O Dunăre şi 23 de apusuri

...pentru cei carora le place sa scrie

Mesajde katika » Sâm Aug 12, 2006 12:22 am

***


Copiii fac rotocoale de praf pe străzi. Vaporaşe de lemn se ciocnesc in şanţurile umplute varf cu apă.
- Mitea cine ţi-a făcut lotca?
- Nu-i lotcă, e corabie.
-Daaaa! Ce corabie e asta fără panze? Legai ba un platoc de-a lu’ matca şi făceai ba panze ca să semene a corabie. Eu i-am dat lui diet Sava o sticlă de ţuică şi uite corabie!
Simţea cum se inroşeşte de necaz, se vedea vorbit de prietenii lui de joacă. íŽi venea să se ducă acasă şi să ţipe cat il ţine gura la tată-său că i-a făcut corabia in bătaie de joc, mai ales fără panze. Dar Vasile e la utrenie. Şi el ştie bine că nu o să-i spună nimic. Altfel, o să ţină tot postul şi va manca numai cnaş. E bun şi cnaşul, dar mai bun e borşul de peşte.
- Ulia ! Ieşi odată din casă şi du apă la viţel! Ce-o face atata in casă?!
- Brodează perdeaua de la baba Maşa.
- N-a avut ce face baba Maşa! Acu nu mai poţi s-o struneşti la treabă. Ulia du-te şi adapă viţelul! Zaraza!
- Vin, vin!
- De Paşti o să vii şi o să-mi zici că e harmoşca la colţ! Să nu cumva să-mi ceri să te las! Numai să-l prind pe Poştaş că zdrăngăne cu harmoşca la poartă!
Ferestrele geamului mic, cu două cadre de lemn de dud, se deschid subit ca două aripi de libelulă. Verdele a doi ochi sfredelitori ţaşneşte pe geam. Greieri cu gene săvarşesc minunea dimineţilor de aprilie. Lumina intră năvalnic in odaie ca mieii cind scapă din staul. Căldura ochilor...Căldura soarelui.... Căldura pentru care soarele şi-ar da toate spicele din care-şi ia culoarea, toţi macii din care-şi soarbe amurgul, toate penele de vultur cu care işi mangaie verile. Soarele şi-ar dori să fie om. Altfel, de ce-ar da buzna-n casa omului in fiecare zi?
Perdelele albe brodate după ultimele modele de peste Dunăre se lasă purtate de boarea dimineţii. In falfaitul lor se simte parfumul de busuioc agăţat in buchete mari de cuiele din perete. Nu toată lumea are perdele brodate. Vasile le-a adus de de la Valcov cand a fost să vandă peştele. A adus şi smochine uscate, şi făină, şi orez, şi esenţă de vanilie. Au ce pune in cozonacul de Paşti. Anul trecut au avut cel mai frumos cozonac din sat. Femeile se uitau inciudate la miezul galben, pufos ca un pui, cu stafide pe ici pe colo. Lucea in soare mai tare ca turlele bisericii. Rotund, lucios de la untură şi presărat cu bombonele mici semăna cu cupolele bisericilor ruseşti de la Moscova .
Ulia se uită furioasă la maică-sa. Ce vrea să insemne asta?
- Dar nu numai Petrica are harmoşcă, şi Steşca are, şi Alioşca are. Doar că Petrica are harmoşcă nouă şi cantă mai bine decat ceilalţi.
- Lasă că vine batica şi-ţi arată el harmoşcă. íŽmpleteşte-ţi păru' şi nu mai umbla ca viedma despletită.
Fetele nemăritate işi poartă părul impletit intr-o coadă şi acoperit cu un platoc - o broboadă mare, inflorată, cu ciucuri. După ce se mărită işi impletesc părul in două cozi şi le răsucesc in jurul capului. Apoi işi pun o căciuliţă din bumbac sau mătase - chicică, iar peste chicică un platoc.
- Oh, imi vine să iau cuţitul şi să-l tai.
- Ai văzut ce păr are babca Maşa la 80 de ani? Femeile nu au voie să-şi taie părul. Te pedepseşte Dumnezeu! Pe lumea cealaltă ai să umbli chială!
Părul ei parcă e smoala cu care a vopsit Vasile lotca. Te frig degetele doar uitandu-te la el. E printre puţinele fete cu părul negru din sat. Cele mai multe au părul blond. Blond ca petalele de floarea-soarelui. Prea blond. Te dor ochii uitandu-te la el. Pistruii se văd ca nişte seminţe.
- Nu şti unde e platocul meu? Aseară l-am pus pe sunduc...
- Pune-ţi unul de-al meu şi haida!
Clopotele bat asurzitor. Semn că s-a terminat utrenia. Femeile zoresc treaba. Vasile e ca focul la manie. Tună şi fulgeră dacă mancarea nu e pe masă cand vine de la biserică. Şi să nu fie caldă ?! Vai de pielea lor. Şi nu caldă aproape fierbinte, şi nici călaie, aproape rece. Să fie caldă! Ştiu ele cum. Trebuie să ştie! Altfel, prapala, şi aia bătrană şi aia tinără!

Un bărbat inalt, cu părul lung, cu barbă, să faci o perină nu alta, se indrepta spre gardul de stuf nou-nouţ din uliţa principală. Te uiţi la el şi iţi vine să cazi in genunchi. Zici că e Dumnezeu - aşa cum il descrie popa la biserică, atunci cand babele intreabă: "E frumos Dumnezeu?"
Iar popa răspunde de parcă, numai ce a venit de la bufet, unde au cinstit prieteneşte un pahar de ţuică: „Inalt, frumos...â€Â
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Gardul de stuf-Cap.2

Mesajde katika » Dum Aug 13, 2006 6:50 pm

Fedea



Vaporaşe de lemn se ciocnesc in şanţurile umplute cu apă ca două lacrimi ce se intalnesc in acelaşi ochi străveziu, purtător de suferinţe.
Poate zgarietura din dud sau plesnitura de salcie in drumul spre cuibul de hulubi. Sau poate o suferinţă tăcută in aceeaşi ogradă cu hulubi, corcoduşi şi nămolul cu urmele păsărilor de curte. O suferinţă zbarcită de buruieni. Dar dă-ţi cu palma peste frunte şi alungă astfel de ganduri!
Totuşi, in acel ochi străveziu, prezentul işi vede viitorul in penumbră, viitorul işi vede trecutul şi laolaltă, in aceeaşi ogradă, plang.

