Cronicile intunecate ale Mortzii Negre

...pentru cei carora le place sa scrie

Mesajde moartea_neagra » Sâm Iul 09, 2005 9:23 pm

incep inca o fila de jurnal in timp ce aceeashi melodie imi suna in ureche...acelashi refren trist shi aceleashi versuri pesimiste.Acum cateva zile vibram de fericire,simtzeam ca nimic nu ma mai poate dobori eram plina de sperantza caci o noua cale nestrabatuta se ashternuse in fatza mea,acceptandu'mi pashii sfioshi.
da,am calcat plina de incredere shi cu satisfactzia ca fac ceva ce este bine.Cu aceeashi satisfactzie pe care o ai atunci cand o noua cale tzi se deschide in fatza.Ma gandesc la fericirea mea shi parca ma invidiez singura...
este trist sa vezi cum nu mai ai sperantze shi adevarul te doare shi te ametzeshte...este greu sa vezi cum ai greshit shi cat de mult ai reushit sa greshehsti...
Este uimitor cum astfel de mici nimicuri te opresc....cine are dreptate?ce s'a intamplat?inca una?inca unu'?de ce?nu reushesc sa descurc itzele incurcate ale vietzii...sentimentul ca nu reushesc imi da o anumite stare de frustare...doare....
Atzi simtzit vreodata cum cele mai "inofensive" glume ranesc mai tare decat adevarul in sine?shi cum intotdeauna atunci cand se glumeshte te ashteptzi sa auzi replica:"glumeam" pentru a te putea linishti shi pentru ca apoi totul sa stea sub semnul intrebarii...sa te intrebi daca este adevarat sau nu...sa te framantzi....
Shi cum acu'...cand ai nevoie de un umar pe care sa itzi lashi capul shi pe care sa plangi,nimeni nu mai e dispus sa te asculte?cum te arunca viatza intr'un vartej de emotzii shi de lucruri carete fac mai fericit pentru ca apoi sa te lase in aceeashi stare din care te'au luat,pe nepragatite....cum din acea mare de prieteni nu a mai ramas niciunul....ce prieteni buni....sunt o norocoasa ca va am alaturi...va multzumesc...ce pot zice?probabil ca nici nu o sa citeasca asta....acum ma duc sa ma pregatesc de o noapte lunga plina de sperantze shi lacrimi shi probabil toate astea amestecate cu multa durere....mi'am facut'o cu mana mea...
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Lun Iul 11, 2005 8:10 pm

zi pustie shi intunecata mi se ashterne la picioare,plictisandu'ma cu inceputul ei atat de intrat in rutina.Ma gasesc singura intre patru peretzi care imi tzin de urat...
Am fost fericita shi totushi de ce nu mai sunt?Ce s'a intamplat cu promisiunile desharte shi cu pusul lumii la picioarele mele?O zi exact ca asta ma face sa ma trezesc din visele mele dulci shi sa ma trezesc la realitate shi sa incep sa ma lupt cu mine,numai pentru a ieshi din casa sau pentru a manca....
Sunt la pamant....nici nu ma mai cunosc ashea de bine...pana acum cateva secunde eram fericita shi credeam ca nimic nu ma poate face sa imi mai pierde gandurile bune care ma faceau sa plutesc de fericire,shi acum...asta....am starea pe care o are o persoana sinucigasha....(fara urmari grave)...
Cred ca se numeshte depresie....simt cum imi iese fumul de tzigari prin ochi....nu mai pot...nu ma simt atat de fericita shi de bine-dispusa cum eram de dimineatza...
Ma intreb daca a vedea este tot aia cu a privi...nu cred ca sunt...pentru ca ceea ce am vazut nu mi'ash dori sa mai privesc inca o data....de ce ma doare atat de tare?un...nimic trecator....shi totushi doare caci este singuratatea cea care pune stapanire pe mine in timp ce sperantza care se zice ca moare ultima ma paraseshte...asta inseamna ca am murit?
Nu mai am nimic de facut decat sa stau sa ashtept urmatorul trecator cel care va scrie istorie cu vorbele mele shi pe buzele mele..acel pasaj al vietzii mele care ma va capta mai mult decat de obicei....
Ma va tzine langa el...pentru ce?pentru mai multa suferintza?
traim ca sa suferim,sau suferim ca sa traim?
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Sâm Iul 16, 2005 7:36 pm

imi incep ziua in obisnuitul meu mod.....sau mai bine zis zilele mele incep in obisnuitul lor mod...lipsit de viatza shi stralucire...ponosite.....vechi shi uitate undeva....
Ce s'a intamplat cu zilele alea in care eram fericita?atunci cand ma bucuram cand ma dadeam in leagan sau cand plecam cu ai mei in parc....iar acum nu shtiu cum sa mai scap de ei...simt nevoia sa plec...sa ies de aici....
Imi vine sa plec pur shi simplu...cu hainele de pe mine...sa ies pe strada de nebuna shi sa alerg sa urlu shi nimeni sa nu ma bage in seama!Vreau sa plec de aici!mi'ash dori sa nu mai sufar atat de mult...ma afecteaza toate nimicurile!
Cand o sa inceteze toate astea?nu cred ca o sa inceteze vreodata!
Ma doare faptul ca nu mai am fortza sa ma ridic....am cazut de prea multe ori...cateodata mai tare,alteori mai incet,dar acum am cazut iar.....shi nu mai vreau sa continui ashea...nu mai vreau....nu mai pot...scriu chestiile astea shi simt cum ma prabushesc....nu shtiu ce ma doare mai tare...faptul ca iar am cazut sau cazatura propriu-zisa....conteaza ca dor amandoua!doare....ma gandesc cu groaza la faptul ca am doar 15 ani shi deja am inceput sa ma plang de "greutatzile" vietzii mele...Probabil,adica sigur nu este acelashi lucru cu viatza cuiva mai mare....dar e greu...
Exista oare cineva acolo fericit cu adevarat?daca da,ash vrea sa intalnesc acea persoana shi sa reushesc pentru prima data in viatza sa privesc in ochi o persoana fericita....cineva care a reushit sa fie altfel decat ceilaltzi....
Cateodata stau shi ma gandesc de ce nu pot fi shi io ca ceilaltzi?cel mai des imi vine in minte exemplul unei fete de 16-17 ani imbracata din cap pana in picioare in roz shi foarte fericita care plimba divershi de mana...nu e vorba ca imi doresc sa fiu ca ea....
Ci de faptul ca m'am saturat sa fiu din lumea asta colorata,pata aia neagra care nu vrea sa se spele...pe care nimeni nu reushshte sa o scoata,shi pe care celelalte culori nu o suporta sau atunci cand intra in contact cu ea mai mult de 2 zile le distruge viatza respectiv ii face sa ishi blesteme zilele....da...asta's io....de ce sunt diferita...am incercat sa ma conving ca nu sunt altfel doar speciala in sensul bun....
Mi'am dat seama ca sunt diferita shi ca nu reushesc sa ma integrez nicaieri...in afara de catziva prieteni apropiatzi cu care mai vorbesc diverse,sa am un grup de care sa apartzin.....e tare urat ashea...a venit shi vara shi e vreme urata shi insorita...este cald shi cu toate astea ploua intruna in mine....in mintea mea...nimeni nu intzelege ca nu pot fi ceea ce nu sunt....ca sunt altfel ca ashea vreau io,shi pentru ca am putut sa aleg shi ca am ales ce am vrut io shi ce mi s'a parut bine...acu tot asta ash alege...e mai bine sa fiu diferita shi sa am obsesiile mele shi rozofobia....altfel eram banala shi atunci probabil m'ash fi simtzit shtearsa shi comuna :n: nici io nu reushesc sa ma intzeleg...doar sa ma sustzin shi sa ma compatimesc....
E mai bine decat sa duc un veshnic razboi cu mine pe care oricum voi avea destul timp sa il port cu mine de acum incolo....dar tot nehotarata sunt shi ma intreb,din moment ce ma simt altfel,de ce nu ma schimb?I don't have a clue!
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

cautand idoli

Mesajde moartea_neagra » Dum Iul 17, 2005 7:05 pm

in timp ce imi pierdeam vremea in deja obishnuitul shi comun fel al meu,a primit un link de la un fost coleg....din pura curiozitate am intrat acolo shi am tras o privire....
Mare gresheala...un site cu poze...nu era nimic compromitzator sau nimic ieshit din comun ci doar nishte poze,aranjate pe diverse categorii....am intrat mai intai la categoria "apa" ca era prima shi am vrut sa le iau in ordine!
Dupa mai multe poze ce surprindeau apa in diverse ipostaze,gen "o cascada de la cucuietzii din deal",sau "tipa goala in apa" shi "pulover din care se scurge apa",am intrat shi pe la portrete......
Mai bine nu intram .....am vazut nishte poze care m'au deprimat....nu pentru k erau urate....sau altele...dar din simplul motiv ca nu am intzeles de ce oamenii aceia cauta modele drept....modele...De ce se incearca imortalizarea frumusetzii shi a perfectziunii shtiind ca aceasta nu exista?Poze cu fete frumoase....respectiv adolescente dornice sa se dezbrace in fatza aparatului de fotografiat pentru a le putea fi admirata frumusetzea din toate unghiurile...
treaba asta m'a cam pus pe ganduri...nu am intzeles de ce se cauta modele?
Oamenii ashtia chiar nu au ce poza?E intr'adevar shi asta o forma de arta,dar se uita cererea decentzei...Chiar cred ca noi...restu' am ramas fara modele?
Este prea trist sa nu potzi deschide ziarul.o revista sau o pagina web fara sa tzi se afisheze tot felul de poze cu fete frumoase pe care sa le potzi "admira" in voie.Nu este de ajuns ca tanara geberatzie ishi cauta divershi idoli shi nu ii mai trebuie "idealuri" de frumusetze la tot pasu'?shi in afara de asta, de cand se incadreaza frumusetzea in tipare?nu era acel ceva pe care il are cineva...acel ceva unic?acel ceva care ne deosebeshte de ceilaltzi?nu se spunea k frumusetzea se afla in ochii privitorului?
Atunci de ce tot privitorul vrea frumusetzi care sa aiba contract cu vreo faimoasa casa de modele?
Unde drq mai e corectitudinea din viatza asta?
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Joi Iul 21, 2005 12:23 pm

