Gangureli si gagaizme

[tzache]

Pana la varsta asta nu m-a preocupat lectura. Am avut lucruri mai "importante" de facut care m-au detasat de cunoastere. Sint scrise atatea lucruri interesante in interiorul copertilor din biblioteca aia din sufragerie. Gaga, fara sa vrea, impulsionata si incurajata de pozitia pe care o ocupa pe forum, mi-a aratat ca lucrurile nu sint chiar asa cum le credeam eu. Inainte sa afirmi unele lucruri care te preocupa si sa iti exprimi parerea personala despre anumite conceptii si fenomene, trebuie sa citesti mult, sa culegi, sa primesti informatii din mai multe parti, ajungand la un moment dat la o mixtura ideatica, mai exact sa extragi ideile cu care te identifici. Fara sa imi dau seama pana acum si fara sa studiez, sau macar sa lecturez, toate parerile mele despre problema existentei umane se regasesc in existentialism. ...revin

[tzache]

Imi propun ca completez in jurnal toate aberatiile care imi trec prin cap. Cum am o parere despre un anumit fenomen, s-o scriu aici. Oricat de insignifiant ar fi el. Doar care e scopu jurnalului? Mai tarziu cand am sa recitesc si o sa vad cum priveam lucrurile am sa pot face o scurta analiza despre conceptiile mele la momentul respectiv. Am sa fac o scurta recapitulare a zilei ce a trecut. Voi posta probabil zilnic pe la ora 17 cand mi se termina programul. Chiar sint curios sa fac exercitiul asta. Sa scriu lucruri marunte, cum ar fi sa descriu dezordinea care e acum pe biroul meu. Sau cum se vede praful de pe birou in lumina soarelui. Acuma m-am apucat sa vad toate firmiturile de pe jos. Tantzo maine vii sa dai cu aspiratoru. Cate foi imprastiate sint aici. Ce pot sa remarc din ce am spus pana acu e ca la ora asta vad numa ce nu-mi convine. Cam asa se intampla mereu la sfarsitul programului. Desi am un servici relativ relaxant. Nu e prea solicitant. Lucrez deja de 6 luni aici, m-am intergat inca din prima luna. M-am acomodat foarte repede cu munca si stilul de munca de aici. Am fost calit din prima, pentru cacolega mea a intrat imediat in concediu si a trebuit sa preiau eu toate muncile din departamentul DTP. Si obligat fortat am invatat mai usor. A fost greu, dar mi-a prins bine.

Am terminat de baut capeaua. M-a luat cu tremurici. Uite, incerc sa duc cana la gura si imi tremura mana. Weirdo!
Ce remarca ciudata a facut shefa mea azi: "Vai Mihai! Bei lapte? da ce copil esti, esti asa pueril..." Cu un ranjet din-ala de i se vedea toata dantura. Am ridicat o spraceana, apoi am clipit in gol de cateva ori si mi-am zis, ridicand mainile de pe tastatura: What the fuck!?

Am ascultat azi numa muzica agresiva si ma dor urechile. M-am certat cu sora-mea ca bate apropouri naspa... m-am linistit ca am vorbit cu mama (in sfarsit!) la telefon, ca nu stiam daca o fi ajuns bine in Grecia. A plecat de duminica si nu daduse nici un semn, deja incepeam sa ma ingrijorez. Ma duc sa ma tund... ba nu ca a inchis. Maine ma duc. Bubu a zis ca vine acasa pe la 8 cica. Pana atunci mai citesc cateva file din jurnalul lui Roquentin, apoi astept sa vad ce zice robert (adica hova) daca mergem la o bere-doua la o terasa din parc. Depinde daca vor si fetele. Bubu o sa vina cam obosita si nu stiu daca o avea chef. E deja destul de obosita in ultima vreme. Servici, examene... Destul de solicitant.

