fi fugit! rade, un ras sănătos, molipsitor. Şi te-a trimis pă tine, ai?
-Păi pă cine?
-Nu ţi-e frică, ţie, singur pă campurile astea p-aici. Dacă vine vreunu şi-ţi fură oile?
-Ai bre naşule, matale razi de mine, cin' să vină?
-Nu rad finicule, cum să rad. Are incredere in tine ăla bătranu inseamnă. Te-ai făcut băiat mare acum. Caţi ani ai?
-Doişpe ani, merg pe treişpe!
-Mulţi inainte, finicule, mulţi inainte! Tac-tu ce face, e bine? Fina?
-Sunt bine toţi, mulţumesc! Cu munca.

Bucureştiul rămane in urmă. acum se circulă mai uşor, au lăţit şoseaua, nu zic e bine da' mie mi-e dor de pomii care treceau repede pe langă fereastra maşinii. Satele sunt din ce in ce mai sărace pe măsură ce mă indepărtez de capitală.

-Nu ştii finule, cum erau satele astea cand eram eu tanăr!
-Cum erau?
-Erau ca vai de ele! Casele erau din chirpici, garduri din cotoare de rază(floarea soarelui) Şi oamenii...
-Ce e cu oamenii?
-Oamenii erau uraţi! Nu ca acum. rad
-Nu rade finule că aşa e cum iţi spun eu!
-Cum aşa?
-Oamenii erau uraţi. Păi de unde să fie frumoşi!? Da' odată cu satele s-au mai spălat şi ei... Femeile de prin satele astea strangeau şi se duceau cu lapte, cu branză şi cu zarzavaturi din uşă-n uşă la boieri in Bucureşti. Din cand in cand se mai nimerea cat-un boier mai milostiv şi le primea in casă. rade cu subinţeles. Şi uite aşa s-au născut copii mai bălai, mai frumoşi, mai isprăviţi. S-a primenit sangele.

Aproape am ajuns, trec prin pădure inainte de a intra in sat, drumul e desfundat. pădurile astea care inconjoară satul sunt tot ce-au mai rămas din Codrii Vlăsiei d-altădată. a nins, a dat soarele şi miroase a scoarţă de copac umed şi a noroi.

-Tu eşti finule? Stai că viu acu'! Nia! Ai dracu caini! Nia n-auzi! aruncă cu un lemn după ei.
-Ce faci naşule? Bine te-am găsit!
-Bine ai venit, finule! Ai venit cu plocon! Pofteşte-n casă, p-aici finule, p-aici. Leano! Leano, m-auzi!? Vino fă-ncoa' c-a venit finicu, ia.

Respect. da asta e, respect. nu... e mai mult decat atat, e identitate. nu ştiu, e un amestec.

-Ştii finule că eu am vrut să te botez după tata!
-Păi nu m-ai botezat după el? Că eu aşa ştiu.
-Nu, că n-a vrut fina, mă-ta de, că nu i-a plăcut cum suna numele.
-De ce zici, că Adrian e numele pe care-l port după naşu ăl bătran nu?
-Da şi nu, vezi tu, pă tata-l chema Androne.
-Aa...
-Uite, la sor-ta n-a mai zis nimic o cheamă ca pe fi-mea.
-Bine mă naşule, nu trebuie să pui la suflet că dacă voi avea vreun băiat o să-l botez după matale.
rade

Biserica, a fost renovată de caţiva ani şi tabla cu care sunt acoperite turlele n-a apucat să se mătuiască, străluceşte. in curtea bisericii pe crucea monument in amintirea soldaţilor care-au căzut in primu' sunt săpate nume.
sunt nume din neamu' naşului şi din neamu' meu. străbunica imi povestea, Dumnezeu s-o odihnească, că ea aşa a apucat - oamenii din neamu' ăsta au fost naşii noştri mereu.

-Sărut mana, naşule!
-Rămai cu bine, finicule.
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Joi Feb 24, 2005 4:51 pm

24.02.2005

Carnea arsă are un miros aparte, distinct. Crematoriu’ nu funcţionează in fiecare zi lucrătoare aşa cum zic normele de igienă după care funcţionează spitalu’ şi asta o poate spune oricine care are cat de cat experienţă in lumea asta, spitalicească. Mirosu’ iţi spune, cum intri pe poartă dacă i-au dat drumu sau nu.
Azi crematoriu’ mersese, sau poate mergea chiar acum, inconştient respiraţia işi micşorează ritmu' şi amplitudinea căutand să reducă cantitatea de aer care-mi intră-n plămani. Particule microscopice din ceva, din cineva care a fost o fiinţă intră acum in plămanii mei, in sangele meu. Sunt ani buni acum şi tot nu m-am adaptat nivelului ăstuia de interacţiune.

-Mnăziua domn’ profesor! Sunt gicuţă de la grupa 4, vă rog să imi daţi voie să refac orele de practică de săptămana trecută.
-Ce să mai refaci mă, crezi că eu stau aşa după curu’ vostru, care cum vrea şi cand vrea vine să refacă stagii aici!? D-aia aveţi un orar, să veniţi cand scrie acolo că trebuie să veniţi.
-Vă rog, domn’ profesor am avut o problemă că altfel veneam, n-am nici o altă absenţă la dumneavoastră.
Caută prin foile de pe birou evidenţa grupei mele.
-Cine eşti, gicuţă?
-Da.
-Bine mă, pentru că e prima oară cand ai lipsit te las să refaci dar să ştii că ai folosit Jolly, gata. Du-te şi te schimbă că peste o juma’ de oră o bag pe băbuţa de la 2 in sală.
-Mulţumesc, n-o să se mai intample!
Căcat! Băbuţa de pe salonu’ doi are cancer, ce norocu pulii pot să am, să vezi cat o să stau p-aici.
-Alo!
-Alo da! Ce faci mă?
-Nimic ieşit din comun, ia zi la ce oră scapi?
-Nu ştiu frate, m-a pus să intru cu ei pă sală.
-La ce?
-O ştii pe baba aia de pe salonu’ doi?
-....
-Aia cu cancer la limbă, cu tumora aia aderentă la mandibulă, nu mai ştii că ne-a arătat-o acum două săptămani.
-Bă, eşti nebun, o să te apuce noaptea acolo!
-Ştiu coaie...
-Dacă eşti prost şi nu vii cand trebuie na, acu' bagă refaceri.
-Hai mă, beşi!
-Dă-mi un semn cand termini, dacă termini. Rade
-Hai că te sun cand scap. Pa!
Fantastica refacere de stagiu o să reprezinte şederea şi benoclarea mea in sala de operaţii la domnu’ profesor care, asistat de doi nefericiţi medici rezidenţi, va incerca să scoată canceru’ dintr-o băbuţă, cu forţa.

După 2-3 ore: povestea e mai complicată decat fusese evaluată iniţial, profu’ e plin de spume că treba merge greu, rezidenţii mana – 2-a şi mana – 3-a sunt pişaţi pă ei, să nu mai zic de asistente.

-Nu citiţi nimic! Da nimic! Cum dracu aţi luat voi rezidenţiatu’ nu ştiu! De fapt, la cat de proşti sunteţi nu ştiu cum dracu aţi ajuns doctori!

Tace vreo zece minute, iar nu-i iese ceva şi iar incepe:

-Bă, nu ştiu cum dracu fac da’ strang toţi proştii in juru meu! Bă da pă toţi ii strang, nu iert nici unu’. Ce-ţi zic eu şi ce faci tu!?

Mihai, medicu' rezident mana – 2-a, e vizibil intimidat de ţipetele şi injurăturile profului, Doru, mana -3-a nu pare foarte afectat, asistentele s-au obişnuit, eu m-am făcut mic şi mă uit din zece-zece minute la ceas. Nu se mai termină.

După aproximativ patru ore: profu' e ceva mai destins, lucrurile au inceput să meargă după aşteptările lui. Se uită din cand in cand la Mihai, cred că ii pare rău pentru toate mizeriile pe cere i le-a aruncat in obraz degeaba. Se pregătesc pentru rezecţia mandibulară pe porţiunea infestată de neoplasm. Pentru asta una din etape e să scoată dinţii din zona respectivă. Ce fac ei n-are nici o legătură cu ce se intamplă intr-un cabinet de stomatologie. Aici e altceva, e chirurgie. Sunt scoşi toţi dinţii de la canin incolo de partea respectivă.