Norii se inghesuie vulpeşte şi in tăcere adulmecă spaima de mugur rumen strecurată pe sub cămăşuţa de in alb. Fedea priveşte cutremurat luciul apei cercetandu-şi chipul. Oare e chiar aşa cum zice Moise cand se mai sperie uneori şi-şi pune mana la ochi. Adicătelea e un mucos. Ochii de manz subit se incruntă. Buzele i se increţesc de parcă ar spune copilul: „Uite, nu sunt singur şi inmugurit in zadar! Balta o spune pe faţă. Nu mă crezi? Vede-mă! Crede-mă! Eu o spun prin mine, cel ce se sperie pe pămant şi cel ce te sfidează in băltoacă. Sunt copil şi sunt şi nor dacă vreau! Şi, na, că nu intru in casă!â€Â
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Mesajde katika » Dum Aug 13, 2006 7:01 pm

***



- Treci in casă şi mănancă! Am făcut malasolcă. Mămăliga e incă fierbinte. Fugi, că tat-tu o să mănance tot mujdeiul!
Fedea sare ca o vergea după ce ai ţinut-o să nu lovească. Mitea salivează. Mama lui nu a făcut malasolcă. Tat-su nu are plasă, nici barcă. I-au furat-o unii chiar de pe malul Dunării.
- Mitea du-te şi tu cu el şi mănancă o bucată de peşte!
Marea inchide grijulie poarta. Pană să ajungă la uşa de la butcă Fedea a şi ieşit miorlăind in prag.
- Tatica, a luat tot bolul cu mujdei, iar pe noi ne pune să mocnim peştele in oţet cu ulei!
- Of, măi Vasile ei sunt copii, nu buturugi! Poftesc şi ei! Numai ţie crezi că-ţi place mujdeiul? Păi dar cat mujdei să-ţi fac, omule! Cred că ai un kil in bolul ăla!
Vasile ia bolul pe care-l puse chiar sub barba lui, il intinde copiilor care se ling pe buze precum căţeii. O bucată de cap de ştiucă pentru Mitea, o coadă zdravănă pentru Fedea, Vasile infulecă burta. Marea şi Ulia ciugule dintr-un crap. Moise deja stă tolănit pe lijancă. A inghiţit o ştiucă de un kil singur. Achim e trimis in sat după un litru de ţuică ca să pice bine peştele cu mujdei.
Mitea se linge pe degete, mai linge oasele, mai ţmocăie capul peştelui, il mai inmoaie in mujdeiul rămas. Ai lui sunt săraci. Taică-su se mai duce el cand cu unul cand cu altul, dar dacă n-ai lotca ta degeaba. Afară ploaia mai susură pe acoperiş şi printre crengile copacilor. Incet. Şovăielnic. De frica soarelui.
Marea strange masa. Oasele le aruncă lui Şaric. Intre timp, cat Marea se ocupă cu dereticatul prin butcă, Vasile se tolăneşte pe lijancă in aşteptarea ţuicii, iar paţanii o iau la goană pe uşă.
- Măi, unde voi?
- La Dunăre.
- Ce să faceţi la Dunăre acum după ploaie!
- Vedem curcubeul.
- Hai, Mitea, scora, că acum o să fie iar cald rău şi-l topeşte.
Curcubeul este totuna cu bomboanele colorate de la bufet. Nu are cum să fie altfel! Doar nu e o nimereală! Bomboanele alea sunt ba roşii, ba albastre, ba portocalii. Cate arome trebuie să aibă curcubeul! Dacă ar putea să-l tragă de aţă ca pe un zmeu, cat ar mai manca la el!
- Măi, Fedea bomboanele alea au zahăr! Tu ce, crezi că şi curcubeul are zahăr!
- Dacă n-are atunci de ce seamănă cu bomboanele de la bufet? Şi cum bomboanele sunt dulci, sigur e şi curcubeul dulce!
- Ohto, Fedea! Tu iţi dai seama cate bomboane mancam ba dacă puteam să-l apucăm cu ceva! Cu caramasla sau cu undiţa!
- Aha!
Trece o şalupă rusească. Dunărea falfaie din valuri. Val după val, zbarcind apa. Aripi după aripi care taie aerul. Lotcile stau cuminţi, legate de buturugile de pe mal printre stuf, papură şi rădăcini de salcie. Pe una dintre ele se aşează paţanii. 펺i aruncă picioarele in apă şi admiră cu ochii holbaţi curcubeul.
- Mama, n-ar mai cumpăra zahăr niciodată pentru cozonac.
- Eu nu inţeleg. E atat de aproape de noi, dar noi nu-l atingem.
- Păi, noi suntem aici pe mal.
- Cred că dacă am fi cu lotca sub el l-am atinge şi am lua albastrul.
- Da, crezi că putem?
- Păi, da! Noi suntem aici pe mal! El e tocmai acolo! Tu eşti chior?
- Păi atunci cand mai plouă venim şi luăm o lotcă şi...
- Aha, să ştii! Tot aşa după masă sau cand mama e la fan sau in grădină şi tatica doarme, eu iau cheia de la lotcă şi mergem să vedem!
- Haida! Ohto, cred că e prea mare şi nu putem să-l cărăm, dar măcar să punem mana pe el.
-Vezi să nu mai aduci pe nimeni! Luăm cate o babaică de la mine eu una, tu una şi mergem.
- Sunt cam grele!
- Tu ce, ai patru ani? Caţi ai?
- Şase.
- Păi, şi eu şase! Şi ce? Eu ştiu şi tu nu şti să tragi la babaică?
- Păi tu mergi mereu cu diadia Vasile la pescuit! Eu cu cine să merg?!
- Hmm!
- Fedea, tu mergi mereu la pescuit. Nu v-a prins ploaia niciodată? Nu a apărut curcubeul?
- íŽci. Şi dacă ne-a prins nu eram langă el. Iar dacă il rugam pe tata imi trăgea şi una peste cap.
- Data viitoare cand o să vedem că incepe ploaia mergem la Dunăre, ne băgăm sub lotca ta şi-apoi repede mergem să vedem cum e curcubeul. Dacă tu tragi la o babaică şi eu la alta ajungem pană să se topească. Nu?
- Aha! Ajungem. Curcubeul nu e departe, noi trebuie să vaslim repede să ajungem pană se topeşte... Dar tu cu o babaică, eu cu alta şi...
- Ştii cand a venit nepotul ăla a lu’ Dabija?
- Care Dabija? Invăţătorul?
- íŽhi.
- Ăla care are sandale? Avea o casincă in buzunar şi mereu işi ştergea sandalele de praf.
- Da! Ăsta ne zicea intr-o seară cand tu nu erai că a fost undeva, cică aproape de noi, unde apa e sărată.
- Ce minte! Cum să fie apa sărată?!
-Aşa zicea! Că taică-su are bani şi l-a dus intr-un loc cu multă apă sărată. La mare!
- Vezi mă? Vezi? Curcubeul e dulce ca bomboanele de la bufet şi de asta apa din Dunăre e dulce. Se topeşte curcubeul in ea!
- Da, băi!
- Dar eu tot nu-l cred pe ăla cu sandale că apa e sărată acolo unde a fost el. íŽl intreb pe tatica diseară.
- La mare a fost!



