Se lasă noaptea!
- Da.
- Ar trebui să ne oprim, să punem cortu’.
- Unde pula mea să-l punem!? Pe stancă?
- Ce vrei să facem? Mergem pe-ntuneric?
[color=black]A fost o zi zbuciumată. Am pierdut drumu-n Piatra Craiului. Acum suntem undeva in continuarea braului Cioranga, in partea de NE a masivului, pe versantu' dinspre Plaiul Foii. Ţinem drumu’ momailor, o potecă care nu e trecută pe hartă, marcată din loc in loc cu grămăjoare de pietre. [/color]
[color=black]După filosofia "Toate drumurile duc la Roma", tragem de noi, cu speranţa, tot mai ofilită, că şi poteca asta o da undeva. Nu ţinem morţiş să fie Roma.[/color]
[color=black]- Mamă, in ce hal ai pus cortu'!
- Zi mersi c-am găsit locu’ ăsta.
- Hai să mancăm ceva şi să ne culcăm. Mi-e să n-adorm mestecand.
- Nu mancăm nimic acum!
- !?
- Cand o să desfaci pungile alea, mirosu' de şuncă o să se răspandească pe tot muntele! Dacă ţii morţiş să ai o pernă caldă şi blănoasă, te las să dormi cu capu’ pă burta mea. Nu-i nevoie să chemi urşii.
- Fratele meu negru, vrei să-mi zici să mă culc nemancat după o zi ca asta? Cre'că glumeşti!
- Nu fi căpos.
- Mă piş pă neamu’ lor de urşi, eu nu mă culc nemancat! [/color]
[color=black]Bag la repezeală 2 castraveţi cu paine, că ăia nu miros, şi-ncerc să mă mulez, cat mai confortabil, pe pietroaiele de sub cort.[/color]
[color=black]- Dă-te frate, mai incolo că mă scoţi prin panza cortului! Nu vezi in ce hal m-ai inghesuit?
- Coaie nu fi bulangiu, ţi-ai ales cel mai bun loc! M-ai pus pă mine pă pietroiu’ ăsta. Să moară mama, dacă nu mi-a intrat pană-n inimă!
- Femeie mai eşti!
- Treci in locu' meu dacă eşti aşa viteaz, să vedem ce mai comentezi!
- Ai scos mancarea afară?
- Nu.
- Scoate-o!
- Scoate-o tu, că parcă te pişai pă ei dă urşi.
- Nu fi de căcat, eu m-am descălţat şi mi-am schimbat şi ciorapii, tu eşti in bocanci! [/color]
[color=black]Şugăr scoate, pană la urmă, pungile cu mancare şi le duce nu mai departe de 2-3m de cort, să nu obosească. Las frontala aprinsă pe economic, agaţată deasupra capetelor noastre s-avem, cat de cat, lumină. Orele trec, foşnete şi zgomote neclare s-aud afară. Nu zic nimic, nici s-adorm nu pot. După cum se foiesc, nici ceilalţi nu dorm. [/color]
[color=black]- Şugăre ai auzit? (in şoaptă)
- Da. (abia rostit)
- Ce s-audă? (Katika speriată, cu voce tare)
- Shhhht! (amandoi)
- Pungile cu mancare.
- Ce e cu ele?
- S-aud foşnind. [/color]
[color=black]Stăm incordaţi, in aşteptare, căutăm cel mai mic zgomot in noapte. Poate mi s-a părut. N-are cum! Şugăr a auzit acelaşi lucru. Pietre care scraşnesc sub apăsarea paşilor ne ard timpanele. Inima stă să-mi spargă pieptu’. Ne privim ingroziţi.[/color]
[color=black]- Scoate repede frontala! (sugrumat)
- E scoasă, n-o vezi? E agăţată sus, de gura de aerisire! [/color]
[color=black]Zgomotele s-aud din ce in ce mai aproape, frontala e legată cu nod. Trec ani pană o desfac. Luminez panza cortului pe partea dinspre care s-aud paşii. Zgomotele se opresc pentru o vreme. Mangai cu raza de lumina interioru cortului, recunoscător. Iubesc lumina! Plimbăm frontala de la unul la altu’ şi luminăm cu ea panza cortului, in direcţiile dinspre care vin zgomotele. [/color]
[color=black]- Cat e ceasu'?
- Nu ştiu, uită-te la telefonu' tău.
- L-am oprit că n-am semnal.
- Aprinde-l.
- E 11 jumate.
- Hmm, mai avem incă 6 ore, că la 5 se luminează.
- Nu mai vorbiţi mă in şoaptă! Ce, vreţi să vadă că ne e frică de el? (incerc eu o glumă) [/color]
[color=black]Orele trec atat de greu. Sunt rupt de oboseală. Nu pot s-adorm. Mi-e prea frică. De fiecare dată cand pleoapele mi se inchid lipiciose şi grele, un foşnet sau un zgomot infundat imi injectează creierul cu tone de adrenalină. Şugăr nu mai plimbă lumina, o ţine fixată in colţu' lui de cort. [/color]
[color=black]- Ce faci mă, ai adormit?
- Nu.
- Plimbă, pentru numele Lu' Dumnezeu, lumina aia. Cortu' are 4 colţuri, nu doar p-al tău.[/color]
[color=black]Dă din mană, fară vlagă, luminează restu' cortului cateva minute după care iar rămane cu frontala fixată in colţu' lui. Tot timpu' am impresia că ceva se mişcă dicolo de partea cortului langă care stau. [/color]
[color=black]- Dă-mi frontala s-o mai ţin şi eu!
- Ia-o.
- Uite mă, aşa tre’ să faci cu ea, să luminezi peste tot. [/color]
[color=black]Invart lumina prin tot cortu'. Insist, din ce in ce mai mult, pe colţul de langă mine pentru ca, in final, să mă opresc, cu ochii pironiţi intr-un punct de pe panza pe care m-aştept s-o văd sfaşiată de fiara d-afară . Dacă intră o să-l orbesc cu lumina asta, cum am văzut intr-un film, cand eram mai mic. [/color]
[color=black]- Bă, simţi mirosu’?
- Ce miros?
- Miroase a caine ud. A blană udă. (a plouat peste zi, iarba nu s-a uscat)
- Trebuie să fie foarte aproape dacă se simte mirosu’. (pungile foşnesc din nou)
- Fumează Şugăre!
- Huh?
- Fumează Şugăre! Fumează aici, in cort, să pută cat mai urat, să vadă că iese fum d-aici. Să se sperie! [/color]
- Ce e Katika?
- De ce te-ai culcat incălţat in bocanci?
- Să pot să fug dacă intră peste noi.
- Să fugi!?
- Aham!
- Pe unde? íŽl baţi pă umăr şi-l rogi frumos să să dea la o parte, să treci şi tu?
- Nu eu! Şugăr tremură şi mă zgalţaie şi pe mine.[/color]