-Bă Mihai, eu sunt bătran da’ tu ar trebui să te reorientezi spre stomatologie, uite gicuţă, băiat deştept. Noi aici muncim 6-7 ore moca, ce Dumnezeu să iei de la babă şi scoatem cancer, scoatem glande salivare, scoatem limbă, nervi şi pă deasupra mai scoatem şi 4-5 dinţi . Păi numai pentru dinţii ăştia de-i scot eu acu' dacă s-ar fi dus la dentist nu scăpa fără cateva milioane!
Ceilalţi rad. Rad şi eu.
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Mar Dec 13, 2005 1:28 pm

13.12.2005

- Ce ai?
- Huh?
- Ce pula mea ai? De ce stai asha!? Zi ceva!
- Lasa-ma frate-n morţii mei!

Z a avut parte de o educaţie deosebită pană la 12 ani, varstă la care a rămas orfan de mamă. Tatăl n-a putut purta grija odrasleleor, repectiv a lui Z şi-a lu’ fra-su fiind mai tot timpu’ prin străinătăţuri "detaşat cultural" sau cum le-o mai zice acum.
Prea crud să reziste tentaţiilor a inceput cu romparchinul şi a trecut prin mai tot ce poţi găsi pe piaţa neagră a produselor farmaceutice. Banii trimişi de tată, deşi indestulători in condiţii normale n-au putut ţine pasul cu noul său ritm de viaţă.

- Te las distrusule, ce sari aşa!? Trecusem să te iau la un heroes da văd ca nu ai chef...
- N-am nici chef, nici bani...
- Hai coaie că-ţi vine ţie chefu’ după ce ţi-o trag de 2-3 ori, hehe, şi dă bani n-ai nevoie, ce căcat iţi trebuie!? Ţigări iţi iau io dacă e.
- Nu merg mă, pleacă, tai-o-n pula mea odata, n-auzi că n-am chef de nimic?!
- Zaule tată, nuşÃ¢Â€Â™ ce lături ai băgat in tine in ultima vreme da’ să ştii că iţi spargi creierii rău. Hai că am tăiat-o, pa! Te-am pupat.
- Auzi mă?
- Nu-mi cere bani că n-am.
- Du-te-n pula mea mă. Mori mă!

Nu sunt sigur dacă are sau nu cazier, dar ştiu că a fost arestat in mai multe randuri. Dacă stau bine să ma gandesc s-ar putea să aibă totuşi fiindcă ta-su cu oareşÃ¢Â€Â™ce sfori trase il băgase pe fra-su in Academia Militară acu’ caţiva ani, (că n-a reuşit să stea acolo mai mult de vreo 3 luni din care ½ in arest asta-i altă poveste), şi pe Z nici macar nu s-a pus problema să-ncerce să-l inscrie, ma rog sunt doar speculaţii poate că omului ii ajunsese cată ruşine şi umilinţe trăsese de pe urma celuilalt fecior.

- Noroc coaie!
- Salut Take!
- Ce faci mă? Nu te mai vede omu cu anii!
- Nimic deosebit, acelaşi rahat in fiecare zi, tu, cu ce te mai lauzi? Am auzit că te-au dat afară.
- Da, fute-m-aş in soarta lor!
- Ai furat p-acolo sau ce!? Hehe.
- N-am furat mă, adică am furat da nu d-aia m-au dat afară... A căzut omu' care mă ţinea pă mine in braţe. Dă-i mă-n pula mea pă toţi! Dă unde vii, de la Z?
- Da. Te duci la el?
- Aha, hai ne mai auzim!
- Bine Take, vorbim pa!

Cel mai bun prieten al lui Z, Take, au crescut impreună. Take, măcinat de complexele copilului crescut in săracie, il completeaza pe Z. Tupeul şi pragmatismul primului strunite de inteligenţa şi oportunismul celui de-al doilea le asigură o viaţă de bagabonţeală fără ca vreunu dintre ei să-şi fi pus in mod real, vreodata, probleme existenţiale.

- Ce-a vrut mă fraieru’ ăla?
- Cine mă? Seph?
- Aha, m-am intalnit cu el pă scări. Zicea c-a fost aici.
- Să-l fut in gat, zicea ceva de heroes... Dă-l in pula mea, ai adus alea?
- Da.
- Dă-le-ncoa!
- Nu mai lua ca prostu’ cate 12 că iar borăşti şi e păcat de ele, ia 10 sau 8 şi, cand simţi că te lasă, ia din nou.
- Fraiere, care eşti o să mori prost! Ce, pula mea, rost mai are să mai iau dacă nu iau d-ajuns să simt ceva!? Huh!?
- Pă cine morţii mă-tii faci tu prost mă?
- Fără morţi!
- Bă muie, n-ai decat să le iei pă toate din partea mea. Io nu mai bag, du-te-n pula mea!
- Te superi ca prostu’, data trecută am borat de la piţa nu dă la astea şi oricum le-am adunat pă urmă. Vreo 6 erau intregi. Hehe.
- Du-te-n pula mea! Ai adunat pastile din borală!?
- Ce are!? Nu era tot a mea? După ce s-au uscat n-aveau nici pă dracu doar că erau un pic mai galbene.
- S-o fut pă mă-ta aia moartă! (Take fuge la budă şi borăşte. Urlă din veceu.) De ce morţii mă-tii le-ai pus la loc in borcan!?
- Bă căcatule, dă ce’njuri dă mama şi cine, futu-ţi neamu' ăla dă moldoveni de căcat din care te tragi, te-a pus să iei din pastilele mele? Căcatule care eşti, furi de la mine!?
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Lun Dec 19, 2005 3:52 pm

19.12.2005

- Sunt ciudat?

- Nu eşti, de ce? Crezi că eşti?

- Mă gandeam...

- Nu eşti ciudat deloc, eşti o persoana şarmantă, captezi atenţia oamenilor din jurul tău imediat.

- Haha, mersi, imi spui asta doar aşa, ca să mă simt bine...

- Pff, toţi suntem ciudaţi dacă asta vroiai să auzi.

- Unii, apropiaţi chiar, imi zic că sunt nebun.

- Hehe, cine nu e nebun in lumea asta?

- Nu mă, nu mă inţelege greşit.

- !?

- Iţi aminteşti naşu' ăla de pe tren? Cand ne intorceam din Vama Veche astă vară?

- Parcă, vag, ce e cu el?

- Făcea p-al dracu’ să ne mute-n ultimu’ vagon, nu era mulţumit de banii care se stranseseră, vroia mai mult. Luca negociase cu el.

- Ahh da, imi amintesc!

- Ehh, ştii ca eu i-am zis că nu mă mişc d-acolo şi că nu ii dau nici un leu?

- Partea asta n-o ştiu, tu erai in compartiment eu fumam pe hol, ştiu doar că ai făcut circ.

- Mă rog, a inceput să ţipe că mă dă jos la prima şi că va fi vai de curu’ meu, că voi plăti o amendă uriaşă şi alte căcaturi de genu’ ăsta.

- Hehe.

- Am stat tot timpu’ jos cat el se raţoia la mine. Cand a terminat de făcut prima serie de spume i-am răspuns că de abia aştept să coboram la prima. A rămas mut pentru cateva secunde, a inceput să facă spume iar. Tipu’ era mortal, radeam tot timpu’.

- Bine mă, ştiu povestea, care e legătura cu faptu’ că eşti sau nu nebun?

- Ai răbdare. El o tot ţinea cu datu’ jos iar eu radeam şi-i ziceam că va fi o aventură mişto şi că mor de nerăbdare să o trăiesc. Că viaţa mea de zi cu zi e ingrozitor de monotonă şi că faza asta e binevenită. Că 2 – 3 milioane, cat estimam eu că poate fi amenda, sunt un preţ mic pentru distracţia de care urma să am parte, că de cand eram copil imi doream să fac şi eu o reclamaţie la politie şi că acum mi se oferea posibilitatea.

- Hehe, da mă mi-amintesc, ce cretin eşti!

- Bou’ ăla ramasese mut din nou, “Ce reclamatie!?â€Â
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Lun Dec 26, 2005 3:46 pm

26.12.2005


- Ce faci bre?
- Dau note: click
- Am păţit ceva naşpa aseara ....
- !?
- Am pierdut toţi banii din casă, am adus o curvă şi cand a plecat aia mi i-a furat pe toţi şi eu nu m-am prins decat după ce a plecat.