Azi m-au enervat asa: sora-mea top of the list ca mi-a cerut bani de benzina, shefa, maseaua, o antipatica de la servici care in loc sa-mi raspunda la salut mi-a ridicat o spranceana, sin_ella ca m-a asociat cu jiji proconsul si ma vede la acelasi nivel. Poate ca am gresit ca mi-am pus pozele e forum inca de prima data fara sa "scot o vorba" si am lasat impresia de vrun narcisist de tip Jiji (frate daca citesti jurnalu meu sa stii ca asta esti pentru mine: un narcisist, si daca continui in felu asta o sa fii ciuca batailor. Nunuma pe forumu asta, da si in viata. Nu te mai vedea tu cu atata optimism ca nu e deloc asa. Nu te mai crede centrul atentiei. Trezeste-te, in ce lume traiesti? La un moment dat esti chiar funny, dar de multe ori depasesti limita ridicolului. Incearca sa vezi sfatul din ce am scris eu, nu critica.) Dar cine sint eu sa dau sfaturi pana la urma? Fiecare face ce stie si cum stie. Doar ca mi se pare de-a dreptu trist.

[tzache]

Poate ca n-am dormit destul de sint asa de ciufut. E o atmosfera stranie in jurul meu. Ma intreb daca nu cumva eu sint singurul element straniu de aici, din camera asta si restul sint normale. Nu cred. Inclin sa cred ca mai degraba lucrurile din jur imi provoaca starea asta. Sa fie de vina lumina zilei care nu prea patrunde in camera? Am opt neoane desupra capului dar nu stau aprinse mai niciodata, decat seara, in caz de necesitate maxima. Prefer lumina zilei. Amarata cum e ea. Ajunge lumina monitorului, cred. O alta lumina mi-ar distrage atentia probabil. Biroul meu e la parter. Pe partea din spate a cladirii, unde se afla o gradina. Si obligat de caldura trebuie sa deschid geamul. Niste muncitori s-au pus pe vopsit in verde un gard. Teribil miros. Nici nu vreau sa ma gandesc cand vine ora pranzului si o sa isi scoata borcanele de fasole sau mai stiu eu ce o fi in meniu azi. De zgomot si forfota am scapat ca am castile pe urechi. Nu le aud injuraturile si flegmele. Numa ca oricat de tare dau castile, si mai tot timpul sint la maxim, tot aud schelalaiturile unui pui de caine rasfatat. He, dar astea sint mici soapte pe langa ce muzica ascult cateodata. Ieri am ascultat decat 5 piese, over and over: Did My Time, Right Now, Struggle, Deep Inside si Got The Life de la KoRn. De la 9 si ceva la 7 si ceva. Mi-am solicitat timpanele la maxim. Azi sint mai potolit. Poate si muzica ma face sa ma simt straniu. Letting de cables sleep canta de o ora deja. Este varianta cantata de Apocalyptica cu Bush.
Watching the lights go down
Letting the cables sleep
Minunat!
Ce fredoneaza la sfarsit I'm a stranger in this town imi place cel mai mult dar imi da o stare de disconfort in acelasi timp. La fel de sacaitoarea e vocea lu Rossdale la inceputul piesei cand spune Never seem to get in the place that i belong. E sacaitor atat mesajul cat si efectul la imprimarea piesei. S-ul ala zgariat. Parca ascult la patefon. Sint un pic deprimat. Cu toate astea, melodia asta e una din preferatele mele. Am descoperit-o pe un album Buddha Bar. Cat de mult conteaza muzica si cat influenteaza ea starea de spirit. Muzica e cea mai frumoasa manifestare a omului. Prin ea, omul arata cat de frumos isi poate exprima sentimentele. Pentru ca alaturi de sunete, poezia se intregeste si efectul este mult mai intens decat daca ai citi poezia. De pilda Noapte de decemvrie a lui Bacovia cantata de Alifantis. Printre cele mai frumoase melodii romanesti!
Ma fascineaza muzica. Taica-miu a cantat in tinerete la chitara. Canta la Amfora. Eu aveam vreo 4, 5 ani si tin minte cum ma duceam langa scena si dadeam din picior pe Life is Life sau Sunshine Raggae. Primeam fursecuri. Un nene mi-a dat odata 10 lei. Si stateam mereu in sufragerie cand repeta tata pe Deep Purple, Pink Floyd, Dire Straits sau alte trupe. Am in sange muzica. Tin minte ca in clasa I nu plecam de acasa pana nu imi puneam castile la urechi si ascultam la pickup Somebody To Love sau Don`t Stop me Now a lui Queen si cantam pe langa ei. Ascult foarte multa muzica. Am mii de melodii. Aseara cand il citeam pe Sartre mi-am pus numa Clayderman in surdina, cu niste prelucrari dupa Everytime You Go Away a lui Paul Young, Without You care o canta si Mariah Carey, How Deep is Your Love sau I Just Called To Say I Love You. Si m-a ajutat si un Efes rece sa intregeasca atmosfera. Foarte interesant a fost.

