The prison i call life

[olivia14]

Sunt in cosmarul vietii mele si caut calea spre desteptare dar cand zaresc drumul sperantei umbrele ma trag inapoi...
Ma zbat dar n-are rost, sunt mult prea slaba sa le inving.
Ma retrag indurerata in singuratate sub ramurile protectoare ale stejarilor. Dar in singuratate sta ascunsa disperarea care ma cuprinde ca un lant si ma strange tot mai tare pana ce simt cum oasele-mi se frang si imi patrund in carne...
Tip de durere dar nimanui nu-i pasa
" bolnav inchipuit!" isi zic " Ipohondrie"
Oare?
Lacrimi reci inunda agonia. Sangele ma paraseste si simt cum ma pierd in neant.
Oare neantul e o scapare?
Cum voi afla fericirea in nimic?
Oare in neant umbrele ma vor urmari?

[olivia14]

Ma simt singura si pierduta mergand pe drumul necunoscutului, cautand raspunsuri de a caror existenta nu sunt sigura.
Adevarul a murit, totul e vag, granitele au disparut...
As vrea sa dau drumul lacrimilor, sa ma curete de agonie, dar stiu ca nu o vor face.
Nu voi mai plange!
Raurile nu vor mai inunda taramul
Totul e sec la fel ca mine
Parca lumea si-a pierdut culoarea iar infinitatea griurilor ma asigura ca nimic nu mai e concret.
Oare voi evada din lumea asta?
Cat imi doresc sa vad rosu aprins, sa imi patrunda sufletul
Sa ard incet, incet pana ce nu voi mai fi
Oare am fost, sunt, voi fi?

[olivia14]

Oare problemele acestei lumi au rezolvare?
Oare ele chiar exista sau sunt rezultatul agoniei noastre?
Nu vad alt mod de a ma elibera din tregicul vietii decat recurgand la obiectivitate
Nu pot evada din suferinta decat uitand cu totul de fiinta mea
Viata mea nu-mi merita nici dispretul
Am reusit sa ma strecor printre gratiile temnitei mele dar fuga nu imi mai trezeste interesul asa ca ma intorc la exitenta mea marunta si ma scufund in singuratate...

[olivia14]

Oare eu de ce exist?
Ma aflu aici pentru un scop maret? Voi realiza ceva important pentru omenire?
Oare viata e rationala?
Daca ar fi oamenii nu ar mai suferii, cu totii am fi egali, nu ar mai exista desfranare, lacomie si violenta.
Eu nu traiesc pentru un motiv. Daca as muri chiar acum nu ar conta.
Atunci de ce nu ma sinucid?
Oare din teama de necunoscut atat de caracteristica oamenilor? din speranta pt ceva mai bun? din constientizarea riscului de a nu gasii pacea nici in neant?
Oamenii ca mine ar trebuii arsi pana la purificare, cand moartea materiala le va curma suferinta iar spiritul eliberat va putea zbura din nou
Cenusa lor sa fie imprastiata deasupra lumii ca un regret etern.
Dar cine ii va regreta?

[olivia14]

dear diary, azi e ziua mea si ca " a celebration" mi s-a furat mobilul ieri de doi cretini, so happy birthday to me