colectzia de ginduri

[nbm]

PROLOG (In care nbm isi justifica intentia de a porni un jurnal pe fc)

Inca de cand eram mic, am fost un pasionat colectionar. Am inceput cu scutecele ude, am continuat cu plansetele si am atins apogeul cu o splendida colectzie de amigdalite.
Pe care am dat-o la schimb pe una cu injectii cu penicilina. Eram atat de incantat de schimb incat nu mai puteam sta decat pe burta, cu mana pe colectie (a se citi poponetz). Si cu lacrimi in ochi...
Apoi am inceput colectzia de evenimente care mi-ar fi putut provoca decesul. Iar inceputul a fost furtunos. Am reusit in numai o luna, la precocea varsta de 3 ani, sa adun trei astfel de evenimente. Ulterior insa, frecventa a scazut considerabil, motiv pt care sunt inca in stare sa scriu aceste randuri.
Mai tarziu am adunat colectzii care mai de care mai diverse, incepand de la cele conventionale – shervetzele, monede – la altele mai putin luate in considerare, dar altminteri importante – note, premii, teme etc.
Nu ma pot lauda cu impresionante colectii de mashini, locuintze, fete (sau fetze), conturi in banca, slujbe sau altele, insa adun de o foarte buna bucata de timp o colectzie semnificativa de ganduri...
Si pentru a nu se pierde in niste colturi (ale memoriei), le voi posta aici...

[nbm]

EPISODUL I (In care nbm vorbeste despre moarte, viatza, dragoste si vechi prieteni)

Saptamina trecuta mi-am inmormintat bunica. Trecind peste durerea de moment, acest eveniment mi-a dat prilejul unor reflectzii despre moarte si viatza, despre pierderea celor dragi.
Cunosc suficient de multe persoane care imi sunt foarte dragi. Pentru acestea as face tot posibilul sa le fie bine, chiar cu riscul de a-mi fi mie rau. Si totusi, ele (persoanele in discutzie) nu au aflat niciodata care sunt sentimentele mele fatza de ele.
Gandul ca as putea sa le pierd inainte de a apuca sa le spun cit de mult le iubesc m-a macinat toata saptamina. Care ar fi primul lucru pe care i l-as zice unui prieten aflat pe patul de moarte?
As fi in stare sa-l mint si sa-i zic ca sigur mai iesim noi la o bere si stam la povesti?
Sau as putea sa-i spun cit de rau imi pare ca nu o sa mai putem bea un vin, sa-i zic cit de mult l-am apreciat pentru ceea ce mi-a oferit si cit de mult l-am urit in momentele in care nu mi-a acordat atentzia pe care consideram ca o merit?
Oare sunt capabil sa ii multumesc mamei mele pentru ca mi-a dat viatza si ca m-a educat, trecind peste certurile pe care le-am avut de-a lungul timpului?
I-as putea spune fostei mele prietene cat de mult am iubit-o cu adevarat si cat de rau imi pare ca s-a terminat cum s-a terminat?
Sunt in stare sa-i zic celei mai dragi mie ce iubesc cel mai mult la ea, cat de bine ma simt cand suntem impreuna si cat de mult o apreciez pentru ca ma iubeste asa cum sunt, cu slabiciunile si calitatzile mele?
Din pacate, raspunsul la mai toate intrebarile de mai sus este un categoric NU.
Iar problema e ca lipsa comunicarii afecteaza toate relatiile noastre... dar mai multe despre acest subiect intr-un viitor episod.

[nbm]

EPISODUL II (In care se vorbeste despre comunicare, munca, internet, valentine’s day)

Ciudat este faptul ca jobul meu se bazeaza aproape exclusiv pe comunicare. Poate de aceea nu-mi mai â€Â

[nbm]

INTERMEZZO (pentru o EA)

Tip, strig, urlu, racnesc...
Dar in gind. Gindurile iti tipa doar tie in creier. Le poti asterne pe hirtie, intr-un word, pe internet. Mai complicat e cind trebuie sa le rostesti cu voce tare.
Creierul meu tipa, striga, urla, racneste...
Degeaba. Tot nu-ti zic ce ar trebui sa-ti zic, ce-as vrea sa-ti spun, ce-ai vrea sa auzi de la mine... poate nu am curajul, poate imi lipsesc cuvintele, poate pentru ca sunt prea multe ganduri in capul meu in acelashi timp.
Shi tip, strig, urlu, racnesc...
In mine. In van. Si crezi ca nu ma preocupa, ca nu simt nimic, ca nu ma gindesc la tine, la mine, la noi. Dar nu sunt decat incapabil sa povestesc ceea ce gindesc. Si atunci iti zimbesc, ushor tamp, si crezi ca rid de tine.
Nu rid. Doar tip, strig, urlu, racnesc...

