Close u're eyes and think of me...

[Sweet Peach]

....still feels like the first time

[Sweet Peach]

candva,inainte sa te fi cunoscut,puteam sa ma exprim mai usor. sa scriu. sa vorbesc cu cei apropiati mie, puteam sa reproduc iluzii si vise,puteam sa pictez in culori vii ceea ce simteam. candva ,inainte sa te fi cunoscut ,totul era viu pentru mine. EU eram vie.
te iubesc de atata timp incat amintirile mele incep din ziua in care te-am cunoscut ,iar celelalte ,dinaintea ta,nu au contur ,nici forma,oricat de mult m-as stradui sa le caut,sa le "vad"...
uneori ma intreb de ce te mai iubesc. de ce , cand n-ai stiut sa-mi oferi nimic.nimic din ce imi doream...sau poate a fost vina mea...n-am stiut prea bine ce imi doream. sau mi-era teama de ce imi doream. sau...era prea incredibil si indepartat gandul ca ar putea fi ceva intre noi...nu ti-am spus niciodata de cand am inceput sa te iubesc. de fapt,nu ti-am spus niciodata ca ..TE IUBESC...n-am spus nimanui niciodata cuvintele astea. e ca si cum as ramane muta daca mi-ar trece prin cap sa spun altcuiva cuvintele astea . altcuiva,in afara de tine.
candva,inainte sa te fi cunoscut eram VIE...sau de fapt asa credeam. atunci cand te-am cunoscut am capatat Viata de fapt. atunci cand m-ai ranit ,am simtit cu adevarat cum arata Viata, atunci cand m-ai sarutat prima oara ,am simtit pentru prima oara ce inseamna sa- mi bata inima in piept, atunci cand m-ai atins prima oara, am simtit cu adevarat ce inseamna sa simt cum imi clocoteste sangele in vene...Tu m-ai facut mai VIE decat credeam ca sunt...dar stii care-i paradoxul? ...facandu-ma atat de VIE, m-ai facut sa realizez de fapt cat de fragila si vulnerabila sunt..sau eram...nici eu nu mai stiu...amintirea ta vine si pleaca ,se pierde,se rataceste si-si gaseste din nou drum spre mine...ca si cum niciodata,nici unul din noi n-am incheiat capitolul,n-am pus cu adevarat punct.
oare durerea asta ce-o simt inca atunci cand te vad sau cand te aud,durerea asta deghizata in placere,ca un trandafir ce ma imbata cu parfumul lui si ma face sa uit de suferinta ce mi-o provoaca spinii ce-mi intra in carne,oare durerea asta face parte din mine? oare mai pot s-o indepartez?..sau mai bine zis,oare vreau cu adevarat?
da. inca te iubesc. singura. in tacere . ca intotdeauna. inca mai SIMT. daca nu pt altcineva,daca nu pt atatia altii care ar fi meritat asta,macar ma pot consola cu gandul ca inca mai SIMT. ceea ce ma face sa fiu tot VIE. tot plina de viata. tot o femeie pasionala si puternica de care n-ai avut curaj sa te legi.
si cand ma gandesc la asta,te compatimesc. tu ai incetat demult sa mai fii VIU. ai uitat de prea mult timp sa iubesti,sa simti,sa traiesti ceva adevarat.
stii insa ce-i mai trist?..chiar si-asa MORT cum esti,eu tot TE IUBESC...

[Sweet Peach]

you don't get to choose how you are going to...in cazul meu...see u're dream come true...
a fost o nebunie. o chestie spontana ,impulsiva ,un pic cam imprudenta,putin nefireasca,absolut de neinteles,o nebunie din acelea in care nu te mai intereseaza nimic si nu mai vrei sa stii nimic in afara de lucrul pe care l-ai decis intr-un singur moment. pe loc. brusc. ca si cum de rapiditatea deciziei tale ar fi depins salvarea omenirii...sau poate doar a ta.
...dar a fost asa frumoasa.a fost ca o gura de oxigen,ca un val salvator care te poate arunca pe tarm. si m-am simtit puternica si stapana pe mine ,capabila sa-mi asum propriile decizii ,curajoasa. pana mi-am implinit nebunia.
apoi incet,incet ,entuziasmul mi s-a dus, taria si curajul meu pareau ca n-au valoare acum. abia ACUM....
ce nebunie frumoasa...mi-a zis un prieten...Da,dar nebunia asta am vrut s-o traiesc de-atatea ori cu EL...doar cu EL...
[I]my dream came true...[B]insa TU n-ai fost in visul meu de-acum.