stateam seara intinsa in pat shi ma gandeam...la nemurirea sufletului ash putea spune....eram libera shi plina de entuziasm shi voie'buna,caci in prealabil bausem 2 beri!
in timp ce stateam intinsa pe spate,lumina pe care becul slab o facea,incepuse sa palpaie....Ma scol in capul oaselor shi ma uit in oglinda din fatza patului...nu aratam prea grozav...m'am hotarat sa merg la baie sa ma spal cu apa rece pe fatza....mai inainte de asta mancasem piersici shi imi ramasese puful lor pe maini....se simtzea aiurea..era o senzatzie rece neintzeleasa de mine...intru in baie shi ma privesc in oglinda din nou,de data asta intr'o lumina mai puternica care imi arata crudul adevar...imbatranisem..nu mai eram aceeashi....riduri shi cearcane imi acopereau fatza iar pe alocuri mici vinishoare sparte...de la ce?nu am nici cea mai vaga idee....
dau drumul la apa...shi o las sa curga...firul de apa curgea cu repeziciune,shi considerand ca este destul de rece,ma spal pe fatza,ma shterg...mai trag o privire in oglinda,sperand ca semnele batranetzii premature s'au spalat shi ies pe jumatate multzumita din baie,pentru a ma intoarce la placutul meu loc de visare...
inca o data ma ashez pe pat shi ma uit pe tavan...cartea pe care ma chinuiam sa o citesc era deja inchisa,cu semnul pus aiurea la o alta pagina shi probabil ratacita in marea de lucruri aruncate pe jos.intr'un final hotarasc ca gandurile mele se vor linishti pe intuneric shi sting lumina...nu cred ca m'ash fi putut simtzi vreodata mai singura ca acum...
linishtea,intunericul shi singuratatea ma speriau..am ramas linishtita cu ochii atzintitzi spre tavan shi m'am hotarat sa raman ashea pana ma voi simtzi mai bine....
M'a cuprins o stare de molesheala care curand s'a trensformat intr'un somn adanc ce mi'a redat linishtea....cel putzin pana dimineatza cand va incepe o alta zi ca cea ce tocmai se sfarshea.
unde e corectitudinea sau shirul de aventuri al vietzii?Nu shtiu,io pe al meu l'am pierdut de mult timp...
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Lun Iul 25, 2005 11:20 am

a fost nevoie de o zi ca ieri sa imi dau seama ca nu am nici cea mai mica idee de ce vreau sa fac in viatza....nu shtiu ce fac dupa ce termin liceul...adica ce o sa fie dup'aia?
Mi'am dat seama ca oricat de grea este adolescentza cu toate grijile ei shi toate depresiile plus "durerea" shi singuratatea,este un "preludiu" catre un ocean plin de ashea ceva....mi'am dat seama cat de mult trebuie admirate persoanele simple care au ajuns ceva in viatza,lucru care m'a facut sa imi vad parintzii cu altzi ochi,shi m'a facut sa imi fie frica...
Imi e frica de viitor,de ce va fi....imi e teama ca nu o sa ajung nimic sau ca o sa stau la coltzul strazii,shi ca nimanui nu o sa ii pese de mine shi de visele pe care le'am avut sau inca le am....
Visez sa plec din tzara asta,dar shtiu ca nu o sa reushesc,shi totushi vreau sa reushesc....simt cum doua lumi se bat in mine,una este copila cealalta este matura....cea copila nu shtie ce vrea dar este simpla shi pura...cea matura shtie ce vrea...bani...un viitor asigurat,dragoste daca se poate shi un strop de fericire....ce mai...o viatza perfecta..
Dilema mea este urmatoarea:care jumatate are dreptate?shtiu ca am o varsta shi ca unele lucruri sunt mai simple acum...dar nu shtiu ce sa mai fac...
Vad la intersectzii copii care spala parbrizele pe cat vrea barosanu' din mertzan sa le dea,suportand injuraturile shi batjocura tuturor...intrebarea mea e urmatoarea:io care o sa fiu?copilu' de la coltzul strazii sau barosanu' din mertzan??
Imi este frica sa ma gandesc ca in tzara asta de rahat nu o sa pot sa fac nimic....sunt frustrata de treaba asta...shi nu intzeleg de ce imi este atat de frica sa plec shi de ce vreau atat de mult sa plec de aici....
Ard de nerabdare sa plec departe de toate,la fel de mult cum o sa ard de nerabdare sa ma intorc....in momentele alea in care o sa mi se faca dor de casa shi de ai mei....GOD!!!!unde este corectitudinea din viatza asta??
Shi cu toate ca sunt inca mica imi este frica de faptul ca realizez toate astea....Ash vrea sa inchid ochii shi sa le shterg!sa le fac sa dispara...pe toate....Sa ma imbarbatez shi sa imi zic: O sa reushesc!!!!
Dar parca realitatea ma trage la fund shi imi zice ca nu o sa reushesc...dar cat de mult vreau asta.....de ce mi se intampla shi mie astea???
Asta e cursul vietzii???Asta e bucuria de a trai??cine poate sa ma lumineze shi pe mine???
Inchei pagina asta scrisa cu frustrare cu un oftat adanc shi un gand pozitiv....o sa reushesc....shi totushi ma intreb de ce imi este atat de frica de eshec???
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Dum Iul 31, 2005 2:42 pm

-ce ai patzit?te vad trista shi abatuta..te vad parasita,singura shi totushi straluceshti in intuneric prin culoarea ta...ce s'a intamplat?nu mai eshti la fel...ce mult te'ai schimbat....nu mai eshti la fel...suferintza te'a schimbat..prea mult...eshti un copil shi nu meritzi asta...de ce??
-daca ai shti.....mi'a raspuns uitandu'se in ochii mei incercand sa o regaseasca pe cea veche,dar se uita absenta...
-ai nevoie de ajutor,am continuat io vazand'o abatuta,lasa'ma sa fiu mana care te ridica..vreau sa itzi fiu alaturi....
s'a uitat la mine cu ochii ei mari shi verzi,parca speriata de cea noua shi mi'a zis cu aceeashi caldura in priviri shi acelashi glas tremurat:
-vreau.....dar...nu mai pot continua ashea...
Vocea i se schimbase shi se facuse alba la fatza,acea fata vesela,roshie in obraji,devenise asta...o epava...shi ea shtia asta,cu toate ca incerca sa ascunda cu machiaj si ochelari de soare,dar nu reushea...se schimbase mult..plangea mai mult acum,era mai trista,ii murise privirea aceea cristalina,dar privea inainte increzator...atunci am continuat...
-lasa'ma sa fiu acolo....shtii ca ash face orice ca sa fii cea de dinainte,sa itzi recapetzi zambetul poentru care eshti vestita,shi privirea ta care ii facea pe totzi sa rosheasca... ,tu neschimbata,tu....de ce nu mai eshti tu??unde te'ai ascuns,de ce ai plecat?mi'ai promis ca nu o sa te schimbi,de ce?de ce?de ce?de ce?nu vreau asta,nu eshti pregatita...
Atunci ma lua de mana,se uita lung la mine,se asheza pe vine ca sa ma poata privi in ochi,caci intre timp io ma ashezasem ashea,nemaiputand sa o privesc in fatza,shi imi zise:
-de ce te portzi ca un copil?shtiai din prima clipa ca ashea o sa se intample,erai singura care shtia asta...de ce faci ca totul sa para mai greu?pentru mine este shi mai greu caci pe mine ma apasa durerea shi ma face sa ma schimb,caci loviturile vietzii te iau pe nepregatite...io nu am ales sa fie ashea...de ce nu vrei sa ma intzelegi??
simtzeam cum imi curgeau lacrimile...atunci am luat'o in bratze,mangaind'o pe par shi i'am zis:
-iarta'ma....sunt aici....shi aici raman...itzi promit ca nu o sa plec niciodata de lanaga tine...promit!!!
In timp ce ii spuneam toate astea,ma inroshisem shi inca mai plangeam,atunci ea se uita la mine shi imi zise:
-nu face promisiuni pe care nu le potzi respecta....
Shtiam ca are dreptate,dar eram prea obosita ca sa o mai pot contrazice shi m'am multzumit sa ma uit la ea cu cea mai calda privire pe care ash fi putut sa o am in momentele acelea shi sa o strang in continuare in bratze...ii simtzeam lacrimile cum curgeau shi o auzeam cum plange infundat....
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Lun Aug 01, 2005 8:36 pm