Glosar :
[size=75]Babca=baba
Babaică=ramă, vaslă
Caramasla=cobiliţă
„Carauuuu, vaina, vaina, vaina!â€Â
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Pagul din atriul drept

Mesajde katika » Mar Aug 15, 2006 5:25 pm

In torace mi-am construit un manej

unde man caii şi munţii.

íŽi strig pe toţi cu acelaşi nume:muntii, muntii!

sau murgii, murgii!

Am murgi cincizeci in piept

astfel, de obicei iubesc şi urăsc in bej.

Din soare coama li se pretinde ca o coajă

dintr-un măr renet.

Cand inima tare incepe să-mi bată

mi se năzare că in toamnă

sferele incep să cadă

dar nu-i decat un pag

oprit in atriul drept

intr-o pesadă.

Mi-e căptuşită inima cu mult roshar

de-aceea nu mă-ngheaţă gerul tău

nici ochii negri supţi de zile

nici morţile măcar.
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Gardul de stuf-Cap.6

Mesajde katika » Mie Aug 16, 2006 2:55 pm

Marea la bufet

Vasile se primăreşte zilnic pe la bufet ba cu fraţii lui, ba cu pescarii bogaţi din sat. Marea rămane cu copii, bivolii, oile, caii, găinile, grădina, curtea, casa şi sufletul ei năpăstuit.
Ulia e plecată la o vecină să lipească butca, Moise e la pescuit, Achim e dus să taie nişte iarbă pentru porci. Pană şi Fedea s-a dus să vandă trei cofraje cu ouă in faţa poştei. Marea e singură.
Viţelul a tot tras de zanos pană ce a ieşit. Acum aleargă slobod prin grădină. Varza a călcat-o in picioare. Muşcă lacom din porumbul care abia a dat invoaltă. Cainele latră să smulgă cuşca cu gard cu tot. Viţelul fuge pe langă gardul de la aboră. Găinile sar peste gard, Şaric latră să-i iasă ochii, tiotca Maura, vecina, se uită peste gard să vadă ce-i balamucul de la Marea din ogradă. Marea işi pune mainile in cap, inchide ochii, stă două clipe aşa cu ochii inchişi. Apoi ia o gură de apă, apucă găleata şi se duce spre porumbar. O umple cu porumb ca să ademenească viţelul care a pus la pămant porumb, varză, răsad, tot.
-Hai, Junica, hai la mama!
-Măi, Marea! Ce-i zarva asta la tine?
-Păi ce să fie tiotca Maura! Că de cand l-au pus primar, Vasile nu mai trece p-acasă decat să-şi schimbe pălăriile.
-E altul Vasile acum! E fudul! Merge ţeapăn. De cand nu mai cară babaicile şi setcile i s-a indreptat spatele! Mă uitam la mainile lui! Hehe, unde-s bătăturile? Miroase a diculon. Nici nu zici că a fost pescar vreodată.
-Aşa şi este. Mă lasă cu toată ograda in carcă. Iar el e mereu la bufet.
Junica, nărăvaşă, se apropie de găleata cu porumb. Marea ii pune laţul in jurul gatului şi o duce in spatele grădinii langă stuf, unde ii e locul. Infige adanc zanosul in pămantul jilav. Prinde găinile răsculate, le taie aripile. Lui Şaric ii umple castronul cu apă. íŽi aruncă o bucată de mămăligă. Scoate şorţul murdar de noroi. íŽl ia pe cel curat, cu trandafiri desenaţi pe el, agăţat de zarzăr şi pleacă. Inchide poarta cu carligul şi ia un băţ pus pe care il cară cu ea tot timpul să alunge vreun caine sau o vacă borţoasă.
Bufetul e la vreo două străzi depărtare. Vasile bea cu fraţii lui, Cuzma şi Alexei. Stau burgheziţi şi inţelepţi la masă cu paharele de ţuică in faţa lor şi vorbesc despre cum l-a prins Miliţia pe hoţul setcilor lui Marangoz, tatăl lui Mitea.
-Săracul om! Munceşte cat munceşte ca să-şi hrănească familia şi o putoare vine şi-i ia sărăcia. Şi pe cine a găsit?! Tocmai pe Marangoz care abia vara trecută a reuşit să-şi cumpere setci de la Valcov şi să-şi repare barca. Acum două veri a data furtuna aia mare şi i-a luat barca pe Dunăre. A găsit-o tocmai la Sulimanca!
-Şi cat i-au dat hoţului?
-Cică patru ani!
-Merită să stea mai mult! Patru ani pentru hoţie şi cinci pentru lene.
-Dumnezeu le indreaptă pe toate. Dacă pedeapsa pe pămant e mică are grijă El să se facă dreptate pe lumea cealaltă.
-Măi, Cuzma să mă ierte Dumnezeu, dar pană ajunge el pe lumea cealaltă săracul om păgubit ajunge cu mult inaintea lui şi pană şi pe lumea cealaltă se satură să aştepte dreptatea.