- Caţzi?
- Păi au fost 5, unu i l-am dat ei pentru prestaţie şi 4 au dispărut dar nu ştiu cand a băgat aia mana in dulap... oricum eram cam varză, că altfel nu o luam acasă. Să-mi bag fix pula! Că sunt un mare dobitoc.
- Ai apucat să-i dai lu’ Sile banii ăia?
- Nu, că m-ai sfătuit să-i ţin eu, să nu-i piardă. I-am pierdut eu bre!
- Să mă fut!
- Da bre, erau banii pentru Craciun şi pentru Anu Nou! Asta e fix prima de la şefu pe ultimele 2 luni, m-am bucurat degeaba.

- Te-a văzut, cand ai plătit-o, dă unde ai scos banii?
- Da bă.
- Bă, să-mi bag pula!
- Asta e bre! am fost dobitoc şi gata.
- Mor dă ciudă mă!
- Ce pula mea vrei să mai fac acu!?
- Fute-m-aş in soarta ei!
- Eu m-am obişnuit o ţară cu ideea.
- Era bună măcar?
- Da bre, mergea, am futut două ore la ea pană mi-am dat drumu, imi ieşise limba de-un cot...

- Bă a dracu curvă, s-a ginit unde aveai banii.
- Da bă şi n-am vazut-o, fir'ar a dracu!
- Da cum pula mea, n-ai platit-o la sfarşit?
- La inceput bre, că aşa e la curve.
- "Banii inainte ca la curve" Hehe, ai adormit inainte să iasă ea din casă?
- Nu bre!
- Cum pula mea a facut atunci!?
- Dar ne-am futut pe jos şi poate atunci ... a deschis cu picioru' uşa de la dulap.
- Inaltă?
- Nu

- Vrei să mergem diseară să o speriem putzin?
- Nu bre... Crezi ca o mai gasesc eu?
- Hehe, păi nu lucrează?
- Şi p-orma, dacă vine cu ţiganii peste mine? Dă-o dracu cu totu şi gata.
- Vine cu pula, n-are sange că ştie că e vinovată.
- Păi ştie unde stau bre, acuma.
- Să ma fut!
- Dă-i dracu de bani, poate aşa mă invăţ şi eu minte.
- Păi tu ce faci mă acu, din ce trăieşti?
- Mai cer pe la servici bre, n-o fi foc, că acu’ de Crăciun oamenii sunt darnici.
- Aşa e, plătesc un nr. cu 5 milioane!
- Lasă bre, că acum cred că m-am invăţat minte ... sau, dacă o mai văd, ii zic să treacă pă la mine pentru una mica, mai am 4 la ea.
- Eşti dus!

- Tre’ să imi caut o femeie de casă, că m-am săturat de vagabonţeală!
- Eu am incercat in mai multe randuri să-ţi strecor ideea, nu-i musai s-o iubeşti, nu tre’ să fie EA, tre’ doar să-ţi dea un echilibru cat dă cat.
- Ar trebui să stea cu mine in casă că altfel eu o iau iar razna pă străzi.
- Păi nu-i greu frate să găseşti o căministă cuminţică din provicie!
- Mă mut eu la ea?
- Nu mai contează unde, la ea sau la tine, ideea de bază e să nu mai stai singur, partea proastă e că ţie ţi se ia destul de repede de oameni.
- Adică!?
- Tre’ să lucrezi la partea asta un pic, adică dacă nu simţi tu fioru’ pulii dai flit repede, nu ai răbdare.
- Păi dacă nu simt nici un fior...

- Prietene, s-ar putea să mori şi să nu gaseşti acea femeie, ia, in pula mea, una cu care să nu-ţi fie ruşine pă stradă şi impuneţi să stai langă ea macar juma’ dă an pă urma mai vezi tu.
- Bine bre. Cum să fie?
- Să poţi să o ridici dă jos! Hehe.
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Vin Feb 17, 2006 12:21 am

20.12.2005


- Auz' cică facem revu-n Vamă. Hmm.. cred că o să fie straniu.
- Ultima trăznaie a lu' Katika. Pai nu ştii că m-a invitat Gabi ăla cu zorzonele (de se dădea mare cu banii lui), mi-a dat chiar şi număru' lui de telefon.
- Faza tare e că Vama a fost full anu trecut, de Revelion, zic ăştia.
- Cică face un cort mare de armată, cu lumină la bec şi cu căldură.
- Hehe.
- Te-a sunat?
- Dormim in sacii de dormit ăia şmecheri ai noştri? Incălţaţi, imbrăcaţi...? Beţi morţi?
- Hehe, vrei să stăm la cort?
- Cine să mă sune? Daaaa!
- Gabi ăla?
- Nu.
- Gata Ţăcăneală, aşa rămane.
- Ne-am luat adio unul de la altul in septembrie cand am fost ultima oară.
- Mergem cu cortu-n Vamă de Revelion!
- Eşti sigur? Cum zici tu.
- Păi Ţacă, in Bucureşti e naşpa, după cum ştii, la munte n-avem caşcaval dar dacă apare vreo altă oportunitate ne reorientăm.
- Cine mai merge?
- Deci pană acum suntem: eu, Katika, tu, Puxi, Aze, aştept să văd ce zice sile_duru şi luca_dura. Poate chiar domnu' Bogadănel_duru. Că tot a venit vorba, ai numaru' sau ID-ul lu' Bogdănel?
- Nu il am.
(..)
- Alo!
- Da?
- Sile, ai unde să faci Revelionu'?
- Nu.
- Mergi cu noi in Vamă? Cică anu' trecut a fost full.
- Şi unde pula mea stăm, in cort?
- Aham.
- Hai!
- O.k, rămane stabilit.
- Numai de Revelion nu facusem frigu-n Vamă.
- Sile, să nu-ţi uiţi slipu!
- Am mai facut eu baie la pula goală-n decembrie, amorţeşte la fel de bine ca-n slip.
- 'mneata eşti tot timpu' amorţit.
- Hai sictir!
- Hehe.
- Bă, de ce mi-a tras Katika o palmă cand aţi plecat?
- Ai băut toată băutura pe care ea a cumparat-o (zicand că nu mai ai nici un leu), inclusiv banii de taxi pe care ii avea şi pă urmă, crezand că noi am plecat, te-ai dus şi ţi-ai cumparat Tuborg...
- Bă, nu am zis ca nu am nici un leu, in seara aia nu am băut nimic ..., şi mi-am luat din banii de taxi...Nu contează, m-a enervat gestu'. Şi dacă are ceva cu mine să discute cand sunt treaz, nu să se ia cand sunt matol!
- Imposibil Sile. Tu nici cand te trezeşti din somn nu eşti "treaz".
- ... pai da, sunt somnoros.
- Hehe, şi tremuru' mainilor e de la visurile urate de peste noapte, nu?
- E de la oboseală, Seph eşti dus, lasă-mă-n pula mea-n pace!
- Hai ca te las sa tremuri liniştit, nu uita de slip! Pa!
- Mori!
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Vin Feb 17, 2006 4:34 pm

