Proza neserioasa...

...pentru cei carora le place sa scrie

Proza neserioasa... si cate-o poezie

Mesajde pescadorul » Dum Iun 25, 2006 6:46 pm

Prima intalnire...

Locatia? Cunoscuta de majoritatea cetatenilor, undeva in centrul localitatii pentru a fi usor depistabil de ambii parteneri. In general e bine sa se petreaca la punct fix pentru a nu se crea confuzii: in fata la Primarie (o aluzie fina ca ai ganduri serioase) sau la ceasul public (recomadat pentru a verifica si ora... din ora in ora, pana apare ea) sau in fata la Cinema Studio (bun daca ploua sau vrei intuneric) sau la toaleta ecologica (emotiile primei intalniri se concretizeaza in momentul cand apare si e bine sa ai unde sa refulezi... sau daca nu-ti place ce vezi sa ai unde sa te ascunzi) sau...
Este recomandat sa se foloseasca criterii de recunoastere fie fizice, vestimentare sau ocazionale pentru a fi sigur ca te intalnesti cu persoana dorita. Utili sunt cerceii, cei trei din urechea dreapta, doi in spanceana stanga, cei din buze si cel atarnat de... nu acela nu este inca la vedere. Detaliile vestimentare sunt mai confuze si doar daca exista elemente neconformiste por fi date ca reper: draga voi purta un sacou verde cu lanturi, pantaloni galbeni si pantofi din piele, rosii... dar de obicei aceste intalniri nu se concretizeaza daca se cunosc astfel de amanunte, inainte, asa ca lasati-le ca ’surpriza’. Cele mai folositoare sunt cele ocazionale. Voi avea in mana revista Romania Literara... dar sunt cazuri extrem de rare, in cele mai frecvente se intalnesc: Gazeta Sprturilor, Pro Sport si revistele Bordel, Ia-ma cum vrei sau Balcoane. Si ca sa fie tacamul complet, ‘presa’ este insotita si de o sticla de vodca ca sa nu se creeze situatii incerte. In cazul in care mai e loc si de un buchet de flori e bine sa fie acolo... da bine.
Odata rezolvate locul si identificarea se poate discuta un eventual program. O poti invita la o piesa de teatru, dar e riscant... garantate sunt: ‘te bag in discoteca?’ sau ‘te fac o cafea si-un gin?’. Se mai poate utiliza si ‘programul la botu calului’ adica dupa ce va intalniti o lasi pe ea sa vezi inspre ce trage. Daca are bilete la Opera ai pus-o ca acolo se canta la greu si dureaza. Mai bine zici ca te doare capul si fugi acasa.
Ar mai fi ora... se recomanda cat mai aproape de apusul soarelui pentru a putea beneficia de lasarea serii pe o banca si in intimitatea intunericului sa-i soptesti vorbe dulci si sa-i zmulgi primul sarut si sa o imbratisezi... si sa nu va prinda gardienii intr-o situatie jenanta ca amenzile sunt usturatoare.
Dupa ce s-a pus la punct ‘logistica’ se trece la actul in sine. Un gentleman este intotdeauna cu un sfert de ora inainte pentru a o astepta pe ‘ea’ care de obicei mai intarzie. Este pus la punct cu parul maciuca de la gel, parfumat, cu un aer indiferent pe figura si se plimba teapan in perimetrul stabilit.
O fiica a Evei are alte probleme legate in primul rand de imagine la care lucreaza inca de dimineata. Daca parul si ‘cosmetica’ se rezolva rapid in numai cateva ore problema principala ramane vestimentatia. Oglinda va reflecta toate combinatiile posibile dintre diferitele sortimente existente in garderoba personala care acum este insirata prin toata casa. Fiecare ‘tentativa’ este probata, incercata prin miscari vioaie pentru a studia ‘cum vine’... ‘eu trebuie sa plec si nu am cu ce sa ma imbrac’ si lacrimi si retusuri de rimel si nervi si tensiune. Pana la urma se ia la repezeala ceva caci ora de intalnire s-a cam conumat de multisor... si telefonul inregistreaza inca unul dintre zecile de apeluri nepreluate.
Gentlman-ul care intre timp a parcurs citiva kilometri invartindu-se in jurul obictivului convenit isi mascheaza din ce in ce mai greu iritarea. A terminat un pachet de tigari, are junghiuri in spinare, il dor talpile si are bratele amortite... dar apare ea... un pic imbujorata, sexy, provocatoare, sclipitoare, cu ochii lucind ca farurile de ceata. Ochii li se intalnesc si sufletele celor doi se conecteaza alimentandu-se reciproc cu ‘atomi de iubire’. Dragostea devine palpabila si ii invaluie ca o ceata. Pleaca tinandu-se de mana, el schipatand usor de piciorul drept ca l-a ros pantoful, ea tragand de fusta care se incapataneaza sa se ridice mai mult decat ar dori ea sa arate...

pescadorul
pescadorul
Junior Member
 
Mesaje: 31
Membru din: Dum Iun 25, 2006 6:27 pm
Localitate: In stuf...

Mesajde pescadorul » Dum Iun 25, 2006 6:52 pm

La pescuit de... mamifere

Eram acum vre-o 20 de ani prin Piata Obor, in creierii noptii, impreuna cu un amic Viorel si luam de-ale gurii pentru peste. Ne miscam per pedes caci nu suportam la vremea aia masina in dotare. Sangele de aventurieri ne clocotea in vene si am hotarat brusc sa parasim vechile locatii batute de obicei, cu Rata via Colentina spre Afumati, Moara sau Ganeasa si sa ne aruncam in necunoscut, spre Gara Obor. Odata urcati in tren si vizitati de ‘nasul’ nu ne-a mai ramas decat sa tragem cu urechea pe la colegii loviti de aceeasi boala, usor de recunoscut: cu o mana tineau sculele iar in cealalta sticla. Ne incordam timpanele ca sa prindem ponturi dar fiind novici pe acest traseu nu ne prea sunau cunoscut locurile auzite. Si muream de necaz constatand ce capturi fenomenale se faceau, puse cap la cap ajungeau la cantitati industriale si ca de obicei, erau facute doar de povestitori, ceilalti pescari de pe balta jucand doar rolul de martori neputinciosi si nenorocosi: ‘Nimeni nu prindea nimic, numai eu nu puteam sa pritidesc cu doua scule ca nu lasam una si crapul era deja intepenit in cealalta’... si dai un gat din sticla care ramanea din ce in ce mai uscata... si cate guri atatia crapi.
Pana la urma ne-am axat pe un flacau care parea mai treaz si care ne promitea sa ne introduca in ‘imparatia bibanului’ la Sarulesti. Am mers pe mana lui si pentru faptul ca era chiar statia urmatoare si satui de glasul rotilor de tren si vaporii de etilic, am dat buluc dupa el si pune-te voiniceste pe mars fortat caci o geana de lumina incepuse sa se intrevada undeva departe. Am trecut pe langa o scoala apoi am iesit in camp si lasand drumul am luat-o direct prin porumb pe niste carari stiute de ghidul nostru. Si iesiti din aratura am dat cu ochii, chiar la picioarele noastre, in vale, de apa. In fata era o balta mai ‘cheala’ aproape lipsita de vegetatie pe partea satului fiind locul unde veneau la ‘piscina’ toate mamiferele din zona fie pe patru labe, fie pe doua picioare si nelipsitele posibile purtatoare de gripa aviara... dar pe atunci eram fericiti ca nu se inventase. In stanga se intindea, fara capat, crescatoria iar in dreapta se vedea un ‘colt de delta’, o balta napadita de stuf si lintita numita ‘La Fiare’ nu datorita vietatilor feroce ce ar bantui-o ci pur si simplu devenise un depozit de fier vechi unde tot localnicul arunca ce ii prisosea prin gospodarie.
Calauza noastra ne-a lasat putin ‘in ceata’ cand a luat-o spre crescatorie spunand ca are un smen cu paznicii si ne-a sfatuit sa nu-l urmam ca daca suntem prinsi o patim. Noi ne-avand nici un smen cu nimeni am luat-o spre balta satului caci in ‘jungla’ de la fiare era greu sa gasesti luciul apei daca nu patrundeai prin perdeaua de stuf... si sa intram tocmai atunci in balta pana la brau printre jiganiile aqvatice insetate de sange...
Am trecut digul dinspre crescatorie pe partea cealalta a baltii ca sa nu avem surpriza sa fim surprinsi de vre-o cireada si vre-un bou mai naravas sa intre in apa chiar printre lansete, sau sa alergam printre oi si berbeci dupa vre-o capra care sa se apuce sa ne rumege tigarile sau sa ne salvam rucsacele din ratul vre-unui porc salbaticit. Am studiat la repezeala topografia locului si am ales o zona dinspre balta cu stuf, langa o salcie pipernicita unde speram sa ne ascundem de vapaia soarelui de peste zi.
Nici n-am ajuns bine ca Viorel desfacuse ‘halaul de bucatica’ si-l bagase la mal ca sa atacam bibanul unde-l doare mai tare. Din trei miscari lanseta era deja pregatita sa arunce momeala vie catre falcile rapitorului. Eu, mai lenes dar si mai tipicar ma uitam la el printre aburii de cafea din termos si trageam cu nesat din tigare mai mult ca sa sperii tantarii ce roiau in jurul nostru ca mustele la meniul preferat si care ne supsesera de vre-o eprubeta de sange.
Si zvarrrr... primul forfac cu doua rosioare infantile a pornit spre inalturi si a aterizat piezis spre ‘fiare’. Si lasa-l sa atinga fundul si intinde usor firul si... varful s-a arcuit violent lasand pe Viorel stana de piatra. Si-a revenit repede, a intepat magistral si a inceput ‘dansul’. Dar nu era un dril ca la carte cu pestele ce simte carligul si incearca sa fuga in larg la apa mare... cate-o data mai vine si-nspre mal, ca prada lui Viorel, asa ca acesta incerca sa tina ritmul recuperarii cu viteza uimitor de mare cu care bibanul venea ca o torpila spre uscat. Am privit la pescarul usor descumpanit care, rosu la fata incerca sa articuleze niste cuvinte. Am inteles doar ‘...ciogul boule’ dar eram prea prins de actiune sa reactionez la comanda. Firul taia apa cu repeziciune si ajunsese paralel cu malul la cativa metri de noi si bibanul nu se oprea din actiunea sinucigasa. Inca 2-3 secunde si... a iesit pe mal si a disparut ca o naluca printe scaieti. Era o vidra, sucarita ca fusese deranjata, ce a fugit cu tot cu montura in bot. Firul s-a intins la maxim, a inceput sa tiuie si a pocnit sec. Viorel cu pupilele dilatate si cu parul valvoi de sperietura, eu incremenit cu tigara sfaraindu-mi intre degete. Arsura m-a trezit la realitate si cand l-am auzit pe prietenul meu baiguind ‘...dracu n-ai adus minciogul’ am inceput sa rad isteric tinandu-ma cu mainile de burta si sa ma tavalesc ca puiul prin praf vazandu-i figura consternata. Dupa vidra... au inceput bibanii si cum simteam ca unul trage mai nervos si o ia spre mal ne uitam unul la altul si radeam in hohote... acu vine tac’su.

pescadorul
pescadorul
Junior Member
 
Mesaje: 31
Membru din: Dum Iun 25, 2006 6:27 pm
Localitate: In stuf...