Marea se apropie incetişor cu zambetul pe buze de gardul bufetului. Vantul adie plăcut şi liniştitor, oamenii au scos mesele afară ca să-şi clătească ochii cu albastrul cerului şi verdele sănătos al stejarilor din faţa bodegii. Numai bărbaţi şi caţiva paţani cocoţaţi pe gard.
-Tatica, a zis mama să vii acasă să ridici gardul. A intrat Crasulea in gard şi l-a dăramat. Stuful l-a imprăştiat pe stradă. Mama zice că lumea se uită in curtea noastră ca la cintematograf.
-Cinematograf , băiiiiiiii, nu şti cum se zice!
-Da, eşti tu ăla deştept ca popa! ii răspunde cutezătorul, prietenului de azvarlit pietre in bălţi.
-Du-te, du-te că vin!
-Dar mama a zis să vii acum că intră găinile lu tiotca Marfa la noi!
-Tu nu auzi! Du-te că acum te incălzesc!
-Uite, vine tiotca Marea! vorbesc paţanii intre ei. Dar la cine se duce? Băi, vine aici! Dă-te jos de pe gard!
Copiii pleacă timizi, cu capul plecat in pămant.
-Bună ziua, tiotca Marea!
-Măi, voi ce căutaţi aici? Astea ce-s tuleie de flăcău sau pămant pe la buzele voastre!
-Nu tiotca Marea, ne-am jucat in pămant!
-Păi!
Vasile nu o vede, nici cei doi fraţi ai lui. N-apucă să ridice capul cand văd toate paharele de pe masă şi sticla abia cumpărată de ţuică prăbuşite pe ciment. Ceilalţi bărbaţi răman ca in fotografie. Cuzma şi Alexei cască ochii pe cioburi. Fără să le zică nimic, ştiind ce o aşteaptă diseară Marea dăramă tot, fără bună ziua sau la revedere. Izbeşte celelalte scaune şi aşa cum a venit , pleacă.
Vasile strange cioburile de pe jos şi fără să-şi privească fraţii in ochi mai cere o sticlă de rachiu.
-Se vede că nu s-a zgarcit Artiom la zahăr.
-Da! Dar să vezi ce ţuică o să am eu! Anul ăsta marabelchii am cat să şi vand.
-Păi, dacă iţi iese mai mult decat de obicei dă-mi şi mie că eu din marabelchii nu prea am.
-Da, Cuzma iţi dau! Dar dacă vrei am şi zarzăre o grămadă. Trimite copiii să strangă.
-Bine! Maine ii trimit la tine să strangă cateva găleţi
-Iusei se lăuda că a făcut un butoi de ţuică. O să vandă, o să aibă de cinstit şi de sărbători! Dar, acum, e şi voia Domnului!
-Ohto, un butoi! Eu o vadră dacă scot tot e bine! Păi ăsta nu o să mai pescuiască cateva luni!
-De ce? Omul e cu scaun la cap! Nu ca unii ! Cand dau de băutură uită că s-au născut!
-Aţi auzit măi că Mitică roseteanul s-a inecat?
-Dumnezeu să-l ierte! Dar cum?
-Păi s-a dus săracul om să ridice setcile de pe canal şi una s-a agăţat de o salcie, el a intrat in apă, l-a apucat sudariha la ambele picioare şi acolo a rămas!
-Apa ii ia pe oamenii cumsecade!
Vasile se ridică cu privirea inceţoşată. Cuzma e mai mare decat Alexei şi Vasile. Nevastă-sa e cea mai frumoasă din sat după cum zic pescarii. Niciodată n-a atins-o nici cu o privire răutăcioasă sau cu o vorbă grea ca să nu plece la mă-sa. E mult mai tanără decat el, cu opt ani, dar sărmană cu mulţi fraţi in familie. Mă-sa a măritat-o de la 15 ani. Nici n-apucă să dea in floare, doar ce a incolţit, că bărbat-su vrea să culeagă roadele deja.
***
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Mesajde katika » Mie Aug 16, 2006 2:59 pm

***

Marea ajunge acasă. Lasă băţul la locul lui, şorţul de ieşit in sat in crenguţa zarzărului şi curăţă cartofii pentru găluşte. Seara cade peste sat ca o plapumă peste copilul luat de somn. Pleoapele incep să pice in temenele peste ochii plini de lumina soarelui. Marea inchide păsările. Mulge vitele. Hrăneşte copiii. Fedea o taie din nou in stradă, Moise, la colţ cu harmoşca, Ulia, stă pe scăunel şi brodează perdeaua.
-Ulia du-te şi tu in sat, fată! Mai ieşi şi tu! Sărmana de tine toată ziua ba cu sapa, ba cu acul! Mai trăieşte şi tu tinereţea asta că de-acum incolo numai sape şi ace o să fie viaţa ta.
Ulia se ridică de pe scaun işi desface părul şi-l impleteşte din nou, pune un batic de vară in cap, cohta ei verde care seamănă atat de bine la culoare cu ochii ei şi o floare in nasture.
-Mamă, nu stau mult!
Nu inţelege ce se intamplă cu mamă-sa. De obicei, nu prea o lasă la harmoşcă decat duminica sau de sărbători. Flăcăii se adună şi in zilele de vapor la colţ cu harmoşca, dar pe ea Marea nu o lasă. 펺i aminteşte că Vasile n-a dat deloc pe-acasa. O podidesc lacrimile de milă pentru maică-sa.
-Săraca mama!


Ziua incepe să clipocească in umbre răzleţite pe garduri şi cantece de leagăn. Cireada se intoarce de la păşune ca o armată invinsă. Gospodarii işi aşteaptă vitele la colţul străzii ce iese chiar din baltă aşa cum mana iese din umăr. Achim o aşteaptă şi el pe Crasulea. Oamenii se ingrămădesc care mai de care.
-Hei, Achim vii la horă, la colţ la babca Varvara?
-Ohto, tocmai acolo se ţine hora? Dar ce e praznic? De ce se ţine hora?
-Păi pleacă Valodica ţarul in armată.
-Da? Atunci vin! Punem piedici la fete!
-Data trecută, la horă sor-ta mi-a tras una in cap de mi-a venit cu ameţeli! E nebună!
-E rea...şi nebună, zaraza!
-Bine, atunci să vii, da? Altfel....!
-Hai că vine Crasulea noastră!

Marea e singură. Nimeni prin curte. Afară e plăcut. Adie un pic vantul, dar e iulie şi face chiar bine sufletului zăduşit. Totuşi Marea ia o pufaică agăţată intr-un cui in aboră dar nu o pune pe ea. O ia şi o aruncă in porumbar, apoi se intoarce in butcă. 펺i scoate fusta de stambă maronie. 펺i pune una neagră mai lungă şi mai groasă. Pe dedesubt o cămaşă de noapte din bumbac, peste ea o cohtă verde-smarald. In cap işi pune un şal cu franjuri, cu o chicică din bumbac pe dedesubt. Ai zice că vrea să plece in sat sau la vreo vecină. Dar nu. Ea se aşează pe scăunel şi incepe să cureţe fasole pentru a doua zi. Vrea să facă piraşchii cu fasole. Tare mult ii plac şi eie şi Uliei!
-Bună seara, nea Vasile! se aud paţanii jucand ţurca pe strada lor.
-Bună seara şi vouă copii!
Marea alege ganditoare boabele de fasole. „Maine dimineaţa, cu bunăvoinţa lui Dumnezeu, mă trezesc mai devreme şi cat e răcoare mă duc să mai plivesc iarba in porumb şi să mai curăţ vrejii de fasole de gălbinări. Dacă le laşi boabele la toamnă o să fie la fel de mari ca seminţele de porumb. Aşa o să fie măricele şi frumos colorate. Apoi, of Doamne, aş merge, la Maura! Aseară, m-a rugat să trec să-i pun banchii. A fost cu Martian la pescuit şi toată noaptea numai in apă a stat să intindă setcile. Rinichii cică o dor de moare...â€Â
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Doi orbi din Subcetate

Mesajde katika » Joi Aug 24, 2006 10:42 am

Doi orbi păşesc agale pe sub plopi
spre un jgheab de apă.
Deasupra cerul ca un sac prea plin
il vedeam cum crapă
răvăşind cu stele mirosul de abientin.
Cate stele! gandim noi
Cate mere sunt in stele! işi spun orbii doi.
Ne uităm uimiţi la noi ca doi popi
intorşi din viaţa de apoi.


Viaţă de viaţă, mană de mană, umăr de umăr legaţi
Trec pe langă noi: „De mult staţi
in gară?â€Â
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Gardul de stuf-Cap.3

Mesajde katika » Vin Aug 25, 2006 4:28 pm

Vasile il dă pe Moise la şcoala profesională


Norii işi varsă tolba de trăsnete peste satul incolţit in toamnă.
Boabe de struguri rotunde, tăcute, fragile ca mugurii şi corniţele mieilor... Porumbul ca pielea arsă de soare a femeilor ce ştiu să poarte tarpan, saci şi rame...
Porumbarul cu boabe mici, indrăzneţe ca ochii jucăuşi de porumbel.
Copiii in joacă prin pădurea Letea ciugule bobiţele mărunte cu gust de prune.... Să-şi potolească foamea.
Pădurea ii imbrăţişează in toamnă. Mere pădureţe, porumbar, zmeură, bomboanele iepurelui. Jocul e sănătos. Zgarieturile nu ustură. Soarele nu apune. E doar o lampă căreia mama ii micşorează lumina să nu bată prea tare. Mistreţii foşnesc in stuf.
Pe dunele de nisip ca un semn de intrebare se iveşte o căprioară. Şoparlele, peşti de nisip, desenează dare tocmai bune de scornit un alt fel de ţurcă.

O gutuie mare, galbenă, pufoasă ca un căpuşor de nou-născut la fereastră...
O femeie, cu traista de merinde pe umeri, insoţindu-şi bărbatul la Dunăre. Valurile ca volanele rochiei de mătase albastră-verzuie il poartă spre nopţile cu grohăit de mistreţ, cu ţipăt de ştiucă, cu zbor de liliac şi cu freamăt de stuf.
Nopţi in care luna işi scaldă goliciunea de lapte in Dunăre. Supleţe de mireasă tanără intinsă pe malul raului ca pe marginea unui pat nupţial. Ochi de buhă, foşnet de aripi, zborul fazanilor, plescăitul cozii de somn şi visul, un vis albastru, solzuros, nămolos, cu miros de rădăcini, se deschide in imbrăţişarea lunii. Asta e acea indescriptibilă sălbăticiune...Delta.



-Măi Marica, eu m-aş duce pană la Tulcea să văd ce face Moise al nostru. Face el şcoală sau toată ziua e pe la colţ cum e aici la noi in sat?
-Eu acum ce să zic? Tu ai vrut cum necum să-l dai la şcoală. Du-te de vezi-l!
-Vaporul ajunge in noaptea asta pe la 10. Pune şi tu in traistă nişte slănină, o ceapă, cnaş, o lipioşcă, dacă mai ai.
-Cnaş am, şi lipioşcă am, dar e de alaltăieri.
-Bun.

După război Vasile şi-a dat băieţii la şcoala profesională. Pe Achim la Sulina, pe Moise la Tulcea. Multă vreme, asta inainte să inceapă războiul, oamenii satului nici nu ştiau de Tulcea. Toate cumpărăturile şi cele trebuincioase le făceau la Valcov, peste Dunăre. Făină, zahăr, orez, materiale pentru haine, incălţăminte. Tot ce intră in casa şi in traista omului.
-Vasile nu mai avem untdelemn. Dă o fugă pană la Valcov.
-Vasile, vine Paştele. Ulia vrea şi ea caţiva metri de stambă de o rochie. Ia barca şi dă o fugă pană la Valcov.
Juma de oră dus, juma de oră intors. Apoi ce mai pierdea o oră prin targ. In trei ore iţi făceai cumpărăturile pentru o lună. „Dă o fugă pană la bufet sau dă o fugă pană la Valkov!â€Â
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Pagul din atriul drept (varianta)

Mesajde katika » Sâm Aug 26, 2006 8:49 am

Parcă aş chema caii in manej

-murgii, murgii,murgii!-

cand strig: munţii, munţii, munţii!

Miroase pămantul răscolit de talpă

şi ii aud in clipă şovăind la apă.

Se intrupează din soarele de măr renet

să spargă pentr-o vreme peisajul

ca un intermezzo

intr-o serenadă.

Din brădet cand ies deodată

se opreşte-un pag din goană

in atriul meu drept intr-o pesadă.

Răzleţ o

oarbă tăcere

in lumină de porumb copt

pe soarele de oră opt

cu şoimi, cu dinţi, cu frunze

se căptuşeşete cu rosharul bej

al munţilor-murgi din manej.
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Mesajde katika » Lun Aug 28, 2006 11:54 am

Multumesc, Sin Ella!
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Gardul de stuf-Cap.9

Mesajde katika » Mar Aug 29, 2006 3:31 pm

Marea şi caii


O zi de vară cu boboci de raţă, porumb incolţit şi iasomie. O zi sănătoasă cum s-ar zice. Ca toate zilele de baltă de altfel. Zumzetele şi foşnetele din plavne iţi amintesc ca un pomelnic de mistreţii care aşteaptă şi aşteaptă şi aşteaptă să se afunde naibii soarele in ape ca să dea năvală in porumb. Un salon de sărbătoare porcească.
Ascultă o secundă! Auzi grohăitul? Imediat o să auzi şi foşnetul aripilor de fazani şi lişiţe care pier din calea mistreţului. Fazanii işi fac de obicei cuiburile in stufăriş. Dacă s-au nimerit vecini cu o familie de mistreţi singura speranţă e bunăvoinţa Măriilor Sale sau vreo grădină cu porumb care să le umple timpul.
Da. Asta-i povestea maroniilor, protipendada bălţii.