16.02.2006

- Ce faci uratule? Vii in Fire diseară nu?
- Nu.
- Ok. Deci ne vedem in Fire?
- NU. Deci: NU!
- Tzaca tu nu ne mai iubeşti. Nu mai ieşi cu noi. Preferi să bei singur in hruba ta.(..) Asta-i viaţa.
- Dar ştiu că vă intreceţi cu gluma, măi Katika! Cum vine asta? Păi: joi am băut cu Seph şi cu Sile, vineri seara m-au luat pe sus unii la un chef - mai mult forţat, sambătă Seph şi cu Sile m-au barait să ies in A, recunosc că nu am mai avut puteri, aseară m-a sunat Bogdănel să ies cu el şi cu Doru.
- In fine mă, treaba ta! Nu te mai "baraie" nimeni. O să-i zic lui Seph să te lase in pace.
- Da, bine măi frate, dacă eu beau cu voi toţi, pe rand, se alege prafu' de viaţa mea!
- Ce te smiorcăi atat?
- Am şi eu dreptul la decizie, nu?
- Da mă da. Mai vorbim, pa...
- Adică, ce, n-ai mai pomenit să vrea omu' să mai doarmă, să mai facă şi el una alta? Că poate am şi eu o viaţă personală.
- Fă mă ce vrei! Nu trage nimeni de tine. N-ai decat să dormi, viaţa asta şi o eternitate pe care o vei dormi-o sigur, cu sau fără voia ta.
- Adică trebuie să iţi mulţumesc că mi-ai dat liber diseară?
- In viaţa asta măcar ai liberul arbitru.
- Eu nu imi mai aparţin, că v-aţi găsit voi să-mi faceţi program una-două(..) Mai uşurel şi mai rar că e mai sănătos. O.k? Pa!
- Băi, ia mai du-te-ncolo! Eu am spus-o mai mult in glumă. Nu eşti indispensabil! Ţi s-a urcat la cap!
- Ca atunci in Fire cand mă ţineaţi legat! Nu cred că mi s-a urcat la cap.
- Hai, time out!
- Pa!
- Pentru o vreme.
- Ne vedem joi seara, dacă vrei. Pană atunci nu ies deloc.
- Du-te-n ....
- Mersi frumos!
- Nu ne mai vedem nicicum.
- Bine, frivolo!
- Şi o să vorbesc şi cu Seph.
- Eşti imposibilă uneori.
- N-ai decat sa iesi cu cine vrei!
- NU IES! De ce nu inţelegi că nu am chef să ies ca turbatu' in fiecare seară!? Am şi eu obligaţii, am şi eu lucruri de făcut, cărţi de citit, de studiat
- "frivolă" eşti tu draguţă! Nu te mai amăgi.
- E chiar aşa de greu să...
- Mucles!
(.........................................)
- Deci ne vedem in Jack.
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Sâm Feb 18, 2006 7:59 pm

17.02.2006

E noapte.
In jurul orei 5 inainte de răsărit. Marginea oraşului Victoria, la poalele munţilor Făgăraş. Unii işi strang chingile rucsacilor mai bine, alţii se schimbă in haine ceva mai comode pentru drum. íŽmi e frig şi lene să mă schimb. Răman in blugi. Cel puţin pană ne-nfigem in munte. Cand vom da de zăpadă, am să mă echipez. íŽmi pun şi parazăpezile tot atunci.

Pornim. Conu' Costică e lider. A mai fost de cateva ori p-aici. Nu păstrăm drumu’ o tăiem de-a dreptu' peste camp, spre munte. Ţacă imi intinde sticla cu pălincă:

- Mulţam!
- Conule?
- Nah, mersi. Bă, aveţi grijă cu ţuica aia că avem mult de mers.
- Hehe, nu-ţi fă griji.
- Treaba voastră...

N-am urcat cu grupu' ăsta niciodată pană acum. Pe Alin, prietenu' Conului l-am cunoscut in refugiu' salvamont, pe Omu, cu o lună-n urmă.
Urcase singur pe-o zăpadă de-o juma' de metru, prin Hornuri, dinspre Mălăieşti, după ce a incercat cateva ore bune să urce prin Bucşoiu, unde a renunţat datorită intinderilor prea mari de gheaţă şi a lipsei pioleţilor.
Am coborat impreună şi ne-am oprit in Jack, in Bucureşti, la un rom. Am rămas amici.

- Nici nu bei, nici n-o dai mai departe, o să-ngheţe şi-o să ţi se lipească de mană sticla aia!
- Hehe, ia-o Ţacă, n-ai decat s-o bei pă toată din partea mea.
- Ce? Gata? Nu mai bei? Te-a speriat Costică. (rade)
- Mă rupe rucsacu' ăsta...
- Mie-mi spui!?
- Am doar trei ţoale, restu' alcoale şi haleu.
- Şi eu la fel mă, trei sferturi e plin cu ţuică d-aia de Argeş d-a lu' Sile. (rade cu subinţeles)

Cu cateva zile inainte, Alin ne-a invitat să facem Revelionu' cu grupul lor şi să inchiriem cabana 'la Turnuri' din Făgăraş pentru 3-4 zile. Suna cel mai bine dintre variantele de a petrece Revelionul pe care le aveam, prin urmare i-am mulţumit de invitaţie şi iată-ne la poalele Făgăraşului. Grup de 18 persoane, cunoscuţi jumătate, prieteni vreo 3.

Ştiam că traseul e lung, dar indiferent de negocierile pe care le purtasem şi de incercările de a incărca cat mai puţin cu putinţă, rucsacul meu avea o tonă.
Incepea să se crape de ziuă. Fiorul plăcut de a revedea Făgăraşul mă furnică iar. Mandrii munţi. Munţii mei.

- Incepe să plouă!
- Da. Ar trebui să ne oprim să ne punem pelerinele.
- Să mă fut! N-am mai luat şi pelerina, dracu ştia c-o să plouă, speram să ningă! Fute-m-aş in ea de vreme.
- Are Jenny, cred, mai multe. Roag-o să-ţi dea şi ţie.

Jenny avea o duzină de saci de plastic tăiaţi in diagonală, un fel de minipelerine galbene. Cu sacii ăştia in cap, inşiraţi pe potecă arătam ca un şir de gandaci galbeni, uriaşi.

- Ploaie mocănească in Făgăraş, in decembrie. Ce căcat!
- Lasă mă că pe măsură ce urcăm se face ninsoare.

După trei ore de urcat ploaia işi păstrase acelaşi ritm, ploaie cu stropi minusculi, ca o ceaţă, groasă, păstoasă şi rece. Stratul de zăpadă e din ce in ce mai mare. Urmele celor din faţă nu mă ţin. Mă afund la fiecare pas. Mai intăi pănă la gleznă pentru ca mai apoi să mă afund in zăpada, ca un burete ud acum, pănă deasupra genunchiului. E cumplit.

- Seph, eu mă fut in el de rucsac, il arunc p-aici!
- Şi sus, 4 zile, ce mancăm Ţacă?
- Dacă ajungem sus... Hai să aruncăm măcar jumate!
- Aruncă dacă simţi că nu mai poţi... Dar e păcat, te-ai luptat să cari pană aici ş-acum arunci.
- Nu ziceai că să transformă-n ninsoare dacă luăm altitudine!?
- Ziceam. Nu mă mai intreba de vorbă că-mi vine să vomit dacă mai şi vorbesc.

După 5 ore ritmul nostru a scăzut ingrijorător de mult. Plouă. Ploaia ajunge adanc prin pelerină, prin polar, prin tricou, prin piele prin carne, prin suflet, in zăpadă. De ce nu m-am schimbat de blugi la poalele muntelui, de ce nu mi-am pus parazăpezile!?

Oare dacă mă intind, un pic măcar, pe spate, in zăpadă, să aţipesc 10 minute, mă voi mai trezi?
Puxi urcă incet, in urma mea. Katika e undeva inainte, nu o găsesc cu privirea. Una dintre fetele din grup plange.
Plouă.
Au trecut 7 ore de cand am intrat pe traseu. Pielea de pe degete e ca atunci cand mă uită Dumnezeu in cadă. Simt că platoul e aproape. Păşesc, aşez bocancul uşor, in urma din zăpadă, cerşind in gand indurare. Zăpada pare să fie milostivă de data asta, ridic celălalt picior, dar nu, se rupe iar, mă afund pană sub coapsă.


Răman aşa preţ de cateva minute. Oare dacă arunc rucsac, blugi, haine şi incerc să urc in pielea goală, scap? Hehe. Scot uşor un picior, imi aşez genunchiul inainte pe zăpada fleşcăită şi rece, apoi imi scot incet şi celălalt picior şi stau aşa, ingenunchiat in rugă pentru următoru' pas.

Am ajuns.

In urma mea rămane 2005 şi o mare de zăpadă fleşcăită. A inceput să ningă. Ninge liniştit, cu fulgi mari, frumoşi.

Păcat că nu-mi mai place zăpada.
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Vin Feb 24, 2006 12:30 am

20.02.2006


- Ce faci domn'le, mai trăieşti?
- Eu da, de ce nu? Voi? Aşa mare şi grasă dar trăiesc.
- Hehe.
- AZI MI-AM FĂCUT HIV-UL! Pam bam bim bam!

De fiecare dată cand mă loveşte cate-o răceală ori vreo alergie, ceva, un gand de-ngrijorare, ca o umbră, incepe să mă sacaie. Dacă, Doamne fereşte, sunt fericitu' caştigător al loteriei imunodeficienţei umane!? Ce să fac eu cu ea? Neam de neamu' meu n-a avut aşa ceva, mi se pare de prost gust să-ncep tocmai eu. Pe langă asta, imaginea unei morţi in chinuri cumplite, care-ţi ciocăne la uşă nu-i, să zicem, fantezia mea preferată.

- In cat timp afli?
- Joi.
- Baftă!
- Să fie! Mi-e cam frică.
- Dacă e să n-ai noroc, ce faci?


Ce faci dacă afli, chiar dacă intreaga ta fiinţă refuză să conceapă măcar, varianta asta ca fiind posibilă, că totuşi este. Că tocmai ţi se intamplă, ŢIE, acum.
Ce faci?
Protocolul medical in cazul unui rezultat pozitiv al analizelor ii obligă la un al doilea test, mai complex. Numai dacă acest al doilea test confirmă prezenţa HIV-ului in sangele tău au voie să iţi declare diagnosticul de certitudine, adică că* eşti infestat.

- Mult sex, cu multă lume!(..) Ce glumă! Cheltuiesc tot ce am, mă destrăbălez şi apoi iau o supradoză. Simplu. Dar după ce aflu de unde o am. Să mă răzbun. CRUNT!
- Păi crezi că eşti in stare să-ţi aduci aminte?
- Dar tu ce faci?
- Eu numa' ce-am terminat sesiunea. Am ieşit cu 3/4 luate, intr-al 4-lea nu m-a primit. Să-l fut in gat de comunist!

Cea mai de căcat sesiune prin care am trecut pană acum. Profesorii, amfiteatrele, colegii sunt dintr-un scenariu de Kafka. Curvele şi cretinii devin, peste noapte, studenţi eminenţi. Nu doar că renuţă la rujul strident, la cărnurile descoperite, la privirea tampă sau la balele din colţu' gurii, ba chiar plimbă conspirativ grile (care s-au dat in anii trecuţi) ferindu-le, precaut, de privirile celorlalţi.
Se negociază in plin examen lucrări de diplomă, se umezesc pizde după decenii de menopauză la privirea măgulitoare a unui tinerel imbujorat de emoţiile examenului. Intr-un cuvant: "E bine că e pace?" Hehe.


- FELICITĂRI!
- Mulţumesc.
- Dar intrebarea era: "Tu ce faci dacă afli că ai HIV?"
- Nu găsesc lume să mă-mbăt in seara asta, dacă poţi să crezi aşa ceva!

- Zii mă?
- Eu trăiesc ca şi cand aş avea. Deci nu-i bai la mine.
- O.k. Te-aş ajuta cu drag la băut dar...
- Ştiu.


Durează o săptămană, cu aproximaţie pană iţi ies analizele. Fiecare zi din săptămana asta trece cu incetinitoru', iţi rememorezi toate greşelile făcute şi te căieşti pentru ele, iţi promiţi că niciodată să nu mai ai astfel de scăpări pentru tot restul vieţii tale, dacă e să mai ai unu. Cand se-mplineşte săptămana te duci, cu curu' strans de emoţie, să afli dacă vei mai fi. Dacă eşti ăla unu dintr-o mie de romani cu varsta intre 18 şi 40 de ani dupa ultima statistică, ţi se spune:
"Rezultatele n-au fost concludente, poftiţi inăuntru pentru o noua recoltare de sange. Veniţi săptămana viitoare după rezultate. E bine să veniţi insoţit de cineva apropiat, pentru orice eventualitate".
Cam ăsta e momentu' in care vezi punctu' ăla alb, care se micşorează-ntruna, pe care il fac televizoarele alb-negru, pă lămpi, cand se sting.

- Carevasăzică te răzbuni la modu' general, la-ntamplare? Că n-ai cum să ţii minte de unde-o ai.
- Păi nu trebuie să ţin minte, că o iau invers pe fir şi unde se rupe -ĂLA E!

* nu există cacofonie
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Mar Apr 04, 2006 3:17 pm

28.03.2006


Cand nimeresc cu marginea toporului in buştean, ca acum, incheietura imi zvacneşte dureros. Injur, aşez buşteanul la loc pe buturugă şi ridic din nou toporul, de data asta voi fi atent, nu voi lăsa gandurile să-mi zboare aiurea din nou.

E 1987 iarna, in curtea bunicilor mei.
Vreau să fiu un bărbat puternic cand o să mă fac mare. Ştiu să sparg lemne, tataia m-a invăţat, cand ridic toporul las mana să-mi alunece spre jumătatea cozii, pentru a-l ridica mai uşor, pană sus, deasupra capului, apoi imi retrag mana langă cealaltă in varful cozii, pentru a mări parghia.

Sunete seci de lemne sparte, sunete infundate de topor infipt adanc in buştean care nu vrea să crape şi-ncheieturi care dor.
Cainele, Tarzan tremură la caţiva metri mai incolo, langă mărul sălbatic unde işi are culcuş, sub grămada de lemne.

Aveam 6-7 ani cand l-am ales, dintr-o căţea de la Petre al lu’ Piţurcă, avea labele late şi era negru-n ceru’ gurii – semne că va fi un caine mare şi rău.
Un ghemotoc de blană care ma privea nedumerit şi neincrezător, neştiind că urma să mă insoţească pe cărările copilăriei, colorandu-le.

Inceputul şcolii a insemnat desparţirea de lumea satului, de fapt de tot ceea ce eram.
Locul unde pană ieri fusese acasă acum era la ţară.
Merg numai in vizită, in vacanţe şi, rareori, Dumnica. Tarzan a crescut, nu cred că mă uitase. Ne-am schimbat amandoi, el e mare şi negru’n ceru gurii, eu am invaţat să scriu şi să vorbesc englezeşte.

Tremură acum, cand eu sparg lemne. L-am gadilat cu un an in urmă, m-a marait şi a-ncercat să mă muşte de picior. Uitase să se joace.
M-am speriat, m-am simţit trădat şi l-am bătut cumplit. Am rupt un arac pe spinarea lui.

Tremură şi se strange in el la fiecare sunet sec făcut de topor in buturugă.
Cand am inţeles, mi s-a făcut silă de mine. Las toporul de-o parte şi mă apropii de el, incerc să-l mangai cerandu-i, din priviri, iertare.

Nu mă mai priveşte nedumerit, doar neincrezător.
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Joi Iun 22, 2006 11:25 am

12.05.2006





Sunt in Piaţa Sf. Vineri, strivesc cu pumnii frustrări, gelozii, trecut. Botez cu sange revoluţia care incepe. Nu imi mai e nici silă, nici milă, nici frică de mine. Sunt doar curios.

Sunt in desfrau, mă răzbun pe lanţurile care mă leagă. Sfaşii prietenii, haine, voinţă, trup de femeie. íŽmi arăt colţii, in zambet, pe fugă. Linişte.

Sunt in Vama Veche, amestec trăiri, mă joc cu culori in mirosuri scumpe de alcoale fine. Ursus.
Infig drapelu’n tine! E ziua mea.

Sunt in Mizil. Port steagu' in fruntea cortegiului funerar. O conduc pe Cristinuţa pe ultimul drum. Un cerşetor se oferă să ducă steagu 'napoi, la biserică, dacă-i dau ştergaru'.

Sunt in biserica Domniţa Bălaşa. O privesc in ochi, intr-o icoană, pe Sfanta Fecioară. Gogan se’nsoara, prima oară. Ea nu se uită la mine, nu mă-nsor eu. Plouă iar.

Sunt pe malu’ Cociocului, mă oglindesc in el. Apă murdară. Acasă, pe dulap, am o sticluţă cu apă sfinţită adusă de mama, de Paşti. Nu pot să mă privesc in ea.
Nu-ncap!

Sunt in aşteptare. Ştiu că trebuie să sune ceasu' să mă trezesc. Azi am atatea de făcut! Numar in gand.

Tu numeri să te trezeşti sau doar s-adormi?
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Vin Iul 28, 2006 4:05 pm

18.05.2006

Să mi se-noade ochii in "teoria autoamniastiva":*

Pomana de la inmormantarea unchiului Mituş, tata' lu' Nelu (1987).
Masă lungă, denivelată, făcută prin alăturarea altor mese de inălţimi diferite, aduse de prin vecini. Scaune la fel. Mirosuri amestecate: ciorbă de vită facută la căldare, pe pirostrii, lemn de brad ars, balegă, fan, cenuşă şi tămaie.
Bică (~50 ani- camaşă suflecată pătată cu vaselină, tatuaj cu ancoră pe antebraţ cu 1900 toamna, bătut cu băţu' de chibrit, piele şi os, mai mult os)
Nea Marin (~60 ani - bonom, gras, jovial - cămaşă albă, călcată, ilic de lană, curat, maro).
Alţi vecini şi rude, copii care se zbenguie in jurul mesei ori se holbează la cei bătrani. Orătănii.