[Sweet Peach]

mi-a spus azi: "as vrea sa stiu ce simti ,cum gandesti si ce anume te provoaca,ce anume te poate fascina? as vrea sa stiu mai multe despre tine, sa fim prieteni adevarati, sa ai incredere in mine, sa-mi spui la cine tii, pe cine ascunzi in sufletul tau , as vrea sa-mi spui daca ai de gand sa lasi pe cineva sa-ti intre in inima total..,as vrea sa-mi ceri parerea,un sfat si eu sa te ajut,sa-ti fiu alaturi.."
i-am raspuns ca nu imi poate intra nimeni in inima total pentru moment ,ca nu am ce sa-i destainui pantru ca nu iubesc. pentru ca nu mai stiu sa iubesc. nu asa cum am facut-o candva. ca voi simti probabil nevoia de cineva doar al meu intr-o zi. fara regrete. fara remuscari. fara teama. fara lasitate si jumatati de masura. fara minciuni frumoase pe care sa ma fac ca i le cred. ca voi vrea pe cineva alaturi de care sa ma simt protejata , care sa-mi inspire tandrete si caldura...candva... dar nu acum.
m-a intrebat daca el nu ma face sa simt asta. daca alaturi de el nu ma simt in siguranta. daca el nu se poarta cu mine in asa fel incat sa ma simt speciala ,unica, apreciata....
i-am raspuns simplu,fara sa cad pe ganduri : "ba da. tu ma faci sa simt lucruri frumoase . tu ma faci sa ma simt iubita. insa tie nu-ti pot cere asta. de la tine nu vreau asta. nu vroiam asta decat de la EL. acum incerc doar sa-l inlocuiesc pe acel EL cu un altul. unul care nu va conta in viata mea la fel de mult.unul care nu-i va inlocui niciodata amintirea... si acela nu vreau sa fii tu. tu-mi esti drag. un prieten drag. atat."

[Sweet Peach]

l-am revazut ieri...nu doar fizic. fizic ne-am intalnit chiar acum vreo 3 saptamani,la mare. incerca sa fie distant si formal..ca mai tot timpul in ultimii ani.
dar ieri...ieri l-am revazut ,ne-am revazut cu-adevarat. era EL de acum 5 ani. eram eu,adolescenta aceea careia i se punea tot timpul un nod in gat atunci cand era in preajma lui...de cate ori mi-am dorit sa te regasesc...am visat de atatea ori la asta ,incat ieri am avut impresia ca traiam o fantezie si ca ma voi trezi la fel ca intotdeauna la realitate. la realitatea asta care ma plezneste si pe care desi o detest,este singurul meu martor ,singura mea companie atunci cand ma napadesc amintirile.
statea in dreapta mea si ma privea. era trist si obosit ,arata slabit fizic si psihic, avea cearcane si tragea nervos din tigara..si totusi..dupa perdeaua grea a timpului,l-am gasit din nou. avea aceeasi privire patrunzatoare ,acelasi suras usor ironic,insa acum era mult mai amar,cu vocea lui joasa ,ondulandu-se si tradandu-i emotiile sau gandurile chiar daca incearca mereu sa para stapan pe situatie...
"mi-era dor de tine..."i-am spus...
era prea putin ce i-am spus. erau in aer si in mine cuvinte nerostite de atata timp si le auzeam urland in capul meu,cuprinzandu-mi toata fiinta in urletul acela sfasietor,insa nu le-am putut articula. pluteau in continuare. si ma intrebam cum de nu poate sa le auda si el..cum de nu poate sa le auda singur,fara sa i le spun eu...cum de n-a putut niciodata sa-mi citeasca in ochi ce simteam,cum de n-a stiut sa-mi citeasca buzele ce tremurau incercand sa ingane ceva,cum de nu mi-a simtit niciodata tremurul trupului cand ma atingea. cum?
"imi pare rau" atat mi-a zis. si pentru prima oara in atata timp i-am privit chipul si mi-am amintit de ce l-am iubit atat de total,atat de nefiresc de mult..de ce il iubesc inca ...
si apoi a ramas tacerea. dar o iubeam pt ca simteam cum umple toate golurile fiintei mele.zgomotul masinilor pareau ca se aude de undeva din departare,ca si cum ar fi starbatut un tunel nesfarsit,fumul de tigara imi intra in ochi si ma ineca,caldura sufocanta a verii imi taia respiratia...sau nu e asta explicatia picaturilor de apa care plecau din ochii mei spre obraji? nu e asta explicatia incetarii batailor regulate ale inimii mele atunci cand m-a luat de mana?....daca nu e asta explicatia,atunci nu stiu alta. nu vreau sa stiu alta.
m-a luat de mana si apoi intr-un gest neasteptat,demult uitat,un gest care ar fi putut doar sa-mi amagesaca din nou uneori noptile zbuciumate, mi-a sarutat-o.
"iti multumesc." am simtit ca buzele lui imi ard pielea si ca orice cuvant ar fi fost de prisos. era din nou EL. "ce mult mi-ai lipsit"...din pacate asta n-a putut auzi. erau iar gandurile mele singuratice.
...as fi vrut sa-i spun: "pentru ce imi multumesti?....te iubesc de atata timp. iubirea nu cere recompense,multumiri. eu te vreau doar pe tine fericit. daca nu putem fi NOI,macar fii TU."

