jurnalul unui maniaco'depresiv..

[h0va]

ma doare..de cand l'am simtzit prima oara zvacnind in mine mi'am dat seama ca o sa fie teribil.. simt cum vena de la gat imi pulseaza, e ca atunci cand EA mi'a spus adio shi a trantit usha..atunci am shtiut ca nimic nu va mai fi la fel, am simtzit atunci aceaiashi durere care te tranteshte la pamant precum o lovitura puternica de baros aplicata in moalele capului..privirea mi s'a incetzoshat, vad inaintea ochilor decat ingeri..ingeri negri..sunt oribili, o doamne, da'mi puterea sa trec shi aceasta incercare..durerea este ritmica...un junghi odata la cateva minute..imi amintesc de povestea lui Prometeu cel asupra caruia s'a abatut acea groaznica pedeapsa, cu vulturul acela care ii sfarteca ficatul iar a doua zi ii crestea altul la loc pentru ca supliciul sa fie etern..asha ma simt shi eu..din ziua in care m'am nascut am shtiut ca am fost blestemat sa sufar din cauza asta..de fiecare data mi'am promis sa fac ceva, sa nu ma mai las doborat de aceasta sfashietoare durere insa mereu ma invinge shi atunci tot ce'mi ramane de facut este sa'i dau frau liber shi sa ma zbat pana cand toata durerea se scurge din mine la fel cum sangele se scurge din sarmanul porc injunghiat in curtea bunicilor..mereu e la fel..mereu simt aceea ultima picatura de durere cum se prelinge din mine..shi apoi simt cum tot trupul meu se linishteshte..

de exemplu ieri, stateam shi ma gandeam, oare fiecare om traieshte aceiashi drama ca shi mine? oare in acest moment, cineva in celalalt coltz al planetei sufera la fel ca shi mine? dar oare de ce? oare shi dupa ce murim simtzim acelashi lucru?

ah TU, Dumnezeule..Dumnezeul cui? al cui parinte eshti tu cand eu ma chinui aici in fiecare zi shi TU, TU ce faci? ma priveshti cu dispretz shi'tzi intorci privirea de la mine de parca ash fi un starv, un hoit putrezit, care mancat de viermi inspira doar scarba..

m'am ashezat pe vine..parca asha durerea se mai atenueaza..privesc spre tavan insa privirea trece de peretele de beton, gandul imi zboara ca o sageata catre ziua aceea..imi amintesc shi acum:

-Mai potzi?
-Of..dar ce, am de ales? Macar atat sa fac shi eu pentru tine..sper doar sa nu dea pe dinafara..
-Hai mai ca termin imediat, de ce nu te stapaneshti shi tu..

imi amintesc shi acum acel zambet dojenitor..dar te iubeam atat de mult..cum ash fi putut sa te gonesc pe tine de acolo pentru a'mi satisface eu dorintzele animalice..doar te iubeam..te iubeam deshi simtzeam uneori ca explodez..

imi intorc privirea catre usha..pe usha asta te vedeam mereu intrand mereu seara..veneai in pat, mereu cu picioarele reci shi te cuibareai repede in bratzele mele..simt shi acum mirosul puternic de pasta de dintzi..de fiecare data imi aminteam de reclama aceea cu "Domnule castor!"..radeai de fiecare data cand itzi spuneam aceasta replica..

of..ochii imi sunt plini de lacrimi..au trecut doar 10 minute de cand primele spasme au pus stapanire pe corpul meu insa mi se pare ca a trecut o eternitate..imi vin acum in minte imaginile din documentarul despre Pompei..oare ce simtzeau oamenii aceia vazand raul de lava curgand catre ei? Oare inchideau ochii inainte ca lava fierbinte sa le topeasca shi ultima suflare sau..sau priveau moartea in ochi? MIE nu mi'e frica..nici'odata nu mi'a fost..

deja durerea a devenit insuportabila..e climaxul..trebuie sa ma gandesc la altcva..este singura solutzie..imi amintesc versurile acelea pe care le'am scris ieri in timpul orei de analiza functionala:

Sharpe, sharpe veninos te simt tarandu'te pe urma mea
Vrei sa pui capat infamiei, vrei sa ma vezi mort
Gandaci, gandaci mari shi negri mishuna pe trupul meu
Oribili, moshi shi babe, asha o sa fim shi noi iubito
O sa ne taram hoiturile garbovite pe aleea din parc
Vreau sa mor, sa ma contopesc cu pamantul
Din pamant ne nashtem, in pamantul plin de huila shi antracit
Precum un ortac am sa cobor in infernul de lut
Am sa ma acopar cu lemnul sicriului ca cu un scut
Durere insuportabila, scrashnire de rotzi de lemn putrezit
Osie paraind sub greutatea copitei acestui diavol cornut
Te urasc, bestie umana, trandafir negru de august..

ah..am sa mor..vreau sa se termine..doamne da'mi putere..traiesc asha zisa out-of-body experience..ma vad de sus..ma vad tavalindu'ma pe jos de durere cu fatza desfigurata..o secunda doar am scapat de cumplita durere ce a pus stapanire pe trupul meu shi sunt iar eu..incatushat in acest corp dureros..nu mai rezist cu un ultim efort zbier cat pot de tare:

Taaataaa, ieshi in plm din bae ca ma cac pe mine de juma' de ora!!!

nuapte buna jurnal