Mesajde pescadorul » Dum Iun 25, 2006 6:56 pm

La cimitir...

Nici un nor nu e s-ascunda
Fata lunii de argint
Raza ei strapunge bezna
Si ajunge pe pamant

Unde totul ea imbraca
C-o lumina, alba, vie
Pana hat in departare
Intr-o haina sidefie.

Orologiul din capela
Anunta ca-i miez de noapte
Totul zace-n neclintire
Nici macar vantul nu bate.

Doar in cimitir se isca
La-nceput, un freamat surd
Care-apoi iata ca creste
Si-alte zgomote se-aud.

Si-n doar cateva minute
Este un vacarm ca-n piata
Ies stigoii din morminte
Cimitirul prinde viata

Pe-o alee marginita
De morminte-n parasire
Un guzgan, dar se aude
O usoara falfaire

O bufnita isi infige
Ghearele ucigatoare
Si cu ciocul ea despica
S-apoi rupe carnea moale.

Pe aleea principala
Care catre poarta duce
Este loc de promenada
Pentru masa de naluce.

Si asa ei tot discuta
Despre bune, despre rele
Evocand inaintasii
Ajunsi oale si ulcele.

Doi, retrasi, filozofeaza
De-ale mortii idealuri
Ce pomeni si ce colive
Se faceau si cate daruri.

Au apus acele vremuri
Cand groparul sapa groapa
Lunga, lata si adanca
De nu patrundea nici apa

Iar pe drumul cel din urma
Intr-un sicriu, o spelndoare
Cu manere cu-ncrustatii
Din lemn de esenta tare

Pus in dricul cel de gala
Tras la pas de negri cai
Ce trecea prin tot orasul
Cu-n indurerat alai.

Acum daca ai un metru
De pamant deasupra ta
De iti intra frigu-n oase
Si te mai uda si ploaia

Si in nici un an de zile
Scurs din vesnica odihna
Ajungi, fara indoiala
O epava, o ruina.

Si-apoi tac privind in jur
Cu orbitele lor goale
Si cuprinsi de nostalgie
Isi aprind cate-o tigare.

Mai incolo sub o cruce
La sclipri de felinar
Stau lungite trei schelete
Beau pahar dupa pahar.

Pe o cripta, o pereche.
El cu oasele albite
Mangaind-o pe falange
O indeamna sa-l sarute

Ea, zambindu-i, se supune
Spre el craniul isi ridica
Printre dintii plini de carii
I se plimba o furnica.

Un schelet trantit pe-o rana
Zace pe pamantul tare
Ii e rau si are febra
Clantane din maxilare

Doi cioclii sositi in graba
Os cu os il adunara
Depunandu-l pe o targa
Sub forma de gramajoara.

S-apoi iute se indreapta
Catre punctul sanitar
Un cavou care se afla
La cismea, langa bazar.

Aici este animatie
S-aud strigate macabre
Din capace de cosciuge
S-au confectionat tarabe

Se vand proteze si zdrente
Fleacuri din metal, inele
Brose, verighete, agrafe
Dinti de aur si masele

Amulete, tirbusoane
Chiar s-obiecte de decor
Tot ce timpul implacabil
Nu distruge-asa usor.

Un motiv de targuiala
Al discutiilor aprinse
Toti se-nghesuie sa vada
Se-mbulzesc cu maini intinse

Fiecare sa apuce
Chiar obiectul favorit
Fiecare ce-si doreste
Ca sa fie multumit.

Pe o cripta-s randuite
Sticle cu racoritoare
Din esenta de tamaie
Si din alte ‘plante’ rare.

Tot aici e un afis
Ca sa nu stea toti sa-ntrebe
E-o sageata ce indica:
Sala de Jocuri Funebre.

Dar, ca la un semn, deodata
Tot acest iures se curma
Caci in zarea-ndepartata
Iat-o raza de lumina.


pescadorul
pescadorul
Junior Member
 
Mesaje: 31
Membru din: Dum Iun 25, 2006 6:27 pm
Localitate: In stuf...

Mesajde pescadorul » Mar Iun 27, 2006 12:19 am

Noaptea la Caldarusani

Soarele apunea cu repeziciune odata cu sperantele noastre de a vedea vre-o captura in juvelnic. Retina mai pastra inca unduirea permanenta si sacaitoare a apei, care ne jucase in ochi toata ziua, amplificata de razele soarelui. Iarba se misca in valuri, salcia de langa noi interpreta o samba, numai Mihai statea intepenit ca o statuie pe scaunelul ce gemea sub el. Nici macar iluzia optica nu putea sa-l urneasca. Acul cantarului trecea fluierand de suta cand avea proasta inspiratie sa-si controleze evolutia in kilograme. Ca sa se amageasca facea socoteala in kintale. Viorel, in schimb, tremura din toate incheieturile si nu doar retina... facuse baie, acum pe seara si dupa ce speriase si broastele cu balaceala, incerca sa invinga racoarea tot mai accentuata clantanind din maxilare.
Eram la Caldarusani, langa manastire, asezati pe un cocioc si ne tot indemnam unul pe altul sa trecem pe uscat ca sa facem cortul. Soarele ne lasase in compania tantarilor care deja ne trecusera in meniu. Regretam alegerea facuta de a ramane peste noapte pe balta si in pericol de a o face sub cerul liber. Intunericul lua in stapanire imprejurimile si inca speram ca Mihai se va ingriji de problemele gospodaresti, ca de obicei. Si ca de fiecare data am inceput sa-l ‘convingem’... Du-te ba elefantule si fa cortul ca murim aici departe de familii si ne gasesc astia mumificati in trestii... Daca pleci tu pleaca si tantarii dupa tine si ne salvezi... Misulica du-te nene, ducete-ai cu picioarele inainte si fa dracu cortu ala... Hai ma ca maine e ziua in care vin pestii, astazi e cea in care pleaca boii... si il tineama asa pana parasea locul si rezolva chestiunea. Avea si dexteritate in astfel de treburi si prefera sa le faca el decat sa ne lase pe noi sa dam rasol. Bine, nu inainte sa ne dovedeasca, oral, ca s-a nascut si traieste in Chitila, un cartier al Bucurestiului prin care, seara, numai localnici umblau imbracati. Un eventual ‘vizitator’ nu avea sansa asta daca il prindea intunericul prin zona. Asatzi s-a schimbat mult in bine, ti se lasa ciorapii.
In sfarsit, ajutat de o lanterna, prietenul nostru a montat cortul. Doua persoane dormeau lejer sau Misu singur, dar inghesuit. De aceea ne imparteam in mod egal de ‘caraula’, el juma de noapte si noi cealata jumatate. Jumatatea noastra tinea de pe la miezul noptii pana pe la 6-7 dimineata iar el apuca in ‘extrasezon’, de dimineata si pana soarele il scotea din cortul ce se transforma intr-un cuptor. Incerca el timid, pe la 3-4 dimineata sa ne evacueze din locatie, prin tot felul de procedee: ne arunca broaste, ne stropea cu apa, ne rasturna rucsacele si ne manca proviziile, bea berea si apoi o elimina pe cort plimband constiincios jetul, uniform, pe toata suprafata. Noi ne sufocam de ras si-i aduceam aminte ca ii apartine... si il asiguram ca nu iesim nici daca ne da foc.
Dar asta seara eram hotarati sa stam treji pana mai tarziu, auzisem ca noaptea manaca pestele ceva de speriat. Si nu eram singurii care nutream sperante, vis-a-vis se vedeau, din loc in loc, luminite, semn ca acolo alti impatimiti vor motaii cu ochii la bambine. Viorel a dat fuga si a venit cu tava gratarului si cu niste vreascuri si s-a apucat sa le aprinda caci el era piromanul de serviciu. Nu dupa mult timp focul ardea vioi raspandind in jur lumini si umbre, creeand o atmosfera sumbra amplificata si de sunetele ce se auzeau de peste tot ca intr-o somfonie stranie dar monotona. Broastele erau de departe solistii principali producand un vacarm de abia ne auzeam vorbele. Misu tinea sa ne aduca aminte ca e vremea ca serpii sa iasa la vanatoare si ca a vazut el unul in stuf ca pe mana. Noi ne uitam foarte atenti in jur sa nu fim surprinsi de vre-o anaconda de Caldarusani despre care tot el ne asigura ca exista prin coclaurile de sub cocioace. Apoi ne imbarbata cu vesti despre somni cat statul de om ce vietuiau prin gropane si care veneau noaptea catre mal sa serveasca masa. Si astia, cica, mananca tot ce misca. Cand a ajuns la crocodili am inceput sa aruncam cu mamaliga in el si sa ne aducem aminte de soara lui care din pacate ii copia corpolenta. Ne-am calcat pe inima si am introdus-o ca partenera intr-un episod tantric copios presarat cu pozitii care l-ar fi facut gelos pe insusi marele guru.
In sfarsit, oarecum potoliti, ne-am schimbat momelile mai mult pe pipaite caci bateriile patrunse de umezeala dadeau semne de ‘morte clinica’ si voiam sa le conservam ultima suflare doar pentru momentele critice. Focul, ce se mai domolise, arunca inca sclipiri ce ne ajutau sa ne orientam. Se apropia de miezul noptii cand mi-a venit primul somn la rama. Batea la un kil cu tot cu marja de eroare specifica ‘povestilor pescaresti’ care, de obicei, dubleaza suma. Al doilea atac a venit la Mihai care a scos un caras la cocolos pe care somnul meu il putea inghiti fara sa se forteze prea tare. Apoi ‘productia’ s-a oprit la fel de brusc cum a inceput. Doua tigari ’sudate’ stropite cu niste tarie ne-au indulcit asteptarea. Apoi au inceput iar trasaturile. Somn, caras, ciortan si deja practicam pescuitul ecologic, care nu se inventase pe plaiurile mioritice, in cazul exemplarelor prea stravezii... si prima trasatura ’serioasa’ la patratica. Prea ocupati cu industria pescuitului nici nu am observat ca Viorel nu mai vorbea, fuma ca locomotiva si-si rascolea nervos cutiile. Nu prinsese nimic in tot acest timp si ne privea ca un somn ce pandeste o nevinovata broscuta. Daca nu prindea nimeni era in regula dar daca doar el nu prindea, facea apoplexie. Misu a intins coarda prea tare cu o platica ca o matura. Tensiunea crestea de la clipa la clipa. Viorel si-a zmuls lanseta din stativ a recuperat si a diparut in intuneric spre locul unde facuse baie... Unde te duci mai sisi, l-am intrebat... Stai ba aici ca-ti dau tie toate putele de cioban (peste ‘popular’ cat degetul care poarta numele organului respectiv... la maturitate) a mai apucat sa spuna si Mihai... s-a auzit un pleoscait puternic si cociocul a fost scuturat de valurile iscate. Am rams interzisi, daca somnul... Vioreleeee, ne-am apucat sa strigam in cor, cu ochii in bezna in care disparuse... Grijania si piz... urmate de niste bolboroci, semn ca sfarsitul frazei a fost exprimat in mediul subacvatic. Stiindu-l in viata dar foarte nervos n-am indaznit sa schitam nici o miscare si am asteptat derularea evenimentrlor in tacere, sau ma rog, intrerupta de hohote inabusite. Cociocul a inceput iar sa se unduie si in lumina lanternelor ‘lesinate’ a aparut o aratare. Am avut o viziune halucinanta: Terente, omul baltilor, era la doi metri de noi. Doar ochii i se mai vedeau din namolul, matasea broastei, lintita si frunzele de stuf cel acopereau... Cum e apa, a mai aruncat Misu... si am simtit ca murim. Cred ca hohotele noastre au trezit si calugarii din manastire ca se auzeu niste caini hamaind din partea aia...

pescadorul
pescadorul
Junior Member
 
Mesaje: 31
Membru din: Dum Iun 25, 2006 6:27 pm
Localitate: In stuf...

