Saptamanal de moravuri grele

[RajaF]

Sunt pierdut jurnale. Pierdut intr-o lume care nu e a mea, inconjurat de oameni pe care nu vreau sa ii inteleg, complacut intr-o viata pe care nu vreau sa o traiesc.

In fiecare dimineata ma trezesc cu fata in perna, si imi doresc ca atunci cand voi deschide ochii sa fiu altundeva. Pe alt taram, in alt timp, trecut sau viitor, numai aici nu. Intr-o era in care prea multe lucruri sunt explicate... dar nu destule. O societate care nu mai crede in magie, dar nici nu poate sa o creeze. Traiesc intre oameni multumiti cu simple iluzii.

Cand eram mic vroiam sa fiu cosmonaut si sa calatoresc pe alte lumi, vroiam sa fiu un cavaler in armura stralucitoare si sa ma lupt cu dragoni. Acuma sunt mare... dar visele au ramas. Aceleasi vise tocite de rutina si de trecerea anilor, ridiculizate de restul lumii.

As fi exemplul de "asa nu" in lumea de azi. Un visator la aventuri intergalactice nu poate sa intretina o familie, nu poate sa pastreze o slujba buna, nu poate sa plateasca facturi. Asa ca trebuie sa ma ascund, trebuie sa fac minimul necesar ca sa fiu acceptat. Si sa traiesc in continuare cu speranta ca poate intr-o zi o sa ajung sa imi traiesc unul din vise...

Poate intr-o o sa imi vada ochii asa ceva...

[RajaF]

Riley:
So I'm chillin', you know, bling-blingin', right? Let's say I'm makin' six, maybe seven figures.

Huey:
Yes?

Riley:
You mean the government can just roll up and TAKE some of my money - for no reason?

Huey:
Oh yeah, maybe a third, maybe even more.

Riley:
But that's like robbery! And they do it to everybody?!!!

Huey:
More or less. Now don't you want to fight the government?

Riley:
Are you NUTS?! Shoot, I wanna BE the government. Hey, how much of the stolen loot goes to the president?

..................................................................................

Huey:
When crime is organized enough, it isn't even against the law.

("The Boondocks" ©, by Aaron McGruder)

[RajaF]

Jurnale am fost sambata trecuta la Bailey. Jungle party, muzica multa si buna, droguri, femei, alcool... ce mai... dupa cum zicea cineva pe aici... se duce viata pe doamna pula.

Si asa in timp ce veneam eu acasa, undeva intre 5 dimineata, un dealer la coltul strazii (keep away), o raza de soare si miscarile sacadate ale muschilor, creierul meu muncea de zor.

Si la ce lucru mai bun sa ma gandesc si eu decat ca in curand va trebui sa renunt la multe din placerile si activitatile in care ma complac pe moment. Nu zic ca neaparat in viitorul apropiat, gata, se duce toata distractia. Probabil ca mai am de scos vreo 3-4, 5 ani (cu indulgenta maxima) de chefuiala... sa ii zicem tinereasca.

Dar dupa anii astia, ce ma fac? Ce anume in viata de adult o sa se mai compare oare cu nebunia asta nebuneasca, cu dulcea mea libertate, cu nepasarea si naivitatea mea, cu serotonina alergand tavalug prin vene... Ce o sa mai ramana de incercat, de descoperit, de experimentat... de iubit ca la 20 de ani...

Da, o sa fie (probabil) iubire, copii, vacante prin tari ciudate, excursii la disneyland si gratar cu colegii de la birou... si totusi... o sa fie responsabilitati uriase, griji, socoteli, dureri de cap... macar tot o sa mai iei Ecstasy din cand in cand, numai ca o sa ii zica Lexapro si o sa o cumperi mai scump, ca si antidepresiv, la farmacie.

Acuma o sa zici: "Pai da, dar macar realizezi ceva in viata asta. Ai o familie, o slujba respectabila. Esti un cetatean integru care munceste pe branci ca sa aiba statul de unde lua bani si copilul sa aiba cont in banca pentru cand pleaca la universitate..."

Si te trezesti pe patul de spital la 63 de ani, mai ai doi ani inainte sa iesi la pensie, te dor ochii de la lumina pentru ca ai lucrat prea mult la calculator, genunchii nu te mai tin pentru ca 30 de ani ai alergat dimineata in parc ca sa nu te ingrasi pana te-au lasat incheieturile, ai cancer pulmonar care l-ai prins probabil de la toate petrecerile alea nenorocite ale fostului sef, unde toti idiotii fumeaza. De sculat nu ti se mai scoala de vreo 2 ani asa, nu ca ai fi facut ceva treaba inainte de asta pentru ca nevasta de vreo 10 ani e la menopauza si numai de futut nu are chef. Baiatul cel mare e plecat prin Asia sa se gaseasca pe sine, si fata cea mica e cu logodnicul in Tokyo si a sunat numai sa vada daca ai de gand sa ii lasi ceva in testament. Dintre asa zisi prieteni, langa tine sta numai unul singur.

El e fratele tau din copilarie, ati crescut impreuna de cand erati in scutece, si in adolescenta naiva, te-ai certat cu el pentru o fata. Nu l-ai mai vazut de vreo 35 de ani, dar a venit sa te vada cum esti pe duca. Acum sunteti doi mosi care vorbiti de cat de frumos era la 20 de ani, cum vrajeati fetele in camin, cum stateati iarna cu geamurile deschise la camera ca sa iasa mirosul de iarba, cum conduceati masina parintilor cu 160 pe drumul de poiana, cum a-ti dormit prima oara in fata la prefectura in Sighisoara, cum ati facut cheta la personal in Costinesti, cum erati amandoi in al noualea cer dupa primul concert Deftones. Cum a-ti vorbit prima oara la telefon din casa nou cumparata. Din toti cei 63 de ani, cu mici exceptii, numai vreo 5-6 au fost memorabili...

Si dupa 40 de ani, in sfarsit ii spui ca tu nu ai fost niciodata suparat ca ea te-a lasat pentru el... si el iti spune cum a crezut tot timpul ca tu nu ai mai vrut sa vorbesti cu el din cauza ei... ea sta afara cu nevasta ta. Nu le-ati lasat sa intre pentru ca asta e un moment pe care, oricat de de mult le-ati iubit pe amandoua, nu o sa il inteleaga niciodata.

Si asa cu lacrimi in ochi (numai el ca tu esti prea varza de la chimio-terapie ca sa mai plangi) va mai imbratisati o data, inchizi ochii si mori fara un zambet pe buze, doar cu o impacare trista.

Vezi lumina de la capatul tunelului... mai intorci capul o data in timp, te vezi din nou tanar, la 21 de ani... un specimen din generatia X (cum vi se zicea o data)... o generatie de visatori, venita pe urmele unei generatii de revolutionari. Ultima generatie analog si prima generatie digitala...

This is the diary of a Digital Soundboy...

Joi ma duc la Pendulum. Jungle party, muzica multa si buna, droguri, femei, alcool... mai da-o in pula mea de viata... mai am putin timp pana ma prinde din urma.

[RajaF]

Suntem ceea ce uram cel mai mult... un homofob homosexual, un negru rasist, un intelectual ignorant...

Si totusi in lumea asta rea oamenii se iubesc.

Weekendul de abia a inceput... duminica e Abstract Drum and Bass... it's gonna be dark and heavy. O sa fie un bass pur, care vindeca sufletul si alunga rautatea din om. Sub influenta lalelelor mov o sa cunosc oameni complet straini, si o sa vorbim ca si cum ne cunoastem de o viata... muzica ne leaga, e limba noastra universala.

Doi raveri se intalnesc la un party:

-Salut! zice primul cu un zambet sincer si cald pe fata.
-Salut! zice al doilea cu acelasi zambet.

-E un vibe foarte misto inauntru, e ca?
-Da da, super fain comunica in seara asta omul cu platanele.

-Tu pe ce esti in seara asta?
-Pai niste lalele mov, tu?

-Uite eu niste trifoi cu patru foi. Putin mai linistit ca lalelele, stau mai mult pe scaun.
-A da trifoi... si mie imi place din cand in cand, dar de obicei prefer lalelele, eu sunt mai lenes asa de obicei.

-Eu sunt Dave! zice, si intinde o mana lucioasa de la transpiratie.
-Eu sunt Mircea! zic eu si intind o mana la fel de transpirata si un pic tremurand de la efort.

-Wow, ce nume ciudat ai, de unde esti? zice el cu sinceritate in ochi.
-Din Romania, stii tu Dracula, Transilvania. zic eu cu un usor sarcasm in voce.

-Haha, da am auzit, dar nu ma iau dupa legende din astea prostesti. Am un prieten in Romania, A. il cheama. Produce niste muzica foare intersanta. Ne conversam tot timpul pe MSN si facem schimb de melodii.
-Serios? Ce lume mica, il stiu pe A., asa, din scena. E un tip foarte de treaba. A ajutat scena mult in Romania.

-Haha, nu e lumea mica omule, ci doar mintea noastra nu poate sa o cuprinda pe toata.
-Haha, adevar graiesti.

-Si ce zici, ne intoarcem? Mie imi cam danseaza picioarele.
-Exact asta vroiam sa sugerez. (si chiar la acelasi lucru ma gandeam)

Intram amandoi in cladire, eu ii tin usa, el intra si imi multumeste frumos. Ne intoarcem intre raveri, intram din nou in exatz.

La sfarsitul noptii:

-Mircea, vrei sa vii cu noi sa terminam noaptea? E loc destul la mine. si face un gest cu mana inspre un grup care sta sa plece.
-Dave, esti sigur? Adica nu ma cunosti deloc, dar daca e ok, da as vrea sa vin cu siguranta.

-Nu iti fa griji omule, suntem o comunitate foarte linistita si incapatoare, esti de al nostru. zice el si rade fara nici un subainteles.
-OK, hai ca vin. Sper ca ai niste fotolii comfortabile.

-Haha, apartamentul meu e facut pentru relaxare completa, o sa vezi.
-OK, no, pai dupa tine atunci. zic eu si simt cum un zambet si mai mare imi apare pe fata.

Incet incet, ma accepta orasul si pe mine. Incep sa fiu de al lor.

[RajaF]

Duminica, 8 octombrie, 7:30 PM. Intru la dus.

8:30 PM. Ies de la dus, ma imbrac si imi pregatesc tot ce trebuie pentru plecare.

Portofelul trebuie sa contina abonamentul la autobuz, cartela cu bani, permis de conducere, 2 prezervative (nu se stie niciodata, better safe than sorry ), pastiluta mov, cartela de intrat in scara si 40$.

Pe langa portofel mai trebuie mobilul si cheile de la casa. Toate astea le punem pe masa langa iesire.

Bun, ma imbrac. Pantaloni cu buzunare adanci, largi la fund si stramte la iesire. Maieu portocaliu, tricou albastru, hanoracul cu Corona... ma gandesc sa mai imi iau un tricou dar ma razgandesc, caci e destul de cald afara. Hanoracul il las pe scaun. Ma pun la calculator.

9:30 PM. Pun hanoracul pe mine, telefonul si cheile in buzunarele din fata, portofelul in buzunarul din spate. Buzunarul din spate e exagerat de adanc, si astfel trebuie sa bagi toata mana pana la incheietura ca sa scoti portofelul. Perfect ca sa nu sara afara.

9:45 PM. Ma urc in metrou. 4 statii si cobor. Ma urc in tramvai. 6 statii si cobor.

10:30 PM. Ajung in fata intrarii in club. Cateva persoane stau afara la o tigare, printre care si tipa care ma stie pe mine. Ma verifica pe lista de invitati, se uita la permisul de conducere, imi dau un tichet mic, si ma lasa inauntru.

Platesc intrarea (5$ ca sunt pe lista), imi dau bratara de intrare (in seara asta e alba cu niste zaruri rosii), si imi fac drum inauntru, urmarind basul care se aude dintre pereti.

10:45 PM. Clubul e aproape gol, pentru ca e sarbatoare. Lumea o sa vina dupa 11 cand incepe si Matrix. Pe moment e Visionary la platane si delecteaza cu setul lui obisnuit.

Evaluez repede problema. Am ajuns devreme, numai bine, bautura e mai ieftina ininte de evenimentul principal. Imi iau un rye and coke (whisky cu cola) si ma plantez in mijlocul ringului de dans, care momentan e gol. Stau cu paharul in mana si dau usor din cap pe linia de bass.

Termin primul pahar, sunt inca singur pe ring. Mai merge unul. Cu bautura cea noua in mana, ma plasez din nou in mijlocul ringului, chiar in fata la DJ. Ma vede, se uita cateva secunde la mine, si schimba discul. Intra in mix o melodie mai grea, pe care nu am mai auzit-o de la el pana acuma. Sunt placut surprins ca pune muzica in functie de atmosfera serii.

11:20 PM. Lumea incepe sa apara in club. Intre timp am terminat si al doilea pahar. Pe ringul de dans mi s-au alaturat acuma mai multi dintre clientii fideli ai scenei Drum and Bass. Ii recunosc din vedere deja, de la evenimentele din vara. Ma retrag intr-un colt mai ferit, si consum pastiluta mov. Cateva guri de apa si treaba e facuta bine. Ma duc la garderoba si imi las hanoracul acolo, altfel intr-o ora as fi ca un pui in cuptor.

11:45 PM. Clubul acuma e aproape plin. Visionary de cand am ajuns eu acolo pune muzica perfecta pentru seara asta. Lumea incet incet incepe sa se miste pe ritm. Si eu imi dau drumul la picioare mai des pe cate un beat care imi place.

12 noaptea. Publicul ii arata respectul cuvenit lui Visionary care a pregatit atmosfera in mod profesional. Matrix apare la platane. Se strang si mai multi oameni pe ring.

Matrix porneste destul de tare de la inceput. In seara asta o sa puna Dark Drum and Bass (dark drum and bass este, pentru cei care se intreaba, un fel de heavy metal al muzicii electronice, cu un bass exagerat de puternic, fara vocal, si sunete industriale, metalice, aspre pentru o ureche de novice). Se cunoaste stilul unic al muzicii. Din prima secunda, paharele incep sa tremure pe mese, si hainele sunt agitate de undele de bass care vin in ritm de 180 bpm (o melodie house de prin cluburi e in general in jur de 110-130 bpm).

O melodie, doua melodii, publicul incepe sa se dezmorteasca. Trei melodii, patru melodii, publicul e incalzit bine. Cinci melodii, sase melodii publicul e gata sa se dezlantuie. Eu imi dau cu limba pe buze... uscate ca desertul. Simt gatul, cerul gurii, amandoua uscate. Imi privesc bratul, am pielea gainii. Imi dau cu un deget pe fata, ca si cum as trasa o dunga pe o oglinda aburita. E clar, isi face efectul.

Melodia sase e aproape gata. Eu trebuie sa ma misc repede prin multime pana la bar. Barmanita se uita la ochii mei, imi vede pupilele (care probabil erau cat mingi de pin-pong) si imi intinde o sticla cu apa, fara sa zic nimic. Perfect, platesc si ma strecor inapoi in fata multimii. Tocmai incepe melodia a 7-a.

Aici trebuie sa ne oprim un pic si sa analizam in detaliu. Melodia 7, si in general orice melodie de Drum and Bass pusa intr-un club, urmeaza sa faca un break beat. Break beat este o tehnica regasita in general in muzica electronica, in care o melodie este oprita instrument cu instrument, in interval de cateva zeci de secunde, pana cand nu se mai aude nimic, sau pe fundal se mai aude numai o voce, sau un instrument calm cum ar fi o vioara, sau un pian, sau un sintetizator. In momentul asta suntem in ochiul furtunii cum ar veni. Si de aici, din nou rand pe rand pornesc toate elementele melodiei. Tobele pornesc rar si incet, si pe masura ce trece timpul (din nou maxim 40-50 de secunde) se aud din ce in ce mai tare si mai rapid. Basul porneste intodeauna ultimul... orice break beat contine faimosul bass drop. Dupa cum spuneam, tobele se aud din ce in ce mai tare si rapid, pana in momentul climaxului. Si aici, avem o pauza de o secunda maxim (sau deloc), dupa care cade (porneste) basul. Numai ca basul nu porneste gradual ca restul instrumentelor, ci cade (de aici si termenul) ca un baros pe nicovala, ca un tunet din cer, ca o bomba la impact, la volum maxim, si la ritmul normal al melodiei (cateodata si mai accentuat).

No si asa, melodia 7 (care este una dintre favoritele publicului) incepe sa faca break beat. Publicul, care este pe marginea prapastiei si asteapta sa fie impins, stie ce urmeaza (si cei care sunt acolo pentru prima oara, simt energia incredibila care se strange in aer). Cand break beatul ajunge la calm, publicul striga, incurajeaza, si in general vocalizeaza cat mai tare, ca sa ii comunice DJ-ului ca e timpul sa dea drumul la zagaz.

Eu iau o gura de apa, ridic o mana in aer si astept... stiu foarte bine ce urmeaza... organismul meu e gata sa isi dea drumul... mai trebuie numai basul.

5 secunde, 4 secunde, 3 secunde, 1 secunda... cade basul... ma loveste direct in ceafa... trece prin sira spinarii, direct in picioare, care incep sa se miste necontrolat. Imi tremura toata fiinta de placere. Basul trece prin mine ca o cascada... luminile incep sa se intrepatrunda, si incepe ameteala usoara care o cunosc asa de bine. Imi dau drumul la constiinta, pe ritm, impinsa de bass. Pluteste un moment in inertie, dupa care se alatura puhoiului nervos de sunete.

Sunt pierdut in sunet, in timp. Mi se misca membrele pe ritmuri nebune. Ochii imi fug in toate partile, fara sa se opreasca cu un scop anume. Inima imi bate si ea in ritmul muzicii si simt venele cum pulseaza bass prin mine. Picioarele se misca cum stiu ele mai bine, cu grija sa nu loveasca pe cineva, sau sa alunece. Mainile deseneaza trasee imaginare pe care nu le memoreaza niciodata, asa ca de fiecare data trebuie altele noi. Capul pluteste undeva peste toata nebunia corpului, miscandu-se in spate si in fata, in functie de bass.

Din cand in cand mai iau o gura de apa. Simt tot corpul cum arde de la efort si de la lalea (in general temperatura creste cu vreo 2-3 grade).

Melodiile curg una dintr-alta fara nici un cusur. Nivelul de energie din cladire creste cu fiecare break beat, caldura creste si ea, si inimile bat din ce in ce mai tare si la unison.

Din cand in cand mai schimb o vorba cu cineva, o privire zambareata, un thumbs up.

Dupa 3 ore, publicul este in extaz complet. Nimeni nu mai este uscat pe corp in cladire. Efortul depus de fiecare data este imens. Orice atingere a pielii este o senzatie complet noua, si de fiecare data placuta. Orice sticla rece de apa trimite fiori pana in strafundurile inimii. Orice imbratisare face inima sa tresara si mai tare.

Matrix termina setul in forta. Multi deja nu mai pot dansa ci doar stau in picioare si dau din cap pe ritm. D-Syfa isi incepe si el setul de 2 ore, cu care o sa se incheie petrecerea. O parte din public o sa mai danseze pana la sfarsit. Dar multi incep sa se pregateasca de plecare.

Eu ma asez pe scaun. Mintea inca mai alearga pe ritmul muzicii, dar restul corpului este prea obosit. Picioarele nu mai misca, mainile stau blege, si capul sta plecat. Imi concentrez privirea pe un punct in podea si incep sa imi regasesc o idee de respiratie normala. Hainele de pe mine sunt complet ude. Trebuie sa mai stau un pic sa ma usuc.

3:30 AM. Oamenii (cei care pleaca) se strang in grupuri afara ca sa continue la un aferparty linistit in diverse locatii. Eu dau binete la cunoscuti, si ma indrept spre autobuz. Maine trebuie sa fiu la servici, nu pot sa merg cu ei.

4:00 AM. In autobuz nu am fost atent la nimic, ci am stat pierdut in liniste. Ajung in fata usii, deschid, intru. Hanoracul intre timp a devenit si el umed. Dau repede tot jos de pe mine si pun la uscat. Ma sterg bine si ma imbrac bine sa nu racesc. Inca nu pot sa dorm pentru ca mai am multa energie de ars. Ma pun la calculator,

5:40 AM. Termin de scris pe FC, mai vorbesc un pic cu niste oameni pe mess, si ma duc la culcare.

A fost o noapte splendida de toamna.

[RajaF]

Imi vine greu sa scriu cuvintele astea jurnale. Mintea mea in momentul de fata este un pic dezorientata. Nu intelege de ce trebuie sa revina la realitate. Logic, o data ajuns intr-un loc mai bun, ai vrea sa ramai acolo. Dar nu se poate. Acuma trebuie sa coboram. Incet, cu atentie, sa nu cumva sa alunecam prea repede si sa pierdem controlul.

Experienta isi spune cuvantul. Cu fiecare seara incercuita in calendar, durerile de dimineata sunt mai putine, ameteala este mai mica, concentrarea este mai mare. Cand ma ridic din pat, ma misc din reflex numai. Un dus scurt, spalat pe dinti, mancat niste fructe. Acuma preiau controlul. Stau un pic la calculator pana trebuie sa plec la servici. Azi nu o sa ascult muzica.

S-a terminat vacanta. Maine incepe scoala. Din nou o sa intru in rutina de zi cu zi. Dar o sa imi ramana imprimate in minte trairile de aseara. O sa fiu mai zambaret la servici, o sa vorbesc mai incet si mai rar, o sa stau si o sa privesc lucrurile mai mult. Cand o sa imi pun castile la urechi, in mintea mea o sa revin pentru cateva momente in fata boxelor din club. Caci pana la urma asta e si scopul, sa pastrez un pic din fericirea de aseara cu mine. Si sa traiesc cu ea pana data viitoare.

Pe o bucata de carton colorata in maro inchis si negru, scrie mare cu rosu data urmatorului event. Saturday November 4TH 2006, Tehnical Itch playing at The Comfort Zone.

Si asa mai trece o luna de toamna.

[RajaF]

E o luna din toamna. Mama si tata si-au sarbatorit zilele de nastere in octombrie. Eu am mai trecut prin jumate de semestru de scoala.

Cu tine jurnale nu am mai vorbit de la inceputul acestui octombrie. Intre timp au cazut frunzele din copaci, s-a facut frig si oamenii s-au imbracat in costume ca sa sarbatoreasca Halloween. Pentru mine in general Octombrie trece foarte repede. Si anul asta nu a fost cu nimic diferit.

Dar azi suntem in a doua zi din noiembrie. Luna unei nopti de noiembrie, luna in care vine zapada, luna zilelor reci de toamna. Si ca de obicei, luna asta o sa se inample, probabil, foarte multe lucruri interesante. Dar o sa lasam povestile pentru mai incolo. Pe moment, sambata e 4 noiembrie, deci iesim sa dansam din nou.

Si inca un lucru jurnale... in noiembrie e ziua ei... da, a ei. Ti-am povestit de ea mai de mult. No, luna asta o sa ii scriu o scrisoare... cu 4 ani intarziere, dar o sa ii scriu. Si cu asta o sa incheiem un capitol lung si anevoios. Sper, ca in curand, sa incep sa scriu altul.

Pana sambata jurnale, ramai tu cu mine si cu noaptea de noiembrie a lui Macedonski.

To die is landing on some silent shore
Where billows never beat, not tempests roar.

[RajaF]

stii ca aproape se crapa de ziua si o sa se termine in curand. Si de asemenea in general multa lume (printre care si eu de obicei) a plecat spre alte locuri. Si totusi in seara/noaptea asta de 4 noiembrie, cand s-au aprins luminile, clubul era inca plin, lumea inca mai dansa, si umbra mea se vedea si ea pe podea sarind si topaind cu aceeasi intensitate din ultimele 4 ore.

Maieul (gri, pentru ca de data asta mi-am asortat garderoba cu negru si gri exclusiv) era fleasca, tricoul imi statea si el pe ceafa, la fel de ud (acuma imi dau eu seama de ce unele tricouri sunt cu 2 numere mai mari decat le-am cumparat, pen ca trag de ele ca de funie toata noaptea) si picioarele mi se miscau necontrolate, ca de obicei.

Numai ca in seara asta, ceva a fost un pic diferit. In seara asta, mai toti de pe ringul de dans au venit sa vorbeasca cu mine si sa se introduca... si toti se scarpinau in cap cate 3 minute pana imi prindeau numele . In seara asta, nebunia mea ritmica a fost apreciata... si e un sentiment foarte placut, sa fii apreciat... unul din ei chiar m-a si filmat cred. Cine stie jurnale, poate iti arat si tie daca il gasesc pe net.

No gata, ma duc si pe forumul raver-ilor de aici sa scriu un review... data viitoare, sper sa nu ne vedem pana a doua zi dimineata.

Si aici trebuie sa fac un mic edit sugerat de sora mea dupa ce mi-a citit relatarea. Maieul nu e un maieu propriu zis... sa nu cread lumea ca ma duc la club in maieu . E doar un tricou fara maneci... gata... am explicat

[RajaF]

Jurnale, o sa iti dau in seara asta un copi-paste la un fragment de literatura interesanta (e in engleza, dar te descurci tu):

The mushroom speaks, and our opinions rest upon what it tells eloquently of itself in the cool night of the mind:

"I am old, older than thought in your species, which is itself fifty times older than your history. Though I have been on earth for ages I am from the stars. My home is no one planet, for many worlds scattered through the shining disc of the galaxy have conditions which allow my spores an opportunity for life. The mushroom which you see is the part of my body given to sex thrills and sun bathing, my true body is a fine network of fibers growing through the soil. These networks may cover acres and may have far more connections that the number in a human brain. My mycelial network is nearly immortal, only the sudden toxification of a planet or the explosion of its parent star can wipe me out. By means impossible to explain because of certain misconceptions in your model of reality all my mycelial networks in the galaxy are in hyperlight communication across space and time. The mycelial body is as fragile as a spider's web but the collective hypermind and memory is a vast historical archive of the career of evolving intelligence on many worlds in our spiral star swarm. Space, you see, is a vast ocean to those hardy life forms that have the ability to reproduce from spores, for spores are covered with the hardest organic substance known. Across the aeons of time and space drift many spore-forming life-forms in suspended animation for millions of years until contact is made with a suitable environment. Few such species are minded, only myself and my recently evolved near relatives have achieved the hyper-communication mode and memory capacity that makes us leading members in the community of galactic intelligence. How the hypercommunication mode operates is a secret which will not be lightly given to man. But the means should be obvious: it is the occurrence of psilocybin and psilocin in the biosynthetic pathways of my living body that opens for me and my symbiots the vision screens to many worlds. You as an individual and man as a species are on the brink of the formation of a symbiotic relationship with my genetic material that will eventually carry humanity and earth into the galactic mainstream of the higher civilizations.

Since it is not easy for you to recognize other varieties of intelligence around you, your most advanced theories of politics and society have advanced only as far as the notion of collectivism. But beyond the cohesion of the members of a species into a single social organism there lie richer and even more baroque evolutionary possibilities. Symbiosis is one of these. Symbiosis is a relation of mutual dependence and positive benefits for both of the species involved. Symbiotic relationships between myself and civilized forms of higher animals have been established many times and in many places throughout the long ages of my development. These relationships have been mutually useful; within my memory is the knowledge of hyperlight drive ships and how to build them. I will trade this knowledge for a free ticket to new worlds around suns younger and more stable than your own. To secure an eternal existence down the long river of cosmic time I again and again offer this agreement to higher beings and thereby have spread throughout the galaxy over the long millennia. A mycelial network has no organs to move the world, no hands; but higher animals with manipulative abilities can become partners with the star knowledge within me and if they act in good faith, return both themselves and their humble mushroom teacher to the million worlds all citizens of our starswarm are heir to."

From Psilocybin - Magic Mushroom Grower's Guide

[RajaF]

Deci da, jurnale, astazi m-a pus dreacul sa trec prin cartierul evreiesc de pe aici... nu m-a deranjat ca se uitau la mine si la amicul meu ca la niste gunoaie, dar dupa ce am platit 10$ pe doua felii de pizza pe care de obicei le cumpar cu 2$, am inteles de ce le zice lumea jidani...

[RajaF]

Trezit la 7 dimineata, prea tarziu sa fac de mancare, dus, imbracat, plecat la 7:30. McDonalds, servesc micul dejun, intru in clasa la 8 AM...

Scoala, servici...

Ma urc in metrou la 9 PM. Cobor la statia mea la 9:20. 10 minute de mers pe jos pana la bloc, intru in casa la 9:35. Dau drumul ma muzica, schimb hainele, ma pun pe canapea, rulez un cui...

Sunt un robotel ascultator in timpul saptamanii...