Cronicile intunecate ale Mortzii Negre

...pentru cei carora le place sa scrie

Mesajde moartea_neagra » Sâm Iun 03, 2006 8:45 pm

mirosea a pandishpan cand am ajuns pe scara...se auzise o voce morocanoasa care strigase :"la masa!"
aveam blugii uzi shi mi se scurgea apa din par...deshi aveam umbrela la mine am evitat sa o deschid...imi place atat de mult sa ma plimb prin ploaie...singura....
in timp ce ceilaltzi fugeau speriatzi de fulgerele cele violete cu mov,ce despicau cerul negru,am preferat sa ma plimb shi sa calc prin toate baltzile,exact ca atunci cand eram mica shi saream cu furie in micile ochiuri de apa adunate pe marginea trotoarelor...acum furia era inlocuita cu zambete nostalgice shi brusc in minte imi aparu o singura fraza:"parfum de adolescentza"
ce varsta ciudata...ce varsta minunata..ce varsta a schimbarilor....ce varsta a masivelor dezamagiri...ce varsta a sinuciderilor...ce varsta a descoperirilor.....
ce varsta minunata...timp mai stai putzin....
mai vreau sa fiu mica...inca vreau sa fac tot ce imi trece prin cap..inca vreau sa traiesc..inca vreau sa visez shi sa simt...inca vreau sa miros,sa vad shi sa iubesc....
e varsta marilor schimbari...e varsta la care fiecare copil regreta viatza sau se indragosteshte irecuperabil seprand ca "cel ales" sa fie singurul din viatza lor....
ploua marunt shi mergeam ushor...vantul sufla ushor shi imi ridica parul in sus...doua voci radeau pe un ton melodios...mi s-a facut dor de rasetele copiilor...rasete sincere..acel ras care shterge toate grijile....toate supararile...cate rasete au mai ramas sincere?de la o varsta sinceritatea se transforma in isterie shtergand melodioasele sunete shi inlocuindu-le cu vulgaritate....
deja de la o varsta se merge pe contraste...la 6 ani eshti incocent....la 11 deja reusheshti sa citeshti scrisul de la TV shi itzi mai piere din puritate...la 17 experientzele se intetzesc..la 26 eshti vulgar shi atunci cand razi itzi dai capul pe spate...de aici deja inocentza itzi piere...cine este vinovat de asta??timpul...viatza..omenirea sau pur shi simplu varsta ce se exprima prin tine?


pe masa inca sta nemishcat de vreme,ori de ploaie,trandafirul cel roshu...cat de delicat este..cat de singur sta...shi cata dragoste tradeaza intr'o singura petala plecata...
oare a murit tot ce ar fi putut salva lumea asta?unde se unesc destinele?unde mor sufletele?unde se intoarce timpul?unde moare viatza?
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Mie Iun 07, 2006 8:59 pm

"a murit cu zambetul pe buze"zise doamna cea imbracata in negru..shi cate shi mai cate poveshti despre cel ce zacea acum neinsufletzit pe o masa neagra cu o fatza alba brodata la margini,cel ce avea mainile legate pe piept,gura legata ca intr-un coshmar,tocmai pentru a nu tzipa mai tare...acea fiintza urcata intr-un coshciug maroniu shi cu un Iisus rece shi aurit pe capac care avea brazdat pe chip durere....
o vedeam plnagand shi ii pretzuiam momentul...cu totzii...caci atunci cand ne-am oprit pe scari ea plangea shi i se auzea vocea cum domnea deasupra linishtii ce pusese stapanire pe noi...i se auzea glasul shashiat cum suspina:"s-a dus!l-a luat!"
machiaj negru intins..lumanari aprinse....candele ce ardeau intr-o galeata cu nisip...bluze negre si mai presus de toate o dimineatza ce nu se anuntza deloc mai frumoasa decat ziua ce trece...
"il ingroapa maine" ashea zisese in timp ce ma ruga sa indrept o sageata catre oricine altcineva din incapere..nu am putut sa raspund decat stanjenita.."mm..shtii acum nu prea pot...e vorba de circumstantze"...
Mi-am dat seama ca sunt tare...ca am un suflet maleabil dar in acelashi timp atat de tare incat nu mi-a permis sa vars nicio lacrima..shi cat ash fi vrut sa plang...ash fi vrut sa simt la fel de mult ca ceilaltzi...
in momentul in care imbratzisharea se scruta,suspinele aparusera shi fermoarele vajaiau caci ei cautau disperatzi shervetzele...aveam lacrimi in ochi shi compatimeam fara sa imi dau seama...
caci ashea cum era neorocita shi napastuita ashea am iubit-o shi ashea am incercat sa ne alaturam....30 de suflete aprinzand aceleashi lumanari shi respirand acelashi aer...30 de suflete auzind "astazi era ziua lui....."
30 de suflete niciodata unite dar apropiate de o tragedie...aceste sufletge ce priveau de pe acoperishul lumii privelishtea morbida shi ce promiteau multe...
30 de suflete ce plangeau...fiecare in felul lui...dar shtiu ca ashi fi murit sa fi fost in locul ei...
shi singurul meu regret este ca am judecat-o....atunci cand nu a meritat shi daca ar putea sa ma ierte...ar trebui sa shtie...
in visele mele ma voi indrepta spre lumina..ma voi indrepta spre ceea ce am crezut drept..caci drumul l-am pierdut..shi cine shtie cate noptzi de acum inainte imi va aparea imaginea domnului de pe masa care statea oarecum stanjenit de prezentza masiva shi cel ce aproape plangea...
cel ce a murit zambind...
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Joi Iul 27, 2006 2:54 pm

astazi am invatzat sa nu subestimez puterea cuptorului cu microunde....shi ca painea cand este prajita in stadiul de "doamne de ce iese fum???" se transforma intr-un fel de pasta shi ceva asemanator cu carbunele :n: ...shi ca pasta respectiva nu iese de pe farfurii nici cu tix sau cilit bang....nici cu ambele combinate shi lasate ceva timp,ci se intinde....shi ca mai eficienta este metoda racaitului cu cutzitul pe suprafatza farfuriei....
am mai invatzat ca atunci cand in toata casa este fum,sa nu dai cu spray de camera pana simtzi ca nu mai potzi sa respiri,ci sa deschizi un geam shi inca unul,sau doua,depinde de caz,pana se face putzintel curent....
am mai invatzat ca atunci cand intra in casa o persoana aflata pe o scara superioara in ierarhia familiei mele,shi intreaba "ai prajit ceva??" sa nu ma pufneasca rasu',shi sa o las linishtita sa miroasa fiecare priza in parte,caci la un moment dat trebuie sa oboseasca....
shi desigur am mai invatzat sa nu las painea la cuptor 7 minute cu scopul de a face crutoane....shi ceea ce inca reprezinta o dilema pentru mine este de ce numai painea din mijloc era facuta scrum :blink:
dupa toate aceste experientze este clar ca nu mai fac experiemente shi ca lasatul copiilor(Adolescentzilor)acasa nesuprevegheatzi chiar reprezinta o problema....
dar in afara de asta vacantza e reushita shi data viitoare poate chiar reushesc sa dau foc la bloc caci am in vizor nishte vecini pe care ash vrea sa ii vad arzand :hades: :n:
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Mie Aug 23, 2006 12:40 pm

inca o dimineatza rece,in care linishtea de dupa ora 6,cand vrabiutzele din fatza geamului s-au potolit,shi gugshtiucii nu ishi mai jelesc jumatatzile pierdute,pune stapanire pe micul cartier linishtit in care locuiesc...
numai zgomotul tomberoanelor bushite pe scari de catre femeia de serviciu cea frustrata,mai tulbura aceasta clipa de aur cand natura,shi locatarii blocului dorm linishtitzi...
copacii motzaie undeva in zare,mustratzi de vantul care le ciufuleshte frunzele,astfel plopii devenind nishte adevaratzi furnicari ai vazduhului,iar salcamii ishi scutura pastaile pline de semintze mulcom...
numai o alarma piuie undeva in departare cu glas aproape stins,shi un vecin nervos se plimba lasand urme grave pe parchet dar shi pe timpanele co-locatarilor...
bate vantul shi imprashtie mirosul de frunze arse....
imi aduce aminte de vremurile in care eram la cabana....cum stateam seara,8 oameni shi un singur scaun in mijloc,in fatza unui televizor alb-negru,din care se proiectau imaginile pe peretzii cei reci...nu imi mai aduc aminte cu exactitate peisajul incaperii in care ma aflam....a trecut mult timp de atunci...
cand ma suiam in parul care avea coasa bunicului atarnata de una din crengi,sau cand adunam merele cazute pe pamantul de langa bucatarie....
cel mai drag dar shi cel care imi lipseshte cel mai mult este leaganul pe care mi-l facuse bunicul undeva in curte....
toate astea stau pe buzele unei pale de vant....o aripa trista care sufla praful de pe cutia amintirilor mele...
shi uite ashea ma pregatesc sa ma trezesc in timp ce micutzul cartier revine la viatza,shi oamenii ishi incep programul mishunand inspre statzia de autobuz...
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Sâm Sep 02, 2006 9:32 pm

Inca o umbra pe peretzii goi ai strazilor pustii...se plimba..aproape lenagnandu-se...mergand spre nicaieri...
tramvaiul pleaca grabit shi statzia ramane goala ca de obicei...numai o copila cu ochi mari shi speriatzi de necunoscutul ce ii mishuna imprejur,se uita cu jind pe geamul cel mare din spatele tramvaiului...urmareshte cu privirea ceasul de langa magazinul obor...
este ora opt shi jumatate....este intuneric...de 24 de minute s-a intunecat shi felinarele s-au aprins pe strada....copiii din parc au inceput sa zburde mai fericitzi decat erau,spre extenuare..mamele sunt instalate confortabil pe banca la o barfa shi o tzigara....nimic nu este aiurea in peisajul asta...
Mc-ul din aceeashi zona lasa un iz de americanism de prost gust..oameni ocupatzi,importantzi mananca aici zilnic..este mai comod ashea....
gardul din fatza pasajului subteran este mereu ocupat...bancile proaspat instalate sunt deja pline de cei ce ashteapta tramvaiul in sens invers....pamantul vibreaza shi,huruind tramvaiul sosehte...dupa doar 5 mintue de ashteptare....lumea se inghesuie spre marginea refugiului cu o ultima sperantza de a prinde un loc liber....
dar tramvaiul opreshte,oamenii se suie shi scaunele raman libere,lucind de atata murdarie...
in tramvai un copilandru asculta muzica tare shi bate ritmul cu degetul aratator pe bara cea albastra....la jumate de metru de el,un cershetor canta din acordeon manele la cererea unui calator cu bani...dor de casa motiveaza el...prost gust argumenteaza altzii....
shi in sfarshit la mijloc,doi tineri aprinshi de focul pasiunii,se saruta cu patos...
o batrana se uita sec shi nu intzelege de unde atata lipsa de decentza..pe vremea ei....
toate lucrurile se schimba..orice tentativa de intzelegere a lor se soldeaza intr-o nuantza stridenta de nebunie....totul este trecator shi nimic nu merita bagat de seama....
tramvaiul ramane,statziile se schimba,la fel shi furnicarul de oameni...oameni care sunt mereu altzii la fiecare statzie....
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Mar Sep 19, 2006 7:24 pm

inca mergea in linie dreapta,dandu-shi parul dupa urechi,scuturand din cap shi clipind des pentru ca lacrimile ei sa nu fie observate
inca ishi aducea aminte cand era mica shi se ascundea sub masa shi in dulap...
shi acum cand mai avea atata de parcurs parca nu ishi mai dorea victoria cu orice pretz...acum parca shi-ar dori sa se intoarca shi sa recupereze tot ce a pierdut shi a lasat pentru acest gust nici macar dulce,dar amar al succesului...
nimic nu mai era la fel...le tzinea inimile in mainile-i reci shi le simtzea pulsand...
la fiecare respiratzie depindeau in intregime de ea...shi ii placea puterea pe care sangele i-o putea oferi...tzipete disperate ii impungeau timpanele ca nishte sulitze taioase ce sfartecau tacerea...shi ashea pleca in continuare capul jos shi mergea mai departe...
dar atata fortza shi maretzie...slava shi supushi....victorie shi nu infrangere....
prieteni shi nu cunoshtintze...rude shi nu prieteni....
cuvinte ii rasunau prin cap...vuind...aproape ii venea sa tzipe la ei...sa o lase in pace sa nu ii mai deranjeze linishtea...pacea,echilibrul...tot ce agonisise atata vreme...
dar a intzeles ca nu se mai poate intoarce,ca nu o vor primi,nu o vor mai privi la fel...nu va mai tzine bataile de inimi ce s-ar fi unit la unison in maini...ci numai un trofeu...
o cupa aurita shi o panglica albastra,onoare shi slava..shi poate la anu' ishi va mai aminti cineva de ea...dar ei...ei nu ar fi uitat-o..i-ar fi comemorat memoria...putea fi o caldura intr-un suflet,dar acum nu va deveni nimic mai mult decat inca un nume pe o pagina...shi ashea incepuse sa planga..shi se gandise...oare fiecare tzel merita sacrificii?
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Vin Sep 29, 2006 7:59 pm

Shi atunci ma uit in ochii tai shi vad intzelesul tuturor vorbelor aruncate in scarba....cum sa ma sacrific cand tot ce vor ei sunt atingerea unor scopuri meschine?cum pot sa nu ma las batuta de catre insushi creatorul a tot ceea ce vad...
cum sa te las pe tine sa itzi intuneci orizonturile?sa plangi?sau sa itzi incruntzi fruntea sub greutatea gandurilor umane?
Plimba-tzi ochii pe cerul asta ca sa vezi cel mai pur albastru shi cei mai pufoshi nori...sa te gandeshti ca sunt facutzi anume pentru tine..
sa te uitzi in inima ta shi sa vezi cum totul are sens,sa vezi cele mai oneste ganduri,cele mai sincere sentimente...uite-te in sufletul tau shi cand vei vedea orice urma de indoiala sa o alungi!caci nu e indoiala ta...e a altuia...a celui ce te vrea ingandurat,ce te vrea mahnit shi cel ce vrea ca oglinda sufletului tau sa freamete marunt...
acel om meschin care ne-a reunit,acela sa ne desparta,aceeashi mana umana a destinului,aceea sa te alunge shi aceeashi frunte plecata in fatza lacrimilor ce itzi curg,aceea sa te vindece...
acele maini care itzi induc tremurul in fiintza shi acele maini care itzi iau supararea,acele maini sa te sfarame,ca ele sa shtie ca pe veci vei ramane al lor.
aceeashi ochi in care cautzi tacerea shi pacea,aceia sa te inghita nesatui caci ei vor shti ca vei ramane veshnic ai lor...
aceleashi iamgini frante se vor contopi cu tine pentr a crea o amintire...aceleashi buze te vor sorbi cu nesatz caci veshnic vei ramane pecetluit in spatele lor...shi fie ca aceste buze sa nu te spuna nimanui,sa te tzina ca pe insashi viatza,caci tu fiintza pretzioasa,ai aflat cu adevarat cine sunt...
o singura privire shi mi-ai tulburat noaptea..o singura atingere shi mi-ai destramat negura de ganduri ce pusese stapanire pe mine de atatzia ani...
obishnuiam sa inotam in aceleashi ape scaldate de luna...
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Joi Oct 12, 2006 6:55 pm

Shi ash fi putut sa jur ca erai tu....atat de reala parea imaginea shi florile de primavara care itzi mangaiau in treacat fatza...shi zambetul,shi chipul..pana shi fornaitul narilor mi se pare dragutz,chipul luminos...al tau era?
Shi imi era frica sa ating coperta cartzii ca shi cand vraja s-ar fi rupt...shi m-ar fi scos din gradinile cele albe cu banci din piatra shi flori de migdali...
Atat de multa lumina era in camera incat o pata mai stralucitoare decat cele ce impanzeau peretzii de obicei,shi mi-am inchipuit un chip...
Ash fi plans shi ash fi strigat sa te intorci,sa ma iei cu tine in aventurile tale,sa nu ma uitzi shi totushi nu ai facut-o...shi am ramas eu...pustie dar nu singura...caci pashii care mi-au impanzit auzul nu ii pot uita la fel cum nici privirile fugare nu o sa imi goleasca memoria...
Sa strig in tacere,sa prind buchete de trandafiri,sa ating cerul shi sa te tzin in palme,sa te ating,sa te cant,sa te caut,sa te uit ca sa imi aduc aminte de vremurile in care era soare shi eram impreuna...
Zilele calde in care zarea mi se parea atat de aproape,caci leaganul inainta shi zbura,iar funiile frematau,in timp ce rasetele spintecau zarea,shi calcam pe umbre pe alei insorite,printre copaci inaltzi.
Shi ploua shi era linishte....doua glasuri,o umbra ce se apropia,shi pashi nesiguri...
Shi vei trai mereu in vantul ce mishca varfurile plopilor,in frunzele ce foshnesc,in zambete sincere shi in racoarea serii sau in tristetzea strazilor pustii....
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

dragostea in vremea holerei

Mesajde moartea_neagra » Vin Noi 24, 2006 7:36 pm

"Muzica a incetat dupa miezul noptii,larma s-a risipit,faramitata in soapte adormite,iar cele doua inimi au ramas singure in foisorul cufundat in umbre,batand in ritmul rasuflarii gafaite a vaporului.
Dupa un lung rastimp,cand a privit-o pe Fermina Daza in scanteierea fluviului,Florentino Ariza a avut senzatia ca vede o fantoma cu profilul de statuie estompat de o lumina albastruie si si-a dat seama ca plangea in tacere.Dar in loc sa o consoleze sau s astepte sa-i sece toate lacrimile,asa cum ar fi dorit ea,a intrat in panica.
-Vrei sa ramai singura?a intrebat-o.
-Daca as fi vrut,nu te-as mai fi invitat inauntru,i-a raspuns ea.Atunci el intinse degetele inghetate prin intuneric,bajbaind dupa cealalta mana,si-o gasi asteptandu-l.Amandoi au fost suficient de lucizi ca sa-si dea seama,in aceeasi clipa fugara,ca nici una,nici alta nu era mana pe care si-o imaginasera inainte de a se atinge,ci doua maini cu oase batrane.Numai pentru o clipa insa,caci imediat au redevenit asa cum le visasera.Ea incepu sa vorbeasca despre raposatul ei sot la timpul prezent,de parca ar mai fi fost in viata,iar el intelese in acel moment ca si pentru ea sosise ceasul sa se intrebe cu demnitate,cu solemnitate,cu o neostoita pofta de viata,ce putea face cu dragostea care ii ramasese fara stapan.
Fermina Daza renunta la tigara,ca sa nu-si traga mana dintr-a lui.Se imtea descumpanita si cauta cu infrigurare o cale de a intelege.Nu-si putea imagina un sot mai bun decat cel langa care traise si,totusi depanand intamplarile propriei vieti,descoperea mai degraba necazuri decat satisfactii,prea multa lipsa de intelegere de ambele parti,certuri inutile,aversiuni nicicand stinse pe deplin.El o auzi deodata oftand:"E de necrezut cum poti fi fericit ani la rand,in ciuda atator scandaluri si aiureli,fara sa stii,fir-ar sa fie,daca asta e dragoste sau nu".Cand si-a sfarsit spovedania,cineva stinsese luna.Vaporul inainta la pas,punand cu grija un picior inaintea celuilalt: un animal urias la panda.Fermina Daza se intoarse pe taramul nelinistii.
-Acum poti sa pleci,spuse.
Florentino Ariza ii stranse mana,se apleca spre ea si incerca sa o sarute pe obraz.Dar ea il respinse cu glasul ei ragusit si bland:
-Nu,acum nu mai are rost:miros a baba."




Gabriel Garcia Marquez
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

interesting

Mesajde minunata » Vin Noi 24, 2006 11:45 pm

gandesc...care este acel lucru kr ne face p noi,oamenii,nishte fiintze marunte si fara judecata bogata,dar in varful piramidei trofice s functzionam...care este acel lucru kr n da putere s mergem mai departe s sarim peste hopuri s luam viatza la 'stou.

- cred ca e vorba de constientizare si adaptare; speranta 'dumnezeiasca', faimoasa speranta ca totul va fi bine;
cred ca atunci cand toate piesele de domino, cazand in fata noastra, ne rad in fata, cautam sa le inlocuim, iar, daca nu vedem calea de a le inlocui, asteptam............ pentru ca, oricum, ceva se va intampla! Iar acel 'ceva' vine, de obicei, sa ne sustina! ...... altfel nu am mai lansa texte pe fanclub.ro.........
minunata
Junior Member
 
Mesaje: 22
Membru din: Dum Oct 22, 2006 9:16 pm
Localitate: romania

Mesajde moartea_neagra » Sâm Dec 23, 2006 4:52 pm

Shi ingerii cad de la inaltzimi ametzitoare,shi fulgii se opresc pe acoperishurile caselor shi parca tot Universul ashteapta Craciunul...sau instalarea sarbatorilor....
nimic nu s-a schimbat...totul a ramas la fel...am deschis mai bine ochii am vazut ce ma inconjoara shi i-am inchis la loc...shi am ales sa merg la fel ca shi pana acum...printr-o ceatza de iluzii shi zari imaginare...
Shi acum un an faceam exact acelashi lucru...sau parca era mai rau....totushi ceea ce ma incanta este faptul ca anul asta nu a fost deloc mai bun...ci privit dintr-o perspectiva moderata...o perspectiva care nu e adecvata varstei...poate putzin prea matura...
Shi farmece au fost tzinute in frau in timp ce norii se plimbau pe cer,facandu-shi loc unul celuilalt....
Astazi m-a intrebat diriga “Ce ii doresc prietenei mele cele mai bune?â€Â
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Joi Feb 01, 2007 10:05 pm

respira...
si cred ca intr-adevar cresc...da,ma schimb..parca imi pasa,parca sunt indiferenta...e trist pentru ca as vrea sa ma inteleg si eu...atat de mult vreau sa ii inteleg si pe altii...si in disperarea mea de a nu ramane singura sau abandonata ma agat de orice urma de speranta pe care o descopar in orice strain si sper..si trag de mine..de orice...numai sa nu ma simt iar abandonata..si nu reusesc nimic..
acum...acum sunt atat de frustrata,furioasa,suparata nici macar nu pot sa ma descriu in niste sentimente atat de complexe cand de fapt motivul este aproape inexistent...
mi s-a facut sila de lumea asta bolnava..lumea asta care te omoara cu fiecare inspiratie..cu cat incerci sa respiri mai mult aer curat,sa supravietuiesti,cu atat te murdaresti mai tare cu jegul asta mediocru....
e frustrant...da,ca nu ai ce face,ca nu stii ce ai putea face,sau ca habar nu ai unde sa te indrepti..si poate ca in cateva zile iti trece...
asa ca da...tipa!tipa la mine!cat de tare poti....
uite asa mi-au doborat spiritul....m-au potlit si m-au domolit..m-au lasat sa cresc....
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Dum Mar 11, 2007 3:18 pm

m-am decis sa revin dupa mai multe intamplari edificatoare,cu noutati pentru acest jurnal virtual...
evident nici timpul nu putea fi "mai" optim,avand in vedere ca am si imbatranit intre timp....si daca tot sunt la capitolul imbatranire,draga jurnalule si dragi "cititori" sa va povestesc cate putin despre ziua mea...
incep cu faptul ca atunci cand am ajuns la scoala,pe banca ma asteptau timide 7 lalele rosii si rosii cu margini galbene:D....trebuie sa recunosc ca mi-a trebuit foarte multa pregatire psihica sa infrunt ziua asta..sincer,chiar nu stiu de ce,dar nu imi plac zilele mele de nastere....in tot cazul....m-am scobit intr-o cutie verde plina cu boniboane:D,si la final,ca in orice zi reusita am mers sa bem...evident tristetea a constat in faptul ca nu a venit chiar toata lumea,dar desigur dupa cum am inteles mai tarziu,nu poti omogeniza in halul acesta 3 grupuri de prieteni...lectie ocolita pana ieri...
in tot cazul....trecand peste ziua mea,alta intamplare pe care as vrea sa o povestesc incepe in troleu....mergeam ca tot omul inspre casa,si ma uit pe geamul din spate sa vad daca prind vreun alt troleu ca sa nu mai schimb atatea mijloace in comun pana acasa sau sa nu mai merg pe jos...
un corp diplomatic plimba vreo 7 chinezi cu fete...expresive(duh!)nu stiu unde...desigur ceea ce era misto e ca undeva in mijloc,un roman cu dacioara lui se opreste fix in mijloc,iese din masina,se duce in fata masinii si incepe sa traga animalic de un capac de canal sa il puna la loc desigur..si deci peisajul este urmatorul:dacia in mijloc cu avariile pornite,romanul tragand de capacul de canal,sirenele zbierand din toti rarunchii si vuind,3 masini de politie in fata,una de jandarmerie cu respectivii straini,si o masina care taie calea celorlalte masini de politie din spate,caci asa se conduce la noi:D
oricum,ideea/morala habar nu am care e....dar episodul mi s-a parut ca merita mentionat...
acestea fiind zise ma retrag undeva aproape de un pahar in care plutesc cateva cuburi de gheata intr-o bautura dulce:) cu speranta ca ma voi intoarce si pentru alte povesti...
voie buna!
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Mesajde moartea_neagra » Mie Iun 06, 2007 8:06 pm

si stiam ca nu va mai ploua,asa ca mi-am luat sandalele si umbrela si am iesit din casa cu geanta atarnata intr-o parte.
mi-au intrat pietre in sandale cand am trecut pe langa gardul cimitirului.dudul de acolo face dude albe,iar dudele albe cad pe jos si se amesteca intr-o mare de alb cu pietrele de pe jos.Desigur,dudele putrezesc si atunci devin o pasta negricoasa pe care toata lumea calca...si atunci nu se mai deosebesc dudele de pietricelele albe...
iar la capul fiecarui mort sta cate o cruce..la picioare un copac...am presupus crucea ca fiind un simbol al celui ce a murit,copacul-al celor vii,al celor ce au ramas,cei ce si-au tras seva din cel ce tipa din pamant.
pe fiecare cruce e cate un regret....nu cred ca exista un om care dupa moarte sa fi ramas singur....
"mortii nu ne fac niciun rau" si asa este.sunt singurii oameni cu care ai incheiat orice afacere,sau ramasite umane cu care nu mai ai nicio treaba...nu ne mai pot face rau.


este absurd ca cineva sa iti ceara sa ii spui cum te vezi in viitor...
intrebarea este absurda.In primul rand te ia pe nepregatite.Viitorul meu cu toate incertitudinile lui,ma priveste.Copiii pe care ii voi avea sau nu,ma privesc.Slujba mea,viata mea personala,o eventuala casatorie,caine?pisica?
toate astea sunt numai alegerile mele.De ce as vrea sa le fac publice?de ce as vrea sa afle ceilalti ce gandesc?ce planuri am?cate case vreau sa am,cate masini,ce copii,ce casnicie sunt numai treburile mele....asa ca ar fi stupid sa te duci la cineva si sa il intrebi cum se vede peste 10 ani.
Totusi ironic ar fi ca omul sa moara in cateva zile dupa ce ii pui intrebarea...
incertitudinea viitorului....chiar poate fi ceva anticipat?totul e pe bajbaite si toti intindem mainile inainte in intuneric sa nu ne lovim de cate ceva.Si intotdeauna apare cate o mobila care pare sa isi fi schimbat locul...

si a plouat in ziua respectiva.
fi-mi-ar greata!
Avatar utilizator
moartea_neagra
Junior Member
 
Mesaje: 110
Membru din: Dum Mai 29, 2005 11:00 pm

Anterior

Înapoi la Scrieri, ganduri si jurnale

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori

cron