Carpe diem

[Salma]

Imi tot vine in minte obsesiv fraza cu care incepe "Love story", ceva de genul "Ce poti spune despre o fata de 25 de ani care a murit?". Bine, pe vremea cand citeam eu cartea asta, pe la 16 ani, mi se parea ca la 25 de ani esti deja cam batran si-ai cam apucat sa traiesti ceva. Si totusi, ce poti spune despre o fata de 26 de ani care a murit? Ce poti spune despre sentimentul de vid absolut care te copleseste atunci cand de la capatul celalalt al firului ti se spune:"Mona a murit". O propozitie normala, nu-i asa, cu un subiect, nume propriu feminin si un predicat, verb la timpul trecut. Si totusi, mintea ta refuza sa intzeleaga sensul. Da, stii ca oamenii mor, i s-a intamplat si bunicii, dar bunica era batrana si bolnava, i s-a intamplat si unui prieten de 25 de ani, bietul de el avea cancer, dar Mona? Ce treaba are Mona cu moartea? Mona e tanara, roscata, sexi, desteapta, buna, are o intreaga viata in fatza si o gramada de lucruri interesante de trait. Mona are o cariera, de la 24 de ani ea face jurnale de stiri pe care le asculta o tara intreaga, e o munca grea, habar n-aveti noi. Cu atatea pe cap fata aia nu si-a gasit altceva mai bun decat sa faca glume d-astea proaste??? Nu si-a gasit altceva mai bun decat sa se opereze de un fleac si sa moara dupa aia la reanimare pentru ca sangele a refuzat sa i se mai coaguleze? Hai ma, asta chiar suna a film prost, pe bune

Ok, la un moment dat incepi sa filosofezi asa cohelionian ca ti-e ti-e si cu viatza asta, uite cum ti-o consumi cu tot felul de prostii si nu stii cand dai coltzu asa c-ar fi mai bine sa te bucuri de fiecare clipa si sa nu-ti mai faci sange rau degeaba, "Carpe diem" cum spuneau aia, da nu esti prea convins, moartea inca refuza sa se materializeze in mintea ta si ramane un concept abstract, ceva care li se intampla alora de pe la stiri si pensionarilor, dar in nici un caz cuiva de 26 de ani care avea o gramada de treaba pe pamantu asta.

Au trecut deja doua zile si totusi propozitia aia simpla 'Mona a murit" inca refuza sa-si accepte sensul. Toti cei cu care vorbesti, toti cei care au cunoscut-o repeta, stupid pentru niste oameni in toata firea, 'Eu tot cred ca e o gluma proasta". Cum o gluma proasta ti se pare si poza ei din holul de la intrarea in institutie si anuntzu ala de pe site. Inca nu-i stergi numerele din mobil, desi stii ca nu le vei mai folosi niciodata. Sau asa iti spune partea rationala si lucida a creierului tau:"Stii ca nu le vei mai folosi niciodata".Dar adevarul e ca tu nu stii, inca mai speri ca e un vis urat si prostesc (s-au mai vazut d-astea asa de reale ca te ingrozesc) si ca maine dimineatza cand o sa te trezesti o s-o suni la prima ora si-o sa-i spui: "Fata, hai in pana mea sa mergem azi la o bere, da-o dracu de munca, o viatza avem. '

Pana maine dimineatza noapte buna Mona, oriunde te-ai afla .

[Salma]

Mona a murit. De-acum nu mai exista dubii, era ea acolo, palida si atat de mica, parca un copil, in rochia alba de mireasa. N-am putut s-o privesc mai mult de 30 de secunde, dar stiu ca mi-au sarit in ochi pantofii ei albi si-un gand tampit s-a gasit tocmai atunci sa se bage in seama: " Inca nu mi-am gasit pantofi pentru nunta". Si-atunci mi-am dat seama ca nu voi mai putea privi niciodata cu aceeasi incantare o rochie de mireasa, pentru ca stiu ca in magazinul in care ea se lafaie, stralucitoare, poate a intrat chiar ieri o mama care isi ingropa copila ramasa nemaritata. Stiu ca toate chestiile astea suna extrem de morbid si destul de patetic pentru cineva din afara, dar credeti-ma, atunci cand te uiti la prietena ta incremenita intre dantele albe ultimul lucru pe lumea asta care te intereseaza este sa nu carecumva sa fii patetic in ochii celorlalti. De fapt, putine lucruri isi mai pastreaza importanta pe care o aveau pana sambata. Ne consumam timpul si energia cu niste lucruri atat de marunte, suntem atat de ocupati cu serviciul, serialul, forumul, jocul cretin care mai mult te enerveaza decat te relaxeaza incat nu ne mai gasim timp si pentru oameni. N-am mai vorbit cu Mona de un an. Eu lucrez la etajul 4, ea la 3. Si cu toate astea am fost prea ocupate amandoua sa ne mai sunam, sa ne mai vedem, sa iesim la bere, asa cum se intampla pe vremea cand ea statea la o statie de troleu de mine. Ce ciudat, esti bun prieten cu un om, ii povestesti o gramada de lucruri despre tine, crezi ca nimic nu va va putea indeparta si descoperi la un moment dat ca incepeti sa vorbiti mai rar, intai la o saptamana, dupa aceea la o luna si, pana sa-ti dai seama, aproape ca i-ai uitat chipul si vocea. Si asta fara nici un motiv aparent, in afara de acela ca "suntem teribil de ocupati!". Nici macar de sarbatori nu suni, "Lasa ca azi e retzeaua ocupata, sun maine" si tot asa, "O sun de ziua ei" si ajungi intr-o zi sa descoperi ca pe 17 mai n-o sa-ti mai raspunda nimeni la telefonu ala. Gata, ti-a expirat timpul si la jocul asta nu poti sa dai "restart'. Si cu toate astea, inca nu i-am sters numerele din agenda mobilului.

[Salma]

Dumnezeu isi face armata de ingeri. Asa ca a inceput sa cheme la el oameni tineri, frumosi si buni. E pretentios, evident, nu oricine merita sa-i stea alaturi. Are nevoie de oameni care sa fi dovedit ca sunt in stare sa realizeze ceva in viata, de oameni care erau iubiti din toata inima aici, pe pamant, de oameni impliniti si fericiti. Oameni care sa aduca in cerul amortit si fad o adiere de viata adevarata. Dumnezeu s-a saturat de batranii arhangheli plictisiti si blonzi, cu chipuri perfecte. Vrea sa-si bucure ochii privind fetze pe care un rid discret si lumina din priviri vorbesc despre lupte castigate cu truda. M-a socat asemanarea fizica pe care pana acum nu o remarcasem dintre Laura si Mona. Roscate, cu trasaturi clare, ferme, doua femei puternice care stiau ce e lupta si suferintza si bucuria. Doua femei pe care mi le pot imagina usor manuind sabii de foc, fragile si cumplite totodata. Doi ingeri gemeni cu care Dumnezeu are planuri mari. Caci, nu-i asa, nimenu nu poate cunoaste planurile LUI, cel care face totul cu un scop. Imi place sa cred ca cele 2 fete frumoase au fost chemate la El pentru ca meritau sa-i stea alaturi. E singurul gand care imi inabusa furia si revolta si durerea coplesitoare care ma incearca atunci cand ma gandesc la cate mai aveau de facut amandoua pe pamantul asta si cati oameni indurerati au lasat in urma. Dumnezeu sa le aiba in grija!

[Salma]

Dumnezeu isi face armata de ingeri. Asa ca a inceput sa cheme la el oameni tineri, frumosi si buni. E pretentios, evident, nu oricine merita sa-i stea alaturi. Are nevoie de oameni care sa fi dovedit ca sunt in stare sa realizeze ceva in viata, de oameni care erau iubiti din toata inima aici, pe pamant, de oameni impliniti si fericiti. Oameni care sa aduca in cerul amortit si fad o adiere de viata adevarata. Dumnezeu s-a saturat de batranii arhangheli plictisiti si blonzi, cu chipuri perfecte. Vrea sa-si bucure ochii privind fetze pe care un rid discret si lumina din priviri vorbesc despre lupte castigate cu truda. M-a socat asemanarea fizica dintre Laura si Mona, pe care pana acum nu o remarcasem . Roscate, cu trasaturi clare, ferme, doua femei puternice care stiau ce e lupta si suferintza si bucuria. Doua femei pe care mi le pot imagina usor manuind sabii de foc, fragile si cumplite totodata. Doi ingeri gemeni cu care Dumnezeu are planuri mari. Caci, nu-i asa, nimeni nu poate cunoaste planurile LUI, cel care face totul cu un scop. Imi place sa cred ca cele 2 fete frumoase au fost chemate la El pentru ca meritau sa-i stea alaturi. E singurul gand care imi inabusa furia si revolta si durerea coplesitoare care ma incearca atunci cand ma gandesc la cate mai aveau de facut amandoua pe pamantul asta si cati oameni indurerati au lasat in urma. Dumnezeu sa le aiba in grija!