[nbm]

EPISODUL III (In care nbm vorbeste iar despre moarte, viata, alegeri si lanseaza o provocare)

iubita, citeodata ma simt atit de batrin si bolnav fara sa am nimic, incit imi vine sa-mi iau cimpii
viatza este frumoasa, merita traita, dar ar trebui sa ieshi decent din ea.
daca tot nu-ti cere nimeni parerea cind o incepi, macar sa ieshi cumva onorabil.
si cu toate astea, sunt impotriva sinuciderii...
viatza merita traita pina la capatul capaturilor, dar as vrea ca - la un moment dat - cineva sa-ti ofere oportunitatea de a ieshi cu fruntea sus. atentie, fara sa te sinucizi...
ar trebui sa avem, cum sa zic, posibilitatea unei alegeri - ca un referendum pt constitutzie.
probabil ca multi vor alege sa traiasca in continuare... o viatza lunga si degeaba. poate putini vor prefera viatza scurta si intensa...
"preferi sa mori peste 15 ani de cancer sau peste 3 fara sa-ti dai seama?"
... dar nimeni nu va avea pretentia sa zica: "n-am fost intrebat!"

cum te-ai simti daca ai avea butonul tau de shut-down?

[nbm]

REMEMBER (adolescentza contraataca)

pentru ca vad ca se poarta jurnalele in versuri , am rascolit un pic arhiva personala.
ce scriam in urma cu 9 ani:

Idei

Cresteau idei neexprimate
In creiere nefericite,
Dar auzeai vorbe scapate
De maxilare amortite.

Si cufundate-n monologuri
Se aud si ginduri adormite,
Dar transformate-n necrologuri
Referitoare la iubite.

Si chiar idei sinucigase
Li se cufunda-n amintire,
Contrazicind si purtari lase,
Dar si cuvinte de iubire...


si un an mai tirziu:

Singur - canarul de tine se-ndragosteste
... si apoi moare...
Inima - a incetat sa bata, in tine,
... inima lui mare...
Marea - e linistita, linga tine,
... albastra mare...
Om bun - privesc tacut, prin tine
... privesc spre soare...
Nu pot, dar vreau sa vars, cu tine
... lacrimi amare...
Ascuns, ma simt mai bine, la tine
... dar ma doare...

[nbm]

EPISODUL IV (In care nbm cocheteaza cu ideea sinuciderii)

… glasul insista… "sinucide-te, sinucide-te".
o alta voce tipa: "nu, de ce ai face asta?. nu-ti dai seama citi ar plinge dupa tine si citi iti vor simti lipsa?'
prima voce: "si ce ti-au dat cei care vor plinge? ce le datorezi acelor persoane?"
una mi-a dat viata, altele mi-au dat clipe minunate, altele mi-au fost aproape in momentele grele… dar le datorez oare ceva?
Clipe minunate le-am dat si eu. Le-am fost aproape – si la bine si la rau. Am avut vorbe bune pentru toata lumea.
Dar... n-am dat viata nimanui pina acum! Asta sa fie ultimul lucru pe care il mai am de facut? Sa dau viata cuiva si pot sa mor apoi?

"Do it, just do it!", spune vocea cu un ton persuasiv. "De ce?", intreb.
"Nu mai am motive sa traiesc? Sa mai vad marea albastra, cerul instelat, luna plina, muntii inzapeziti, fiintele iubite, prietenii, un trandafir picurat de roua in zorii zilei, o scoica sparta pe nisipul fin al plajei, degetele mele alergind pe tastatura, buzele iubitei pe care se prelinge un strop de apa, mina ei pe mina mea, acul perfuziei care se infige in vena...?"

"DO IT!".
sunt atit de trist si de obosit, iubito.
ma duc sa ma culc. sper sa nu ma mai trezesc...


umbre ma pindesc in noapte. ma vei ierta daca voi muri?

[nbm]

EPISODUL V (In care nbm poarta un dialog despre micile bucurii ale vietii)

- Dar tie ce-ti lipseste?
- Mie? Nu stiu. Poate ceva mai mult timp pentru mine sau poate ceva mai mult timp liber sau poate cheful de a trai sau poate...
- Cheful de a trai? De ce ti-ar lipsi asta? Esti tanar... mai bine bucura-te de ce ai. Pentru ce mai muncesti?
- Ca sa traiesc
- De ce sa traiesti?
- Pentru ca nu mor
- De ce sa traiesti daca nu te bucura nimic?
- Ba ma bucura florile, copacii infloriti, citeva clipe petrecute cu cei dragi, o bere din cind in cind, o plimbare prin parc, un drum cu masina, o baie in mare, un concert frumos, o piesa de teatru, o carte mishto, o persoana... mai multe persoane, o discutie, o melodie... dar toate sunt efemere... si trec repede si in urma ramine un mare gol uneori.
Alteori senzatia este mai de durata si nu ramane un gol, ramine doar amintirea acelei senzatii.

