Scris: Dum Oct 22, 2006 12:44 pm
Fără titlu
-Te iubesc!
Crezi că-mi trece?
-Da. Cu antibiotice.
Ampicilină, una la şase ore
timp de zile zece.
E o endemie simplă.
Se vindecă firesc.
(Spirtiera de ochi
ii arde in orizont de zambet
pan’ la tamplă.)
Intre dinţii şi irişii mei de lut incins
lobul urechii tale
de migdală coaptă
a cedat invins.
-Sunt mai mare.
Inima mea e mai mare.
Nu crezi că iubesc mai mult?
-Cand naşte pentru tine
inima mea
işi potriveşte clocotul ca o ecluză
apa pentru vas.
Atrii, ventricule
le lărgesc cu mainile
să intre in ele tot sangele
aşa cum lărgeşti o gură de cal
ca să-i indeşi un căluş:
cu atat mai tare cu cat refuză.
Dacă pleci...
cade-n slăbiciune de lehuză.
Să-mi aduci un infarct jumate, te rog,
Nu-mi plac inimile seci.
-Te iubesc!
Crezi că-mi trece?
-Da. Cu antibiotice.
Ampicilină, una la şase ore
timp de zile zece.
E o endemie simplă.
Se vindecă firesc.
(Spirtiera de ochi
ii arde in orizont de zambet
pan’ la tamplă.)
Intre dinţii şi irişii mei de lut incins
lobul urechii tale
de migdală coaptă
a cedat invins.
-Sunt mai mare.
Inima mea e mai mare.
Nu crezi că iubesc mai mult?
-Cand naşte pentru tine
inima mea
işi potriveşte clocotul ca o ecluză
apa pentru vas.
Atrii, ventricule
le lărgesc cu mainile
să intre in ele tot sangele
aşa cum lărgeşti o gură de cal
ca să-i indeşi un căluş:
cu atat mai tare cu cat refuză.
Dacă pleci...
cade-n slăbiciune de lehuză.
Să-mi aduci un infarct jumate, te rog,
Nu-mi plac inimile seci.