in dimineatza aceasta,am facut ceva nou...am dat drumul tv'ului sa mearga,am deschis calculatorul,pentru ca mai apoi sa dau play melodiei mele preferate....shi in tot acest zgomot,m'am gandit la tine...shi ce daca?ai fi tentat sa ma intrebi....nu tzi se pare ceva neobishnuit?nu e super??
Mi'am inceput dimineatza altfel,strangandu'te in bratze,luandu'te de mana shi uitandu'ma in ochii tai,cu toate ca nu erai aici...de ce nu eshti aici?ash vrea sa fii aici...de ce faci totul sa fie mai complicat ca de obicei??probabil ca iar o sa fii tentat sa ma intrebi de ce mi se pare asta?dar nu o sa itzi raspund...nu am ce sa itzi raspund...ma dau batuta...ma las abandonata in bratzele tale,cuprinsa de visare,de visele acestea dulci care de cand te'am cunoscut nu au mai incetat....
E ca shi cand in fiecare zi ma trezesc alaturi de altcineva,dar shtiu ca tot tu eshti langa mine...nu putem sa ramanem ashea mereu?
Shtiu ca o sa vrei sa pleci...o sa pleci fara sa imi spui,shi atunci iar o sa ma trezesc singura,abatuta shi parasita....
Promite'mi ca nu o sa pleci de langa mine,te rog...ramai aici...sa facem veshnicia sa se simta mica shi neinsemnata.....
Nu te mai uita ashea la mine,shtiu ca nu intzelegi nimic din ce itzi zic...dar totushi shtiu ca apusul e departe,in timp ce zburam shi pe cer avem rasaritul in spate...imi place sa zbor....ce bine e cand ma tzii ashea de sus...nu'mi mai da drumu'...mai sus.....
Te tzin de mana sa nu cad,ca shi cand mi'ar fi frica sa nu se termine aici,sa nu te pierd.....singurul lucru pe care vreau sa il pierd,este sinea mea..sa ma pierd in ochii tai,pentru ca apoi sa ma regasesc in sarutul tau care ma trezeshte de fiecare data...mai fa o data....mai stai....macar un pic...nu pleca inca...de ce vrei sa ma lashi iar singura,ca pana acum??am ashteptat clipa aceasta atat de mult,shi tocmai acum nu vreau sa itzi mai dau drumu...mai stai...ramai cu mine...mai lasa'ma sa visez macar inca 5 minute..te rog....
Iar te uitzi ashea la mine.....doar tzine'ma shi nu mai spune nimic....nu mai fi ashea grabit....o sa ai timp toate viatza sa te grabeshti....
ironic,nu?shi atunci de ce te grabeshti sa pleci?unde vrei sa ajungi?
Mai vine inca o zi,o sa inceapa la fel?o sa fie la fel?vreau sa te vad mereu...sa fii..aici...aproape de mine...nu pleca....
Dar ai plecat...grabit ca intotdeauna.....de ce nu ma ashteptzi??de ce nu mai stai?te'ai intors shi te'ai uitat la mine,shi ai zis:"copil..."...
M'ai facut sa zambesc....
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Mar Aug 23, 2005 12:48 pm

Trenul se opreshte in gara pufaind.Prin imbulzeala,cobor nauca incercand sa imi fac loc printre oamenii grabitzi care aveau aceeashi tzinta ca shi mine.Reushesc sa cobor.
Merg grabita facandu'mi loc printre oameni ajutandu'ma de bagaje shi lovind violent pe cei care nu ma lasau sa trec.Am ajuns in fatza unei casutze.Acolo unde trebuia sa ajung,speram eu...
Era o casutza mica,dar care in modestia ei arata bine.Imi placea....
Mi'am lasat geamantanele in pragul ushii,mi'am luat costumul de baie shi prosopul shi am plecat.
Am ajuns pe plaja...ma uitam pierduta dupa fetze cunoscute....nu vedeam pe nimeni.Am hotarat sa imi "parchez" prosopul shi sa rog o cucoana sa se uite dupa el.Atunci am intrat in apa.Am uitat de tot!simtzeam numai atingerea blanda a apei...
Ma simtzeam atat de bine.Nu mai fusesem la mare de atatzi ani...am shi uitat cum este sa simt atingerea apei,sa simt libertatea...
sa simt cum soarele ma mangaie shi marea ma alinta...imi placea vremea...era cald afara.M'am intors plina de viatza pe prosop...era frig shi incepusem sa tremur.Dar nici macar nu simtzeam frigul...vedeam doar cum se intuneca...se facuse seara....era prea tarziu shi eram obosita...m'am hotarat sa ma indrept spre gazda.
Ajunsa acolo am adormit cu zambetul pe buze shi hotarata ca am facut ceva bun...ca am mai schimbat ceva.....ca am lasat totul in urma shi ca ma schimbasem...era singurul lucru de care eram mandra.Ma simtzeam diferita shi avea de ce....
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Mar Aug 30, 2005 8:44 pm

au trecut saptamani de cand nu am mai postat aici...de ce?nu shtiu...nu vreau sa shtiu....nu imi mai pasa de nimic.
De ce oamenii sunt ashea de rai?de cruzi?de ce nu le pasa?de ce calca in picioare tot ce efrumos?declansheaza ploaie peste ei...singuri...ishi fac rau in mod intentzionat shi se plang...se plang de rautatea sortzii...roata se intoarce...nu are cum sa nu fie ashea....
Shtiu ca nu fac bine ca judec..sau ca sunt razbunatoare...shtiu...dar spune tu....nu e bine atunci cand se razbuna soarta in locul meu?nu este bine sa il vezi pe cel ce te'a calcat in picoare in fatza ta...plangand....urland,prabushindu'se de durere...deznadajduit?ashea cum shi tu ai fost candva probabil din cauza lui...e bine sa vezi durere shi sa simtzi cum ura tzi se revarsa asupra unei singure persoane...
Incerc sa imi las aici toate gandurile mel;e negre...nu mai am nevoie de ele....vreau s nu ma mai gandesc decat la ce imi face placere....la nishte ochi frumoshi...la un ghiozdan dragutz zarit in vitrina unui magazin pretentzios...la orice altceva.....
La diminetzile frumoase in care ma trezeam alintata de soare shi de un zambet curat care imi vegheaza somnul...alunec in visare....nu vreau sa ma trezesc din visele mele frumoase pline cu parfum de poveste shi de flori...
Vreau sa ma trezesc in fiecare dimineatza la fel...printre vise pufoase shi zambete nastrushnice!
oare cat o sa mai fie la fel?oare o sa dureze mai mult?oare de cate ori o sa ma mai trezesc ashea?
mai vreau....inca o data.....sa mai prind inca un suras...inca un soare vesel shi jucaush...inca unul....te rog.....
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Lun Sep 05, 2005 11:45 am

in dimineatza asta nu am facut nimic neobishnuit...doar ca...am stat shi m'am gandit la ce s'a intamplat...ma doare....sunt nesigura...nu shtiu ce o sa urmeze sau ce vreau sa fac in continuare....ma da peste cap un singur lucru...shi tu il shtii....
de ce tzi'e frica?de ce ma crezi ashea?de ce crezi ca ash fi in stare sa te ranesc?de ce nu mai ai incredere?ce am facut io ca sa te doara?de ce plangi acum?cum crezi ca o sa se sfrasheasca?nu ash fi crezut ca o sa se ajunga aici...shi de asta ma doare atat de tare...te rog.....nu mai plange...ridica fruntea shi priveshte'ma in ochi...acum spune'mi....de ce?
crezi ca ne putem sa ne schimbam...da...putem...dar dupa...o sa fie la fel?....de ce faci asta?de ce te fereshti?ce ascunzi??ce te framanta...spune'mi...de asta sunt aici...sa te ascult...de ce nu imi spui?de ce ma priveshti cu ochii ashtia goi?
shtii cat de tare ma doare?nu ai idee...de ce?ash vrea sa pot da vina pe tine...dar tu....nu...tu nu ai nici o vina...io sunt de vina shi ma doare shi mai tare faptul ca nu ma crezi shi ca nu mai vrei sa ai incredere in mine...shi tocmai tu imi spuneai sa invatz sa am incredere in oameni...
scriu asta departe de ochii tai...sa nu vezi...sa nu ma mai judeci.....nu mai vreau....imi pare rau...
oare o sa mai prindem vreun rasarit impreuna??
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

la naiba cu toate!