Dar nu traiesc din amintiri...

[nbm]

EPISODUL VI (In care nbm nu spune mai nimic)

uneori ma apuca cheful de scris, dar imi trece repede...
uneori mi-e dor de tine si nu am chef de nimic. astazi e una dintre zilele acelea... si as vrea sa-ti spun multe povesti despre mine, despre tine, despre noi...
de ce ma apuca cheful acesta doar cind nu suntem impreuna?
uneori ma apuca chiar si cheful de munca, dar imi trece si mai repede...
iar uneori mi-e dor de mine, cel de altadata. dar nu ma mai regasesc. ce-i drept, am si renuntat sa ma mai caut. si de ce m-as cauta? sa vad ca nu mai e in mine aproape nimic din cel care obisnuiam sa fiu?
... evolutie

[nbm]

INTERMEZZO (din nou)

Zilele astea vom povesti de prin concediu:

Despre constanteni - Sa nu mai aud vreun rezident sau originar din judetul sudic al Dobrogei ca se vaita de traficul din Bucuresti. Trafic mai haotic ca in Constanta nu am vazut in nici un alt oras. Iar soferii din masinile cu CT concureaza serios - zic eu - la pozitia ocupata pina acum cu atita trufie de soferii din PH. Adica, mai pe romaneste, soferi prosti ca in Constanta poate doar in Prahova mai gasesti.

Despre locuitorii din Transilvania - sa le zic generic asa si ardelenilor si banatenilor si celorlalti de peste Carpati. Degeaba se separa ei de "regateni" si se cred in alta tara, ca ne seamana intru totu. Is la fel de nesimtiti, fac la fel de urit la bautura, tot arunca cu hirtii, pahare etc pe jos, in padure. Poate ca FanFest nu a fost totusi cea mai propice okazie de a lua pulsul locuitorilor de acolo, dar pt mine a fost edificatoare.
Ce-i drept, ca tot vorbeam mai sus de trafic, in mai bine de doua zile petrecute prin Timisoara, nu am auzit nici un claxon de masina. Sa fie doar rabdarea sau si un pic de respect fata de celalalt? cred ca e retorica intrebarea...

[nbm]

citeva poze de la a doua editie a festivalului, tinuta la Rosia Montana in perioada 26-28 august:
1. fanjumping (adica sarituri in fan)
2. simbata seara (la inceputul celei de-a doua seri de concerte)
3. vacile printre corturi (ma refer chiar la bovine la propriu, nu la figurat )
4. luna amara la probele de sunet...
5. ... si in concert

[nbm]

te uita cum ninge-n decembre, pe geamuri, iubito, priveste... blablabla

v-am spus vreodata cit de mult urasc luna decembrie?...
nu suport orashul plin de luminitze, beculetze, luminarele, bradutzi, moshi craciuni, craciunitze cu fuste scurte-scurte (ma rog, astea mai treaca-mearga ), beteala, zapada mizerabila (in unii ani), colindatori etcetera etcetera...
urasc kitschul si falsa bucurie a oamenilor asociate inevitabil sarbatorilor de iarna. urasc aglomeratzia si inghesuiala din magazinele din care se pot cumpara cadouri. urasc OBLIGATIA de a lua cadouri, care imi umbreste bucuria reala de a face daruri
nu suport diversele invitatii la diversele petreceri date de diverse companii si obisnuitele falseturi "ce mult ne-ar placea sa vii", "nu se poate sa lipsesti", "va fi foarte frumos, ca si in anii trecuti"... unde vezi aceiashi moshi craciuni, aceleashi luminitze si zimbete timpe care te agaseaza in tot orashul
urasc si colindele. urasc abundentza de sonoritati specifice craciunului care se revarsa din fiecare circiuma, fiecare restaurant, fiecare taraba cu sidiuri, fiecare magazin

urasc intrebarile de genul: "ce faci de sarbatori?".
de fapt, urasc sa fac ceva de sarbatori

La Multi Ani

[nbm]

de ce pe toate cremele de plaja scrie ca sunt rezistente la apa, dar iti recomanda sa le aplici dupa fiecare baie?