E un miros dulce in curte. Parcă ar picura de sus dintr-un borcan cu miere. Fiecare cu indeletnicirea lui. Marea, cu pregătirile de malasolcă. Crap, cartofi fierţi, mujdei bine frecat cu ulei. Mujdeiul e bătaia de cap a tuturor mancărurilor de peşte. Dacă restul arunci in oală şi laşi să fiarbă la mujdei freci pană albeşti.
In curte se aud doar străchinile manuite de marea, maraitul lui Şaric adulmecand mistreţii şi măcănitul bobocilor.
Marea curăţă crapii prinşi de Achim azi dimineaţă pe Sulimanca. „Diseară vine Artiom de la Galaţi. Vine la noi in vizită.In scrisoare zicea că şi-a lăsat barbă şi părul lung. S-o văd şi pe asta. Păi aşa poate il facem popă.(Zambeşte) Şi pană la urmă de ce nu? El are voce, ştie să citească din cărţile bisericeşti. O să-i spun lui Vasile. Şi dacă vorbeşte cu Cuzma poate convinge comitetul.â€Â
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Nouă

Mesajde katika » Mie Aug 30, 2006 10:12 am

Cand vezi calul săpand in iarbă
Să te opreşti şi să intrebi pe cine,
nu ce cată
cum l-am intrebat şi eu odată.
Eram in drum. In drum spre mine.
Pe macadam mergeau in grabă
ceruri, rădăcini uscate, vulturi,
un cerb.
Mie imi canta in ochi un şoim imberb.
Plopi se prăbuşeau din mine cu mierle cantand.
Se indreptau toţi spre un zimţ de pămant
unde scurma un cal cu două gaturi.

Ce-ar căuta?
Manji supţi de pietre,
sămanţa vreunei sterpe iepe?
Un inger aşteaptă.
Are proteză in loc de aripa dreaptă.

“După Dumnezeu sapă!â€Â
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Gardul de stuf-Cap.10

Mesajde katika » Joi Aug 31, 2006 3:51 pm

Nuferii şi iubirile in Deltă


Ai coborat din vapor, da? O iei inainte pe şosea. Treci pe langă pichet. Dinspre vapor urci pe digul ridicat de deţinuţii politici de pe vreme comunismului. Apoi nu-ţi imagina că intri direct in sat! Nu! Mergi vreo două sute de metri pe un drum prin plavne.
Stuf, stanjenei galbeni de baltă, asta dacă vii prin mai-iunie, papura ca străjerii.
Intri-n sat. La primul colţ o să vezi un grup de femei. Ele nu aşteaptă pe nimeni. Se uită la spectacolul intampinării musafirilor sau copiilor veniţi pe-acasă. O să se uite intrebătoare la tine. „Ăsta nu-i de pe-aici!â€Â
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Mesajde katika » Joi Aug 31, 2006 3:53 pm

***


Ulia a inţeles că nu-l vor cu banii şi cu casa şi cu lotca lui, cu hărnicia lui, cu poştăria lui cu tot. Dacă ar mai fi fost o potecuţă, mică şi ingustă, doar să poată trece prin hotărarea lor şi să ajungă la o inţelegere, ai ei ar fi zis probabil: „Vom vedea!â€Â
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Linişte! O vidră rupe lanţul.

Mesajde nodingat » Sâm Sep 02, 2006 6:26 pm

Am ieşit din valuri cu ceruri de metil.

íŽmi ţin luminile intocmai. Doar morţile le ard.

Mă sting in mare şi revin

cu focuri zeci in mine. Am sange halofil.

Odată m-am născut dintr-o clepsidră.

am spart-o-n cioburi. Sper, definitiv.

Pe malul apei mă ştergeam de timp,

cu blana castanie a unui pui de vidră.

Şi nu şti tu cum apele doinesc!

In rădăcini de sălcii fără portativ.

Le-ascult şi glăsui in rubato

Orice oră.

Atat doar. Singură n-aş vrea să fiu.

Dar vidra-soră am legat-o

la adăpost de luntre, de bolard.

.................................................

Tu inţelegi, madam, musiu?

S-aleg cum să mă nasc, să mor

de cate ori, e dreptul meu firesc.

Tu insă poţi să-mi zici ce să trăiesc?

nodingat
 
Mesaje: 720
Membru din: Mie Iun 09, 2004 11:00 pm

Linişte! O vidră rupe lanţul.

Mesajde katika » Sâm Sep 02, 2006 6:36 pm

Am ieşit din valuri cu ceruri de metil.
íŽmi ţin luminile intocmai. Doar morţile le ard.
Mă sting in mare şi revin
cu focuri zeci in mine. Am sange halofil.
Odată m-am născut dintr-o clepsidră.
am spart-o-n cioburi. Sper, definitiv.
Pe malul apei mă ştergeam de timp,
cu blana castanie a unui pui de vidră.
Şi nu şti tu cum apele doinesc!
In rădăcini de sălcii fără portativ.
Le-ascult şi glăsui in rubato
orice oră.
Atat doar. Singură n-aş vrea să fiu.
Dar vidra-soră am legat-o
la adăpost de luntre, de bolard.
.................................................
Tu inţelegi, madam, musiu?
S-aleg cum să mă nasc, să mor
de cate ori, e dreptul meu firesc.
Tu insă poţi să-mi zici ce să trăiesc?
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Păpuşarul şi fantoşa

Mesajde katika » Joi Sep 07, 2006 11:25 pm

Pe scena mancată de carii
roluri de jucat nu mai sunt.
A mai rămas doar un sufleur peltic,
fantoşa unui păpuşar in frac
-fantoşa-i şchioapă, păpuşarul cataplectic.
Bantuie notele unor demult cantate arii
se mai zbate pulsul unui ultim dans
-o dobrogeană in ritm aksak-
şi-o muscă intr-o strachină cu unt.

In meri se stinge jarul,
izvoarele seacă, morile gem.
Sangele urlă din vene ca dintr-o pivniţă.
Din sfoara in care stau anii legaţi
s-a deşirat prima iţă.
“De ce timpul nu inlemneşte - se-ntreabă păpuşarul-
ca mine sau ca picioarele fantoşei de lemn?â€Â
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Păpuşarul şi fantoşa

Mesajde katika » Joi Sep 07, 2006 11:29 pm

(variantă)

Mă frig picioarele de porţelan rusesc.
Coji de mere uscate
din loje ranjesc
măşti, buze ameliorate.
Pe scena cu firimituri de paine
dintr-un ziar slinos
se inalţă o cortină.
Noaptea aici işi are dormitorul
actorul tuberculos.
In piesă e locotenent. Un june
-ndrăgostit de-o mesalină
cu părul prins in iadeş de vrabie.
“Sufleorul?â€Â
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Carnaj într-o seară obişnuită de toamnă

Mesajde katika » Mie Sep 20, 2006 9:29 am

In zid aorta se lărgeşte cărămizie
pentru şerpii imblanziţi de casă.
Vipere cuminţi
năparlesc in grabă
in dangăt de vecernie.
Pielea le-o inghit să
nu rămană pradă nu ştiu cui
cum mi-am văzut căţeaua
placenta inghiţindu-şi
după ce-a născut cei şase pui.
Unii mi le ard pe rug
pentru erezie.
Eu le inghit, le inchid
in aorta mea din zid.
Sunt viperele mele, nu ale oricui.



Copacii sfarşesc in oameni.
Şanţ pentru beţivi să cadă nu-i că
altfel n-ar mai fi morţi pe stradă.
Foamea vajaie ca un cazan de ţuică.
Seara cartofi, la pranz cartofi.
Uneori de Paşti şi paine cu marmeladă.
Bubuie toamna cu mere tiroidiene.
Asfaltul are gust de sange inchegat.
Pocnesc strugurii de prea multă carne.
Pocnesc oamenii de prea multă carne, prea multe vene...
Uite că-ntre timp o altă viperă a eclozat.
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Mesajde katika » Vin Sep 29, 2006 11:29 am

Sărbătoare
펺i gadilă copitele.
Ranjesc cu luminiţe ca mucegaiul pe intuneric.
Se inmulţesc
in neştire
ca leucocitele
intr-un abces.
펺i laudă guşa şi tarfa in panegiric
-scris in igrasia dintr-un cămin studenţesc.
S-ar zice că invidia imi dă ghes şi mucegaiul incepe să mă orbească.
Aleg insă hrubele cu igrasii,
ftizii,
feţe sidefii,
gingii sangerii
...
decat un salon de sărbătoare porcească.
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Mesajde katika » Mar Oct 03, 2006 11:18 am

Invitaţie la carnaval
Dintr-o tavă de nuci crude şi ochi protejaţi
intr-o carne prinsă bine pe oase
ca liliecii cu lună de copac
vă invit să va infruptaţi.
Eu pleoapele de intrebări
zbarcind o să le tac.

O să vă răspund doar din sprancene,
prea străine una de alta,
cand o să cercetaţi de chelner:
„E ca la nuntă.
Cand ei doi
rup din painea şi sarea in maini
ţinute de părinţii bătrani.â€Â
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Mesajde katika » Mie Oct 04, 2006 2:16 pm

O altă carne de viaţă
A murit sau e prea pămant.
A ieşit din formă
ca nucile din cozonacul prea copt
sau ca o iubire veche din gand.

Cand aluatul dospeşte de noi fii
in şovăiala bobocilor de raţă
işi aleg primii “a fi sau a nu fiâ€Â
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Mesajde katika » Joi Oct 05, 2006 4:57 pm

Două fise
Intrăm in viaţă in genunchi
cum in genunchi
ies din ea
mieii decapitaţi de Paşti.

Din pămantul ud
de saliva noului născut
ni se marchează drumuri
să avem unde ne rătăci.

Primăverile sunt invăţate
să miroasă din timp a naftalină
să nu fie decat
o altă primăvară
prima moarte.
Suntem pregătiţi
să nu avem prea multe vise.
O doză potrivită de benzedrină
e rezervată fiecăruia din culise.
Ni se dau in caz de retur
insă două fise.
Măcar atat.

Astfel, intrăm pe poartă
perfecţi ca o amforă
fără o toartă.
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Mesajde katika » Sâm Oct 07, 2006 10:35 am

Gardul de stuf-Cap.13

Ulia şi Petrica


-Tatica, merele astea sunt pentru porc. Nu vezi că au viermi?
-Şi? Nu-i tot carne?!
De-atata umblat in picioarele goale, talpa lui Vasile e galoş de piele. Nu i se mai vede călcaiul. Şi la pescuit, prin stuf, prin papură, prin apă sau nămol tot desculţ umblă. De cum apar primele fructe il vezi mestecand tot timpul o caisă, un măr, chiar dacă măr e doar prin coajă măr, iar inăuntru colcăie minusculii latifundiari. Viermii-mai puţin nobil vorbind. íŽl vezi mai toată ziua bălăcindu-se in balta de la marginea grădinii. El e vasalul apei, al stufului şi al bălţilor.Balta e viaţa lui. Iubirea pornită din adancul sufletului nebănuită de el decat in momentul in care a trebuit s-o lase pe veci este tributul lui. Doi caini lăţoşi păzesc grădina, casa şi stuful.
Vasile se scaldă in ghiol laolaltă cu băieţandrii satului. Joacă narioc cu ei, urmăreşte bancul de peşti harjonindu-se in apa străverzie. E un copil de patruzeci de ani.
-Te scalzi toată ziua ba in ghiol, ba in baltă şi tot nu ţi se curăţă copitele alea de taur! ii mai zice Marea.
Marea in tinereţe nu s-a distins de fetele din sat prin frumuseţe. Ulia dă mai mult cu rudele lui Vasile. Dar a fost şi se menţine o femeie vajnică. Şi acum la patruzeci de ani e spirt. Marea incolo, Marea incoace, Marea face şi răsface. Au cinci copiii. Patru băieţi şi o fată, mandria lor Ulia.
-Ce ţi-o place ţie la pistruiatul ăla, ii mai zice mă-sa uitandu-se la ea şi crăpand de ciudă la gandul că Ulia ar putea să se mărite cu „pistruiatul ălaâ€Â
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Mesajde katika » Sâm Oct 07, 2006 10:36 am

***


Curtea e goală. Fiecare care incotro. Ulia işi ia un platoc subţire. íŽl aranjează pe umeri să n-o parlească soarele şi iese pe poartă.
-Unde pleci?
-La ghiol cu Nataşca!
-Hai, hai! íŽţi dau eu ţie Nataşcă! Parcă eu nu ştiu cine e Nataşca ta!
Nu-i răspunde nimic. Pleacă doar.
Pe stradă paţanii ridică un praf mai inalt decat casa.
-Ulia babulea! Ulia babulea! Ulia babulea!
-Dacă vă prind vă dau izmenele jos şi vă tăvălesc in praf ca pe plăcinte in făină.
Paţanii se zbenguie in jurul ei. E mai inţelegătoare acum. íŽi lasă in plata Domnului. Inainte ii fugărea pană iă prindea pe fiecare-n parte şi-i tăvălea in praf de-I făcea cocă de plăcintă.
Acum i-a venit in cap gandul că o să aibă copii. Nu-I convine să-I tăvălească in praf careva. L-ar injunghia ca pe mistreţii care dau tarcoale porumbului.
Pe strada ce duce la ghiol se aud ţipetele şi rasetele celor ce se scaldă. Plescăit de apă, fluierături, o barcă numai ce a tras la mal. Se izbeşte de o salcie care-şi trage rădăcinile din buza nisipoasă şi inspumată. Iar rasete. Iar voci de fete. Chiuituri!
Dar ea nu o ia pe drumul ce se despică spre ghiol din strada mare. O ţină inainte spre pădure. Undeva in faţă, la vreun kilometru se vede pădurea Letea. Ca un cap creţ cu nasul in nisip. Ca irisul verde al unui ochi intr-un trup bolnav de hepatită. O horă in mijlocul căreia dănţuie o rochie verde. O coroană pe chelia unui rege. Un coş cu struguri verzi pe o faţă de masă galbenă. O şoparlă intr-un drum de sute de ani cu oprire in eternitate.
Pe o parte se intinde balta ghiolului cu ţipetele fazanilor şi ale copiilor. Pe cealaltă parte casele sătenilor infipte ca viţa de vie in nisip. Apoi dunele. Dunele purtand in măruntaiele lor printre rădăcini de călincă, catarge, resturi de corăbii, poveşti de spus seara după nacial.
Printre şipcile gardului se intrevăd tufişurile de aguridă cu boabe negre ca ochii de şoparlă.
Cam toate gardurile au tufişuri de aguridă.
Pe marginea drumului in picioarele goale şi pantalonii suflecaţi, cu rubaşca descheiată la gat, la fel de ciufulit, la fel de mirosind a peşte o aşteaptă Petrica.
-Aştepţi demult!
-Cam de o oră! De ce ai stat atat? Nu te lăsau?
-Tatica nu e acasă. E doar mama. Dar m-a ţinut de vorbă.
-Ce mai zic ai tăi despre mine?
-Nimic.(Cat de caldă e uneori minciuna!)
-E bine! Decat să zică ceva rău mai bine nu zic nimic. Cat poţi să stai?
-Tatica vine intr-o oră. A plecat să vadă fanul. Apoi trece pe la Dunăre să spele barca.
-Hai la dune. La vihá.
-Hai! Dar hai pe scurtătură că nu prea e timp(ca să nu zică: “Hai pe scurtătură ca să nu mergem pe drumul mare şi să ne vadă careva!â€Â
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Mesajde katika » Joi Oct 12, 2006 9:11 am

Cand se sting felinarele?
Pe strada nimănui trec
doar eu.
In urmă aleargă să m-ajungă
paşii mei vechi.
Paşii lăsaţi la porţile toate.
Cele mai multe din ele,
cu lacăte.
La geamul unei case
pare-mi-se
a unui grec
supraveţuieşte o lumanare de seu.
Vreau să bat doar să mi se răspundă.
Nu vreau găzduire.
Vreau să nu mai fiu
in noaptea felinarelor aprinse
o undă.
Cineva imi aruncă o privire
cum arunci cainelui bucata de paine.
Poate porţile le voi găsi deschise
maine
cand felinarele vor fi stinse.
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Mesajde katika » Joi Oct 12, 2006 3:30 pm

Prima negaţie

Zvacnirile de şarpe
o voce nevocală
embolic
le-a tăcut.
Intr-un bagaj
de copil
am inchis ochii
de var nestins
in care enolic
din noaptea placentală
noul meu sange
s-a prins.
Rauri
imbătraneau in faşă sferele
in aval purtate de halaj,
efemerele.

O ecuaţie
-am inceput in gand
să descifrez.
Mă sufoca netrebnic
de gat o acoladă
atunci cand
aş fi vrut să zic:
“Mamă, invaţă-mi ochii să vadă!â€Â
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Mesajde katika » Joi Oct 12, 2006 3:38 pm

Două fise (varianta)
-noii veniţi-

Intră in viaţă in genunchi
cum in genunchi
ies din ea
mieii sacrificaţi.

Din pămantul ud
de saliva noului născut
se reintorc drumurile
care unora le-au fost amanate.

Cand in naftalină
ne mai păstrăm invinse
emisferele ninse
ei intră pe poartă
perfecţi ca o amforă
fără toartă.
Sunt pregătiţi-ca noi toţi de altfel-
cu o doză potrivită de benzedrină
să nu aibă prea multe vise.
Li se dau, in schimb, pentru retur
două fise.
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Mesajde katika » Joi Oct 12, 2006 3:54 pm

[url=In palmă se adună cu chirie]Inutile[/url]

In palmă se adună cu chirie
linii in coarne de ren
lungi ca picioarele de saltimbanc
mici, scurte , subtiri
in funcţie de rang.
Poate sunt doar rune.
Poate sunt nimic.
Poate şine
pentr-un tren
ce nu mai vine!
Sau un cor tăcut
de vine in ruine
glăsuie kyrie
unui zeu mai mic.
.
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

Mesajde katika » Vin Oct 20, 2006 3:47 pm

Inutile

In palmă se adună cu chirie
linii in coarne de ren
lungi ca picioarele de saltimbanc
mici, scurte , subtiri
in funcţie de rang.
Poate sunt doar rune.
Poate sunt nimic.
Poate şine
pentr-un tren
ce ieri mai vine!
Sau un cor tăcut
de vine in ruine
glăsuie kyrie
unui zeu mai mic.
.
Avatar utilizator
katika
Junior Member
 
Mesaje: 100
Membru din: Sâm Iun 19, 2004 11:00 pm

AnteriorUrmătorul

Înapoi la Scrieri, ganduri si jurnale

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator