De la tigru la ursulet de plus

[Fabian]

Desi o am in instinct, n-am vinat niciodata. Stiu ca sint ucigas, desi n-am varsat niciodata singe. Oricum, mi se ofera tot ce am nevoie si banuiesc c-ar trebui sa fiu recunoscator pentru asta. Exista chiar cineva care, cind vine sa-mi faca curat in celula, ma si perie de la distanta cu un fel de grebla lunga, sa-mi inlature firele batrine din blana si s-o mentina stralucitoare asa cum si-o doresc vizitatorii. Atunci n-am voie sa lansez ragete sau sa dau cu laba fiindca-mi incasez virfuri de ciomag in burta.
Cind eram pui, aceleasi lucruri pentru care sint pedepsit acum erau considerate “dulciâ€Â

[Fabian]

Ma asteapta-n gara cu o figura bosumflata. Am uitat desigur sa fac ce m-a rugat. Isi fereste buzele din calea sarutului meu, oferindu-mi doar obrazul.
- Cum a fost azi la scoala? ma-ntreaba de complezenta
A fost chiar frumos, la ideea cuiva am tinut ora de ritmica afara in parc, intinsi pe iarba la soare. Reusisem chiar sa parcurgem jumatate din lectie cind ne-a bruiat un mosulica ticnit care trecea pe-o alee, imitindu-ne bataile din palme... „ecoul!â€Â

[Sunny Morning]

„Daca va fi sa mor prea devreme, atunci ca James Dean, la o rascruce, intr-o masina rapida, bum, si gata!â€Â

[Fabian]

„Daca va fi sa mor prea devreme, atunci ca James Dean, la o rascruce, intr-o masina rapida, bum, si gata!â€Â

[Fabian]

O lumina laptoasa si aerul fierbinte inabusitor care, in mod ciudat, in contact cu simturile, devine rece si neconductibil.
Aburi albi si opaci se degaja din asfaltul autostrazii...
...oameni in toata firea zimbesc timp si stingher de pe podiumul scolaresc; matusi, soti, instructori, copii, cuminti si emotionati pe scaunele de lemn.
O tinara intirziata poarta-n par o floare rupta probabil dintr-un tufis pe strada. Un detaliu care-n acea clipa, combinat cu zimbetul ei, mi se pare triumful suprem al poftei de viata.
O mina feminina amintindu-mi de-a ei ocroteste capul blond al unei fetite si-apoi se odihneste o clipa pe umarul barbatului de linga. O normalitate casnica al carei dor ma fulgera inainte de-a apuca sa-mi string amintirile inapoi.
Sunete de diferite culori si dimensiuni, dintre care unele-au invatat deja sa fie line si altele ramin inca abrazive, sunete care ploua, care (cu)tremura, care tisnesc sau care plutesc...
Cauciucurile musca din suprafata apei cautind solidul de asfalt. Stergatoarele se zbuciuma bezmetic. Prin tot zgomotul de sfirsit de lume, prin valuri de ceata laptoasa si de apa care cade din cer, singurele dovezi de viata sint luminite palide pe sosea, deplasindu-se cuminte si incet ca un gindac pe-o frunza. La orizont cerul se sfisie-n rosu si alb cu-o frenezie inspaimintatoare si fascinanta.
Felicia se cuibareste pe bancheta din spate tragindu-si grijuliu marginea rochiei peste genunchii de ciocolata strinsi la piept. Zimbeste privirii mele din oglinda retrovizoare, mai degraba fascinata decit inspaimintata...
Felicious!

...ai sa-ti amintesti macar numele meu?...
...ssst...
...mai mult de-atit...am sa-mi amintesc bratele tale glazurate-n ciocolata... si sinii tai din pudding de ciocolata si pielea ta din clatita de ciocolata... si intreaga zi de astazi, pe care-am numit-o dupa tine: felicious!
O zi de lapte sfirsita intr-un desert de ciocolata.

[Fabian]

Sint atit de obosit si nu pot dormi. Nu gasesc butonul de off pentru toate gindurile care mi se-mbulzesc in cap. E la urma urmei atit de ciudat totul. Nici fluturii din burta inca nu s-au potolit.
Ii ascult respiratia, ii simt bratele-n jurul meu, ii privesc buzele, nasul, totul parca sculptat. Sa fii tu de fapt aici linga mine, nu-mi dau seama cum s-ar comporta artera asta care-mi zvicneste-acum in gitlej. Dar, ha ha ha, ce gind timpit, desigur ca nu suporta nici o comparatie!
Ma strecor afara din cearsafurile dezmierdatoare si ma asez din nou la lucru. Ma simt inspirat si trebuie sa folosesc momentul.

[Fabian]

- Stay for one more day.
Se opreste.
Se intoarce.
Se apropie.
Isi sprijina fruntea de fruntea mea, virfurile nasurilor ni se-apropie rasfatat intr-o mingiiere usoara. Ma priveste in ochi. Pentru a mia oara ma uimeste cum retina aceasta de culoarea si consistenta ghetii poate transmite ceva atit de cald si intens.
- OK.
Isi abandoneaza valiza-n hol si merge sa se instaleze-n fata televizorului. Ramin blocat, in picioare-n hol, neavind nici macar inspiratia sa-nchid usa, urmarind cum butoneaza telecomanda schimbind posturile.
...Ce simplu a fost!

[Fabian]

Am un vraf de vechituri pe podeaua camerei.
Pina acum au zacut pe un raft pe care-mi propun de citiva ani sa-l golesc si sa-l scot de-aici. Ocupa spatiu util.
Azi m-a gasit harnicia. Peste ce de-am dat acolo!...o gramada de lucruri pe care le-am cautat de-a lungul timpului si-altele de care uitasem definitiv. Formulare, CDuri, acte, instructiuni de utilizare, fotografii, dosare, carnetele cu insemnari, felicitari, CVuri. O intreaga bucata din viata fostului eu.
Am facut o prostie. Acum toate zac in continuare pline de praf in mijlocul incaperii si eu pish ochii ca o primadona huiduita.
La:
- poze cu ea;
- maselele noastre de minte pe care ni le-am scos impreuna pe scaune vecine la dentist, ca sa nu suferim unul fara altul;
- zgarda catelului pe care i l-am daruit de Craciun si care-a murit cu putin inainte de Craciunul in care ne-am despartit;
- un fir din parul ei ratacit printre niste foi (poate cindva as putea-o clona);
- esarfa pe care si-a uitat-o la mine-n prima seara, dupa care s-a-ntors apoi de-atitea zeci de ori (inca mai pastreaza mirosul ei);
- un adeziv Mon Cheri de la bomboanele noastre preferate. Din care bomboane formase intr-o seara o sageata uriasa care sa ma ghideze de la usa de la intrare pina-n dormitorul unde ma astepta.
- mesaj cu creionul pe spatele unei liste de cumparaturi: „Iti multumesc ca existi! Iti multumesc ca esti al meu! A ta pe eternitate, ...â€Â