[Sweet Peach]

cum e sa fii prietenul meu? asta iti doreai ,nu? sau asta sustineai ca e mai bine,nu?
....
asta iti ofer acum ,dragul meu!
m-am saturat sa lupt pentru amandoi. m-am saturat sa incerc sa-ti infrang lasitatea,m-am saturat sa ma izbesc numai de lasitate si teama cand e vorba de luarea unei decizii,de marturisirea unor sentimente. m-am saturat sa ma las amagita ,gandindu-ma,sperand ca "las' ,trebuie sa mai am putina rabdare,poate doar e vorba de timp ,de sincronizare. nu mai poate dura mult nesiguranta lui..."
oare?
...be my friend now. enjoy it!
p.s.: la ce bun privirea aia a ta de caine batut atunci cand m-ai vazut? la ce bun resemnarea cu care te-ai asezat si ti-ai cuprins capul in maini?
asuma-ti deciziile. du-ti in continuare existenta asa cum te-ai obisnuit. uitand sa simti. cu frica de sentimentul asta.
so...be my friend!
A! ...u know that friends don't kiss or fuck, don't u?
as I said : enjoy it!

...................................................................................................................

"I UNDERSTAND THAT U ARE HANDICAPPED BY A NATURAL IMMATURITY AND I FORGIVE U ."

[Sweet Peach]

....iar nu sunt langa tine. vietile noastre trec intr-un ritm ametitor. eu cresc,tu cresti,eu traiesc ceva,tu altceva,eu am nevoie de tine,tu ..ai nevoie de prea multe ca sa fii fericit.
azi,acum de fapt,e alt eveniment important in viata ta. altul la care sunt langa tine cu tot sufletul.ma simti? ma mai simti?
simt impulsuri ca si cum cineva ma tot indeamna sa merg,sa fiu acolo,chiar si de la distanta,aproape de tine. nu e cineva. e doar sufletul meu. sufletul meu care e al tau.
..ce sens are?
ma trezesc in final la realitate.
ce sens are sa fiu acolo? ..imi vei cauta din nou privirea, te voi cauta din nou printre sutele de chipuri. si la ce bun?....eu voi trai din nou cu tot sufletul ceea ce traiesti tu. voi simti ca tine sau poate inzecit emotiile. iti voi tine pumnii. iti recunosc starile si ma rog sa ramai calm si stapan pe situatie. sa nu clachezi. hai. inca un pas. sunt din nou aici langa tine....ca intotdeauna.
azi nu. fizic nu. daca as putea sa nu mai fiu nici cu sufletul langa tine...ma rupi in bucati ,ma frangi ,ma chemi cu gandul,ma cauti cu certitudinea asta ca intotdeauna o sa fiu acolo undeva.
chiar! te-ai gandit vreodata ca poate o sa plec?
nu. nu ti-a trecut prin cap niciodata. si adevarul e ca nici eu nu - mi imaginez ca ma voi rupe de tine definitiv vreodata....
cateodata ma deranjeaza siguranta pe care o ai. altadata,imi place. stii in adancul sufletului tau,chiar daca n-o spui,chiar daca n-am spus-o nici unul dintre noi vreodata,ca eu sunt sprijinul tau si tu esti viata mea. nu mai stiu in ce proportii...nu mai stiu asta demult.
asa ca ma gandesc la tine si azi.
sa-ti mearga bine,iubirea mea imposibila.
eu sunt tot aici. tot langa tine.

[Sweet Peach]

....happiness is good health and bad memory....
cam asa e. atunci cand privesc in urma,tot ce a fost negru,tot ce m-a sfasiat legat de tine,tot ce m-a ucis putin cate putin,acum e doar o amintire,care culmea e o amintire frumoasa.
cat de idioata pot sa fiu? cat de oarba? cat de amnezica?
daca corpul meu ar fi simtit toate loviturile pe care le-a simtit sufletul meu,atunci as fi plina de rani. si poate atunci ai fi vazut si tu. atunci ai fi realizat ,atunci ai fi incetat sa mai fii asa orb,asa rece,asa ..pierdut in lumea ta ,lume ce e de fapt doar o imitatie de lume.
am suferit. m-ai ranit, insa eu am simtit. am simtit mai mult decat ai putea tu s-o faci vreodata. mai mult decat ai putea sa traiesti tu vreodata.
cateodata parca sunt imuna la durere. la durerea provocata de tine. nu-mi pasa cateodata. as vrea ca acest " cateodata" sa fie "intotdeauna".
oricum ,azi m-am trezit gandindu-ma la viata mea,la visele mele abandonate. le vreau inapoi! si stii ceva? ..o sa le am. pentru ca de-asta te-ai apropiat de mine atunci,de-asta am intrat in viata ta...pentru visele,pentru puterea,pentru energia ,sperantele si pofta mea de viata.
trebuie sa recuperez toate astea...
poate asa iti vei aminti din nou de ..fosta EU.
ce paradox. ma ingropi,omori ce iubeai la mine si eu incerc sa renasc.
un gust amar am in gura.
un ghimpe in inima.
...."erai o pustoaica ,eram tanar. amandoi aveam planuri de viitor si iluzii . imi placea perioada aia...mi-e dor de ea. "...si totusi ai ingropat-o.

...................................................................................................................
keep breathing!..imi tot repet.
..ma sufoc.

[Sweet Peach]

....EL..mereu EL. ii dau drumul,il evit chiar ,si el ma cauta. de ce? de ce oare nu ma poate lasa sa traiesc ? de fapt de ce nu ma poate lasa sa traiesc fara el?
" as vrea sa te rog ceva...daca te rog frumos si daca tii putin de tot la mine ..."
ce intrebare e asta? ..dc tin putin la tine?...as vrea sa tin putin la tine pentru ca atunci ar insemna ca incep sa te uit. acum nu tin putin la tine. acum imi invadezi inca inima si intraga fiinta. o sa te uit. ai auzit? intelegi? o sa pot. punct.
....................................................................................................................
celalalt.
urat. daca era ceva la tine care ma facea sa te inteleg si sa te consider demn de afectiunea mea,era tocmai caracterul tau. abia acum am observat ca si tu esti las. ca si tu de fapt incerci sa acoperi soarele cu un deget,ca si tu te fofilezi si te feresti prin umbre doar ca sa nu arati ca-ti pasa,ca-ti place ce simti,ca si tu refuzi sa traiesti tocmai pentru ca nu stii sa faci asta cu adevarat sau pentru ca ti-e frica sa simti.
dar stii ceva? nu-mi mai pasa nici de tine.
azi nu-mi mai pasa de nimic. vreau sa-mi vad de viata mea . si in viata mea au loc doar oamenii care stiu ce vor . viata mea mi-o fac doar EU.
asa ca ...taraste-te si tu prin viata ta ,mimand de fapt ca traiesti.
iti mai amintesti intrebarea mea ?
...." nu pot sa inteleg cum poti tu sa faci dragoste cu ea daca nu o iubesti? daca nu va leaga nimic ?"
si raspunsul tau :
...." asa cum fac oamenii ." apoi o tacere prelunga si privirea ta lasata in jos.
ce proasta am fost ca n-am realizat atunci din raspunsul tau ca tu nu meriti sa fii fericit cu-adevarat. tu meriti exact ceea ce stii sa ceri de la viata si de la tine. " asa cum fac oamenii...".
pe unii nu-i omoara bolile,ci lasitatea si frica de viata si de sentimente.
..asta inseamna ca eu o sa traiesc vesnic? ....as fi nemuritoare daca ar fi asa ,pentru ca mie nu mi-e frica sa iubesc si sa daruiesc. chiar daca asta inseamna sa rup din mine de fiecare data si sa mor cu fiecare dezamagire.

[Sweet Peach]

Uneori ,cand nici nu ne asteptam ,viata se schimba brusc. si incet-incet ,observi ca incepi sa mai simti ceva.
pana acum 2 saptamani,in viata mea era doar EL..ma rog si inlocuitorul lui,umbra aceea lasa. acum e ..el. un om care ma invata cum e sa ai incredere si sa-ti pese.
invat inca greu. e normal. a trecut foarte mult timp si m-am dezobisnuit.insa o sa invat. si o sa vezi si TU asta. ...
asta-i un post despre schimbare. atat. fara alte informatii suplimentare.
...just a fresh air in my life.

[Sweet Peach]

........................................................................................................
acum cateva zile te-am revazut. erai atat de aproape . atat de aproape incat nu numai ca iti puteam simti rasuflarea si parfumul,ci atat de aproape incat puteam sa-ti simt si sufletul. ca atunci cand ti-l citeam atat de usor. atat de firesc ca si cum m-as fi simtit pe mine. ca atunci cand ti-l deschideai tu si mi-l ofereai ,cand mai ascuns,cand mai dornic sa ma simti aproape,sa te inteleg....
erai din nou langa mine . intre noi aceiasi oameni care ne-au legat si ne-au despartit in acelasi timp mereu.
" Hai sa fumam." mi-ai spus.
am iesit pe balcon si tigara ce-o tineam intre degetele mele ce tremurau nervos n-avea acelasi gust ca de obicei. de fapt tigara n-avea gust ,nu mi-o doream,nu-i simteam nevoia. o vroiam doar ca sa-mi pecetluiasca buzele si sa nu se vada freamatul nervos al lor,sa nu se simta tremurul usor din vocea mea. o doream doar ca sa pot sa tac. sa pot sa ma prefac ca totul e ok. ca nu-mi pasa de tine,nici ca erai langa mine si ma priveai insistent.
din pacate ,uneori nici tacerea nu ajuta la nimic. ochii tai erau atat de patrunzatori incat ma simteam urmarita si dezgolita oriunde as fi intors capul,oricat m-as fi straduit sa te ignor. era o tacere mult prea apasatoare pentru ca tacerea aceea de fapt "vorbea".
mi-am amintit cum nici inainte nu puteam sa te privesc mult timp direct in ochi. si mereu m-a deranjat asta pentru ca eu privesc oamenii direct in ochi,pentru ca mie imi place sa intalnesc privirea cuiva,imi place sa citesc uimire,bucurie sau tristete,imi place sa infrunt cinismul cu cinism,imi place sa simt pe cineva in felul asta...
de tine mi-a fost mereu teama. ma gandeam ca daca te-as fi privit mai mult timp,ai fi aflat TOT. ai fi citit in privirea mea tot ce ti-am ascuns cu atata chin,cu atata stradanie. Uneori vroiam sa te sfredelesc cu privirea. Sa afli TOT. sa iti spun :"Da,asta sunt eu. da,asta simt. da,asta n-ai stiut niciodata. "
.......................................................................................................
acum erai din nou acolo. langa mine. din nou ma priveai insistent. doar ca de data asta privirea ta era supusa,obosita. ma cautai ca si cum ai fi vrut sa-ti intind o mana si sa-ti zic : " a fost doar un cosmar. a trecut tot . acum suntem iar doar noi doi ."
si acum din nou te-am ignorat. te-am ignorat insa nu cu supusenie ci cu trufie. EU eram stapana pe situatie. EU decideam daca imi plec privirea asupra ta sau nu.
Cand ai inceput sa-mi vorbesti si mi-ai atins mana la un moment dat ,am vrut sa renunt la tot. la trufie,la orgoliu,la nepasarea aparenta,la toata durerea din suflet stransa in anii astia...
"Hai sa va fac o poza impreuna. sunteti asa frumosi..."
glasul acela atat de drag mie,glasul acela inocent care m-a apropiat intotdeauna de tine ca un blestem si ca o comoara in acelasi timp,ne-a intrerupt privirile ratacite.
"Nu. e mai bine asa. Fa-i lui daca vrei."
"Eu va vreau impreuna. imi place cum aratati. Uita-te cat e de frumoasa ...nu ti se pare? "
te-ai uitat cu graba si curiozitate inainte sa apuc sa iti interzic.
"Da,intr-adevar. e foarte frumoasa. ca intotdeauna."
ti-ai intins mana pe langa mine si am simtit cum ai fi putut sa-mi cuprinzi tot trupul si tot sufletul doar cu acea imbratisare.
am izbucnit.
"Nu. nu vreau asa. de ce faci asta?"
"ca sa parem mai apropiati. ca sa rupem distanta asta care s-a format."
"ti-ai pierdut demult acest drept. "
am ras. si rasul meu imi inghetase sufletul si il uimise pe el.
"ce rea te-ai facut ." a zambit.
Cum de nu poti sa vezi cat de falsa sunt cand zic cuvinte ca astea? cum de n-ai putut niciodata sa vezi cat de greu imi e sa le rostesc ? cum de n-ai observat niciodata ca vocea mea e alta?..ca si cum ar vorbi o straina...
........................................................................................................
"Buna. ce faci?....Iubitule,ti-am lipsit? "..era EA. demonstrandu-mi o data in plus ca langa ea se afla el. ca Ea il poate atinge cand vrea. Ca EA poate sa-i vorbeasca asa cand vrea sa ma umileasca.....
Inutil . Stradania ei e inutila. sunt un munte de nepasare. Credeai ca ma mai poti rani dupa atatia ani? Il ai. E ca un accesoriu care te ajuta sa te pui in lumina. stiu asta si eu ,o stii si tu.
Ii zambesc ironic ,superior ,trufas. Il ai si viata ta e numai in jurul lui construita. Depinzi de el cu totul. L-am avut. Chiar daca doar putin. Dar l-am avut asa cum se "au " Soarele si Luna ,ca doua jumatati ale aceluiasi pandantiv. intotdeauna completandu-se,nu depinzand unul de celalalt.
esti slaba si te-a vrut. e slab si acum nu poate sa mai scape din viata pe care singur si-a ales-o. sunt puternica si asta l-a uimit mereu. asta l-a fascinat. n-a stiut niciodata ca puterea mea s-a construit in timp din durerea pe care mi-ati pricinuit-o voi...n-a simtit niciodata ca eu muream de fapt atunci cand lui i se parea ca renasc.
El ma privea pe furis. era inca langa mine .Ea il atingea pe umeri si-i spunea la fiecare fraza "iubitule"....
de cate ori am visat ca imi auzeam vocea spunandu-i asa ,managaind eterul cu acele sunete. Acum cuvantul asta era atat de gol. sa fi fost poate vocea ei dura si metalizata. ca si cum ar fi fost un munte de otel. sau poate..doar pt ca rostea cuvantul doar ca sa-si arate "stapanirea". ....
Privirea mea ironica si superioara o ucidea. simteam asta si o vedeam clocotind. Pe ea o ucidea si pe el il fascina. ma privea uimit si usor dezorientat. De ce ? Cum? chiar nu-mi pasa deloc ?
........................................................................................................
"As vrea sa te mai vad. trimite-mi si poze ..cat te-ai schimbat...."
"nu stii si nu ai vazut inca nimic ." ii spun nepasatoare si zambindu-i malitios si cu mult subinteles (of,daca ar sti cat m-am chinuit ! ) " ma mai gandesc . va trebui sa te chinui mai mult. sa-mi dovedesti ca meriti. ai cam pierdut dreptul asta de ceva timp..."
Se uita la mine ca si cum nu i-ar veni sa creada....imi zambeste si-mi spune ca va face orice sa recapete acest drept. apoi zambeste. eu il tai din nou cu privirea.
apoi vocea EI. : "Hai,iubitule. Mergem? "
........................................................................................................
se indeparteaza si-mi aprind degraba o tigara. trag cu sete din ea si simt cum recapat placerea de a fuma. calc acceleratia si simt cum vantul imi sufla puternic in par ,cum rotile masinii se aud scrasnind parca si ele de durere. sunt in transa. sau eram pana sa pleci?
rad isteric si ma gandesc cu satisfactie ca EA n-o sa-l aiba niciodata total. nu asa cum a fost al meu. nu asa cum este inca.
si atunci de ce daca acest gand ma reconforteaza ,rasul meu s-a preschimbat intr-o grimasa ciudata si dureroasa? de ce simt cum imi ard obrajii si niste lacrimi mi se preling din ochi?
ce simplu as fi daca as avea amnezie. o amnezie a sufletului. selectiva.