Se bea ţuică de corcoduşi şi se vorbeşte despre mort.

- Bică, las-o mai uşurel cu ţuica aia, că e pomană bă, nu e nuntă

- Marine beau de la tine? Beau pentru sufletu' lu' Mituş că i-o fi şi lui sete, Dumnezeu să-l ierte! (Varsă caţiva stropi in ţărană)

- Dumnezeu să-l ierte! Ce folos ţi-o aduce atata băutură nu ştiu...

- Păi uite bă ce folos: Eu, la cat spirt am băut la viaţa mea, după ce m-or pune ăstia-n groapă, stau aşa cum mă vedeţi luni bă, luni! M-auzi? Poate ani!

- Nici iarba n-o creşte unde te-or ingropa dă afurisit ce eşti! (o femeie)

- Un vierme nu s-atinge dă mine, dă la atata spirt, pă cand tu, cu burtoiu' ăla al tău, plin dă căcat, plezneşti cum mori, te umpli dă viermi. Nici 2 zile nu ţii, te impuţi. (mai rade un păhărel de ţuică după care tăios:)
[font=Comic Sans MS]Acum ai inţeles la ce folos beau atata tărie?
[/font]

- !?

- Mi-e frică dă viermi




* click să vezi linku'
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Mie Aug 16, 2006 12:37 pm

22.05.2006




Piatra cubică străluceşte altfel in lumina felinarelor. Ploaia de mai devreme a improspătat aerul. E placut. Pe Tzacă il cunosc de un an şi ceva, biserica de pe strada pe care stă o ştiu insă de pe vremea liceului. Observă că o privesc cu drag:

- Ce mă, şi ţie iţi răspunde Dumnezeu cand ii vorbeşti?
- Hehe, da Tzăcăneală! Ce, eşti gelos, credeai că eşti singuru’?
- Băi pulă, stai liniştit că mi-a venit inima la loc, credeam că-s eu nebun.

Noaptea, biserica e inchisă. Poţi să strangi in pumni, cat poţi de tare, grilajul porţii care dă din stradă in curte, poţi să-ţi incleştezi mainile pe zăbrele pană simţi cum rugina iţi pătrunde in carne. E voie. Poţi, dacă ai destul curaj, să ridici privirea, spre turlă. Poţi să-I vorbeşti.

- Ce, te-a văzut cineva şi ţi-a zis ceva?
- O babă, acu’ vreo lună, de la balconu’ ăla, n-avea somn, săraca. (imi arată spre blocul care mărgineşte grădina bisericii)
- Plangeai?
- Ia mai dute bă-n pizda mă-tii! Ce-s cu intrebările astea pă capu’ tău!?
- Ho, nebune, gata! Ce ţi-a zis baba?
- (iritat) N-a zis nimic, cand a vazut că mă uit la ea s-a tras inapoi şi a-nchis geamu’. Ce era să zică!?
Chiar aşa, ce ar fi putut să zică? Cand eram puştan, am pus o colegă să-mi arate ţaţele, intr-o scară de bloc, fata inţelegătoare, Monica o chema, mi le-a arătat, apoi s-a acoperit, s-a inroşit şi mi-a zis că se uită cineva la noi. Cateva etaje mai sus, o bătranică ne privea prin spaţiul dintre scări, rezemată de balustradă. I-am zambit şi i-am facut cu mana. Băbuţa a mai stat, preţ de cateva secunde, a zambit, apoi a plecat. Dacă baba mea n-a zis nimic, de ce ar fi spus a lu’ Tzacă ceva?

- De ce te certai cu Dumnezeu?
- Nu mă certam, íŽi ceream lămuriri...
- Ohh.
- Da’ tu?
- (stanjenit) Eu-L rog, de obicei, să-mi răspundă.
Linişte şi umbre lungi se intind inaintea noastră, pe piatra cubică, umedă şi strălucitoare, in timp ce ne indepărtăm de locul in care o babă i-a lăsat pe Tzacă, rugina din palmele lui şi pe Dumnezeu in pace, fără să le zică nimic.
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Joi Aug 24, 2006 11:25 am

28.05.2006



"Hai cu mine!" Ne strigă un fulg de păpădie agăţat de şiretul scămoşat al bocancului, după care se desprinde şi zboară către munţi intr-un dans din altă lume. Plecăm după el, ii cunoaştem dansul, ni l-a arătat cand eram cand eram copii.

Pe crestele Căpăţanii, inainte de Vanturariţa, intre Vioreanu şi Buila, uneori, curenţii de aer dinspre est ii intalnesc pe cei din vest in aşa fel incat norii, prinşi intre ei, â€Â
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde katika » Lun Aug 28, 2006 11:08 am

14.06.2006


Franturi de conversaţii se aud de la mesele vecine. Lume pestriţă.
Argentinu' e genu' de bodegă care-ţi spune că: "Niciodată nu e prea tarziu să te ratezi."
Feţe ofilite inainte de vreme, priviri pierdute’n gol, farduri, zambete false, glume de duzină, rasete stridente, miros de bere şi puradeii ţiganilor care locuiesc in centru’ istoric, fugărindu-se printre clienţi.

La masa de alături o tipă purie ţine o javră mică, cu moacă de şobolan, in braţe şi işi justifică existenţa unui individ in timp ce mangaie, cu gesturi gingaşe, potaia:

- Lucrez in teatru. Aş fi putut ieşi oriunde dar imi place viaţa asta, de tomberon. Să nu mă-ntrebi de ce!

Tipul, mai tanăr ca ea, se pierde, nesigur, in comentarii gri. Gandurile-mi răman fixate’n "viaţa de tomberon" prezentată ca opţiune. Felul in care’şi mişcă mainile, cuvintele pronunţate intregi, culorile pe care le poartă şi rafinamentul zambetelor intră-n contrast cu tomberonu’.

- Tanti, lasă-mă, te rog, să mă joc şi eu cu căţelu’ tău! (un ţigănuş obez) Am avut şi eu unu’ la fel, mai demult, da’ a murit!
- Vai! Cum aşa!? (induioşată, pregătindu-se să-i facă pe plac)
- (fastacit)Păi, m-am impiedicat ş-am căzut peste el.

Ingrijorată işi mută căţelu', pe celălalt braţ, protectiv. Reia conversaţia cu domnu' mai tanăr. Din cand in cand caută puştanul gras, cu privirea. Cainele nu-şi găseşte locu'n braţele femeii. íŽl lasă jos, langă scaun, in zgardă. El se benoclează la oamenii din jur, mirat de fiinţele astea uriaşe, insetate, gălăgioase şi nepăsătoare.

Un zdrahon işi face loc printre scaune şi mese. Arată căzut pe ganduri, nu pare să dea atenţie oamenilor sau lucrurilor care-l inconjoară. Privirea gealatului se intersectează cu cea a cainelui. Se uită miraţi, cateva secunde, unul la altul, după care, aplecandu-se către potaie cu pumnul, in mişcări ritmice ridicat către cer, tipul urlă din toţi rărunchii:

- Forţa Steaua! Forţa Steaua! Forţa Steaua! Forţa Steaua! A ye!

Terasa se zguduie in hohote de ras. Cainele se inghesuie, ingrozit, in piciorul stăpanei. Ea, după un moment de reculegere, il ridică, mămoasă, la loc, la piept. íŽl mangaie, din nou, sa-i treacă.

Aştept la rand, la tejghea. Barmanul către un client:

- A stat Argentinu’ ăsta-n drumu’ lui. Altfel... Ajungea o stea!
- Hehe!

Amandoi privesc in mulţime. Mă intorc şi eu, să văd despre cine e vorba. Afară se lasă seara. Nu se vad clar decat reflexiile din geam.
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Lun Aug 28, 2006 11:11 am

14.06.2006


Franturi de conversaţii se aud de la mesele vecine. Lume pestriţă.
Argentinu' e genu' de bodegă care-ţi spune că: "Niciodată nu e prea tarziu să te ratezi."
Feţe ofilite inainte de vreme, priviri pierdute’n gol, farduri, zambete false, glume de duzină, rasete stridente, miros de bere şi puradeii ţiganilor care locuiesc in centru’ istoric, fugărindu-se printre clienţi.