Mesajde pescadorul » Mie Iun 28, 2006 7:45 pm

Iesirea la lumina...

Eram in situatia de a simti cea mai importanta traire a unui barbat. Sau mai bine zis una dintre ele. Cum ar fi primul pahar, prima tresarire a bambinei, primul pariu la fotbal, prima tigare sau una cu niste niste picioare pana in gat care se fataie prin fata.
Ma aflam langa sotie intr-un taxi si ea era putin bulversata si se tinea de burta. Era pe punctul de a ma face tata. Tot zicea ceva de apa. Eu ma miram ca nu vorbeste de cola sau o fanta, ceva.
Ma tot strangea de mana din cand in cand si gemea si eu eram convins ca-mi face semn sa urmaresc aparatul de taxat si gemea cand vedea cum se rotunjeste suma. Eram cu ochii pironiti acolo sa nu ne fure soferul. Situatia devenea apasatoare caci incepuse sa se vaite din ce in ce mai tare si mai des. Atunci am intuit ca nu aparatul de marcat este cauza si am intrat putin in panica. Daca face copilul in masina? Ma tot uitam la burta sa vad daca sta la locul ei si n-o ia la vale ca sa-mi confirme presimtirile sumbre.
Pana la urma am ajuns doar noi doi la spital, copilul inca nu se despartise de gazda. Am lasat-o la o sala de pregatire pentru nastere. Zic, acum le pune sa faca ceva flotari, genoflexiuni ca sa intre in tonus pentru expulzare.
Si cuprins de importanta momentului am dat fuga sa dau banii. Voiam sa fiu sigur ca nu-mi vor scapa pe gresie mostenitorul caci eram convins ca va fi baiat. Nu am folosit pentru predictie asupra sexului decat previziunile ancestrale bazte pe observatia directa. E baiat maica ca are burta tuguiata, sta in sus nu e lasata si bate putin dreapta, buricul sta in jos, uite s-a rotunjit la fata si are buzele umflate si merge leganat.... inseamna ca la fata este invers, slabesti si mergi ca in pas de defilare.
Aveam un plic pregatit pentru asistenta si unul pentru doctorita, cu valori sensibil inegale. Am haladuit eu prin niste subsoluri pana am dat de o aratare imbracata in alb-murdar cu un halat din acela de prosop, ca la spital. Avea un ecuson dar il acoperea reverul halatului. Am constatat verbal ca ar fi doctorita si de bucurie ca am gasit-o i-am dat si plicul pentru asistenta. Am primit asigurari ferme ca sotia va naste usor, nici n-o sa-si dea seama. M-am mirat eu putin ca stiam cum facea in masina mai ales spre sfarsitul drumului cand imi venea sa-i acopar gura cu o carpa de jena sa nu creada oamenii de pe strada ca o bat.
Scapat de aceasta corvoada am iesit in curte si ma uitam spre zona unde sotia, credeam ca face fitness prenatal. Am vazut-o la un geam cum imi facea semne sa urc. Ma gandeam ca a si nascut si acum ii da de mancare baiatului lui tata. Ziceam eu in sinea mea, ce insemna si stiinta asta si banii dati la momentul potrivit. Iti scoate copilul cat ai clipi.
Am vazut-o tot cu burta la gura dar imbracata deja de spital si cam alba la fata. Mi-a zis sa astept acolo pana apare doctora sa ii dau banii. Am simtit ca nasc eu. Am ingaimat ca i-am dat deja si am explicat imprejurarile. Nu am mai insistat caci am vazut-o cum strangea din maxilare, precis copilul voia sa iasa. Am alergat ca o ciuta urmarita de lup pana unde am predat banii si am gasit-o pe ‘doamna doctor’. Tocmai freca podelele cu un T mare si o carpa inmuiata intr-o caldare. Atat am apucat sa spun BANIIII, ca a si disparut prin niste camere. Isi platise niste datorii si acum alerga pe la creditori sa recupereze sumele. Pana la urma am primit plicurile, cam jumulite si multe cuvinte destul de nelalocul lor in acest context.
Am platit in sfarsit partile participante la actiune dar am constat, ulterior, cu stupoare ca baiatul era de fapt o fata. Probabil ca emotiile mamei care se vedea nascand cu asistenta neretribuita au schimbat sexul fatului chiar inainte ca acesta sa iasa in lume. Ce inseamna natura si cate secrete nu ascunde....

pescadorul
pescadorul
Junior Member
 
Mesaje: 31
Membru din: Dum Iun 25, 2006 6:27 pm
Localitate: In stuf...

Mesajde pescadorul » Joi Iun 29, 2006 2:08 am

Animale de companie...

Sunt ‘pescadorul’ si am o meserie frumoasa: sunt hingher...
Gata cu gluma imi impun sa fiu serios si voi ataca subiectul cu responsabilitate. Sunt un mare iubitor de animale de companie si voi incepe cu... gandacul de bucatarie.
Am avut pana mai acum cativa ani niste exemplare, o frumusete. Cum alergau ei pe peretii de la bucatarie cand aprindeam lumina. Mai gaseam pe ici pe colo cate-o cresa de prichindei simpatici si jucausi. Pana la revolutie am trait in buna pace caci devenisera imuni la tot felul de substante cu care incercam sa-i conving sa ma paraseasca. Otravurile erau ca niste vitamine caci ajunsesera grasi si frumosi si in mod sigur actionau si asupra libidoului si a fertilitatii. Ii gaseam din ce in ce mai des in pozitii indecente iar femelele, majoritatea erau cu ‘burta la gura’. Apoi, cu timpul, economia de piata a inceput sa-si arate efectul pana si asupra lor. Se jigarisera de tot de le numarai coastele si devenisera apatici. Au inceput sa plece unul cate unul catre alti vecini, oameni de afaceri care le puteau asigura un nivel de trai decent iar eu am ramas din ce in ce mai singur.
Am mai cochetat, obligat de capriciile celor doua fiice pe care sotia m-a convins ca i le-am facut, cu pesti de acvariu, pisoi, porumbei, pui de gaina... Pana la urma ne-am fixat pe cel mai bun prieten al omului, calul... pardon, voiam sa spun cainele si mai exact sexul frumos al acestei specii, o catelusa pechineza.
O cheama Saba si are 8 ani. Doarme cu noi... nevasta-mea. Singura problema spinoasa apare la impartitul pernei. Ea ajunge inaintea mea in pat si se intinde pe perna. Probabil, considerandu-ma un membru de mana a doua al haitei pe care e convinsa ca ea o conduce nu vrea sa cedeze teritoriul cucerit si pufaie si mormaie suparata cand, pana la urma, reusesc sa-mi pun si eu capul pe un colt. Apoi incerc sa pastrez linistea ca sa nu mai dea din coada. Daca se aud zgomote sau alti caini pe strada sare ca arsa si incepe sa latre ca sirena lui Vasile Roaita, la 5 centimetri de urechea mea. Tot reprezinta un avantaj. Nu mai am vise erotice. Acum visez ca sunt in padure si ma ataca lupii, ma lupt cu sacalii, hienele si alte canide.
Si nu numai ce se intampla afara o deranjeaza, este la fel de intoleranta si cu ce se petrece inauntru. Astfel ca nu pot incropi cu sotia nici macar o incercare de ‘preludiu’ ca se si repede intre noi si maraie. Probabil ca sotia este considerata femela beta si n-are voie iar eu raman ‘homo erectus’...
Mancam impreuna dar nu din castronul ei ca nu ma lasa... din mancarea mea.
Cand ma asez pe canapea vine la mine si trebuie s-o mangai, s-o scarpin iar cand ma opresc plange si ma racaie cu ghearele.
Saba si-a castigat statutul de membru al familiei cu drepturi depline dar cu mult mai putine obligatii...

pescadorul
pescadorul
Junior Member
 
Mesaje: 31
Membru din: Dum Iun 25, 2006 6:27 pm
Localitate: In stuf...

Mesajde pescadorul » Vin Iun 30, 2006 2:43 am

Apa de izvor...

