Psihanaliza unui fluture obez si besinos

[Relaxatul]

E seara si afara totul pare decupat dintr-un film romanesc, lumini patrate construiesc blocuri inalte si inputite in vecinatate, copii joaca un amestec de fotbal si baba-oarba(e intuneric) declansand la fiecare minut 2-3 alarme de masini. Deasupra tuturor mizeriilor se aude un the doors gatuit si ploios ce acutizeaza starea de sinucidere inconstienta a acestei puscarii uriase - Bucuresti.
Eu stau de doua zile ca un pasaroi somnoros si balonat si supraveghez lumea asta imbaxita, mi-e scarba sa-mi cobor piciorul si sa calc pe jos, pe de alta parte nici nu am cu cine sa fac sacrificiul...
Inainte suna telefonul extrem de des si deranjant, nu aveam timp de nimic si acum...tocmai acum cand ma simt singur ca un pui muscat de-o aripa nu suna nimeni. Nimeni de 2 zile...Sau poate m-o fi sunat cineva dar n-am acordat importanta. Ma rog, nu m-a sunat cine voiam eu sa ma sune si nici n-are sa ma mai sune:(. Nici nu stiu de ce sunt asa trist.Whatever.
De fapt voiam doar sa las putin venin concentrat aici si dupa aia sa-mi vad de treaba. Voiam sa insir teoriile meschine la care am avut timp sa ma gandesc in astea 2 zile so let's cut to the point.
Ideea e ca am douazeci si ceva de ani si inca ma mai intreb ce rost are sa ne strofocam sa ne cuplam cu cate-o tampita sau cu cate-o nebuna ca dupa aia sa avem de indurat tot felul de rahaturi (evident tema cea mai terfelita pe aici - chestiile de corason).
Pentru cazul in care faci insa greseala ...am sa insir cateva reguli de baza ca sa te protejezi:
1. Nu trebuie sa-ti pese, ba din contra! Calc-o pe cap si fa-o sa se simta mizerabil. Iesi si cu altele si fa-o sa stie. Cu cati iti bati mai mult joc de-o femeie cu atat te iubeste mai mult. Belive me, chiar daca suna tampit este rezultatul absurd al unei practici indelungate. Toate femeile pe care le-am avut langa mine si pe care le-am umilit au venit dupa mine pana in panzele albe, m-au iubit cu disperare. De ce? Pentru ca eram fructul lor oprit...cred.
Daca insa faci greseala sa te implici, sa fii dragut, sa incepi sa ai grija de ele, sa-ti pese de ce spun si ce simt si ce vor....vai de capul tau. Nu cred sa dureze mai mult de 3-4 luni pana cand incep sa se uite in stanga si-n dreapta dupa altii mai grizonati, mai musculosi sau cu mai multi bani. Si dupa care au doua atitudini, ambele de rahat:

1. Incearca sa-ti ascunda noile fantezii si sa tina de tine dar la modul "back-up" in timp ce dau din aripioare pe langa noul falus interesant;

2. Dupa ce alearga disperate dupa tine si pana la urma le dai satisfactie te trezesti ca-ti zic cu sinceritate infinita, dupa ce te prinzi ca e ceva in neregula, ca li s-a lasat dupa nu stiu cine si ca ele sunt sincere si ca ar trebui sa apreciezi, dupa care te trimit in pizda matii lejer:)

Nu stiu de ce dar nu le condamn pe nici unele, in parte si pentru ca ma consider mai vinovat decat ele.
Singurul issue e ca...in inertia asta, de-a lungul timpului am omis sa ma intreb care e rostul. Constiinta mi s-a trezit in weekendul asta, stand si asteptand dupa o fata. Am intalnit-o o singura data la mare, dupa aceea ea s-a mutat la Bucuresti si m-a cautat, eu evident am tot refuzat-o pana cand... m-a atins aripa disperarii. Deh, e f greu cand te trezesti singur. In fine. Sambata vorbisem cu ea si trebuia sa ne intalnim. A zis ca vine pe la mine sa vedem un film si sa mai vorbim. Trebuia sa ma sune la 9:30 cand ajungea prin imprejurimi. Pe la 7 a inceput o lupta intre hormoni si constiinta. Hormonii se amesteca foarte usor cu razbunarea si...simteam nevoia sa-mi dovedesc mainly "ca pot sa conving si sa seduc" dupa ce am fost trimis la plimbare intr-un mod foarte dureros de exa mea. Nu vreau sa plictisesc cu toate gandurile, panicile si frustrarile pe care le-am trait intr-o ora de framantari. Ideea e ca la 8:15 am sunat-o pe fata cea noua si i-am spus ca sunt obosit si nu ma simt bine si c-as vrea s-o lasam pe alta data. Surprinzator nu s-a suparat. Ce se intamplase? Nu stiu...Deodata mi s-a facut lehamite de relatii si obligatii si ... in esenta m-am intristat si m-am intrebat de ce/pt ce/ce rost are.
De ce ar trebui sa am pe cineva langa mine si daca totusi ar trebui pentru ca sunt animal social de ce ar trebui sa fie 2? Pentru ca unde-s doi puterea creste? Poate totusi e ok si in trei si in 5 samd, poate chiar mai bine decat in 2. Sau poate ca e ok sa fii doar tu cu disperarile tale si sa nu mai incerci sa uiti de realitatea ta evadand in vidul dintre oameni. Whatever. La un moment dat am fortat-o pe exa mea sa ma imparta cu altele, la fel si pe cea dinaintea ei...Acum incep sa ma intreb daca prin simetrie n-ar fi fost normal sa accept si eu, la randul meu s-o impart cu altcineva. E foarte ciudat dar dupa un an de stat langa cineva e foarte greu sa nu-l mai vezi deloc. Dupa un an am ajuns s-o plac cu toate tampeniile si absurditatile ei. Nu stiu cum dar de la un punct am ajuns s-o respect f tare si am inceput sa vreau s-o ocrotesc, punct in care am pierdut. Concluzia mea? Relatiile sunt loose - loose, loteria la care pierzi garantat.
Nu sunt trist, sunt doar derutat.Nu stiu ce-ar trebui sa fac. E clar ca fanteziile copilariei cu oameni perfecti si cu povesti frumoase s-au dus...opiniile romantice au fost zdruncinate de mult si...parca traiesc a mia oara aceleasi lucruri, vad gesturi care inainte nu-mi spuneau nimic iar acum imi dezvaluie f multe ascunzisuri.
...............................
Sunt multe de spus dar le las pe alta data. Oricum e tarziu.

[Relaxatul]

...as putea spune ca am 1-2...

As putea sa spun ca am 10J.... Nici nu stiu ce-s prietenii, mi0e greu sa-ti spun...

As putea sa spun ca n-am nici un prieten pe de alta parte. As putea sa spun ca fiecare e pentru el si ca nimeni nu merita sa fie numit prietenJ. Whatever, pt a doua oaraJ. Stii...in ultimul an s-au schimbat multe in optica mea. Din copilul din provincie, tot timpul indragostit si iremediabil visitor ... am devenit un fel de ... omJ. Nu mai cred in Dionysos, nu mai fortez limitele realitatii ca lucrurile sa se lumineze in rozul pe care mi-l doresc eu...nu ma mai emotionez cand ma intalnesc cu eventuala prietena...nu mai casc gura zambind la ea si dorind tot felul de lucruri la modul cel mai relaxat si pur si natural. Am ajuns sa fiu un animal care premediteaza. Calculat; de o luciditate trista ca un caramel in care ramane blocat. Am ajuns constient de faptul ca lumea nu se naruie fara mine sau de faptul ca eu n-am sa produc o revolutie a spiritului, n-am sa eliberez diavolii mei intr-o creatie stralucitoare, seismica, n-am sa...n-am sa...

Cand m-am trezit in starea asta, in lumea asta...am fost f dezamagit. S-au amestecat rele cu bune cu rele cu bune si...viata mea a devenit un covrigel pe jumatate dulce pe jumatate sarat, un covrigel tinut intre buze umezi si reci, departe de soarele roz, departe de linistea finish-ului, departe de victorie, implinire.Totusi! Si starea asta de pierzanie are o senzualitate a ei, un fel de decadenta...Eu as compara-o ca senzatie totusi cu asteptarea. E ca si cum te-ai fi aruncat pe geam de la etajul 99999999999999999999 si...viata e ca si cum totul ar fi incremenit si...parka vezi aceleasi geamuri si parka incerci o emotie atunci cand incerci sa nu te gandesti la numaratoarea inverse si la deadend-ul dur ca un tambur de locomotiva ce te asteapta acolo...nezarit. Te scuturi si parka ai emotii, parka simti ceva dar de fapt nu-ti pasa...nu-ti pasa cati noua cazi, oricum sunt prea multi...nu mai conteaza, simti si nu simti- nu-ti dai seama..Totul are o jumatate de masura, e o plictiseala/blazareJ. De ce? Pentru ca de la un punct nu mai impodobesti drumul, nu te mai opresti langa un foc sa asculti 1001 povesti frumoase. Nu mai dansezi pe scaune, nu te lasi liber in seama batailor inimii si a impulsurilor. Ce faci? Pe scurt? devii serios si astepti sa mori.