La masa de alături o tipă purie ţine o javră mică, cu moacă de şobolan, in braţe şi işi justifică existenţa unui individ in timp ce mangaie, cu gesturi gingaşe, potaia:

- Lucrez in teatru. Aş fi putut ieşi oriunde dar imi place viaţa asta, de tomberon. Să nu mă-ntrebi de ce!

Tipul, mai tanăr ca ea, se pierde, nesigur, in comentarii gri. Gandurile-mi răman fixate’n "viaţa de tomberon" prezentată ca opţiune. Felul in care’şi mişcă mainile, cuvintele pronunţate intregi, culorile pe care le poartă şi rafinamentul zambetelor intră-n contrast cu tomberonu’.

- Tanti, lasă-mă, te rog, să mă joc şi eu cu căţelu’ tău! (un ţigănuş obez) Am avut şi eu unu’ la fel, mai demult, da’ a murit!
- Vai! Cum aşa!? (induioşată, pregătindu-se să-i facă pe plac)
- (fastacit)Păi, m-am impiedicat ş-am căzut peste el.

Ingrijorată işi mută căţelu', pe celălalt braţ, protectiv. Reia conversaţia cu domnu' mai tanăr. Din cand in cand caută puştanul gras, cu privirea. Cainele nu-şi găseşte locu'n braţele femeii. íŽl lasă jos, langă scaun, in zgardă. El se benoclează la oamenii din jur, mirat de fiinţele astea uriaşe, insetate, gălăgioase şi nepăsătoare.

Un zdrahon işi face loc printre scaune şi mese. Arată căzut pe ganduri, nu pare să dea atenţie oamenilor sau lucrurilor care-l inconjoară. Privirea gealatului se intersectează cu cea a cainelui. Se uită miraţi, cateva secunde, unul la altul, după care, aplecandu-se către potaie cu pumnul, in mişcări ritmice ridicat către cer, tipul urlă din toţi rărunchii:

- Forţa Steaua! Forţa Steaua! Forţa Steaua! Forţa Steaua! A ye!

Terasa se zguduie in hohote de ras. Cainele se inghesuie, ingrozit, in piciorul stăpanei. Ea, după un moment de reculegere, il ridică, mămoasă, la loc, la piept. íŽl mangaie, din nou, sa-i treacă.

Aştept la rand, la tejghea. Barmanul către un client:

- A stat Argentinu’ ăsta-n drumu’ lui. Altfel... Ajungea o stea!
- Hehe!

Amandoi privesc in mulţime. Mă intorc şi eu, să văd despre cine e vorba. Afară se lasă seara. Nu se vad clar decat reflexiile din geam.
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Nemira

Mesajde nodingat » Vin Sep 01, 2006 11:30 am

22.06.2006





Visez, d-o vreme, cai. Cai care–mi ating, cu botul umed, varfurile degetelor, adulmecandu-mă . Cai care mă privesc de parcă ar vrea să mă-ntrebe ceva. Cai care aleargă prin păduri, peste munţi.
Sunt locuri in care basmul se impleteşte cu realitatea atat de strans incat, atunci cand le părăseşti, nu ştii ce a fost adevărat şi ce a fost doar părere.
Croielile altor lumi şi legile firii noastre, impreunate in foşnet de frunze şi-n geamăt de vant, se ţes in umbra care ne-nconjoară.
Salamandre, melci albaştri, muşte, fluturi, ursoaice cu pui şi drujbe stăpanesc ţinuturile Nemirei.
Poteci neumblate se incrucişează sau se pierd printre brazi in beznă, in luptă cu hărţile şi cu acele busolelor.
Pe sub varful Şandru, curge, spre Nemira Mică, un rau de nori şi de ceţuri. Lumina, ca de neon, acoperă totul cu o strălucire mată, metalică.
Plouă peste paşii noştri. Călcăm ploaia in picioare, din nou. De ce nu s-o invăţa minte odată!?
Mergem deasupra raului de nori. Curge incet, involburat pe alocuri de varfuri de brazi obraznici. La un zăgaz de stancă prăvălită-n albia lui, se umflă, se ridică, se prelinge dincolo, in cascadă de abur.
Copac trăznit, ars pană-n măduvă, ne povesteşte despre războiul muntelui cu cerul. íŽi ascultăm şoaptele şi le luăm cu noi, intr-o poză.
Sufletele morţilor, inainte de a se-nălţa către stele, intarzie o vreme, in drumul lor, pe munţi, să-şi ia rămas bun de la pămantul care le-a găzduit o viaţă. D’aia pe vărfuri sunt cruci. Să nu le tulburi liniştea in nici un chip! E ca şi cum ai da buzna intr-o biserică şi ai incepe să scotoceşti curios prin altar, in timpul slujbei.
Vrăji, rostite in graiuri uitate, ridică din pustiuri mii şi mii de gaze, de muşte şi de fluturi să poarte peste noi urgii c-am indrăznit s-atigem crucea de argint, de pe Nemira Mare.
Merg prin poienile din poveştile copliăriei mele. Oare mi le-am imaginat eu la fel ca astea sau au fost făcute după cum le-am inchipuit atunci? Nu contează. Există!
Poieni cu plante felurite, inalte, dese de n-ai unde să pui picioru’, mărginite de copaci bătrani, groşi, cu coroane mari, stufoase, pană-n pămant.
Privesc in urmă pentru ultima oară, port un zambet in gand. La revedere Nemira, munte de poveste!

Se aude foşnet, dinspre pădure. Se apropie de mine, la pas, caţiva cai. Intind mana către unul dintre manji. Mă adulmecă, cateva clipe, curios. Pare să mă ştie de undeva. Ne-am mai văzut.


nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Vin Sep 01, 2006 11:51 am

22.06.2006





Visez, d-o vreme, cai. Cai care–mi ating, cu botul umed, varfurile degetelor, adulmecandu-mă . Cai care mă privesc de parcă ar vrea să mă-ntrebe ceva. Cai care aleargă prin păduri, peste munţi.

Sunt locuri in care basmul se impleteşte cu realitatea atat de strans incat, atunci cand le părăseşti, nu ştii ce a fost adevărat şi ce a fost doar părere.
Croielile altor lumi şi legile firii noastre, impreunate in foşnet de frunze şi-n geamăt de vant, se ţes in umbra care ne-nconjoară.
Salamandre, melci albaştri, muşte, fluturi, ursoaice cu pui şi drujbe stăpanesc ţinuturile Nemirei.
Poteci neumblate se incrucişează sau se pierd printre brazi in beznă, in luptă cu hărţile şi cu acele busolelor.

Pe sub varful Şandru, curge, spre Nemira Mică, un rau de nori şi de ceţuri. Lumina, ca de neon, acoperă totul cu o strălucire mată, metalică.
Plouă peste paşii noştri. Călcăm ploaia in picioare, din nou. De ce nu s-o invăţa minte odată!?
Mergem deasupra raului de nori. Curge incet, involburat pe alocuri de varfuri de brazi obraznici. La un zăgaz de stancă prăvălită-n albia lui, se umflă, se ridică, se prelinge dincolo, in cascadă de abur.
Copac trăznit, ars pană-n măduvă, ne povesteşte despre războiul muntelui cu cerul. íŽi ascultăm şoaptele şi le luăm cu noi, intr-o poză.

Sufletele morţilor, inainte de a se-nălţa către stele, intarzie o vreme, in drumul lor, pe munţi, să-şi ia rămas bun de la pămantul care le-a găzduit o viaţă. D’aia pe vărfuri sunt cruci. Să nu le tulburi liniştea in nici un chip! E ca şi cum ai da buzna intr-o biserică şi ai incepe să scotoceşti curios prin altar, in timpul slujbei.
Vrăji, rostite in graiuri uitate, ridică din pustiuri mii şi mii de gaze, de muşte şi de fluturi să poarte peste noi urgii c-am indrăznit s-atigem crucea de argint, de pe Nemira Mare.
Merg prin poienile din poveştile copliăriei mele. Oare mi le-am imaginat eu la fel ca astea sau au fost făcute după cum le-am inchipuit atunci? Nu contează. Există!
Poieni cu plante felurite, inalte, dese de n-ai unde să pui picioru’, mărginite de copaci bătrani, groşi, cu coroane mari, stufoase, pană-n pămant.
Privesc in urmă pentru ultima oară, port un zambet in gand. La revedere Nemira, munte de poveste!

Se aude foşnet, dinspre pădure. Se apropie de mine, la pas, caţiva cai. Intind mana către unul dintre manji. Mă adulmecă, cateva clipe, curios. Pare să mă ştie de undeva. Ne-am mai văzut.
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Mar Sep 05, 2006 8:47 am

28.06.2006



Am auzit acum 2 ani o poveste in cabana Curmătura despre locuri ascunse in munte, despre poieni şi refugii in care nu se poate ajunge decat cu călăuză. Credeam că o uitasem.
Am pierdut drumul, suntem intraţi adanc in munte, ultimul loc recunoscut pe hartă a fost Cabana Ascunsă (aka Refugiul Speranţelor).
Nu e prima oară cand merg pe un traseu nemarcat, e prima oară cand fac asta in Crai.
Forţăm drumul spre creastă, incepem escalada pe-o viroagă. După două ore suntem plini de vanătăi, zgarieturi, noroi şi draci. Viroaga se termină in perete. Trebuie să ne intoarcem.

Tocmai a plouat. Stanca e alunecoasă ca gheaţa. Să cobori pe grohotiş, in condiţiile astea, e ultimul lucru pe care vrei să-l faci.

- De ce pula mea aţi luat-o p-aici? (Şugăr cară un rucasc de 2 ori mai greu decat ale noastre)
- Am crezut că putem să dăm in creastă.
- Data viitoare cand mai credeţi ceva, intreabaţi-mă şi pe mine, inainte s-o luaţi, de nebuni, inainte! (vocea ii tremură de nervi)

Ne intoarcem. Alte ore pierdute. Se lasă seara. Dacă n-am fi pierdut drumul ar fi trebuit sa fi ajuns demult la refugiul Ascuţit.

- Mai rău decat că am pierdut traseu' mă enervează gandu' că nici măcar nu ştiu unde l-am pierdut!
- In loc să incepem să urcăm, după braul Cioranga Mare, noi am mers inainte.
- Bine mă dar pe hartă nu e figurat nimic aici. Poteca asta, marcată cu grămăjoare de pietre, nu există pe hartă.
- Momai se cheamă.
- Poftim?
- Grămezile astea de piatră sunt marcaje.
- Da?
- Momai se cheamă.

Poteca se termină după un cot, brusc, pe marginea unei prăpăstii. Prin dreapta se poate căţăra peretele hăului. Incep să mă caţăr. E cumplit. Sunt numai zimţi de piatră. Bucăţi din talpa de vibram a bocancului se desprind de parca ar fi din cretă, de degete nu mai vorbesc. Imagini din copilărie iar se perindă prin faţa mea. Am avut o copilărie frumoasă. Am crescut la ţară.

- Băă! Nu te urca p-acolo.
- P-aici trebuie să fie drumu’.
- Nu e p-acolo, vino inapoi. Uite momaile pe partea aialaltă.
- Nu te cred! (imi zice doar aşa să ma facă să renunţ)
- Să mor dacă nu-s pe partea cealaltă.

Peste hău poteca continuă, momaile răsar din loc in loc, cuminţi ca nişte fiinţe mici, din piatră.

- Ăsta e traseu profi 100%. Eu mă-ntorc, n-avem cum să trecem.
- Nu fi prost, am bătut atata drum să ne-ntoarcem acum, plus că-i aproape noapte, nu mai ai timp s-ajungi la refugiu.
- Tu ai cracii lungi şi poţi să treci, eu şi Cătălina n-avem nici o şansă.
- Măcar incearcă!
- Ce să-ncerc mă, eşti sonat? Nu-nţelegi că n-am cum!

Cătălina se chinuie sa ajungă pe un mic platou din perete de unde să o pot ridica de cealaltă parte. A fost cu mine prin mai toţi munţii prin care-am pus picioru'. A căutat mereu să-şi depăşească limitele, ca şi acum. O urmărim cu dinţii-ncleştaţi, eu de-o parte, Şugăr de cealaltă parte a prăpăstiei. N-o putem ghida, nu vedem, e mai jos ca noi.

Se intoarce cu spatele la peretele de stancă pentru a găsi, din priviri, un punct de sprijin. íŽl găseşte, e mult prea departe. Inceacă să-l ajungă, alunecă.

Lumea se mişcă cu incetinitoru'. Bucăţi mici de stancă se desprind din locul unde piciorul ei căutase sprijin. Cad odată cu ea, in gol. Sclipiri de pietre scumpe se reflectă din muchiile lor crude, proaspăt rupte din munte.
Privirile ni se intalnesc pentru o făramă de timp. Ochii ard cu flăcări negre. E un film mut in care soarele stă să apună. Un film mut cu soare color. Roşu.
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Vin Sep 29, 2006 10:41 am

28.09.2006




ţaţa/tuşa Floarea = nevasta lu' Mitu
Nunu = tatăl lu' Mitu
Ionel = medicul

Ai auzit vreodată cum ţipă femeile la ţară cand se intamplă 0 nenorocire?
E un ţipăt care iţi intră adanc in oase, iţi strange inima ca-ntr-o ghiară şi te paralizează pentru cateva secunde. Am auzit de cateva ori chiuitul ăsta. Prima dată cand a ars casa Şănicăi, vecina noastră din fundu’ curţii, l-am mai auzit cand i-a explodat butelia tuşii Mitii şi cand şi-a dat Mituş foc la casă de amar că-i fugise nevasta, tuşa Aurica.
Ultima oară, din cate imi amintesc, l-am auzit cand s-a-ntamplat povestea asta de ţi-o zic acum, cu Mitu lu’ Nunu.
Mitu lu’ Nunu a fost un personaj năzdrăvan. Locuia la 3 case de noi, pe uliţa care duce spre ziduri. Odată, cand era paznic la CAP, m-a prins la furat rază(floarea soarelui), pe mine şi pe Nelu, prietenul meu, şi ne-a trimis in curu’ gol acasă drept pedeapsă. (aşa mi-l aduc aminte)
Avea un loc pe undeva pe langă Neajlov şi s-a-ntamplat de cateva ori să mă ia din drum cand mă-ntorceam de la scăldat, pană acasă. Uita cred că-mi mai spusese şi, de fiecare dată, incerca să mă impresioneze cu abilităţile calului:

- Ia fi atent aici:
- ?!
- "Fira-ai tu să fi de murg/
N-am putere să te vand!â€Â
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Mesajde nodingat » Vin Sep 29, 2006 10:47 am

Mitu lu’ Nunu


28.09.2006

[align=left]
[color=#000000]ţaţa/tuşa Floarea = nevasta lu' Mitu
Nunu = tatăl lu' Mitu
Ionel = medicul

Ai auzit vreodată cum ţipă femeile la ţară cand se intamplă 0 nenorocire?
E un ţipăt care iţi intră adanc in oase, iţi strange inima ca-ntr-o ghiară şi te paralizează pentru cateva secunde. Am auzit de cateva ori chiuitul ăsta. Prima dată cand a ars casa Şănicăi, vecina noastră din fundu’ curţii, l-am mai auzit cand i-a explodat butelia tuşii Mitii şi cand şi-a dat Mituş foc la casă de amar că-i fugise nevasta, tuşa Aurica.
Ultima oară, din cate imi amintesc, l-am auzit cand s-a-ntamplat povestea asta de ţi-o zic acum, cu Mitu lu’ Nunu.
Mitu lu’ Nunu a fost un personaj năzdrăvan. Locuia la 3 case de noi, pe uliţa care duce spre ziduri. Odată, cand era paznic la CAP, m-a prins la furat rază(floarea soarelui), pe mine şi pe Nelu, prietenul meu, şi ne-a trimis in curu’ gol acasă drept pedeapsă. (aşa mi-l aduc aminte)
Avea un loc pe undeva pe langă Neajlov şi s-a-ntamplat de cateva ori să mă ia din drum cand mă-ntorceam de la scăldat, pană acasă. Uita cred că-mi mai spusese şi, de fiecare dată, incerca să mă impresioneze cu abilităţile calului:

- Ia fi atent aici:
- ?!
- "Fira-ai tu să fi de murg/
N-am putere să te vand!â€Â
nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Următorul

Înapoi la Scrieri, ganduri si jurnale

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 3 vizitatori

cron