Era inca acea vreme minunata cand Afumati 5 era ‘balta saracului’ cand veneai ca la piata fara frica ca vei pleca cu traista goala. Pe balta erau cateva locuri foarte bune vizate de ‘cunoscatori’ dar pentru ca acestia erau mai multi decat locurile, de fiecare data la prima rata de la 4 dimineata, se organiza cate un cros ad-hoc. Vorbeai cu un pescar si cand intorceai capul te trezeai ca discutai cu copacii caci respectivul o luase la sanatoasa catre ‘fata morgana’. Si cei mai grabiti erau, normal, cei mai in varsta fiecare cu betesugul lui incercand, in mod caraghios, sa-si regaseasca sprinteneala din tinerete. Si ajungeau, mai totdeauna, mai mult morti decat vii si constatau ca locul pentru care erau sa faca efortul suprem era deja ocupat de cu seara.
Dar in dimineata acelei zile eram fericiti. Printr-un miracol, la izvor, pe partea ciobanilor, dupa canalul de irigatie era liber. Am cercetat sumar imprejurimile sa vedem daca nu gasim vreun cadavru in iarba al vreunui alergator ‘mai trecut’ care sa nu fi putut suport bucuria caci inca nu ne venea sa credem. Totul era in ordine si am luat repede in stapanire toata zona. Era o deschidere mare in perdeaua de stuf in care incapeau fie trei pescari fie unul singur dar nesimtit care, cand prindea liber, isi aseza lansetele in evantai si apoi, artagos, nu mai primea pe nimeni alaturi. Erau destui, culmea, tocmai cei care cand intarziau, veneau si te rugau cu cerul si pamantul sa le faci un pic de loc sa arunce si ei 2-3 scule ca asa e frumos, sa ne ajutam intre noi. Dar obrazul subtire cu cheltuiala se tine si unii chiar nu voiau sa investeasca nimic.
L-am incadarat pe Misu, eu in stanga si Viorel in dreapta si am inceput sa ne pregatim pentru actiune. Cel mai grabit, Viorel care, de fiecare data, era cu ‘armele’ in apa cand inca noi mai povesteam, sorbeam cafeaua si cate o masura de tarie si normal, cate 4-5 tigari ca garnitura. Si nu era numai lenea la mijloc dar asteptam prima geana de lumina caci altfel pateam ca prietenul nostru care orbecaind pe intuneric prin traista isi infigea 2-3 carlige prin degete sau le agata de scaun, de panatloni sau scapa cate un forfac prin iarba si se apuca apoi, plin de spume, sa-l caute orbeste. Deci mai mare daraua decat ocaua asa ca urmaream intai spectacolul gratuit si apoi ieseam si noi din amortire.
Stateam si ne amuzam in surdina ca sa nu ne auda ‘actorul’ turbat ca daca ne prindea razand de el, toata balta afla, inainte sa rasara soarele, ca suntem handicapati mintal si tot felul de amanunte picante despre mamele si nevestele noastre si sincer, nu stiu daca erau informatii de interes general. Bine inteles ca si noi il tineam sub ‘presiune’ cu tot felul de comentarii ’subversive’ si rezultatul era ca pestii care se aflau prin zona migrau spre zone mai linistite.
Astazi, insa, ‘deschiderea’ se facuse fara incidente doar cateva injuraturi minore mai incalzisera atmosfera caci era cam racoare si aveam deja incaltarile fleasca de la iarba uda. Pana sa ne apucam si noi sa desfacem, dinspre izvor a aparut Fetita dand din coada bucuroasa, nevoie mare. Era o catea, ce semana cu lupul german dar de talie mai mica, de prin imprejurimi, inteligenta foc, ce invatase sa vina pe balta ca nu pleca flamanda. Si avea clientii ei pe care-i stia ca o accepta si-o hranesc si noi eram printre preferati. Dupa ce bucuria revederii s-a mai estompat si Fetita si-a potolit cursele nebune de la unul la altul ravasind totul in cale, in sfarsit, am inceput si noi ‘instalarea’.
Soarele, deja, aprinsese lumina si-n scurt timp pestele din zona era in pericol. Mai timid la inceput apoi din ce in ce mai des, juvelnicele au inceput sa se ingreuneze. Stiam ca n-o sa dureze o vesnicie ca pe la maxim 11 se va lasa tacerea si dupa 3-4 dupa amiaza reincepe recitalul. In tot acest timp de pauza care coincidea cu ridicarea temperaturii la valori greu de suportat veneau in schimb, rar, dar mai veneau ‘batranii baltii’... crapii uitati prin ragalii si care se apropiau de mal la stuf. Nu odata cate-o verga aruncata langa stuf, la mal, pleca vijelios spre larg si dupa ce alergam pe mal dupa ea recuperam cu lanseta doar batul inspre capatul baltii.
Si astazi, dupa 10 soarele ne impingea de langa lansete care deja nu prea mai erau bagate in seama. In stanga cativa gutui pitici iar in spate niste zarzari si pruni ne asigurau o protectie naturala de invidiat imotriva exceselor solare. La cativa pasi era izvorul cu apa de la ‘frigider’ in mijlocul caniculei, iata doar cateva motive pentru care se luau picioarele la spinare pentru cursa matinala de la prima Rata.
Misu, s-a dus la apa cristalina din apropiere si a varsat bidonul cu cea de la robinet. Siroia din pamant si se acumula intr-un bazin cam cat o caldare si acolo afundai recipientul nu inainte sa o zbugheasca cateva broaste ce faceau ‘bai termale’. Apoi profitand de faptul ca era din abundenta si nu avea nici contor, beam pe saturate si ne udam si capetele incinse. Ne-am asezat lungiti la umbra dar cu ochii la bambine sa vedem daca mai misca. Din apropiere se auzeau niste oftaturi de usurare si mi-am inchipuit ca Misu a inceput sa manance. Fetita tocmai rasarise lanaga mine si se scutura de zor ca era uda fleasca. Am gonit-o suparat ca m-a stropit cu niste picaturi reci de m-au infiorat.
Stand asa ca-n sanul lui Avram m-am apucat sa picotesc si le-am zis la flacai sa mai arunce ochii la lansete dar deja Misu se auzea sforaind iar Viorel tocmai umpluse bidonul cu apa. Am inchis ochii si iar am auzit pe cineva oftand a usurare. Ma gandeam, ce dracu face hipopotamul ala mananca si cand doarme? Si, ca din pamant, a aparut Fetita scuturandu-se de zor de apa care-i curgea din blana. Si iar m-a stropit cu picaturi reci... foarte reci de m-au apucat nabadaile.
Si n-a durat mult huzureala ca foamea ma readus in simtiri. Si iar am auzit oftaturile si am intrat putin in panica. Daca bivolul a ras tot de prin rucsace si m-a lasat, ca de atatea ori, muritor de foame. Si pana sa fac conexiunile respective in creier iar a venit timpita de Fetita si a inceput sa improaste totul in jur cu apa rece ca ghiata ce i se prelingea din blana. M-am sculat iritat, am vazut ca Viorel haladuia prin stuf cu o varga in mana iar Misu tot in bratele lui Morfeu... pai normal cu burta plina acum face pe obositul... si am dat fuguta la izvor sa umplu bidonul ca aveam gatul cam uscat de la aperitivul de dimineata indoit cu tutun. Si am baut cam la o oca de apa ca asa de parjolit eram pe interior si m-am apropiat cu emotie de rucsac. Alimentele neatinse. M-am uitat si la ‘elefant’ in traista sa vad prapadul dar culmea, mancarea era la locul ei. Atunci ce dracu o fi mancat Misu de ofta cu atata foc?
N-am apucat sa mestec de doua ori ca al saselea simt al ‘marelui alb’ asa cum il mai alintam pe Mihai, acela de a depista hrana oriunde s-ar afla, l-a trezit si la ghidat cu exactitate chiar linga merinde. Ce dracu faci ma tu mamanci tot timpul?... pana acum te-ai oftat si ai fornait ca o vita ce rumega si acum iar bagi sub nas?... l-am luat eu la rost. Am vazut ca m-a privit cu falcile cazute de uimire si a inceput sa se jure ca n-a bagat nimic in ‘trompa’ in afara de cele cateva ’senvisuri’ de dimineata si ca era rupt de foame. Si iar s-au auzit, parca si mai clar, niste oftaturi de usurare... Fetita isi cufundase bazinul in izvor si fornaia de placere racorindu-si bine ‘zona erogena’ si posteriorul. Am simtit niste carcei la stomac dar daca eu sa zic ca am dat gata un bidon de 2 litri, Misu uscase vreo trei recipiente iar Viorel se spalase temeinic si pe fata...

pescadorul
pescadorul
Junior Member
 
Mesaje: 31
Membru din: Dum Iun 25, 2006 6:27 pm
Localitate: In stuf...

Mesajde pescadorul » Sâm Iul 01, 2006 3:21 am

Lanseta neomologata...

Caldura sufocanta ne impinsese catre umbra unei salcii doar lansetele ramasesera sa suporte cu stoicism parjolul. Am tras tot calabalacul la umbra inclusiv pe Misu ce adormise sub umbrela. Bine, umbrela nu-i mai acoperea decat o parte din corpul masiv, jumatatea superioara se incarca cu calorii direct de la sursa si asta parea sa nu-l afecteze. Il mai controlam din cand in cand la jugulara sa vedem daca ‘mai e cu noi’ si daca nu cumva putem, deja, sa-i impartim ‘avutul’.
Acum statea morocanos pe scaunel si isi stergea fata. Se trezise cam brusc, probabil, din cauza apei pe care Viorel i-o aruncase pe fata si ne repeta pentru a nu stiu cata oara ca nu ne credea atat de tampiti, de prosti, de cretini... faptul ca folosea doar acesti termeni ‘usori’, de incalzire, dovedea ca inca nu se trezise complet.
Vis-a-vis se intindea comuna Moara Domneasca si se auzea, in surdina, o harmalaie de ‘graiuri’ un Turn Babel al dobitoacelor: hamaituri, cotcodaceli, nechezaturi, grohaituri... o vaca repeta obsesiv repertoriul bovin acoperind fundalul sonor... Misule, te cheama sora-ta si dupa cum muge e cam sucarita, am incercat eu sa-l imbunez... I-ai mancat nutretul, animalule, marja si Viorel... M-ati adus pe mine la rahatul asta de balta sa-mi pierd ziua, mai bine ma duceam la mine pe Straulesti ca tot prindeam 2-3 kile pana acum... Lasa ma ca ai tot timpul, cimitirul acolo ramane, nu-l ia nimeni si te asteapta, cu dricul la poarta si caii mascati, numai ca daca te vad groparii li se-nmoaie muschiul cand or sa constate cat au de sapat sa te acopere tot... continuam noi dialogul.
In stanga noastra, la vreo zece metri, un localnic isi infigea T-urile in apa pana aproape de brau si dupa ce asezase cele doua piese componenete, iesit pe mal, se pregatea sa-si insire arsenalul, un manunchi de trestii. Cum incarca doua intra in apa si le aseza pe stative si tot asa pana ce toate cele opt undite au fost lansate la apa. Cu o plasa din carpa atarnata de brau pe post de juvelnic a inceput sa-si supravegheze plutele.
Desi eram pe balta de cateva ore bune, acum la amiaza, puteam sa numaram capturile pe degete. Nici cei cativa impatimiti cu care ne aflam atunci pe Ganeasa 1 nu erau multumiti doar unul, mai incolo, reusise doua lovituri de maestru aducand la mal doi crapi romanesti momiti cu boaba de porumb. Porumb aveam si noi sau ce mai ramasese dupa ce Misu daduse iama in el caci ca sa-si alunge plictiseala se apuca sa mamance. Si manca orice, mancarea lui, a noastra si cand il razbea iar foamea permanenta ce il macina se apuca si consuma si din hrana pestelui. Trebuia sa ascundem mamaliga, porumbul, painea si lasam mai la vedere, desi cu anumite retineri, doar ramele si viermii. La astea inca nu se naravise desi noi il invitam de fiecare data.
Incercam sa depistam ce are ala si noi nu caci desi, declarativ, nu ne afecta succesul altuia, in realitate eram ‘bolnavi’. Viorel facuse vreo doua, trei incursiuni in zona pentru a culege informatii dar nu era nimic special de subliniat. Motivul principal ramanea lungimea aruncarii care depasea semnificativ cele mai strajnice ’sfoartari’ ale noastre limitate insa de dimensiunea lansetelor ce ajungeau, cele mai rasarite, la 2.70 metri. Aveti la voi niste inele?... se interesa Viorel, privindu-si o varga din fibra de sticla cu care incercase la mal si care arata ca recuperata dintr-un accident de avion, jupuita, zgariata si la varf sau ce mai ramasese din el era ca pe deget. Normal ca la Misu se gasea tot ce doreai de la plumbi si agrafe pana la clestisori, surubelnite si ciocane motiv pentru care suferea de ‘atentia’ noastra de fiecare data cand ii apreciam prieteneste traista. Ia vezi Misulica nu ai frate si vreo femeie gonflabila prin rucsac, ca de sora-ta suntem satui si asa ne vine sa ne bagam... in balta asta.
Avand inelele tot Misu a primit si comanda sa incropeasca o lanseta din varaga respectiva. El a incercat sa ne atraga atentia ca nu merge ca era prea flexibila si o sa arunce aiurea dar noi eram prea prinsi de proiect ca sa ascultam tot ce flencanea el. Pana la urma dupa o colaborare fructuoasa a aparut si obiectul respectiv, o vergea de 4 metri ce avea la fiecare metru matisat cat-un inel de lanseta. Suportul de mulineta a fost repede atasat de cotor tot cu un matisaj grosolan cu fir mai gros si lanseta, abia nascuta, astepta botezul. Forfac cu carlige mari si porumb pe ‘fir de par’ si Viorel se pregatea sa faca lansarea. Prima aruncare insotita de un vajait puternic si asteptam cu ochii hat in departare sa vedem unde cade. In stanga, langa mal s-a auzit un pleoscait si pupilele ni s-au indreptat automat catre zona cu pricina. Vecinul nostru, amfibiu pana la brau, ne privea cu repros si mormaia ceva in barba. Nu se intelegea tot dar franturile monologului erau cat se poate de sugestive si sugerau ca individul era dispus sa intretina relatii intime cu toti membrii familiilor noastre indiferent de varsta, sex sau grad de rudenie. Viorel tocmai aruncase peste unditele lui si la fiecare incercare de recuperare T-urile omului cu tot cu trestii se miscau in ritmul impus de miscarile colegului nostru.
O sticla cu ceva tarie scoasa la momentul oportun face minuni si astfel in foarte scurt timp incidentul care pornise asa ‘abrupt’ s-a indreptat usor catre buna intelegere intre vecini, ca se mai intampla si accidente si mai dai un gat... si recuperandu-ne ‘instalatia’ l-am lasat sa-si descurce unditele care acum aratau ca dupa taifun. Am lasat lanseta buclucasa in rezerva si am continuat cu ce aveam la dispozitie si mai punctam din cand in cand dar nesemnificativ. Mai castigat era vecinul care aproape ca-si umpluse traista cu o frumusete de caras dar, am aflat la ‘negocieri’, locul fusese momit inca de seara trecuta.
Acum a venit randul lui sa apeleze la intelegerea noastra ca voia sa dea o fuga pana acasa sa lase prada si ne ruga sa aruncam cate un ochi la undite pe care tocmai le asezase iar pe pozitii, sa nu dispara. Noi am promis ca le vom pazi ca si cum ar fi ale noastre si tare ne-am bucurat afland ca va veni insotit si de ceva ‘lichide’ drept multumire. Si abia pleca omul ca Viorel voia sa incerce iar acea lanseta neomologata, sa-i cunoasca limitele. Noi am incercat sa-i temperam entuziasmul cu prevederi sumbre asupra rezultatului dar nici nu voia sa auda. Si iar s-a proptit in varga si dai cu putere... se intampla ca si cum vedeam in reluare... langa mal s-a auzit un pleoscait si pupilele ni s-au indreptat automat catre zona cu pricina... tocmai aruncase peste unditele omului si la fiecare incercare de recuperare T-urile cu tot cu trestii se miscau in ritmul impus de miscarile colegului nostru...

pescadorul
pescadorul
Junior Member
 
Mesaje: 31
Membru din: Dum Iun 25, 2006 6:27 pm
Localitate: In stuf...

Mesajde pescadorul » Lun Iul 03, 2006 3:30 am

Monstrul din Moara...

Farurile masinii strapungeau bezna si incercam sa tin drumul taiat prin braul de arbori ce inconjurau Moara Domneasca, balta pe care, impreuna cu prietenii mei Mihai si Viorel, am ales-o in acea zi drept tinta. Totul era sa evit santurile adanci sapate de rotile tractoarelor, ce ramasesera intiparite de la ultimile ploi in pamantul, acum uscat si tare ca piatra. Spatiul era cam limitat de copacii ce strajuiau poteca, crengile rupte de vant se prelingeau pe parbriz si apoi pe toata capota pana in spate racaind vopseaua.
Copilotul, Viorel isi facea datoria ... Nu vezi bolovane ca intri in gaura, trage dreapta ca ramanem atarnati pe aici, pe langa ca esti chior mai esti si tampit, ai luat carnetul de Ziua Politiei cand isi mai fac si aia pomana cu cate un handicapat... Din spate, Misu se hizilea si punea paie pe foc... Asa frate fii cu ochii in patru ca prostul ne parcheaza prin rapele astea si pe urma ne pune sa-i impingem ‘tomberonul’ si am o foame de-mi vine sa-i inghit cateaua... Saba, pechineza mea rasfatata, dormea tolanita pe burta-i masiva care se legana odata cu Dacia ce scartaia din toate incheieturile pe damburile neregulate. Odata ajunsi, mi-am luat revansa pentru toate ’sfaturile’ primite pe portiunea aceea parca rupta din Raliul Africii. Si eram pregatit nu gluma.
Am stramutat toate hangaralele din porbgaj, plus cateaua si am colonizat locatia. Saba abia trezita se intindea si casca de-i trozneau falcile si apoi, cu ochii carpiti de somn, a inceput sa-si marcheze teritoriul pe care, din instinct, trebuia sa-l pazesca. Si a inceput promitator latrand ascutit catre stuful care fosnaia amenintator unduit de briza diminetii. Apoi asigurandu-se ca alti dusmani nu mai exista s-a facut covrig pe un pled si si-a continuat ‘odihna’. Noi ne-am asezat cu termosul si tigarile la indemana, lanaga Saba care deja sforaia cu constiinta impacata.
Primul si-a ales pozitia Viorel, ca oricum daca nu prea prindea, ne facea cu oua si cu otet ca l-am adus la locul cel mai prost dupa toata balta, ca asa pateste el todeauna cand merge cu niste boi ca noi. Si dupa ce a studiat temeinic: cum sta, cata deschidere are, daca va avea umbra... se asezat, dar parca tot nemultumit uitandu-se chioras la locurile noastre. Apoi, nici una nici doua, s-a apucat sa-si insire toata panoplia: a inceput sa infiga, sa desfaca, sa monteze, sa descurce, sa injure, sa-si suga degetele intepate, sa injure, sa-si cresteze pantalonii si sa taie scaunul pentru a recupera carlige agatate, sa injure, sa ia la picioare rucsacul ca nu gasea bambinele, sa injure, sa ne faca albie de porci ca radem si pana s-a luminat, era cu betele la apa.
In spate cerul capata nuante rosiatice, parca prevestind dogoarea ce va urma peste zi. Si ca sa nu ne prinda nepregatiti ne-am grabit sa ne pozitionam si noi artileria. Apoi, aruncand cate o mana de nada langa stuf, am inceput sa-l incercam si la mal ca nu stii niciodata de unde sare... pestele. Saba, trezita de forfoteala noastra, ‘cantarea’ mirosurile noi ce-i inundau narile si ‘pastea’ cate un smoc de iarba ales dupa niste criterii numai de ea stiute. La un momentdat a ramas incremenita, ca un exemplar rasat de vanatoare, cu o laba in aer si a inceput sa latre amenintator. Din stanga a aparut o vaca care surprinsa de harmalaie cauta speriata sursa atacului. Catelusa mai ca nu se vedea din iarba si numai culoarea maronie o ajuta sa fie cat de cat vizibila. Cand a inteles cine o ameninta, Joiana, parca amuzata, a indreptat in joaca coarnele catre latratoarea neimblanzita care, lasand onoarea pe campul de lupta, a tulito rapid catre bratele mele protectoare si de aici a inceput si sa urle si mai abitir, parca zicea: tine-ma ca o omor. Dupa ce au trecut si suratele cornutei am calmat amazoana patrupeda care mai maraia, din cand in cand, la ce-si aducea aminte. A inceput iar sa miroasa imprejurimile iar eu mi-am vazut de ale mele.
Gasisem niste caras, in stuf, naravit la cocolos si cautam prin iarba momeala tocmai preparata cu miez de paine si mamaliga dar parca intrase in pamant. Nu era si pace. M-am uitat la falcile lui Misu dar statea intepenit ca ‘ganditorul’ caruia ii copiase doar pozitia... M-am apucat sa jumulesc niste paine de miez si iar freaca cu mamaliga si cu apa din balta si pune-te iar pe caras. Dupa 4-5 bobite ia de unde nu-i momeala. Acum chiar ca am intrat la idei. Se intampla ceva paranormal. Prietenii nu dadeau semne ca ar fi sesizat problemele mele. Am preparat iar amestecul dar am hotarat sa urmaresc cu coada ochiului sa vad cum se evapora. Si ca la comanda, Saba s-a prezentat pe nesimtite, a apucat cocolosul si fugi cu el in stuf unde il ascundea impingandu-l cu botul cat mai adanc. Colegii erau pe jos vazandu-mi fata consternata... Macar dovedeste ca are creier ceea ce la voi nu e cazul, m-am ‘racorit’ eu, amuzandu-ma pana la urma caci o vedeam pentru prima data cum ascunde ‘mancarea’.
Carasii m-au lasat cu ochii-n soare asa ca am bagat halaul de bucatica sa incercam rapitorul pe langa mal ca nu era prima data cand ne salva ziua. Lansetele nu prea produceau si le-am lasat pe prumb ca, macar, sa dam lovitura daca pune botul vreun ‘crucisator’. Misu, daca a vazut ca pestele nu prea mananca, s-a apucat el voiniceste iar Viorel il tot testa la twister la buza stufului si a scos 2-3 strapazani rasariti de nu-i mai ajungeai la nas nici cu prajina. Eu n-aveam chef sa dau din maini asa ca am bagat pestisor la varga... Repede, minciogul, a zbierat Viorel... si-l vedeam cu se agita si trage ca apucatul. Crezand ca face ‘circ’ nici nu ne-am sinchisit ba l-am mai luat si la ‘misto’... La ce-ti trebuie mai artistule, ai prins vre-o balena?... Hai lasa-ne ca poate ai treaba si te retinem... Ba, minciogul e pentru peste nu pentru buturugi... Viorel mai avea putin si se sufoca cautand injuraturile cele mai adecvate si vazandu-l cu lanseta arc m-am dus sa vad ce dracu a agatat. Pestele fugise in stuf si el se caznea sa-l scoata la liber. Misu, vaznd ca se ingroasa gluma a venit si el cu scula pregatita si am inceput sa-i facem galerie... Nu trage tare ca rupi firul tembelule... Bate in cotor sa-l sperii, bateati-as cuie in cosciug... Tine-l din scurt ma daramatule... Mai trage nitel lateral... Acuma boule ca iese... Pana la urma pestele obosit a fost tras din stuf si tarat in juvelnic. Era un salau adevarat care ne-a lasat cu gura cascata... Sa vezi ca asta nici nu ne mai cunoaste, i-am zis lui Mihai... Pana si Saba venise sa-l miroasa. Viorel l-a luat in brate si a fugit pe mal, in sus, de frica sa nu scape si acolo l-a bagat in juvelnic. Era ud flaesca, obosit dar fericit. Acu o sa ne povesteasca pana diseara cum a tras, cum l-a intepat, cum a fugit in stuf, cum l-a controlat, cum l-a adus... de parca noi eram cretini mintal si nu am fost de fata cand zbiera ca dementul dupa minciog.
Dupa, cam a saptea varianta, din ce in ce mai greu de recunsocut de aveai impresia, din cele spuse, ca se luptase cu un rechin alb, Misu isi bagase stuf in urechi si motaia. Am prins si eu un biban la undita. Si nu era prea prapadit dar fata de monstrul din poveste... L-am bagat rusinat la pastrare si am continuat sa-l ascut pe ‘Ion Creanga dezlantuit’... Se priveau ochi in ochi, el si carnasierul din adancuri. Nimic nu prevestea ca fiara...

pescadorul
pescadorul
Junior Member
 
Mesaje: 31
Membru din: Dum Iun 25, 2006 6:27 pm
Localitate: In stuf...

Mesajde pescadorul » Vin Iul 07, 2006 7:33 am

Pariuri sportive...

Pe langa alte preocupari care imi ocupa timpul, din strafundurile inconstientului a mai razbit una: pariurile sportive. Pe scurt ar fi vorba despre principiul, doi se intrec si al treilea castiga mizand pe unul dintre ei. In majoritatea zdrobitoare a cazurilor acest ‘al treilea’ este agentia de pariuri. Pentru ca sunt un perfectionist nu ma dezmint nici in cazul pasiunilor pe care le traiesc cu intensitate. Asa ca m-am apuc sa studiez constiincios pentru a patrunde in aceata lume, plina de suspans, in cunostinta de cauza. Fara profesionalism nu ajungi la performanta. Astfel ca 1 sau X sau 2, over sau under, numar de goluri, scor corect, castiga la diferenta, pauza/final, handicap au inceput sa fie termeni cu care s-au obisnuit cei din casa ca-i repetam tot timpul sa nu-i uit.
In scurt timp vorbeam in termeni de specialitate pana si cu Saba catelusa pechineza, pe nevasta-mea am intrebat-o ce golaveraj are... fapt care i-a dat apa la moara si privindu-ma visatoare mi-a spus ca se asteapta la ‘doua sau mai multe’ ca de cand cu internetul asta am cam lasat-o in pauza si ca in final a ramas cu handicap ca e pe minus. I-am relatat ca radiatiile si incalzirea atmosferei fac ca fiicele Evei sa se indrepte catre nimfomanie ca evolutie fireasca si nu ca pana acum, patologic. Pai daca scazi postul Pastelui si al Craciunului, plus duminicile si sarbatorile religioase, pentru restul se aplica o ritmicitate la doua saptamani si se obtine ‘normalul’. A plecat nervoasa socotind ceva pe degete...
Am ramas fata in fata cu calculatorul dar deconcentrat si lovit in amorul propriu. Mi-am adus aminte ca ‘in vino veritas’ dar pentru ca nu aveam am apelat la ce am gasit. O sticla adusa de socrul meu cu o crenguta de dud cufundata intr-un lichid. Am crezut, initial, ca se apuca sa-si faca ierbar si conserva franturi de natura in alcool dar mi-a explicat ca se pune ca sa dea tuicii culoare. Iata-ma in postura de scafandru utilitar, specializat in recuperari submersibile, hotarat sa incep ucenicia cu salvarea batului. Chiar daca lichidul ‘ostil’ il pune in pericol pe scafandru prin tot felul de ganganii si alte animale ce traiesc acolo si prin compozitie si tarie in cazul meu, trebuie sa actionezi ca te obliga deontologia profesiei.
Am aplicat o strategie atent studiata de afluire a lichidului catre un recipient mai mic. Mai aveam doua degete si un capat al batului era salvat, scos la aer din prizonieratul alcoolic. Si eu lucreaz si fara tub, obligat sa-mi tin respiratia, deci sa-mi privez plamanii de oxigenul salvator, atata timp cat am paharul la gura. Dar imi asum riscul cu barbatie... m-am jertfit si mi-am pus intestinul subtire la dispozitie pentru depozitare dar cred ca este gaurit ca tuica a ajuns pe undeva prin picioare. Batul a parasit, deja cu bustul, capcana perfida in care a zacut fapt realizat datorita actiunilor mele repetate. Simt niste dureri in ceafa, probabil ca taria nu e doar din prune ca i-o fi cazut producatorului pufoaica in cazan si ce-a zis... Las-o ca e buna pentru aroma...
De cand am devenit ‘botanist’ si studiez ramurile de copaci indiferent in ce tuica se afla, predictiile parca le fac mai usor desi gasesc echipele mai greu. Ia sa vedem prin Europa, Belgia tara celor doi muschetari: Standard Liege si Anderlecht eternele rivale in lupta pentru titlu. Standard bate tot, non-stop ca la politie dar nici Anderlecht nu e usa de biserica asa ca mai bine lasa, sa mai beau nitel. In Franta Lyon este neinvinsa de cinspe etape si joaca cu Marseille, pai daca tocmai azi... inca un gat ca e riscant. La italieni Juventus e in fata si dupa ea gafaie Milan, Lazio, Roma, Inter care se calca pe picioare sa-i puna piedica ‘batranei doamne’. Trebuie sa ma concentrez, mai beau un pahar. Sampdoria e saraca intr-un hal ca a incasat de la toti, numai Dunarea Giurgiu n-a batut-o ca nu s-au intalnit. Sa vars o picatura pentru gloria ei restul pe gat. La nemti se bea multa bere asa ca mai iau o tuica si constat ca nici aici nu esti sigur de nimic. Bayern Munchen ‘uber alle’ da o mai incaseaza din cand in cand si azi pleaca la Bremen. Acolo s-o face tuica? Ma duc la Spania. Aici printre d’alde Barcelona, Real si Valencia se mai impinge si Osasuna. Merita cinstit curajul si ciocnesc cu dispay-ul. Astazi insa joaca la Malaga. Echipa cu nume de vin o s-o calce in picioare. Deja, duc sticla la gura ca s-o scurg... mai am reflexe, am prins batul intre dinti ca altfel mi se proptea in tiroida...

pescadorul
pescadorul
Junior Member
 
Mesaje: 31
Membru din: Dum Iun 25, 2006 6:27 pm
Localitate: In stuf...

Mesajde pescadorul » Sâm Iul 15, 2006 3:06 pm

Polonicul...

Ba, cred ca o sa ploua, a inceput Misu sa faca pe prezicatorul... Ce ma iar ti-e foame si-ti ploua in gura, l-a luat la rost Viorel... Imi miroase a ploaie fraierilor si simt la incheieturi... Mie imi miroase a tampit si ma injunghie intre coapse cand ma gandesc la sora-ta, am intervenit si eu uitandu-ma totusi la cer. Cat vedeai cu ochii nici o urma doar spre Dunare se zarea o dara alburie ca un fum.
Chiar nici un pericol de sus si doar faptul ca Mihai sarise peste masa de dimineata si acum aiura de foame, nu putea sa ne strice aventura. Ne aflam pe canal la Manastirea via Oltenita si dupa vre-o 80 de kilometri de condus pe asfalt si inca vre-o 4 pe aratura batatorita de tractoare ne desfatam sub razele soarelui de dimineata cu ochii la 'arme'. Tabara inamica avea ceva pierderi si nu numai la mal unde Misu tabarase pe el la varga dar si in larg, cateva exemplare notabile de caras salbatic venit din Dunare se zbateau in juvelnice.
Viorel si-a scos o lingurita, de neam prost, ruseasca stropita cu buline rosii. Ce dracu faci cu aia, le faci program artistic, l-a atacat Mihai... Pe cine vrei sa prinzi cu polonicul ala mai 'spinistule', l-am luat si eu la rand... Nu te forta prea tare ca omori vreo oaie de vis-a-vis... Vezi sa nu 'pacalesti' liniile de inalta tensiune ca te ducem lu'doamna mata impaiat... Fa-te ca nu esti cu noi ca rade lumea cand vede obiectul si crede ca a venit Circul Globus in oras... Dar Viorel, imperturbabil, continua sa-si monteze 'unealta' si uimindu-ne, fara sa raspunda la provocari. A aruncat chiar langa niste alge ce pluteau in deriva duse de apa ce incepuse sa 'curga' si tocmai cand parea ca a agatat somoiogul de ierburi, lanseta s-a facut arc si firul a inceput sa taie apa catre stanga spre lansetele mele. O lupta scurta si un avat cat toate zilele se zbatea sub ochii nostrii impietriti. Ba asta e prost, uite ce animal a scos, a inceput Misu sa se vaite... Natura ajuta handicapatii am inceput sa plang si eu... Viorel si-a extras 'polonicul' din botul rapitorului si dupa ce l-a pus cu precautie in juvelnic a inceput sa topaie, sa rada si sa-si pupe lanseta. Noi ne uitam unul la altul si faceam semne sugestive la tampla dar viermele geloziei ne cam rodea maruntaiele.
Frate, si ziceai ca mai ai o ligurita din asta minunata, am inceput eu tatonarea... Ce pisaturi din alea aurite si argintate, uite aici scula, delira si Misu, incercand sa-si perie colegul... Mai am un cacat sa-l mancati cu 'polonicul' de care va ranjeati fasolea mai devreme, a fost tot ce-am reusit sa extragem de la razboinicul nostru prieten care a inceput sa arunce iar. Dupa 4-5 lansari in gol un alt avat a muscat mortal. Noi, deja, ne injuram ca nu am luat si 'nalucile' ca nu stii niciodata ce gasesti pe balta. Grasimea ti-a presat creierul si l-a facut cat o nuca, ca nu puteai sa iei si tu cutia aia, deformatule... Bine ca ai luat tu, mi-a raspuns Mihai, ce dracu ai in zdreanta aia de geanta pe care o cari dupa tine ca un bou, chilotii lu'nevasta-ta, ca uite ce face dobitocu... si zvarrrr, nu ajungea la apa ca pestele o lua din zbor, eram bolnavi.
Vantul incepuse sa increteasca suprafata apei care curgea din ce in ce mai tare dinspre Dunare iar albitura nu mai sarea, fugise catre fund. Lansetele care intrasera intr-o perioada de acalmie au inceput, ca la un semn, sa invie si o repriza de pescuit indracit demonstra ca haita de carasi era iar in zona. Am profitat din plin de norcul efemer ce se abatuse pe capul nostru ca sa mai nivelam prapastia ce ne despartea de performanta ligurarului.
Misu, urnindu-si suncile s-a dus sa cotrobaie prin porbagaj... Tipatul lui Winnetou, capetenia pieilor rosii ce ne-a incantat copilaria, s-a auzit de langa masina. Winnetou la patrat interpreta dansul ritual al linguritei fluturand fericit o punga. Ho mai balerinule ca te inregistreaza astia cu seismograful si vino fuguta cu punguta... Ca noi avem lingurite aici nu 'tacamuri'... continuam noi sa ne racorim de focul ce ne ardea ficatii. Viorel a mai scos o marlita si a intrat in greva ca altceva nici n-a mai tras la 'tabla'. Oricat am batut malul de sus in jos n-am avut parte de nici o muscatura. Avatul e un peste nobil care nu trage la toti toparlanii, ne-a anuntat amicul, ranjind cu gura pana la urechi, e greu s-a ai cu ce dar sa nu mai ai cu cine... si a strans 'polonicul' multicolor, l-a pupat pentru ultima data si l-a bagat cu grija in traista.

pescadorul
pescadorul
Junior Member
 
Mesaje: 31
Membru din: Dum Iun 25, 2006 6:27 pm
Localitate: In stuf...

Mesajde pescadorul » Dum Iul 16, 2006 11:40 am

A mai aparut un trandafiras in 'buchetel'...
pescadorul
Junior Member
 
Mesaje: 31
Membru din: Dum Iun 25, 2006 6:27 pm
Localitate: In stuf...