Mesajde moartea_neagra » Mar Sep 06, 2005 1:24 pm

vreau sa umplu pagina asta cu ura...sa o rup sa o mazgalesc..sa trag de ea..pana nu mai ramane nimic din ea!de ce?de aia....ca ast imi vine sa fac in momentul asta...sa tzip...sa distrug....sa fac totul sa se simta la fel ca mine...sa distrug frumosul...ca sa nu ma mai simt inferioara...de ce naiba mi se intampla mie toate astea?cu ce sunt io de vina?nu intzeleg...de ce dracu le patzesc io pe toate?de ce fuge lumea de responsabilitatzi?
De ce tot timpul e vina mea?de ce tot ce se intampla rau..in jurul meu...in casa mea..peste tot e vina mea?cu ce naiba sunt io de vina pentru toate astea??io am vrut sa ma nasc?? nu!daca mi'ar fi dat de ales...daca m'ar fi intrebat...acum totul ar fi fost altfel...ar fi fost ALTCINEVA in locul meu...nu mai eram io cea veshnic trista....
Ash vrea sa tzip sa plang...sa urlu...dar nu mai am putere...inca o data?la ce bun?
De ce de fiecare data e vina mea?voi fugitzi de responsabilitatzi iar io trebuie sa mi le asum de mica....istoria se repta...a mia oara...nu mai are nici o importantza.....nici una....cum poate sa nu itzi pese de mine?cum??
cum putetzi sa ma dobaratzi...sa ma omoratzi shi sa trecetzi peste mine?sa va prefacetzi ca nu va pasa...sava prefacetzi ca nu am vedetzi...ca nu exist...oricum nu exist....nu vreau...vreau doar sa imi neg existentza....
Vreau sa plang shi sa fug departe...inca o data....dar de data asta nu mai fug...plang.....da....plang infundat...sa nu ma auda nimeni shi sa nu ma mai vada nimeni caci nu mai am nevoie de falsa mila sau de voi...nu...plang dar nu mai fug...unde sa mai fug?nimeni nu ma vrea...nicaieri..peste tot sunt singura....am acelashi sentiment de loc rece si necunoscut,indiferent unde ma duc...imi e totuna.....
nu mai fug de responsabilitatzile mele...am zis ce aveam de zis...un singur lucru vreau sa mai intreb....mai ai inima?de ce dracu nu itzi pasa??
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Dum Sep 11, 2005 11:48 am

of....ce an frumos a trecut...se implineshte un an...maine de fapt....un an de cand mi s'a schimbat existentza...un an in care viatza mea a ieshit din normalul shi banalul obishnuit sens al ei shi a apucat'o pe alte cai...pe carari neumblate....un astfel de an plin de experientze noi shi de oameni care mai de care mai interesantzi...am descoperit ca am alaturi atatea persoane shi am descoperit in acelashi timp ca insemn ceva pentru cineva....pentru oricine...shi ca nu sunt de capul meu in lumea asta shi nici singura....
am invatzat in anul asta de la viatza sa fiu altfel...sa ma schimb...sa ma schimb pentru mine...shi pentru cei din jurul meu....am observat ca oricat de mult ii urasc...sunt dependenta de oameni shi ca oricat de mult imi doresc sa traiesc de capul meu intr'o cabanutza izolata intr'un varf de munte,nu o sa reushesc...sunt dependenta de viatza asta aglomerata..agitata...in care nu am timp sa respir shi nici timp pentru mine,de viatza asta in care permanent cineva se baga in sufletul tau shi in care permanent apare cineva nou pe care il consideri demn de a primi toata dragostea ta..cu toate ca nu ai mereu dreptate...shi ca dupa ce eshti ranit in cele mai neimaginate feluri te lashi batut de soarta shi te gandeshti serios la motivele tale de a continua...ce este acel lucru care itzi da putere sa continui?este tocmai necunoscutul shi sperantza ca mai incolo o sa fie mai bine...ca totul o sa se schimbe shi ca nu o sa mai suferi ca nimeni nu te va mai rani...dar nu ai de unde sa shtii asta...shi astfel stai shi ashteptzi sa apara cineva care sa itzi zica ceva frumos...sa te vrea pentru ceea ce eshti tu cu adevarat shi sa nu ceara nimic in schimb..sa te accepte...sa te descopere bucata cu bucata...sa te invetze shi mai tarziu sa te lase din nou singura sa infruntzi cu fruntea sus dar cu moralul la pamant,lumea....cu o noua experientza in spate shi cu gandul impacat ca ai incercat shi ca inainte va fimai bine...mergi in continuare...fara sa shtii de tine....
shi totushi....ce an frumos....imi doresc ca totzi anii mei sa fie ashea de frumoshi shi plini de viatza...de experientza,de dragoste...de prieteni shi de persoane care cu timpul au devenit importante pentru mine...
imi doresc ca atunci cand o sa fiu batrana sa imi aduc aminte de anii ashtia frumi shi sa plang de feicire ca am avut ocazia sa fac atatea...
cateodata...viatza chiar merita traita...
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Sâm Sep 17, 2005 8:12 pm

privesc in jurul meu shi vad oameni...de tot felul...oameni simpli,complecshi,dar tot oameni sunt....oameni care incearca sa ma cunoasca,oameni de care ma ascund...oameni pe care nu ii intzeleg....
Se zice ca sufletul ne este ca o oglinda....ca ne reflecta......in cazul asta stau shi ma gandesc daca au mai ramas sentimente in mine...ma intreb daca mai sunt in stare sa mai simt un sentiment uman.....sunt curioasa daca mai exista...in adancurile fiintzei mele singuratice,dreptate,dragoste...devotament....oare mai sunt in stare sa exist?
sufletul ma reflecta shi astfel ma gandesc cum de este posibil sa existe o persoana fara sentimente...rece...dura...care incearca sa mascheze tot ce se intampla inauntrul ei...sa ascunda.Sa nu spuna nimanui de razboiul pe care il duce...sa ii fie rushine ei pentru greshelile celorlaltzi...sa ii fie frica sa nu o judece lumea...sa nu fie perceputa greshit de ceilaltzi..dar celorlaltzi le pasa de ea?mai e nevoie de un raspuns?....ma indoiesc....de ce imi este frica sa imi deschid sufletul in fatza celor pe care nu ii cunosc?pentru ca nu shtiu niciodata daca o sa ma iubeasca atat de mult incat sa nu ma mai raneasca...incontinuu....m'am saturat sa tot cad la mila sortzii si sa cer indurare...de ce?ca sa merg mai departe.....de ce?...
nu imi pot da seama cine se gandeshte ca viatza inseamna sa faci ce itzi place shi sa ai tot ce itzi doreshti...sa stai shi sa faci ce te taie pe tine capul...nu e ashea...nu merge ashea....pentru daca ar fi ashea deja ar deveni prea simplu...ar fi totul prea ushor,shi toata lumea s'ar putea mandri cu faptul ca au supravietzuit...cand doar unii merita sa treaca mai departe...cei care sufera cu adevarat...cei care ishi doresc cu adevarat sa treaca mai departe...cei care ishi doresc sa traiasca...cei care ishi doresc sa guste pas cu pas din surprizele placute sau neplacute ale vietzii...
aceshtia se numesc "luptatorii"...ei sunt singurii care au puterea de a trece mai departe....ei sunt singurii carora universul le sta la dispozitzie caci ei sunt singurii care au rabdarea sa ashtepte ca acesta sa se schimbe...ei sunt singurii oameni sau singurele fiintze care merita cu adevarat sa traiasca...caci ei vad viatza ca pe un blestem minunat,demn de purtat cu fruntea sus...ei sunt cei carora pamantul le apartzine shi cei care traiesc peste noi....
oare inauntrul meu exista ashea ceva?ash vrea sa cunosc o persoana fericita...cu adevarat....oare exista persoane fericite?
ash vrea sa cunosc astfel de persoane...sa invatz de la ele bucuria de a trai...de a trece mai departe....bucuria de a exista shi fericirea ca respiram acelashi aer.....ash vrea sa invatz....sa ma schimb...sa devin mai buna....dar ma gandesc daca merita sa renuntz la ce am acum pentru a deveni altcineva?oare ash face'o pentru mine....nu...ash face'o tot pentru a fi perceputa ca o persoana fericita...oare exista cineva care sa merite o a doua shansa??
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

ploo ploo ploo vreme de betzie

Mesajde moartea_neagra » Mar Sep 20, 2005 7:42 pm

ploaie.....ma inspira...ma deprima..shi totushi ce vreme trista....nu vrei sa o impartzim amandoi?io sa iau un nor albastrui shi pufos...tu pe celalalt...shi uite ashea sa facem vreme frumi...sa fie senin...sau sa lasam ploaie....cum vrem noi.....
imi aduc aminte,in timp ce stau in scaunul meu comod cald shi pufos departe de capriciile vremii,de prietenii trecute...mi'a trecu prin fatza ochilor...ca un flash-back...o incapere.....o tzin minte...era aceea....inca mai simt mirosul de ciocolata calda shi vin fiert...cozonaci shi prajituri.....inca mai tzin minte atmosfera de sarbatoare,bucuria nemasurata de a ne face cadouri..shi totushi ce ne lega?nimic....doua copile...una mai matura in gandire,cealalta mai pura.....cine era cea adevarata?cea echilibrata?
tunetele imi aduc aminte de vremurile in care stateam in casa speriata ascunsa toata shi cu nasucul in paturi pufoase shi ascultand poveshti cu fantome....copil...ash da orice sa mai fiu inca o data ashea....mica...pura...cruda.....neshtiind multe din ce urma sa se intample....descoperind mai tarziu ca aveam sa ma satur sa tot fiu mare...visul oricarui copil este sa devina adult....visul oricarui adult este sa devina copil...ironic,nu?
de ce nu ne putem bucura de fiecare etapa a creshterii noastre sau a etapei pregetitoare fara sa ne mai dorim sa devenim altcineva...altcineva mai bun....cineva care nu gresheshte....de ce nu putem fi multzumitzi cu ceea ce ni se da de la inceput...ash vrea sa apreciez ceea ce am...ash vrea sa fi shtiut sa apreciez ceea ce am avut...sa strang in mana acea dara de sperantza acea licarire fericita care nu m'a lasat sa mor niciodata...acea falsa fericire...universul meu...ce n'ash da sa il pot pastra..dar da.....acum e pierdut...de'a binelea..........dar l'ash vrea inapoi cu toate ca nu se mai poate...ash vrea sa nu mai existe zidul ce ne desparte realitatzile....sa il daram..sa il fac mititel si sa sar peste el....ash vrea sa se termine regretele...rutina asta pe care o detest shi pe care nu vreau sa o mai traiesc in continuare...
shi totushi ploua...ploua in continuare...ne ploua peste suflete...oare ploua shi in ele?
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Mie Sep 21, 2005 7:27 pm

trista...dezamagita..plangand...cuvinte care ma descriu...shi nu numai de data asta...mereu....persoanele catre itzi sunt cele mai dragi te injunghie pe la spate...iar....iar am cazut...o persoana care imi era draga....cui altcuiva sa ma mai plang?sortzii? sa o fut in gura de soarta k imi bag pula in ea k asta e tot ce mi'a mai ramas....frate cine dracu ishi inchipuie k mie imi convine treaba asta...pula mea....am cerut io sa ma nasc....a dreaq viatza....
ma duc sa imi tai venele in baie sau sa caut ceva k sa fie supradoza....
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Joi Sep 22, 2005 6:54 pm

Azi in timp ce ma intorceam de la scoala si ma luptam cu baltzile ca sa ma sui in nenorocita aia de mashina care are de grija sa imi chinuie existentza in fiecare dimineatza,shi prin puhoiul de lume care parea ca nu mai termina de coborat,observ un batranel....era in spatele meu,shi la fel ca shi mine ashtepta sa se suie in mashina....
Urc in mashina shi ma ashez,de fapt ma arunc pe un scaun.....nu suport cand fac chestiile astea dar cand ma gandesc ca merg atata amar de drum in picioare parca mai bine ii las pe ceilaltzi sa stea in picoare decat sa fiu io in locul lor...egoist...nu imi vine sa cred ca existentza mea zilnica a ajuns sa se rezume la prinderea unui loc in mashina....
Ma ashez pe scaun shi in fatza mea aelashi batranel,senin.....se asheaza....nu shtiam ca potzi privi cu interes o persoana vazuta la intamplare shi care nu te interesa din punct de vedere fizic.....m'am apucat sa il studiez....i'am remarcat "ridurile fericite",cele pe care le faci in jurul gurii atunci cand razi,shi i'am mai observat shi ochii...avea nishte ochi albashtri....profunzi shi atat de senin ca shi cand o bucata de cer s'ar fi oglindit in ei....
Atunci mi'a venit in minte "Povestea tarfelor mele triste" o carte pe care am citit'o recent....shi cartea asta prezenta povestea de dragoste dintre o fata de 13 ani shi un....nene...de 90 de ani.....
Atunci m'am uitat la el shi l'am vzut cu altzi ochi,gandindu'ma ca nu se shtie ce se poate ascunde..dar ca nu intzeleg cum se face ca cineva cu spiritul tanar sa aiba corpul batran...io deja ma simt batrana shi plina de riduri,trista shi obosita...saturata....de toate...cred ca a fost nevoie de o astfel de zi ca sa imi dau seama ca ashea de frumi vreau sa imbatranesc shi io....sa am riduri fericite,ganduri vesele shi poveshti de spus nepotzilor(shi eventual shi nishte nepotzi)



scared...of the world....of everything....you promised me that you will make it stop...let's run.....hurry...she's coming.....hide!
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Lun Sep 26, 2005 6:15 pm

Lost in the darkness, hoping for a sign
Instead there is only silence,
Can't you hear my screams...?
Never stop hoping,
Need to know where you are
But one thing is for sure,
You're always in my heart.

I'll find you somewhere
I'll keep on trying until my dying day
I just need to know whatever has happened,
The Truth will free my soul.

Lost in the darkness, try to find your way home
I want to embrace you and never let you go
Almost hope you're in heaven so no one can hurt your soul...
Living in agony 'cause I just do not know
Where you are



iata cu ce melodie ma prinde in cap shi in playlist ma prinde intrarea aceasta pe forum....este dureros cum nishte versuri ranesc


in timp ce strangeam cioburile,simtzeam cum picaturi de apa cad ushor...ceea ce ma durea era faptul ca nu shtiam natura lor....erau lacrimile mele sau era apa care mi se scurgea din parul inca ud?nu am putut sa imi dau seama care este sursa lor...erau amestecate...
imi venea sa le spun cat de mult ii urasc shi cat de mult ma distrug...cat de mult cad din cauza lor...dar nu am putut....in prim reflex am avut sa sparg tot ce imi pica in man....dar m'am calmat curand gandindu'ma ca nervi cu nervi nu fac bine....shi cu toate astea inca ma gandeam care este gustul realitatzii....aceea de a carei duritate ma plangem acum o plang...ash vrea sa ii intzeleg dar nu pot...pentru ca ma doare cand incerc sa ma apropii de ei....de ce?am invatzat sa ma feresc...sa nu ii mai iau in seama...asemeni cum ocoleshti baltzile de pe strada atunci cand ploua,ashea fa shi io slalom....printre ce?printre vise...pintre...ei....am ajuns sa nu imi mai doresc nimic...am ajuns sa am atatea lipsuri shi goluri in suflet incat am devenit imuna la cei din jur.nu mai vreau sa ii mai aud sau sa ma mai vada cineva....ash vrea sa spun......ce doare....


if she is coming,lock the door and let her wait....
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Vin Sep 30, 2005 5:44 pm

Si totusi as fi putut sa ii mai spun ceva...dar n'am facut'o.Am lasat'o prada sortii...inca o data.Stiam ca nu merita dar era cu mult peste putintza mea sa o mai ajut cumva....
Nu pot decat sa ii mai plang inca o data soarta,desi nu as mai vrea....
E dura partea in care trebuie sa reconstruim totul....sa o iei de la inceput,dar si mai greu este sa treci prin asta,iar shi iar...de fiecare data mai rau..dar la fel de dureros....ca un cliche de prost gust..
Si ce ma dezgusta este ca LOR nu le pasa....de ce le'ar mai pasa....Ei sunt singurii care sufera...cel mai mult desi nu recunosc asta....
Ma doare ca nimanui nu ii mai pasa.........ar face orice sa scape de durere,de iad...de chin....ar urla...,ar rupe,ar sparge,s'ar droga...orice sa uite de durere..."nu ne mai pasa"zic ei....cine ii mai crede?
Vad ingeri cazuti in aceleasi balti de noroi de unde odinioara se inaltau glorios..Le vad aripile smotocite si lacrimile curgand...as vrea sa le plang caderea...moartea...de ce ma doare?de ce imi pasa?
o vad plangand...o vad trista....dar as vrea sa nu mai fie asa...sa ii fiu stalpul de sprijin......


Si atunci un glont sfasie tacerea morbida ce puse stapanire pe tinut...mana inca ii tremura iar arma neagra acum plina de sange,inca scotea fum pe teava....zgomotul rupse tacerea in care a fost tinuta atatia ani,s'a stins.Acum pe masa mai zace doar un bilet trist scris in graba si cu regret.....

zilele unui copil glorios au spus ei....
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Dum Oct 02, 2005 11:46 am

Lumea Vittoriei parea sa se piarda undeva in neguri."Papa!".Mintea ii zbura la el;pentru o clipa,in oaza linistita a amintirilor,Vittoria era din nou impreuna cu tatal ei.Avea noua ani si se rostogolea la vale pe o coasta de deal,printre flori de colt,cerul elvetian boltindu'se deasupra ei:
-Papa!Papa!
Leonardo Vetra radea alaturi de ea:
-ce este,ingeras?
-Papa!chicotise ea,cuibarindu'se langa el.Intreaba'ma ce materie am!
-Dar ne distram atat de bine,draguta mea!De ce sa'ti amintesc acum de scoala?
-tu intreaba'ma!
-bine!Ce materie ai?
Vittoria incepuse imediat sa rada:
-ce materie?Toate materiile!Totul e materie!pietrele!copacii!atomii!chiar si bursucii!Totul e materie!
El incepuse sa rada:
-tu ti'ai dat seama de asta?
-sunt desteapta,nu?
-mica mea Einstein!
[..]
Si Leonardo Vetra aruncase privir tematoare in jur,spre dealurile pustii.Vittoria se uitase si ea atenta in laturi si apoi soptise:
-Bine,povesteste'mi incet.




Dan Brown-Ingeri si Demoni
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Lun Oct 10, 2005 6:50 pm

The sun is sleeping quietly
Once upon a century
Wistful oceans calm and red
Ardent caresses laid to rest

For my dreams I hold my life
For wishes I behold my night
The truth at the end of time
Losing faith makes a crime

I wish for this night-time
to last for a lifetime
The darkness around me
Shores of a solar sea
Oh how I wish to go down with the sun
Sleeping
Weeping
With you

Sorrow has a human heart
From my god it will depart
I'd sail before a thousand moons
Never finding where to go

Two hundred twenty-two days of light
Will be desired by a night
A moment for the poet's play
Until there's nothing left to say


o zi de luni ce nu putea incepe mai frumos...ajung la concluzia ca oamenii sunt pe langa nishte marionete ale sortzii nishte statui construite pe o baza fragila de nimic sau de minciuna,li se da ceva in care sa creada sau ceva de care sa le depinda existentza shi sunt impinshi inaine catre?catre necunocut...cu un imens shut primit in fund din partea sortzii...pleaca...lasa privirea in jos,se uita in urma shi pleaca in cautarea unui lucru pe care nici ei nu shtiu ca il cauta shi il gasesc fara sa ishi dea seama ce e,il arunca...apoi ishi dau sea,ma ce au avut shi ishi transforma viatza intr'o disperata cautare a ceea ce a fost candva fara nici cea mai mica legatura cu existentza lor..trist....






-odata o sa te trezeshti cu un pistol in mana shi cu o voce intr'un telefon care o sa itzi spuna sa ucizi.ce o sa faci atunci?o sa itzi ascultzi ratziunea?sau vocea din telefon?cum faci diferentza dintre cele doo?de unde shtii care este cea pe care trebuie sa o asucltzi?
atunci ridica privirea din pamant shi imi zise:
-ratziunea nu m'ar mintzi nicioadata shi cu atat mai mult nu mi'ar zice sa ucid!
-dar daca vocea din telefon are dreptate?
-imposibil!
-daca ratziunean da gresh?de cate ori ai facut ceva bun luandu'te dupa glasul ratziunii cel dulce dar prefacut care itzi spune ce vrei sa auzi.nicdecum adevarul!
lasa iar privirea in pamant...atunci mi'am dat seama ce idolatrizam sau ce consideram superior mie....o fiintza cu mult inferioara neinitziata in tainele trairilor shi care nu ar avea curajul sa ishi infrunte propria ratziune....ce sa mai zic de propriul destin?
atunci am intzeles sensul vietzii mele...sa lupt cot la cot cu cei ca mine sa nu ii amestec in viatza mea dar sa ii las sa ma ajute..sa creez frontiere..sa imi pun intrebari,shi sa imi creez imite..sa raspund intrebarilor shi depashesc frontierele...caci da....acesta era scopul cu care am fost construita!


atunci am plecat capul.nu am mai putut ignora fetzele care se intorceau ritmic inspore mine shi tzacanitul tocurilor la fel de ritmic shi sacadat ca o bataie permanenta....atunci stand acolo mi'am strans ghiozdanul in bratze shi am inceput sa plang...armura mea de soldat a cedat...nimeni nu intzelege ca am o viatza grea.....cione m'a vazut se intorcea curioasa inspre mine shi ma compatimea....oameni proshti!nu vreau mila voastra caci tocmai voua va plang de mila caci voi suntetzi cei care va vetzi plange singuri....tocmai de voi vreau sa scap....de voi..cei care ma tzinetzi prizoniera aici...voi cei care m'atzi insemnat cu acest fier rosh numit viatza shi tot voi aceshtia care mi'atzi suflat viatza in fatza,mi'atzo facut sangele sa circule in vene.....in mod paradoxal,pe voi va urasc!
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Mie Oct 12, 2005 2:24 pm

Atat de tacuta la aceasta ora...atat de linishtita ca o adolescenta ce tace la vederea baiatului placut....
In timp ce stateam intr'un coltz shi ma gandeam la ce mi se intampla priveam in jur...atat de linishtita shi de ingandurata...zboruri de vrabii ii tulburau linishtea,triluri vesele de peste drum,latratul catzeilor latzoshi shi harjaitul frunzelor pe asfaltul rece...era trista....nu se mai auzeau glasurile stridente ale copiilor fericitzi de sosirea pauzei...
Scot ceasul shi ma uit...inca opt minute shi linishtea ii va fi intrerupta de zbenguielile copiilor plini de viatza care ne iau locul pe bancile liceului...bancile ei...nu am observat niciodata modelul acestora sau faptul ca toate seamana intre ele...mai putzin cea pe care nishte copii pl9ini de imaginatzie s'au semnat acum un an....zidurile reci shi ostile dar care sunt un excelent refugiu al celor care vor sa stea singuri.....
Inca 2minute...shi sunetul clopotzelului va zgudui din temelii pacea ce parea sa puna stapanire pe aceasta privelishte scoasa parca din filme de epoca....
Aud voci cunoscute shi pungi fosnind...erau colegii mei care se intorceau de la sport.....
-Vezi ca nu tzi'a pus absentza!
de ce ar crede ca asta era singurul lucru care ma putea interesa??
iata ca se suna....incep sa iasa pe rand toate clasele....unii cu ghiozdanul in spate altzii cu sacoul pe ei shi zgribulindu'se la frigul de afara...inbcercam sa ma it dupa o fatza cunoscuta...dar nu ma gasit pe nimeni dispus sa imi aline singuratatea...trist...ma ridic,scutur praful de pe mine shi ma indrept spre corpul in care invatz....merg incet cu mainile incrucishate pe piept shi ma uit inainte...de ce?inca mai sper sa simt acea mana pe umar care sa ma opreasca din drum...dar nu...ajung in clasa shi totul e la locul lui....totul e la fel...aceleashi banci,aceleashi scaune,aceleashi fetze....decid sa imi iau ghiozdanul pe umar shi sa plec...
-unde pleci?
-nu shtiu....conteaza?
dupa nishte fetze expresive plec...
de ce acelora care s'au prefacut a'tzi fi alaturi le pare bine cand soarta te rastoarna??


fug in ploaie shi pashii imi sunt indreptatzi inspre tine....incep sa alerg...mai tzii minte cand ne plimbam pe aici shi ma tzineai de mana?acum de ce ma simt ashea?de ce sunt atat de trista?de ce imi mai pasa?de ce nu am uitat??
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Lun Oct 17, 2005 4:45 pm

temperatura camerei...undeva cu minus shi un numar de 2cifre...tzacaitul mecanic al tastelor incepe sa ma agaseze....
le este frica sa afle ce gandesc...ma sting incet dar sigur..ca o tzigara pe jumatate fumata lasata undeva printr'o scrumiera....este trist cand ma gandesc ca nu pot fi ca ceilaltzi dar nici nu vreau asta dar ei de ce nu vor sa intzeleaga?
glsuri vesele shi rasete inunda curtea scolii...in timp ce stau abatuta intr'un coltz shi ma uit dupa chipuri cunoscute cu care se poate purta o conversatzie fructuoasa de care nu am chef de nici o culoare,ma gandesc la succesele zilei....nici unul...nici macar unul!ma gandesc la un motiv serios de a convietzui pe planeta asta alaturi de alte specimene asemanatoare mie...cred ca atunci cand am fost facuta am fost facuta doar ca sa fac figuratzie in filmul asta de prost'gust numit viatza...
trista,deprimata shi dezamagita ma ashez pe banca verde ce imi etse alaturi shi pare dispusa sa ma asculte...zilele astea am avut un ashea de mare chef de vorba dar nu am avut cu cine sa vorbesc...m'am izbit numai de conversatzii de politetze sau nebagari in seama...dar ashea sunt prietenii...mereu cand ai nevoie de ei nu sunt acolo....de ce nu ma mira?m'am obishnuit sa cad singura shi tot singura sa ma ridic batraneshte shi sa merg mai departe in timp ce altzii probabil ca nu ma baga in seama....
am descoperit ca deshi nu vreau sa recunosc vad multe....cunosc persoane egoiste shi cunosc tristetzea shi deziluzia...ce n'ash da sa fiu copil iar shi sa nu imi mai pese de nimic....
sunt trista pentru ca de 15 ani de cand imi tarasc existentza asta infecta pe planeta asta nenorocita,nu am auzit doua lucruri...:"te iubesc" shi "eshti frumoasa"...deshi consider ca al doilea ma face sa ma gandesc serios inainte de urmatoarea vizita a oglinzii shi cred ca ar fi cazul sa imi pun serios problema daca ar mai fi cazul sa ies din casa sau nu,dar primul???
de la nimeni!!nimeni!nici macart ai mei dragi parintzi....nici macar un prieten...de ce este atat de greu sa aud aceste doua cuvinte?ce este atat de rau ca vreau sa ma simt placuta shi chiar iubita neconditzionat deshi shtiu ca nimanui nu ii mai pasa...
daca i'ar pasa cuiva ash mai pierde atatea noptzi plangand???
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Dum Oct 23, 2005 5:17 pm

iata'ne...doi dushmani de o viatza...fatza in fatza...pretinzand ca sunt prieteni,invocand fortele divine sa ne desparta la timp pentru a preveni un dezastru...fiecare zambind amabil dar cine se mai increde in zambete?zambete schitzate stangaci,priviri amenintzatoare shi vorbe prefacute....fiecare gandindu'se la ce are de facut...
zgometul scos de tastele tastaturii devenea insistent shi asurzitor...ploaia sosie...ami devreme decat ma ashteptam.....
ploua.....picura marunt shi totushi ridic privirea shi incerc s strabat orizontul sau sa il urmaresc cu privirea pana unde apune...sau poate ca am apune impreuna...io shi orizontul...sfarshitul lumii?sa sfrashim unul in bratzele celuilalt,impreuna pentru totdeauna?cat de mult inseamna totdeauna?
ash vrea sa ma simt stinsa o data cu soarele,in fiecare zi sa apun....

"wistful oceans calm and red"....

sunt atat de trista...imi trebuie o motivaztie,un motiv de bucurie....un zambet adevarat izvorat dintr'un suflet sincer,o strangere ferma de mana,o strangere in bratze...am nevoie de o persoana care sa imi fie mereu alaturi....
vreau sa evit haosul in care ma adancesc zilnic....incerc sa scap dar ma afund....
mor incet....dar sigur...moarte lenta,dura shi nemiloasa...cruda soarta....ii pasa cuiva???
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Vin Oct 28, 2005 4:47 pm

tristetze,frig shi intuneric.Panica,anxietate shi ura....un nonsens al modernismului care ne inconjoara...atata singuratate,atata tristetze marcata pe chipuri alese...exista persoane care sa nu se incadreze in descrierea de sus??
oameni multzumitzi de existentza lor mizera shi considerand scopul lor in viatza acela de a avea o cariera,de a se casatori shi de avea copii....sa perpetuam specia aceasta pe care o uram...dar daca nu acesta este scopul in viatza care e???


-sa vedem cine alearga mai repede...vrei?
inclin din cap in semn ca da.dau startul shi fuge....parul ii joaca in adierea blanda a vantului,ochii ii lucesc in soarele arzator,iar vocea ii rasuna cristalin in tot parcul....rochitza i se zdruncina pe corp in timp ce pashii i se inmultzesc shi iutzesc.Ash mai putea descrie inca o data peisajul acesta??
un copil fericit care se intrece cu viatza shi sfideaza regulile pe care noi ne incapatzanam sa i le impunem....shi face totul ashea cum vrea ea....imperfect,dezordonat,dezorganizat dupa o logica inexistenta....shi cum pot atatea trasaturi negative sa defineasca atata inocentza?
in ochii ei maslinii se vedea lumina sperantzei...increderea ca face ceva bun...ceva nou....
alearga in continuare spre tzinta stabilita....grabesc pashii incercand sa tzin pasul cu ea...ash vrea sa o las sa cashtige...nu vreau sa ii stric bucuria...
-am cashtigat!am cashtigat!am cashtigat!!!ai vazut?ai vazut?zi...m'ai vazut?mai facem o data?hai te rog!
-nu acum....nu mai pot...ma dor picioarele....
Ishi intinse bratzele spre mine shi ma ia in bratze..o pup pe frunte shi ii spun ca va ajunge departe.Se uita speriata la mine shi imi spune:
-nu vreau sa plec de aici!cat de departe?de unde shtii?
ii surad,uitand ca targetul meu este un copil...ma multzumesc sa nu ii raspund nimic....caci cu toate ca imi e rushine sa recunosc am uitat raspunsurile la cele mai simple intrebari...raspunsuri pe acre ei le cauta shi le gasesc,dar,ca shi noi le uita,caci pornesc in cautarea adevarului sau a ceva mi complex...oare ce vor gasi?fiecare generatzie descopera ceva...dar care in defnitiv este acelashi lucru pe care cei dinaintea noastra l'au gasit shi l'au considerat necorespunzator....
ash vrea sa am nishte raspunsuri simple pentru toate intrebarile ei...ash vrea sa ii pot oferi tot...ash vrea sa o dau in leagan....
-mai sus!mai tare!uite'ma!shi ishi intinse mainile shi spunea ca este un avion.uite vezi?duc oamenii al munca shi o duc shi pe mami ca sa nu mai intarzie!
M'am uitat la ea shi am inceput sa plang....io de ce nu am gandit ashea?pentru ca nu ashea m'au crescut....nu le'a pasat...m'au facut ca pe un soldat caci asta sunt...lupt cu viatza pentru a trai shi lupt cu mine pentru a continua lupta...de ce nu le'a pasat?de ce nu le pasa in continuare...speram ca o data cu creshterea mea sa se schimbe shi atitudinea lor fatza de mine,dar nu a fost ashea...au continuat sa ma ignore,am inceput sa ii urasc shi acum...?incotro ne indreptam?
nu ishi mai pot repara greshelile...nici macar nu mai vor....oare inca le mai pasa?
-de ce plangi?ochii ei erau atat de miratzi...incat nu am putut sa ii spun...am lasat capul in jos shi nu am mai zis nimic...
toata viatza ashteptzi sa ascultzi doua fraze shi incerci sa itzi pastrezi preitenii aproape...nici una nu itzi reusheshte....frazele nu sunt rostite cu intesitatea pe care o ashteptai,prietenii vin shi pleaca...shi uite ashea eshti singur shi trist...
-nu mai plange,ca nu itzi sta bine ashea....shtii k io te iubesc mult nu?
am laut'o in bratze shi i'am zis:
-shtii ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare?
-io vreau sa ma fac avion!
-io vreau sa fiu bunica...sa imi iau nepotul de la shcoala shi sa vin cu el in parc shi sa il dau in leagan..asta vreau sa fiu....
am laut'o in bartze shi am mers inspre statzia de tramvai.Inca se uita ciudat la mine de parca ochii ei cautau sa imi dea linishtea demult uitata sau parasita printr'un coltz de minte..ash vrea sa fiu la fel ca ea...cine ar fi crezut ca imi doresc atat de mult sa fiu din nou mica?



intr'un coltz de parc,undeva intr'un loc mic shi uitat de lume,frunzele cad shi formeaza un covor viu....glasuri de copii sfashie tacerea shi brusc peisajul devine vesel...totul se schimba....a venti toamna...anotimpul tristetzii...oare cat o sa mai dureze anul asta??
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

toamna?

Mesajde moartea_neagra » Sâm Noi 05, 2005 12:06 pm

People ask if I'm in love with you
Because I'm sitting here with your picture
And smiling to myself
I'm kinda lost in my own thoughts of you
My heart speaks before my mind thinks through
And I blush as I say yes

What a feeling of vulnerability coming over me
And I'm feeling weak and I can't speak and I can't think
Never thought I'd give in so willingly to a human being
With abilities to set me free
Free, and let me be me
Makes me want to say

Your lips, your eyes, your smile, your kiss
I must admit it's a part of me
You please me, complete me, believe me
Like a melody
Your soul, your flow, your youth, your truth is simply proof
We were meant to be
But the best quality that's hookin' me
Is that you're loving me for me
Is that you're loving me for me

People ask why I'm in love with you
Well, let me start by saying
You got my heart by just being who you are
And what we got is between me and you
It doesn't matter about the money I make
Or what I do, or that I'm a, huh, a star

Unconditionally you're there for me
Undeniably you inspire me, spiritually, oh so sweet
This is meaningful, it's incredible, pleasurable, unforgettable
The way I feel, so surreal
Makes me want to say

Your lips, your eyes, your smile, your kiss
I must admit it's a part of me
You please me, complete me, believe me
Like a melody
Your soul, your flow, your youth, your truth is simply proof
We were meant to be
But the best quality thats hookin' me
Is that you're loving me for me
Is that you're loving me for me

Its so amazing how something so sweet
Has come and rearranged my life
I've been kissed by destiny
Oh, heaven came and saved me
An angel was placed at my feet
This isn't ordinary, he's loving me for me

Stripped of all make up, no need for fancy clothes
No cover ups, push ups
With him, I dont have to put on a show
He loves every freckle, every curve, every inch of my skin
Fulfilling me entirely, taking all of me in
He's real, he's honesty, and he's loving me for me







foshnetul frunzelor roshiatice se aude in zare ca un cantec trist...de parca cineva ar plange...le vad cum se desprind de pe ramuri shi fac piruete in aer pentru a ateriza tot pe pamant....
Ma plimb prin parc singura shi ma uit cu tristetze la bancile care acum sunt goale....imi e dor de soarele acela vesel de vara...imi e dor pana shi de tzipetele stridente al copiilor...imi e dor de tot ce insemna vara...mare...caldura....soare.....fericire....shi mai presus de toate vacantza...zile minunate in care nu te trezeai la ora 6,puteai sa stai la tv oricat shi nu aveai ce teme sa itzi faci...acum....sunetul valurilor este inlocuit de huruitul asurzitor al tranvaielor shi al autobuzelor care scutura puternic linishtea pe care anotimpul acetsa vrea sa o impuna....este prea mult zgomot de fond shi prea multa zarva....ma uit plina de tristetze la ceea ce a fost o data demult....ma uit la cerul care a apus shi ma uit la noaptea care vine...vad stelele lucind pe bolta intunecata...shi luna...ele sunt singurele care nu se schimba...indiferent de anotimp...ele raman la fel....vesele,stralucitoare shi mereu acolo....
O rafala de vant imi scurteaza drumul....vantul imi intra in oase..e prea frig...ma infofolesc mai bine in geaca shi grabind pasul pornesc spre casa lasand in urma ceea ce a fost odata frumos,vesel shi insorit.....
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Mie Noi 09, 2005 9:21 pm

sunt atat de trista dar cred ca incepand inca o pagina in felul acesta m'ash repeta in mod obsesiv,pana la exasperare...macar de ar disparea sentimentul de frustrare shi de furie inecata ce a pus stapanire pe mine....simt cum ma sting incet precum focul plapand dintr'o soba ce incearca sa infrunte iarna.....mi se stinge shi ultima sperantza ce mai ardea incet,mocnit in mine....
a venit toamna....totul ingheatza....ma simt din ce in ce mai singura....din ce in ce mai trista.....ma sitm rau...am nevoie de cineva caruia sa ii spun totul shi sa ma intzeleaga fara sa ma judece sau sa ma condamne pentru greshelile facute,caci din gresheli se invatza...am nevoie de ceva nou,ceva care sa ma absoarba prin noutate,dinamism shi inovatzie...fie ele sub orice forma....persoana,obiect...orice...nimic nu o sa imi omoare spiritul....el o sa zboare liber nefiind prins de voi sau de cei care il vor mort....nu va mai ascult...



fuge in noapte...fuge shi nu se mai uita inapoi...aude cainii latrand shi fuge printre vreascuri calcand in picioare pamantul proaspat plouat...noroiul ii sare de pe talpi pe spate shi pe pantaloni,transformandu'i veshmantul impobobit de iarna cu cea mai fina zapada,intr'o mizerie....aude vocile chamandu'l shi atunci se opreshte....in toata acea agitatzie se intreaba daca intr'adevar i'a venit randul....se opreshte shi ishi arunca ochii peste cerul sangeriu ce se intindea deasupra lui....ar vrea sa il atinga...ar vrea sa zboare ca pe vremuri...ar vrea sa fie ca atunci....cand ea il lau in bartze shi il ridica in sus,iar el gangurea fericit.atunci nu avea griji sau urmaritori care il vor drept cobai..shi ce daca este ciudat?shi ce daca este diferit?atata timp cat exista ea nimeni nu a avut voie sa ii zica ashea ceva....oare ea a fost singura care l'a iubit?careia i'a pasat...ea creatoarea a tot ce el shtia....tot ea cea care l'a creat pe el...l'a ocrotit shi i'a oferit dragoste shi tot ce shi'ar fi putut dori....acum era singur in fatza multzimii furioase....ar fi vrut sa dispara...sa se piarda in ceatza...tot ei cei care i'au luat'o de langa el pe cea mai pretzioasa comoara a vietzii lui...tot ei acum il urmaresc....nu shtia ce voiau dar era sigur ca trebuia sa fuga...nici ea nu a avut incredere in ei...el de ce ar avea.....?ea shtia mai bine ce sa faca...ar fi shtiut daca era cazul sa fuga sau sa ii infrunte....ar fi vrut sa ishi dea jos masca shi sa le arate cine este...dar nu...ea il avertizase...ii spusese despre riscuri...nu era momentul....dar daca mai tarziu ar fi prea tarziu?cum o sa ishi dea seama?in acelashi timp o lovitura grea il facu sa piarda in inconshtientza shi sa cada la pamant prada frigurilor shi durerii apasatoare shi chinuitoare pe care o simtzea in tot trupul...acum era prea tarziu sa mai faca ceva...fusese prins...o dezamagise pe cea care ii daduse o sarcina atat de simpla...cea care il inzestrase cu atatea daruri minunate...misiunea lui simpla nu fusese dusa la final...durerea ca a dezamagit unica fiintza careia ii pasa cu adevarat era mai tare ca mandria ranita,de faptul ca fusese prins de aceste fiintze atat de inferioare lui...aceste nimicuri....
prins intre patru peretzi sinishtri,goi,se simtzi atat de singur....ishi rezemase capul de perete shi inchise ochii...incerca sa ishi limpezeasca gandurile...dar simtzi picaturi calde care ii curgeau din ochi....ishi dadu seama ca plange...atunci vazu ca are dreptate...acestea erau semnele....ashteptarea va lua in curand sfarshit...o data cu apusul soarelui toata lumea se va infiora de crudul adevar ce va ieshi la iveala....shi atunci ea se va intoarce shi il va ridica pana la soare...ca pe vremuri...
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Dum Noi 20, 2005 10:24 pm

Afara ninge...ninge atat de frumos...persoana din fatza mea vorbeshte...dar nu sunt atenta...stand cu paharele in mana,ma uit pe geamul din spatele meu...era mare shi permitea uminii sa intre in micutza incapere luminata obscur...
Am inchis ochii shi am simtzit mirosul frigului cum imi patrundea adanc in oase...nici nu se simtzeau acele interminabile 6 ore de stat in picioare...gandul la libertatea shi abundentza ce avea sa ma invaluie dupa programul acesta incarcat...
Fulgi mari shi jucaushi pluteau in aer...primele semne ale unei ierni care venise in sfarshit la timp...cu tot tacamul de aer rece,frig shi astenii de toamna incheiate...intr'un final....
Ash vra sa vorbesc despre ce ma apsa..despre ce simt...sau poate despre faptul ca incep sa ma simt parasita...totzi prietenii mei pleaca..temporar zic ei...dar o sa ishi mai aduca aminte cine sunt io dupa ce se intorc...
will u remember me?'cause i know i won't forget you...
unde ajungeam io fara voi?intr'o incapere cu peretzii moi shi capitonatzi.....
ninge ninge ninge..vreme de betzie...
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Mar Noi 22, 2005 3:29 pm

numar zilele de ashea numita "vacantza"...ahhh...doamne cat de bine este!!!!
cica nici maine nu mergem la scoala...excelent...ash vrea sa anuntze ashtia o data ca a inghetzat anul....ca ashea...m'ash baga shi io pe o promotzie de 2 saptamani,8 ore...shi ies bani frumoshi....shi in plu...cu banii de pe o promotzie din asta+banii de pe asta de 6 zile....DOAMNE!!!!!ash avea bani sa imi iau in sfarshit chitara electrica.... ~a :rulz: dar...totul depinde de scoala aia nenorocita...sau ash putea face shi altceva...in afara de promotzii la nenorocitul ala de prigat.....dar inca nu imi vine nici o idee....shi cand te gandeshti ca toata vara am stat degeaba in loc s afac shi io rost de banutzi...parazita dreq ce sunt.....ma rog....ma duc sa ma arunc in cap.....azi am o zi atre nashpa...ma simt unwanted....nush am simt aiurea de tot.....nimeni nu vorbeshte cu mine...shi nu am chef sa fac nimic...shi mi'e ca daca o sa stau in casa o sa innebunesc cu telefonul in mana sau o sa ma cert cu ai mei...asta sau o plimbare in gradina botanica pe canceru asta de frig...dar ar fii o idee buna ca ash putea sa ies shi io din casa la caldura....sau sa ma duc sa joc ceshcutza iar shi iar sau cartzi shi sa ma uit la TV...iar shi iar.... :(( gata acum ma duc sa.....ma imbat...cu apa de la robinet...de fapt cu aia ash pute sa ma sinucid....I'm off then!
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Joi Noi 24, 2005 2:26 pm

Take away the sensation inside
Bitter sweet migraine in my head
Its like a throbbing tooth ache of the mind
I can't take this feeling anymore

Drain the pressure from the swelling,
The sensations overwhelming,
Give me a kiss goodnight and everything will be alright
Tell me that I won't feel a thing
So give me Novacaine

Out of body and out of mind
Kiss the demons out of my dreams
I get the funny feeling, that?s alright
Jimmy says it's better than air,
I'll tell you why

Drain the pressure from the swelling,
The sensations overwhelming,
Give me a kiss goodnight and everything will be alright,
Tell me that I won't feel a thing,
So give me Novacaine

Oh Novacaine

Drain the pressure from the swelling,
The sensations overwhelming
Give me a kiss goodnight and everything will be alright,
Tell me Jimmy I won't feel a thing,
So give me Novacaine




inca imi aduc aminte mirosul de sarbatoare din casa shi felul in care decurgeau pregatirile...cum framantau ai mei cozonacul,cum radeau,shi cum de fiecare sarbatoare se certau....shi cum stricau fiecare sarbatoare din casa asta....atat de mult urasc sarbatorile shi ipocrizia care se nashte in casa asta stupida...atat de mult imi vine sa iau bradul ala imputzit sa il dau pe ghena shi sa o bat pe maikmea cu cozonacii,iar pe taikmiu sa il incui in baie.....:(shi sa plec de nebuna afara sa imi inghetze urechile de frig ce este....macar mai trag cate o bataie cu zapada cu sor'mea....in fiecare an...sau cand ma trimit ai mei sa dau zapada jos de pe mashina...bucuria sufletului....m'am saturat de sarbatorile astea imputzite.....urasc craciunul!christmas sux!!!
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

AnteriorUrmătorul

Înapoi la Scrieri, ganduri si jurnale

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori

cron