[tzache]

Am un lapsus. Am ascultat ieri la radio nu stiu care din nustiu ce oras o melodie veche. Semana cu ala din Frankie Goes To Hollywood la voce. O sa fac un research sa vad daca erau ei Cateodata nu pot adormi cand am un lapsus. Si mereu se intampla la melodii vechi, cand eram prea mic sa tin minte numele pieselor. Asa s-a intamplat cu o piesa care m-a "bantuit" ani de zile. Nu prea s-a difuzat. E o piesa pe care am ascultat-o prima oara pe la 14 ani. Se cheama The Only One, este cantata de GUN si este cu siguranta printre preferatele mele. Printre sutele de preferate Noroc cu forumurile astea mai nou ca m-a ajutat cineva sa o gasesc.

[tzache]

Cata treaba am asa de dimineata. Am dormit si putin si casc intr-una. Am venit mai devreme la servici ca sa termin ce am inceput ieri. Mananc chec si beau capea. Ascult cam aceleasi melodii ca si ieri: jimmy somerville, hall & oates, korn, papa roach, crowded house, soil, luna amara... M-am cam plictisit de ele.
Vreau sa imi iau un aparat foto si am vazut unu misto. E tare misto ca are zumu mare 7x si 8x. Pozele care le-am facut la munte le-am facut cu un Olympus stylish mititel de-l scapat printre degete, da nu prea performant (aveal el 5 mp, dar zumu de 2x/4x), asa ca o sa imi cumpar un C 945. Cam 15 milioane asa costa.

[tzache]

Sint plictisit. Mi-e foame. Abia am terminat un chec si niste sticksuri. As manca o ciorba de perisoare cu smantana. Si salata de vinete cu maioneza. Dammit ce pofta am. Dau o fuga pana la piata in seara asta si fac o salata de vinete.

[tzache]

Cate trebuie frate sa mai inghit!?
Am inteles…. Sint inca mic. Sint la inceput. Sint un copil.
Insa a trecut deja un an de cand sint aici! Am inghitit la inceput, cand daca sefa zicea “Mihai, avem nevoie urgent de o macheta pentru Libertatea. In doua ore e gata? – Sigur ca da! Fac tot posibilul! ” Intr-o ora era gata. Trebuia sa fac asta. Pentru ca eram in luna de proba si vroiam sa le arat de ce sint in stare. Si, invatandu-i prost, acum profita de bunatatea mea. “Cum, Mihai…? Atat de mult iti ia? Pai tu esti Speedy Gonzales!” Sint al saptelea pe acest post in 5 ani. Eu, dintre toti, sint singurul care a “supravietuit” atat de mult. Majoritatea predecesorilor mei si-au bagat picioarele si au plecat direct.
Eu vreau sa ma ambitionez. Vreau sa imi vad limitele. Sper sa n-o iau razna. Desi Omu cu Sobolani obisnuia sa ma contrazica in fiecare zi, acum ceva timp… Vreau sa imi bat capul cu ei. Sa vedem cine castiga.
De ce sa plec in alta parte, cand pot sa transform acest joc al nervilor, intr-unul al mintii?

“Plec in alta parte, la alta firma, si nu o sa mai fac greseala asta. Sa-i las sa isi bata joc de mine, sa profite de mine. Sa fiu un tap ispasitor… Plec! Imi bag picioarele in ei de exploatatori! Plec in alta parte, unde munca mea o sa fie apreciata asa cum trebuie!”

Atitudine gresita.
In mintea mea acum este ca nu exista un astfel de loc de munca. Nicaieri nu e roz. Trebuie sa te adaptezi. Trebuie sa inghiti multe. Insa trebuie sa fi constient de asta si sa nu capitulezi. Pentru ca, de multe ori, ma enervez cand tipa la mine din nimicuri, si vad in jurul meu ca multi colegi o freaca si nu le zice nimeni nimic! Stau eu si ma intreb acuma… de ce oare? Motive ar fi multiple. Insa ce ma intereseaza pe mine este doar situatia mea. Care, daca nu iau “atitudine”, se deploreaza pe zi ce trece. Asa ca lucrez din ce in ce mai mult. Fac din ce in ce mai multe caiete. Am sa imi depasesc norma (fictiva) in fiecare luna. Asta deja se intampla de doua luni, si tot nu sint recunoscatori si nu “ma slabesc” deloc. Insa daca si luna asta care incepe va fi la fel, trebuie sa iau atitudine. Am sa cer niste modificari babane la contract. Daca nu imi sint satisfacute – preaviz.

Mai stiu si ca nu sint unic. Nu sint de neinlocuit. Nu moare firma fara mine (desi cam asa e, insa nu trebuie sa gandesc asa pentru ca daca asta dau de inteles isi vor face ambitia cu mine sa imi “dea o lectie”, sa imi arate exact contrariul). Se va simti lipsa mea in timp. Pe moment vor gasi o solutie de compromis. Am predat luna trecuta 30 de caiete. Asta inseamna ca mi-am deposit norma cu 5 caiete. 30 eu, 10 colega mea (ce-i drept, ea avut niste probleme personale). Nimeni nu a mai predat pana acum 30 de caiete fara greseala intr-o luna! Baiatu care le printeaza este platit la numar de caiete. Normal ca nu i-ar conveni sa plec! Sa vina altu`, sa ii ia juma` de an pana invata cum e mersu` si sa trimita caiete multe (si corecte, pe deasupra). Nici colegei mele nu i-ar conveni sa plec, ca s-a saturat si ea sa tot invete “boboci”. Si sincer nici mie. Pentru ca m-am obisnuit aici, si daca “raman pe pozitii” din toate punctele de vedere, pot face treaba.

Depinde si de sefii autohtoni ce vor: altu cu care sa isi bata capu un an de zile ca sa faca treaba buna, dar pe bani mai putini, ori sa-mi dea mie mai mult, pentru ca am ajuns sa fac treaba buna. Trebuie sa vad despre ce e vorba. Din cate vad, insa, in jurul meu, niciodata nu s-a vrut calitate, ci ieftin si repede.

Deci, in concluzie, decat sa procedez cum au procedat toti inaintea mea, si anume sa o ia razna si sa zic ca plec de la nebunii astia, mai bine sa fiu eu mai nebun decat ei si sa-mi bat capu ca sa obtin ce imi propun. Oamenii care au plecat inaintea mea nu o sa faca mare branza, decat daca au noroc.

[tzache]

Desi poza anterioara cu obositu ala mi se potrivea mai bine, portocala asta imi descrie starea interioara de satisfactie. In sfarsit am terminat catalogul. Sint multumit de rezultat. E primul catalog pe care il fac. Desi cataloage si brosuri am mai facut, insa nu mi-am pus amprenta pe ele, in sensul ca nu am putut da frau liber creativitatii. Pentru ca directoarea de marketing nu era de acord cu stilul meu citez "futurist". Si pentru ca nu contin ideile mele de layout si efecte, prefer ca pe acele materiale sa le exclud din portofoliu. Nu ma laud cu ce fac la locul de munca. M-am chinuit la inceput cand m-am angajat, insa am vazut ca nu se apreciaza.
Noua directoare de marketing: "da-i si tu un aer mai modern... foloseste-te de creativitate".
Replica mea? "Atat pot face de banii astia!"


Deci asta e cap coada produs de mine. L-am facut pe bani relativ putini. Inca vreo doua d-astea si imi maresc tariful. In cateva luni o sa ma joc cu ele, insa trebuie sa imi calculez timpul mai bine, pentru ca de joi pana acum nu prea am reusit sa ma hodinesc.

Greu, dar merita! Munci, munci si iar munci.

"- am terminat catalogul!"
"- perfect! la 10 vin sa te iau si mergem la birou."
"- as fi preferat totusi ceva mai devreme, pentru ca maine voi lucra 12 ore la servici si am nevoie de odihna..."
"- nu am cum, sint la un gratar la munte."

[tzache]

Iar m-a facut directuarea de marketing sa rad.

De data asta nu ironic, ci chiar am ras cu pofta, la fel ca acum doo saptamani, cand mi-a lasat un post it pe care scria "să apară intai CD playerul, apoi radio cu pix" (si bineinteles ca era vorba de pix cu radio, si nu invers ).

Az m-a rugat, intr-un mod deja specific, sa scriu un cd. Am citit biletul, l-am analizat pentru cateva secunde, apoi m-am conformatconform zicalei <<zi: "zău cu linba scoasă">>. Adica am luat-o motamo, fara sa "scriu" cd-ul efectiv

Bubu a zis ca fost cam carcotas, insa daca zicea si ea "scrie un cd cu..." mai mergea.

Las ca-i bine asa Fac colectie

[tzache]

directuare de marketing loveste din nou

de data asta nu este o perla motamot, ci trebe sa facem un exercitiu de interpretare a cuvintelor. sa incercam sa vizualizam ce a vrut ea sa spuna si astfel sa ne dam seama ce e mintea ei. eu, ca ceilalti colegi carora le-am aratat scrisorica, ne-am cracanat de ras.
ne arata cum stie iea sa atraga clientii - se trimit prin posta nijte scrisori uamenilor din baza noastra de date, prin care vrem sa te determinam sa cumperi produsele noastre. (targetu cica e omu de treijdeani care vrea sa studieze acasa, comod, fara profesor care sa-l bata la cap, folosind metoda noastra de studiu) o fuaie apatru fata verso care incepe ajea:

"Am primit de curand o scrisoare... inca de pe plic subsemnata era ademenita cu un castig considerabil, deloc de neglijat ... si complet nemeritat. Prima reactie a fost de respingere a ideii, si totusi imaginatia a inceput sa-mi joace iar feste... incepusem sa simt castigul, vacanta promisa din scrisoare, razele soarelui deja imi mangaiau trupul, briza aerului usor sarat o aveam alaturi, o pala usoara de vant imi mangaie o suvita rebela... sezlongul e confortabil, sucul de piersici (preferatul meu) in paharul plin de cuburi de gheata incepuse sa formeze picaturi... reci; prajitura pe care mi-a adus-o acest tip superb... va las sa ghiciti... preferata mea... cu fructe proaspete... si totusi... lotiunea cu factor de protectie 40 sa nu-si faca efectul?... ma cam arde soarele asta... deja incepe sa ma usture, nu e de glumit... ma trezeste din vis mirosul de piele arsa... mana mea... aveam mana pe fierul de calcat... caci scrisoarea mi-a intrerupt o "activitate preferata".
Sunt acum in fata dvs. si este randul meu sa va prezint o sansa pentru castig."

Si continua cu prezentarea avantajelor, texte deja folosite in alte scrisori. Iata cu ce inovatii vine directuarea de marketing. Textu mi-a parvenit fara diacritice, deci amuzamentu a fost si mai mare cand vezi alaturate cuvinte precum "calcat... caci". am citit asta colegilor mei ca si cand il recitam pe shakespeare. reactii: "asa il cheama pe ala: soarele?"; "frate eu nu ma mai duc la asta in birou, cine stie..."; "ce ma o ppp... o pală de vant!?"
Cata profunzime, cata naturalete si libertate de exprimare. of, emotionant. pe mine unu a reusit sa ma binedispuna, nicidecum sa ma determine sa cumpar frun curs.

Director cu jdemilioane salariu frate.

Statz p-aproape. Povestea continua.

Prostia omenească! Coming soon

[tzache]

7 decembrie

Cum sa nu ma enervez? Cum pot sa stau calm cand vad cat de limitati sint unii oameni? Propriul parinte sa nu te sustina? Sa se gandeasca doar la ea, la batranetea ei si sa iti spuna sa nu pleci? Inteleg, pe de o parte, ca se gandeste la binele meu, ca mi-ar fi greu dincolo, singur. Sint aproape casatorit si ea ma vede singur, neajutorat. Multe lucruri nu le vede, pentru ca refuza sa le vada. Refuza sa ma vada plecat de langa ea. Faptul ca am plecat de curand de acasa a durut-o foarte mult. Si pe mine, insa asa va fi mai bine. E greu la inceput, inca nu s-a acomodat. Refuza sa plec. Ii e teama ca nu voi reusi. E normala reactia ei, insa, ca de obicei, e o mare problema felul in care pune problema si cum cauta cearta. Cand bati cu pumnu-n masa nu rezolvi nimic, primesti exact opusul. E bine sa stii sa faci si asta, insa nu tot timpul. Imi pare rau ca parintii mei nu vad ambitia din mine. Imi pare rau ca ei vad lucrurile altfel decat mine. Eu m-am impacat cu gandul asta. Ei au procedat la fel, si nu au invatat nimic. Iar lucrul asta ma doare sa il spun. Dar trebuie. Incredere. Asta e cuvantul pe care trebuie sa si-l insuseasca. Sa aiba incredere in mine si sa ma sustina. Din partea lor nu am primit asa ceva. Si sub orice forma as incerca sa o spun, sa formulez, nu ii pot face sa inteleaga anumite lucruri. Ei vad altfel lucrurile. Desi au trecut si ei prin aceleasi probleme cu parintii lor, insa se gandea altfel pe vremea lor. La fel, pe vremea lor, erau posibilitati mai bune de a-ti crea un viitor, o familie, o casa. Acum este mai greu. Asta e o certitudine. Vad lumea cum se plange in jurul meu ca sint nemultumit, se plange de mentalitatea mea. Ca ei s-au chinuit... au muncit in 3 schimburi si aveau ulei cu ratia. Acum ne e mai comod din puntu asta de vedere, dar pe alta parte... am portile inchise. Atata timp cand trebuie sa fii barbatu in casa, cand trebuie sa platesti facturi peste facturi, sa te chinui sa iti platesti o facultate, sa cumperi mancare, sa ii cumperi lu taica-tu tigari si lu maica-ta cafea, sa mai iesi cu iubita in oras, la un macchicken, sa porti niste adidasi si niste blugi pana se rup... am 23 de ani si in ritmul asta sint de cinci ani aproape. Nu am cum sa progresez. In toti anii astia parintii mei nu au inteles ca trebuie sa-mi intemeiez o familie. Am pus piciorul in prag si am plecat. A fost o cearta, s-au spus vorbe urate, jigniri... am suferit mult, am plans mult, cum sa nu plang cand mama ta te face nenorocit si iti taie orice replica prin “hai sictirâ€Â

[tzache]

8 decembrie

Ziua de azi parca e trasa la indigo cu cea de ieri. Aceeasi greutate imi apasa pe pleoape. De-as putea sa inchid ochii si sa-I las asa cateva ore. Acelasi telefon matinal primit de la mama in care imi spune ca nu stie ce se intampla cu mine, ca sint pierdut. De data asta a parut mai tensionata la telefon, avea un ton mai alert si mai grav. Am ramas calm, spre deosebire de perioada in care locuiam cu ei, in care rabufneam la orice fleac. Mi-a mai spus ca o sa vina tata azi la mine la servici sa stam de vorba. Si, probabil, pentru ca azi e 8, deci iau banii. Poate calmul meu a facut-o sa fiarba si mai mult, parca o vedeam cum bate cu pumnul in masa. Sint satul sau dau explicatii. Pur si simplu nu vor sa accepte lucrurile asa cum sint. De ce trebuie sa fie cum vor ei? Daca nu aveam putina minte in cap, ma stricam cu droguri, alcool, petreceri, scandaluri. Singur am invatat ca trebuie sa privesti partea buna a lucrurilor.

A trecut o luna de cand nu i-am mai vazut. Regret ca nu imi este dor de ei. Si regret ca nu am ce sa fac mai mult de atat ca sa ne fie bine. Am sa regret toata viata ca parintii mei sint atat de orbi. Dar cu regretul asta deja m-am impacat de mult si am sa traiesc cu povara asta ca nu pot sa alaturi de parintii mei. Pentru ca ar insemna sa fiu ca ei. Si pentru ca sufar atat vreau sa plec.

Am tras linie. Ce s-a imbunatatit? Nimic. Nu vor sa se trezeasca, nu mai sint motivati. Numai eu stiu cat m-am straduit sa fie o atmosfera placuta in casa si sa ne intelegem bine cu totii. Dupa esecuri ca ale lor in viata o iei razna si te rupi de realitate. Incepusem sa am si eu probleme cu nervii. Devenisem foarte violent. Am incercat pe cat posibil sa nu arat asta. Insa nu am mai putut. Am cedat nervos dupa o perioada, pur si simplu nu am mai putut, mi-am cunoscut limitele. Nu am facut nimic grav. Doar ca parca eram turbat. Mi-am descarcat nervii si supararea pe o usa de sifonier. Deja o data pe luna, chiar de doua ori aveam certuri legate de bani. S-a dat vina pe logodnica mea, ca ea este problema la noi in casa. Stiti problema... cu totii ne-am lovit sau ne vom lovi de asta.

Stii ce-i aia sa nu mai ai incredere in propriul tata? Ii dai bani sa plateasca lumina lunar, si vine somatie ca ai de plata 10 milioane scadente in 14 zile? Si asta de doua ori intr-un an! Daca am tupeul sa-I cer justificari precum o chitanta ceva, incepe scandalul. Iti faci bagajul si pleci de acolo, si, din graba, iti mai uiti o chestie, doua... am uitat un telefon mobil, pe care l-a vandut sa-si ia tigari, probabil. Si cate si cate.
Ne-a prostit foamea. Deja sint imun la orice din partea parintilor. M-am chinuit destul cinci ani de cand mi-am sustinut financiar parintii. Bineinteles ca eu prezint acum ce e mai rau. Au fost si momente placute. Dar chiar nu pot trece peste anumite lucruri elementare cum ar fi respectul.

Si eu sint prezentat tuturor oaia neagra a familiei. A avut grija taica-miu sa-mi faca cv-ul.

Am un prieten cu 2 ani mai mare ca mine. A fugit de acasa de la 15 ani. A inceput sa vanda maieuri in obor. Acum are o afacere profitabila. Are masina de 40demii de euro si isi construieste o casa. Il apreciez pentru ambitie. El si-a bagat inca de atunci picioarele in ceea ce intelege parintele prin respect. Eu am incercat sa schimb asta, dar tarziu am inteles ca nu am cum sa schimb lucrurile.
Necazurile si problemele fac parte din viata. Nu se vor opri aici. Abia au inceput. Insa privesc partea buna a lucrurilor.

Oameni “cu mentalitatea meaâ€Â

[tzache]

9 decembrie

Merg pe acelasi drum in fiecare zi. Pentru ca am incercat mai multe trasee si asta pe care il fac pe jos e cel mai convenabil. Ajung imediat la servici. Poa sa fie greve, zapezi. Tot 10 minute fac. Si, pe drumul asta, ma gandesc. Cred ca e singura perioada a zilei cand am coerenta in gandire. Cel putin pana seara, cand ma intorc acasa. Acum, la servici, poate ma deruteaza factori precum graba, stresul, agitatia, si pot scoate perle foarte usor. Noroc ca imi pun castile pe urechi si ma mai detasez uneori de lucrurile astea ascultand muzica. Dar nu tot timpul pot lucra atat de independent. Mai ales ca nu pot scrie (aici ma refer) continuu, fara sa am o anume continuitate in idei. Scriu 10 cuvinte, ma opresc, si tot asa. Si noroc cu backspace-ul. Insa imi propun sa-l folosesc cat mai putin.

Spuneam ca ma gandesc pe drumul spre servici. Inca nu am ajuns sa vorbesc singur, deci e perfect normal fenomenul ce mi se intampla. Nu-mi fac griji. Nici pentru ca gandesc, nici pentru cum sau la ce ma gandesc. Nu-mi fac probleme ca “gandesc prea multâ€Â

[tzache]

Obligat-forţat, mă simt mai bine azi. Suficient de bine cat să vin la servici. Mă credeam mai rezistent la stres, insă, in timp, oboseala se acumulează şi te trimite la pat. Sint varză.

Ca fapt divers:
"- Mihai... o să primeşti vineri materialele pentru curier şi va trebui să-l termini pană marţi."
"- La curierele anterioare am lucrat cel puţin o săptămană!"
"- Ştiu, dar ne grăbim să terminăm campania pană intrăm in concediu!"
"- Anul ăsta sint sigur că o să-mi iau un brad din ăla de 3 milioane..." (mă refeream la primă )
"- hahaha hehehe hihihi" (ceva de genu ăsta)
"- Repede, fără greşeli şi pe bani puţini nu se poate"
"- Tu termină ce ai de făcut şi mai vedem după aia"

Ce mai fel de a pune problema.

Ca alt fapt divers, şi-a făcut directuarea de marketing poze pentru a apărea in revistă, iar eu trebuie să prelucrez nouă poze (cearcăne, aluniţe, riduri, coşuri, "şuviţe de păr rebele", dinţi albi, chestii d-astea) şi deja o cunosc la faţă mai bine decat se cunoaşte ea, se pare. Ce am făcut să merit astaaaa