Mesajde pescadorul » Mie Iul 26, 2006 2:34 am

Cine stie ce mai zic, asa ambiguu, si ma trezesc cu coliva si regrete vesnice. Spun doar ca s-a intamplat iar...
pescadorul
Junior Member
 
Mesaje: 31
Membru din: Dum Iun 25, 2006 6:27 pm
Localitate: In stuf...

Mesajde pescadorul » Lun Iul 31, 2006 12:19 am

Concursul...

Branesti 3, cum intri pe balta, pe partea cu vile malul este inalt si locurile sunt sapate in panta abrupta, accesul fiind facut mai mult pe branci... acum sunt pavate cu pietre. Sunt doar cateva bune, cele dinspre dig cred ca se lasa de la un pescar la altul, din tata in fiu, mostenire, ca nu le-am gasit niciodata libere. Urmeaza digul si malul de vis-a-vis care este impadurit si stai ca in Rai caci soarele nu patrunde prin ‘perdeaua verde’ dar noi n-am ajuns niciodata acolo, de lene. Nu puteai sa treci digul cu masina si pe jos era prea ‘obositor’ asa ca preferam sa ne prajim acolo in scobiturile alea, vizitati de capre, oi si alte dobitoace, latrati de cainii de la vile si prafuiti de masinile care treceau, de sus in jos, pe poteca de deasupra. Pestele avea toane, cateodata tragea in draci de stateau paznicii prin zona sa nu pleci cu portbagajul plin, alta data nu-i vedeai culoarea.
Baga piciorul in pedala si misca cutia asta de conserve mai repede ca iar nu prindem locuri mai Schumacher... Da ce am si plecat?... Puneti-va centura sa nu cadeti din masina, de ras... Vezi ca accelereaza o caruta pe langa tine, stinge felinarele sa nu sperii calul... Mai bine o impingem ca ajungem mai repede... Viorele da tu o fuga inainte si ocupa doua locuri ca pana ajungem si noi cu trasura asta se lumineaza... Doamne multumesc ca am intrat in Branesti, fa dreapta si opreste motorul ca o luam vale si merge mai repede... si in aceasta atmosfera destinsa am cotit pe niste ulite, am trecut un canal si am intrat pe balta. Ici, colo, bezna era strapunsa de luminite, semn ca altii au fost mai harnici sau aveau masini straine. Am gasit doua ’scorburi’ goale in mal si le-am umplut repede cu calabalacul nostru, Broasca si Viorel intr-una, eu si Misu in alta.
La ora aia soarele haladuia pe alte meleaguri si mai avea ceva timp pana sa ajunga sa lumineze locul. Eu cu termosul si tigarile, Misu cu plasa cu mancare, am mers in vizita la ceilalti doi sa le facem galerie. Ca de obicei Viorel era deja cu toate ‘efectele’ insirate si bajbaia prin ele la lumina unei lanterne. Broasca isi bagase juvelnicul la apa si se chinuia sa desfaca minciogul considerand ca sunt semne bune pentru partida de pescuit ce avea sa urmeze... Desfa-l repede ca acum arunca nebunul si agata vreun caras chior ce vrea sa se sinucida, radeam noi privindu-le pregatirile... Uite cine vorbeste, va ranjiti ca boii dar sunteti niste putori cum n-am mai vazut... Va desfaceti si voi crengile alea cu care dati, pana diseara?... au raspuns ei cu aceeasi moneda.
Facem concurs, care pereche are mai mult peste, pana la pranz, primeste de la ceilalti mici si bere... a aruncat Mihai manusa. Propunerea fiind acceptata am fugit la noi goniti de lumina ce incepuse sa creasca in intensitate si de grija de a recupera cat mai repede handicapul. Matinalii aveau deja cateva capturi si nu le mai tacea gura de bucurie. Am trecut repede la treaba plini de speranta. Timpul curgea si cateva vizite de control la ‘inamici’ ne-au convins ca zeita Fortuna era la ei in tabara. Nu mai aveam cum sa-i ajungem, doar poate vre-o minune. La 12 fix Broscoiu, purtatorul de cuvant, s-a prezentat cu comanda... Hai fuguta, 20 de mici si 4 beri ca fraierii stiu de ce... ne fierbe esofagu.
Am lasat in urma pe prietenii nostrii, am iesit la sosea si ne-am oprit la primul gratar fumegand din Branesti. Eram sfarsiti de sete dar satui de apa calie din bidoane. Misu, un Gogea Mitu dar pe latime, era si lesinat de foame si abia astepta sa guste micii ce sfarariau pe jeratic. Probabil, ca reminiscenta a apucaturilor canibale din istoria omenirii, a consumat doi direct din tavita, cruzi. Gratargiul il privea cu respect ca pe un cunoscator... Cum e domnu, e buni... Scoate-i repede vreo douazeci din foc ca domnu-ti mananca carnea cu tot cu tavita, l-am indemnat eu. Pana sa dea bauturile de la frigider, Mihaita facuse prapad in farfurie si isi lingea degetele de grasime si mustar. Am luat si ‘portia trofeu’ si impodobindu-l pe ‘micutul’ cu ‘lichidele’ am plecat la masina, nu inainte sa dam gata cate doua inghetate de caciula.
Broscoiu si Viorel zaceau sub umbrela si doar fumul de tigare ce iesea de sub ea demonstra ca inca ne mai asteptau, in viata... Unde dracu ati fost mai nene, am crezut c-ati emigrat... Mai aveam putin si ne uscam de tot, bine ca v-ati umflat voi matul... ne-au intampinat amicii diperati. Mihai, care-si facuse plinul, a facut un semn sugestiv cu palma la indoitura cotului si a coborat la locul lui, insotit de cateva cutii brumate, iar noi ne-am strans sub umbrela sa mancam comentand plecarea ‘capcaunului’ satul cu expresii nu prea ‘ortodoxe’. Micii au disparut rapid impinsi de berea rece, fara numar, numai eu am primit indicatii... Tu n-ai voie alcool ca esti sofer si cum soferii sunt mai prosti ei beau apa, m-a atentionat Viorel in timp ce sorbea zgomotos... Lasa-l mai sa guste si el ca i se usuca beregata si face hepatita de pofta, scurge cutia asta, m-a invitat Brosca ranjind... Dar eu nu-mi faceam probleme, cola sa fie si eram multumit. Dupa festin am coborat langa Misu sa-mi verific lansetele.
In acea zi aveam cu ce sa dovedim acasa ca am fost pe balta dar mai era destul loc liber in juvelnice pe care speram sa-l micsoram dupa amiaza, dupa ce soarele incepea sa coboare din crestetele noastre. Macar pana plecam sa rasturnam situatia cu o ‘victorie de palmares’ ca sa spalam ‘rusinea’...

pescadorul
pescadorul
Junior Member
 
Mesaje: 31
Membru din: Dum Iun 25, 2006 6:27 pm
Localitate: In stuf...

Mesajde pescadorul » Joi Sep 07, 2006 7:07 pm

Ziua neagra...

In ceata diminetii se zarea, deja, poarta manastirii Caldarusani. Am intrat dar, dupa cativa zeci de metri, am parasit drumul catre locasul Domnului si am facut dreapta, pe camp, pe o poteca care ducea la balta. Pentru a ajunge la apa trebuia sa coboram o panta abrupta acoperita de iarba care, uda de roua diminetii, ne punea la grea incercare echilibrul. Am iesit din masina intinzandu-ne ca sa ne dezmortim oasele, numai Misu isi dezmortea matele servind ca gustare frugala, o paine taiata plina cu ‘mezelicuri’. Saba, pendulandu-si vioi coda, il sorbea din ochi si se lingea pe bot, atenta sa prinda din zbor orice farama ratata de falcile matinalului Gargantois macinat de foamea pantagruelica. Slaba speranta caci la el actiona o varianta a legii armoniei universului, nimic nu se pierde totul... se inghite.
Soarele tocmai aparea dinspre manastire inrosind orizontul si aburii ce ieseau din apa nemiscata ca asfaltul. Era o atmosfera ireala, de Jurasik Park, si nu doar racoarea producea fiori... asteptam, parca, sa apara din tufisuri vreun Tyranosaurus Rex care, in mod cert, l-ar fi ales pe Misu ca aperitiv sau macar, din cer, meteoritul fatal care ne-a scapat de ei... Hai nene, ne miscam si noi sau am venit sa admiram rasaritul pe coclaurile astea, m-a trezit Viorel din reverie.
Ne-am apucat sa alegem echipamentul si efectele personale pe care le luam, cu sfintenie, la fiecare iesire. Eu, o geanta ponosita si murdara in care aveam toate claie peste gramada, un scaunel de lemn si lansetele echipate cu mulinete pe care nu le mai scoteam, de lene. La Misu, trona un rucsac cat toate zilele ocupat in mare parte cu mancare, un bidon metalic ca acela de gaz in care-si tinea apa si o husa cat toate zilele in care avea pana si cateva trestii. Viorel era un caz special. Cand il vedeai gata de drum credeai ca pleaca la razboi sau emigreaza. Pe fiecare pulpa avea atasate cu cureluse tot felul de borsete, de centura atarnau alte cutiute si gentute si cel putin doua cutite, un rucsac in spate si alte doua genti de umar. Doar mitraliera ii lipsea lui Rambo dar sculele invelite intr-o husa pe care le muta dintr-o mana in alta, rupt de povara pe care o cara, il faceau leit cu personajul.
Cand ne-a vazut ca suntem gata sa o luam din loc Saba a zbughit-o la vale, ea neavand nimic de carat. I-am mai vazut doar coada, fluturand ca un steag, disparand printre tufe si nu mult dupa aia latra ca disperata... Ti-am zis sa nu mai iei parasuta asta cu tine ca ne pune toti pescarii in cap cu galagia ei, a pufnit Misu gafaind sub greutatea rucsacului... Da lasa ma fetita in pace, dupa ce ca nu i-ai dat nimic si ai rumegat, tot, ca un bou o iei acum ca face galagie, pai mai rau sperii tu pescarii cand vad ditamai rinocerul, a sarit Viorel, sufland ca locomotiva, ‘impodobit’ de bagaje ca un pom de Craciun.
Am ajuns si noi jos tinandu-ne de craci si radacini si am ocupat rapid primul loc mai rasarit ce ne-a iesit in cale. Cam stramt pentru trei dar eram multumiti ca l-am gasit. In stanga si in dreapta se intindea perdeaua de stuf si cu putin efort ne puteam extinde. Saba se mirosea, indecent, cu un catel al unui vecin asa ca am lasat-o sa-si infiripe idila.
Primul a dat sculele la apa Viorel care cu aceasta ocazie a ocupat mai mult de jumatate din zona. Pai eu unde mai dau mai nebunule daca ti-ai intins tu cracile peste tot, a rabufnit grasul... Si asa ocupi tot malul cu curul ala de o tona, oi vrea acum si toata balta la dispozitie... Asa e cand mergi la pescuit cu toti handicapatii, a mai adaugat Mihai... si a pornit in prospectiune. Du-te, ducete-ai dupa tataie i-a mai urat prietenul... Eu m-am multumit sa-mi arunc cele doua lansete in larg si o vraga la buza stufului, ca atat mai permitea spatiul ocupat abuziv.
Din dreapta au inceput sa se auda trestiile trosnind si niste lovituri infundate ce cutremurau cociocul agitand apa la mal semn ca Misu incepuse lucrarile de amenajare. Ce dracu face ala acolo, o hidrocentrala, s-a intrebat Viorel suparat de deranj... Intr-un tarziu ‘constructorul’ a aparut namolit din cap pana in picioare si-a luat niste trestii si momelile si a disparut fara sa scoata o vorba. Pestele parca intrase in pamant ca in apa nici vorba sa fie asa ca am chemat-o pe Saba sa-i verific starea si sa o caut de capuse ca prea se scarpina cu foc.
Cand plictiseala era mai mare a aparut Misu cu un ditamai carasul, ranjind satisfacut, si-a luat juvelnicul si a disparut rapid. Viorel a ramas cu ochii pironiti si in obraji i-a aparut o paloare nesanatoasa. Si-a aprins o tigare si a inceput sa-si schimbe febril momelile. Eu faceam pe indiferentul dar ma impungeau ceva junghiuri la inima. Am sarit aproape simultan in picioare si am pornit catre locul cu pricina. Mihai era afundat in apa pana la buric, in fata avea un brau de stuf pe care-si tinea trestiile si tocmai se lupta cu o noua captura pe care se caznea s-o aduca la mal. In sfarsit, o alta namila de caras i-a intrat in palmares. Cu ce dai animale, l-a intrebat Viorel cu un glas sugrumat de invidie... Cu mot de cacat, a venit, prompt, raspunsul...
Pana seara ne-a imbolnavit, noi n-am strans impreuna un kil iar matahala a umplut un juvelnic cat el de mare. Al dracu hipopotam ce noroc are, si-a inecat Viorel amarul... A fost ziua noastra neagra.