[Sweet Peach]

la unele intrebari nu voi gasi niciodata raspuns. incep sa ma conformez cu ideea asta. unele intrebari parca raman si nerostite de teama ca atunci cand vor fi rostite vor lovi pana la sange,vor "ucide" chiar cadavre. asa cum sunt eu acum.
e una din serile alea nenorocite pe care le tot am de 5 ani de zile. in ultimii ani mai rar,e-adevarat. insa inca exista. la fel cum existi si tu in continuare. de fapt n-ai plecat niciodata. n-ai fi avut cum. daca as fi incercat sa te alung, ma faceam una cu eterul. nu mai puteam exista nici macar fizic.
e una din serile alea in care imi repet la nesfarsit : TE IUBESC ,TE IUBESC ,TE IUBESC .....
nu stiu de ce mi-o placea sa simt cuvintele astea izbindu-se in mine ,lovindu-mi cu sete sufletul. am ajuns la concluzia ca-mi place sa ma torturez. oricat de ciudat ar parea,asa te simt cel mai aproape,asa inca te simt al meu. ma lovesc si tu existi inca. ma izbesc de pereti si tu existi inca. ma ucid lent si tu existi inca.
" spune-mi te rog ..esti suparata? nu te-am mai vazut niciodata in starea asta..."
......asta pentru ca tu nu ma cunosti. tu nu stii ca EL este omul care imi provoaca cele mai intense trairi. de la fericire nebuna pana la agonie si chiar nebunie.EL e singurul care imi provoaca asemenea trairi. nimeni n-are si nici nu va avea acest "drept " vreodata.
tu nu stii nimic. in seara asta n-am chef de nimic. de ce nu intelegi? eu nu-ti apartin. n-am cum . eu nu-mi mai apartin nici macar mie. asa ca n-am cum sau de ce si nici macar nu vreau sa-ti dau explicatii. nu-mi pasa de nimic.
"nu esti de vina cu nimic ,stai linistit."
incerc sa fiu draguta. nu-mi iese decat fraza asta seaca.
nu pot sa fiu draguta. nu am chef sa fiu draguta.
seara asta e doar a LUI. eu sunt doar a Lui.
stii cum se fac comemorarile acelea la anumite perioade de timp ? atunci cand pierzi pe cineva drag? ei bine,asa fac eu. doar ca eu nu-l ingrop si nu-l plang. eu il reinvii si-l "retraiesc " prin toti porii.
si-n zilele astea nu-mi vorbi te rog. nu ma intelege. nu ma mangaia.
toate astea le simt ca pe niste otravuri si le arunc cat colo. in zilele astea nu-mi pasa de nimic altceva.
azi e una din zilele astea.
acum ,noaptea,te simt din nou in mine. insa toata ziua mi-ai bantuit fiinta. nu stiam de ce am un nod in gat si sunt nelinistita. incercam sa uit de "ziua" ta,de "ziua" noastra.
nu m-ai lasat s-o fac. iti multumesc . cu sadism. cu placere pentru durere.
existi. deci inca exist si eu.
TE IUBESC ,TE IUBESC ,TE IUBESC....

[Sweet Peach]

.....sunt intr-un loc de care sunt indragostita. am iubit intotdeauna marea. si nu ma refer la mare in sensul de distractie estivala,la discoteci,cluburi si betii crunte dupa care te prbusesti pe malul marii sperand sa te mai trezesti de la aerul rece si briza marii...
marea a fost intotdeauna fascinanta pt mine. fascinanta si tulburatoare in acelasi timp.
cand eram mica visam si visam la iubire ,la sentimentul asta utopic ,marea imi alimenta toate iluziile si toate visele. fugeam sa o privesc ,sa ma imbete cu mirosul ,cu frumusetea ei tulburatoare,sa ma infioare cu imensitatea ei. credeam sincer si nevinovat ,asa cum cred toti copiii atunci cand inca nu sunt atinsi de rautate si ura,ca pot face orice. ca pot iubi si fi iubita la nesfarsit. asa ca ...marea...
cand an crescut si an incetat sa mai visez la iubire,cand m-an indragostit,marea mi-a inteles in multe nopti inima care tanjea dupa el.
cand am suferit ,mi-am cautat iar alinarea in bratele ei.....
........................................................................................................
acum sunt iar aici. da. e mai bine decat anul trecut,e mai bine decat anii trecuti cand as fi vrut sa-mi inec lacrimile odata cu mine. da. e mai bine.
si totusi....de ce imi simt iar inima grea? de ce ,desi nu mai plang,nu mai pot sa plang ma simt asa goala si trista?....
intrebari fara raspun,oameni de care nu ma pot lega orice as face,amagiri ,iluzii demult uitate,nisip care nu-mi mai face placere sa il simt pe corp,sa-mi plimb mainile prin el ,apa prea mare si prea nesfarsita pentru sufletul meu atat de gol.deziluzii,deceptii si cel mai important ...golul asta imens. de parca nimic si nimeni nu il poate umple vreodata ...oricum nu-mi mai pasa. nu-mi mai pasa de nimic. am invatat sa tac. uneori cuvintele pot fi goale sau oricum inselatoare. uneori vorbesti in gol . asa ca am invatat sa tac. tac in mine si pentru mine. fiecare cu viata lui si cu alegerile lui. am gresit. ai gresit si tu. a gresit si el. am gresit cu totii...nu pot face nimic. e prea mult pentru mine. marea e prea mare pt mine. totul ma depaseste.
.......................................................................................................
a venit el cu pasi marunti si s-a instalat atat de repede in viata mea... si-a facut un loc. mai intai delicat si usor timid. apoi din ce in ce mai patimas. acum e mereu lamga mine. simt asta. si ma simt bine. dupa mult timp.
si atunci ce lipseste? ce nevoie as mai putea avea de altceva cand as putea avea atat de multe din partea lui?
un raspuns surd...incerc sa-l inec. marea e atat de aproape de mine si nu ma mai ajuta cu nimic. stiu....te ascult. n-am cum sa ma mai mint....lipseste el.
lipseste durerea. lipseste haosul. lipseste nebunia. isteria. lacrimile .
s-a instalat tacerea. si alaturi de ea calmul...calmul si linistea pe care mi-o ofera el. altul. "el " de acum.
daca cineva m-ar intreba ce mi-as dori acum mi-ar fi teama sa-i raspund....trebuie sa-mi feresc nebunia. asa ca mai bine tac.
cum as putea spune ca as vrea sa simt un cutit varat adanc,cu sete in inima? ca vrea sa innebunesc si sa nu-mi mai revin niciodata pentru cinci munute de pasiune si iubire totala? cum as putea sa zic ca imi doresc raul si durerea in locul calmului si linistii?
........................................................................................................
da . te mai iubesc. la fel ca-n fiecare an,ca-n fiecare anotimp,ca-n fiecare zi cand imi pun capul pe perna si ma lupt cu visele.
da. esti singurul. singurul care m-a ucis si as vrea sa ma mai ucida de mii si mii de ori.
iubirea e nefireasca si nebuna. si totusi.....o vreau asa cum isi vrea un dependent drogul,arma ,asa cum isi cauta sinuciderea....
........................................................................................................
nu. iubirea fizica nu e o solutie. nu e un medicameni si nu e nici macar o consolare. pe mine tot goala ma face sa ma simt. e o amagire.
incep sa ma scarbesc. sunt multe care ma scarbesc acum. si tac. si ma uit in jur si iar tac. daca as deschide gura probabil ca as urla.
si da. tu esti singurul.
tu ai dreptul.
eu sunt singura. goala si inspaimantata de imensitatea marii pe care candva o iubeam.
si tac. parca asta ar fi singurul raspuns.
tacerea mea vorbeste. pacat ca nimeni nu mi-o intelege.
pacat ca tu n-ai stiut niciodata sa mi-o intelegi.
........................................................................................................
in noaptea asta ,marea face din nou parte din mine. azi am privit-o insistent si mi-am amintit. in noaptea asta sunt eu . cea care te astepta in anii trecuti. care te-a asteptat mereu.
el a plecat azi. tu te-ai intors.
el e langa mine. tu esti in mine,in toata fiinta mea.
el ma iubeste. tu m-ai urat. altfel nu pot sa-mi explic de ce ai vrut sa ma distrugi....
el ma intelege. tu n-ai facut-o niciodata.
el ma doreste. tu le doresti si pe altele....
...azi nu-mi mai pasa de nimic. sunt un munte imens de nepasare.
si tu esti din nou in gandurile mele.
punct.
........................................................................................................ce dor mi-era de mare....

[Sweet Peach]

niciodata nu ne multumim cu ce avem...sau poate asa sunt doar eu...
nu stiu de ce dar nu imi ajunge niciodata ce primesc din tot sufletul de la oameni sinceri,de la oameni care tin la mine cu-adevarat...
incerc sa caut o explicatie si observ ca totul e zadranic. nici un raspuns nu poate fi adevarat. EU sunt de fapt marea problema. niciodata nu mi-au ajuns faramele. am vrut TOTUL. si acel TOT pt mine a fost EL...asa ca nimeni pe langa el nu poate sa imi umple golul din suflet...
cateodata ma gandesc ca Dumnezeu ma pedepseste pt cati oameni am facut sa sufere . chiar si fara sa vreau. involuntar. doar pt ca nu stiu sa mint . nu pot sa mint. sua pur si simplu nu vreau . sunt satula si plictisita sa fac eforturi sa salvez aparente. si in ciuda tuturor acestor lucruri,in ciuda tuturor rautatilor mele voluntare sau involuntare ,tot se gasesc oameni pe care sa-i ranesc.
as vrea sa ma schimb. incerc din rasputeri sa ma schimb. dar oare vreau asta cu adevarat? oare voi putea vreodata sa ma conformez si sa ma multumesc doar cu farame? doar cu bucatele din fericire? ....
........................................................................................................
sambata mi-a invadat iar fiinta. si de fiecare data cand ma gandesc la el, amintirile imi revin. e tot ce mi-a ramas de fapt de la el. de la noi. e tot ce nu vreau sa "arunc" de la el. amintirile pe care mi le-a lasat....
de dimineata m-am trezit cu gandul ca mi-e dor de el. mi-e dor sa-l vad ,sa-l simt,sa-i aud vocea,sa ma atinga,sa imi zambeasca sau sa ma priveasca asa cum numai el stie sa o faca. ..
tarziu. asta e cuvantul care ne caracterizeaza. mult prea tarziu.
........................................................................................................
cel cu care am incercat sa-l inlocuiesc. zadarnic. ma izbesc de aceeasi lasitate. explicatii inutile. promisiuni vagi si tematoare.lasitate. multa lasitate. teama de sentimente. ingropare intr-un noian de ganduri. atatea cat sa-l ajute sa nu se gandeasca la mine. la noi.
"o sa-ti treaca. o sa vezi. asa e cel mai bine. asa trebuie sa fie. tu de fapt nu tii la mine. nu ai avea cum. o sa-ti treaca ce simti acum si eu voi ramane singur. o sa vezi. asa e cel mai bine. "
imi amintesc cuvintele astea de fiecare data cand pun in paralel imaginea ta ,felul in care te comportai in compania mea ,cum ma priveai ,si fuga ta disperata de ce simti.
poate ca ai dreptate. poate ca nu as fi tinut la tine la fel de mult ca la EL,insa tb sa risti. tb sa ai curaj sa incercam impreuna. eu aveam. si asta inseamna ceva. pt ca eu nu dau atatea sanse oricui. si nu ma chinui sa simt ceva ,sa construiesc ceva impreuna cu oricine.
asta e. poate candva o sa realizezi cat ai gresit.
intr-o zi insa va fi mult prea tarziu.
" o sa imi dau seama ce bou am fost ca te-am pierdut. "
cuvinte seci si fara consistenta acum. e decizia ta.si consecintele tot ale tale sunt.
........................................................................................................
cel de acum. dulce. cald. afectuos. sincer. in ciuda complicatiilor pe care le are si el. cum putea sa fie altfel?fara complicatii?...nu gaseam eu asa ceva.
si totusi?...nu stiu. ma face sa ma simt bine. o stare de bine generala. iubita. respectata. admirata. apreciata.
si totusi?
poate e lipsa de incredere in tot ce inseamna astfel de sentimente. neincredere. neputinta de a-mi darui sufletul din nou. teama.
atatea intrebari fara raspuns....nu mai caut raspunsuri. n-are rost. nu cred ca voi gasi raspunsuri. sau poate voi gasi unele care sa ma raneasca. asa ca mai bine uit. si cedez. si nu ma mai gandesc.
........................................................................................................
viata. viata mea. am si uitat care imi erau visele si idealurile.
as vrea sa ma regasesc.
mai am sanse?