pescadorul
pescadorul
Junior Member
 
Mesaje: 31
Membru din: Dum Iun 25, 2006 6:27 pm
Localitate: In stuf...

Mesajde pescadorul » Mar Dec 26, 2006 3:09 am

Si-am incalecat pe-o sa...

SARBATORI FERICITE!!!
pescadorul
Junior Member
 
Mesaje: 31
Membru din: Dum Iun 25, 2006 6:27 pm
Localitate: In stuf...

Mesajde pescadorul » Lun Iun 18, 2007 3:05 am

Week-end

Nu puteam sa stau locului, ma invarteam ca leul in cusca si priveam orizontul cu sperante antipluviale dupa ce patisem putin mai devreme cand pornisem spre Obor insotit de adorabila jumatate feminina pe care soarta... hai ca a plecat de langa mine... m-a tarat nevasta-mea ca pe un bou la abator, sa mai vada si ea noutatile si sa-si mai ia una, alta, ca ei ii trebuie tot timpul cate ceva. In drum am oprit la benzina caci sesizorul de ‘gol’ imi facea cu ochiul si in timp ce-n pantecele rezervorului dispareau leii grei, din senin s-a pornit o furtuna. Praful s-a ridicat in vazduh si o perdea de stropi a inceput sa ude pamantul. Am pornit inapoi usurat dar totodata obligat sa-mi programez o vizita pe la biserica sa multumesc pentru ajutor.
Numai ca minunea de astazi putea sa devina un dezastru maine caci aveam programata o iesire la Movilita, indicata ca tinta de Broascoiul dupa ce vizitase obiectivul si descria evenimentul cu expresii de genul ‘caras la greu, selecat daca dai la patratica si porumb si crap la 2 kile pe care sustinea ca l-a capturat’ la auzul carora instinctul de pradator a erupt din subconstient. Mai ramanea prospectiunea asupra vremii care se arata cam nazuroasa si cu manifestari absolut imprevizibile dar vestile bune aflate prin mass-media m-au hotarat.
Nu era insa o actiune clasica facuta de ‘profesionisti’ caci aveam de carat doua ‘poveri’ ce nu intelegeau de ce trebuie sa ne sculam cu noaptea in cap ca doar nu pleaca pestii din apa si nici nu e deschis la Carrefour... cand sa mai ia ce le trebuie impotriva razelor ucigatoare ale soarelui, niste papuci sa nu se-ntepe, niste creme impotriva jiganiilor si alte multe nimicuri esentiale. Pana la urma am cedat... nervos si a ramas stabilit, dis-de-dimineata la ora 8.
Punctul de intalnire era descris de Broasca ca fiind ‘imediat cum iesi din padurea de la Sinesti vezi o reclama mare la bere... m-as fi mirat sa aleaga altceva... si pe stanga, in camp, un rezervor mare metalic infipt intr-o teava iar acolo, un drum... Pe la ora 10 paraseam in tromba Bucurestiul, via Voluntari, dupa ce doamnele s-au asigurat telefonic, in nenumarate randuri, ca s-a luat totul. Am iesit din Afumati cu peste 100 km/ora, Dacia tremurand din toate incheieturile iar inauntru ca intr-un cuptor cu microunde. Geamul din dreapta zacea ferecat, ca trage iar Saba, simtind in nari mirosul campului, scheuna nerabdatoare sa coboare din sauna de tabla.
Am trecut de Sinesti, am iesit din padure dar n-am vazut nimic, doar asfalt si camp si iar baga viteza si tocmai cand sa apas pe tastatura telefonului pentru a lua legatura cu ghidul, in departare, l-am vazut stand cu mainile in sold si scrutand orizontul. Ne-a zarit si a inceput sa dea din maini de parca dirija avioane si sa faca semne sugestive catre drumul ce taia aratura. N-a durat mult si am inceput sa coboram o panta ce dadea chiar in balta si continunad pe poteca ce o inconjura am inceput sa studiem portile din stuf. Lume nu prea era asa ca locuri berechet, aveam de unde alege. Ne-am oprit la intamplare caci era aprope de amiaza si o caldura sufocanta si in afara de a fi prajiti ca produsele ce le pregatisem pentru gratar nu prea mai speram. Noi ne-am gasit de treaba pe langa apa cu desfacutul sculelor, doamnele, calcand ca pe jeratic pe terenul accidentat au inceput sa-si desfaca asternuturile pentru plaja. Saba a dat doua-trei tururi prin imprejurimi, a pascut niste iarba dar s-a retras invinsa si ea de soarele ce-si descarca caloriile peste noi si s-a retras langa ‘mamica’ ei.
Broscoiul ataca deja cu viermusi fauna piscicola si primele rezultate au inceput sa apara rapid. Carasii, unul dupa altul, paraseau mediul lor natural, numai ca erau cat degetele de la palma fapt ce m-a provocat sa fac primele comentarii presarate, ici-colo, cu expresii triviale. Am aruncat o lanseta cu boabe de porumb in carlige si cu undita am inceput sa testez pe langa stuf. Patratele de mamaliga au adus si cateva exemplare mai rasarite dar veneau rar.
Doua tipete infioratoare ne-au inghetat sangele in vine. Ne-am intors speriati si le-am vazut cu ochii iesiti din orbite, livide la fata si cu cate-o mana intinsa spre apa. Un serpisor ii traversa suprafata la cativa metri de mal iar fetele erau gata sa fuga spre masini, sa se salveze... Lasa-l mama ca nu e boa, asta nu mananca oameni a incercat Broscoiul sa-si linisteasca consoarta, nu vezi ca n-are nici juma de metru... Dar daca ne musca a izbucnit Lili a mea, impacientata... Cum sa va muste ‘tzutzisor’, am intervenit si eu impacuitor, e cat un deget de subtire... dar nu s-au linistit decat dupa ce l-au vazut disparand in adancuri, atins cu varful unditei. Dupa sarpe alte momente de cumpana au mai fost in cazul unor libelule, o viespe, niste muste, o soparla, o lacusta, niste furnici... adica cam tot ce misca in balta sau pe uscat. Doua broaste chiar si-au dat in petic apucandu-se sa faca sex pe o frunza de stuf si vazandu-le, ca la un semn, au inceput sa oracaie amandoua si sa se hizileasca intrebandu-se unde o fi vrajitoarea cea rea sa le transforme ca poate asa...
Noi priveam cu interes la plute ignorand manifestarile nimfomanice si ca sa le scoatem din transa erotica am avansat o invitatie la masa. Si in timp ce pregateam gratarul amazoanele au trecut la pescuit, fiecare, cu undita in mana, astepta... Puneti-ne si noua momeala in carlige daca altceva nu mai sunteti in stare sa ne faceti, a inceput nevasta-mea... Le-am bagat cate un viermus si le-am lasat sa lucreze. Unditele taiau aerul vajaind iar carligele apucau vegetatia din jur cand aruncau. Saba, simtind pericolul de a fi agatata, s-a retras inspre noi cu coada intre piciore.
Dupa cateva ratari primul carasel a zburat in stuf propulsat in aer de Lidia, jumatatea prietenului meu cand a tras disperata, ca fuge pluta. Apoi si Liliana a inceput sa produca si noi eram acolo sa cautam pestii prin vegetatie, sa descurcam, sa eliberam, sa punem momeli. Bine ca nu le-a tinut mult.
Jarul s-a facut repede si grasimea sfaraia fumegand purtand miasmele gastronomice pe toata balta. Normal ca ‘grosul alimentar’ a ramas in sarcina noastra caci ele au ciugulit de ici de colo foarte rezervate si hotarate sa tina in frau tendinta taliei de a se rotunji. Cateva lichide fara alcool din geanta frigorifica au completat meniul si in scurt timp eram din nou la posturi. Partea feminina a plecat sa-si faca siesta prin imprejurimi si linistea s-a asternut binefacatoare.
Prima a aparut Saba cu coada fluturand si repezind-se la castronul cu apa a inceput sa lipaie zgomotos ca apoi sa-si inspecteze constiincioasa teritoriul. Au aparut si fetele scarpainandu-se si comentand surescitate... Doamne pe ce maidane ne-ati adus, pline de insecte scarboase... Sa ne rupem picioarele prin bolovanii astia... Ce v-o place sa stati ca statuile pe mal cu ochii in apa ca sa prindeti niste amarati de pesti... In loc sa mergem la cumparaturi am venit pe coclaurile astea... Nu mai vin in viata mea, a fost concluzia finala.
Din spate au inceput sa apara norii si vantul sa increteasca suprafata apei unduind stuful. Am inceput sa strangem inchipuindu-ne ce s-ar fi intamplat sa ne apuce ploaia pe camp si fetele sa impinga la masini prin noroaie. Dupa ce toate erau la locul lor a urmat ultima piesa, juvelnicul. L-am scos din apa si sexul frumos iar a intrat in panica, mai putin Saba care adormise sub masina. Cateva lipitori atarnau de pestii capturati. Fetele erau deja in masini privind ingrozite si nu s-au mai miscat pana am plecat... Sa-i cureti ca eu nu pun mana pe asa ceva, au fost primele cuvinte scoase de Liliana cand i-a revenit graiul. Am plecat si le-am imbunat cu cate o inghetata la primul popas facut pe sosea.

pescadorul
pescadorul
Junior Member
 
Mesaje: 31
Membru din: Dum Iun 25, 2006 6:27 pm
Localitate: In stuf...

Mesajde pescadorul » Mar Dec 25, 2007 5:11 pm

Sarbatori fericite, sanatate si LA MULTI ANI!
pescadorul
Junior Member
 
Mesaje: 31
Membru din: Dum Iun 25, 2006 6:27 pm
Localitate: In stuf...


Înapoi la Scrieri, ganduri si jurnale

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori