Norocosul :)

[morethanmove]

Capitolul 1 : Venirea pe lume

Cu 3 luni in urma mama lui incercase cu disperare sa scape de el, pentru moment crezuse chiar ca reusise, apelase la unul dintre acei renumiti " medici ucigasi" dinainte de '' 89 si printr-un dispozitiv empiric efectuat si-a provocat un avort , explulzand afara din uter o fetita ....norocul lui insa si ghinionul femeii ca acea sarcina a fost gemelara cu 2 pungi amniotice si 2 placente , astfel incat dupa circa 2-3 saptamani zvacneste din nou scurt si o loveste puternic in abdomen cerandu-i parca socoteala pentru ca i-a ucis surioara, hotarandu-se astfel sa vada lumina zilei chiar cu pretul de a-si ucide si el mama la nastere.....nu s-a intamplat asa , chiar daca viata ei a atarnat de un fir de ata .

Intr-o zi caniculara la sfarsit de iunie se afla in satul ei natal aproape de Calarasi, aici au apucat-o chinurile facerii, si au chinuit-o pana la miezul noptii cand si-a pierdut cunostinta, dupa aceea a fost luata de salvare si dusa la un spital din apropiere, se punea problema daca sa fie salvat copilul sau mama....... cu mult noroc au fost salvati pana la urma amandoi.

Eram un durduliu de 4,2 Kg pe nume Felix plin de viata si extrem de zgomotos, iar ea probabil se gandea ca de ce i-a fost frica nu a scapat , mai are inca un copil pe langa ceilalti doi, copil pe care nu si l-a dorit dar de care era prea tarziu sa mai poata scapa de el ...SAU NU ?!
Si a scapat, pentru ca dupa un an si opt luni si-a lepadat haina de mama pentru trei copii, pastrand-o doar pentru doi.

De ce oare Dumnezeu daruieste copii celor care nu si-i doresc , privandu-i astfel de acest drept pe cei care incearca toate metodele si se roaga dar nu reusesc sa aibe....nu stiu, multumesc insa Divinitatii pentru tot ce mi-a oferit, iar mamei pentru un singur lucru - acela ca mi-a dat viata.....in rest ....

Amandoi parintii mei erau oameni de la tara , tata era maistru frigotehnist iar mama avea 8 clase, amandoi proveneau din familii de oameni care munceau pamantul pentru a avea cu ce trai.

Muncind din greu bunica din partea tatalui meu a reusit sa-si vada copii impliniti , la casele lor frumos mobilate, amandoi in Bucuresti, tata frigotehnist la o uzina importanta iar sora acestuia educatoare la o gradinita, la randul lor avand copii.

Bunicul din partea tatalui meu s-a stins in acelasi an in care tata aparea pe lume, si-a gasit sfarsitul in transeele razboiului din "41 la Dalnic langa Odessa dupa cum imi povestea mai tarziu Bunica.


Lipsa bunicului, i-a insuflat tatalui meu un aer de "barbat in casa", un aer de " eu sunt seful, fac ce vreau....si a facut , pentru ca s-a lasat prins in mrejele unei tinereti libertine, udate din plin cu alcool si iesiri cu "baietii"....acest viciu avand sa-i fie fatal mai tarziu , lasandu-mi acum un gol in suflet si o tristete pe care nimeni si nimic nu mi-l mai poate umple.

* * * * *

[morethanmove]

Capitolul 2 : Dulce copilarie

La un an si opt luni, sub pretextul ca nu se pot descurca sa ma creasca, desi mai crescusera doi inaintea mea, ai mei parinti au ales sa ma "incredinteze temporar " spre crestere matusii mele educatoare ( sora tatalui meu ) .

Aceasta locuia impreuna cu mama dansei si-a tatalui meu, sotul dansei ( profesor universitar), avea un copil care era insurat la casa lui , astfel incat probabil incurajata si de lipsa de responsabilitate evidenta a parintilor mei a decis sa-mi ofere tot sprijinul si dragostea pe care orice mama din lumea asta ar trebui sa o ofere propriului copil.

Spun lipsa evidenta de responsbilitate a parintilor mei deoarece avand trei copii si-au permis sa-si vanda casa in care locuiau, casa pe care bunica i-a luat-o tatalui meu, pe care a amenajat-o si mobilat-o investind foarte multa munca, bani si timp in ea .

Asadar au vandut-o, au renuntat la servici, la buletinul de Bucuresti mutatandu-se la sat intr-o cocioaba, la aproape 300 km de Capitala, intentionand sa-si ridice acolo o gospodarie impresionanta.....dar o gospodarie insasi denumirea o spune, se bazeaza pe oameni gospodari........nici nu au ajuns bine acolo ca frustrarile si tentatiile au inceput sa-si arate coltii.....chefuri, haine scumpe,bijuterii, bautura si grandomanie din belsug.

Nu este de mirare de ce in mai putin de un an de zile nu mai aveau nici un ban, mobila scumpa adusa din vechea casa era acum folosita ca lemn de foc, taica-miu facea naveta la Bucuresti unde isi reluase iar serviciul....intr-un cuvant - erau faliti !!!

S-au intors apoi in capitala dupa ce cu greu au reusit sa isi gaseasca o camera confort 3 in centrul vechi al Bucurestiului.

Inghesuiti, fara conditii, fara bani au dus-o foarte greu cateva luni bune pana cand unchiul si matusa carora ma incredintasera au reusit sa le gaseasca un nou apartament cu 4 camere, sa le refaca buletinele de bucuresti..."sa le acorde o noua sansa"...oare le-au multumit vreodata suficient pentru asta ???

Desi nu mi-a lipsit nimic, desi am avut o copilarie mai mult decat fericita si frumoasa, desi nu am primit nici o palma de la bunica, matusa si unchiul meu, desi m-au crescut in spiritul bunei credinte si al iertarii, nu reusesc nici pana azi sa inteleg ori sa iert faptul ca proprii mei parinti au ales sa ma indeparteze de inimile lor.....si poate mai mult de atat ....nu inteleg de ce totusi nu au incercat, chiar daca nu locuiam cu ei, sa initieze, sa mentina o apropiere afectiva cu mine.

Tata venea destul de des in vizita la mama si sora lui, reusind astfel sa-mi povoace totusi sensibilitate si regret cand imi amintesc acum de dansul.... dar pe mama, uneori trecea o luna si nu o vedeam.

Matusa mea incerca sa o imbuneze cand ma vedea trist si o invita la ea, insa mereu isi gasea scuze, ca e obosita, ca munceste mult ( Luni - Vineri : 8:00 - 16:00 " etichetat sticle, fenomenal program " ), ca are piata, mancare,treaba multa de facut.

Odata cu trecerea anilor m-am atasat sufleteste foarte mult de matusa si unchiul meu considerandu-i proprii mei parinti , poate nici eu nu le-am multumit indeajuns pentru bunatatea lor, poate ca uneori i-am suparat ori dezamagit, pentru toate acestea le adresez aceste cuvinte acum cand ei nu mai sunt printre noi :
" - VA MULTUMESC DIN SUFLET BUNII MEI ... IAR DACA V-AM GRESIT CU CEVA , VA ROG SA MA IERTATI !!! "

* * * * *

[morethanmove]

Capitolul 3 : Deziluzii


Decembrie:

...de cand ma stiu, si nu exagerez, chiar de cand imi aduc aminte de mine ca homo-sapiens, Decembrie a fost singura luna a anului in care chiar renasteam.

Dezvoltand, in cei 20 ani de cand imi amintesc de mine – pentru ca din primii 4 chiar nu razbate nimic – m-am transpus deplin in fiecare colind, in fiecare brad impodobit cu globulete, beteala si dulciuri, in flacara fiecarei lumanari aurii ce obisnuiesc si acum sa le aprind prin toata casa, in decembrie traiam cu atat nesat cat nu traiam tot restul anului, decembrie era supradoza mea de fericire, era ...

Niciodata nu am avut insa alaturi de mine si jumatatea sferei, niciodata nu tinusem de mana pe nimeni in fata bradului printre arome de cozonac si sarmalute; retrospectiv, ma vad pe mine sub brad scriind in jurnal, ma vad cum ii taram pe unchiul si matusa mea sa deschidem cadourile de la Mos, ma vad ghemuit in fata aceluiasi brad stergandu-mi niste lacrimi care nu stiu ce cautau acolo, ma vad cu nasul lipit de geam si cu luminile instalatiei ca fundal asteptand sa ninga, ma vad ... doar pe mine ...

Cand am crescut, imi doream si eu pe cineva alaturi, cu care sa privesc bradul si sa astept sa ninga, un cineva cu care sa fac ingerasi in zapada ...

Tot anul exista o "fata draga", insa niciodata nu ramanea pana in decembrie.

Sarbatorile de iarna mi le amintesc cu familia, cu prietenii apropiati,si nu pot sa spun ca mi-a lipsit acel cineva atat de ireparabil, doar ca de ceva timp, parca tot asteptam pe langa fulgii de nea si zambetele celor dragi... o nedefinita.

[morethanmove]

* * * L a c r a m i o a r a * * *

Aprilie:

... iata ca sosi si "fata mea draga", undeva pe la sfarsitul lui.

Eram colegi de clasa in ultimul an de liceu , si pe masura ce ne apropiam de final simteam ca nu voi mai putea trai fara ea....si cum " iubirile neimpartasite nu sunt iubiri ci doar incapatanari " am spus pentru prima oara : " Te iubesc " ...si m-am tinut de cuvant, am iubit-o pe Lacramioara cu tot sufletul, o iubire sincera, pura , asa cum ar trebui sa fie intotdeauna acest sentiment.


Imi amintesc si-acum emotiile traite pe malul lacului langa ponton, in plin verde de Mai, cand ea mi-a dat primul sarut...pluteam , zburam ...prinsesem aripi pana la cer....era un vis, era frumos si nu-mi doream sa ma trezesc.

Mai, Iunie, Iulie, August, Septembrie, Octombrie :

... trecura lunile, la inceput feerice – ca la orice inceput – apoi mai inlacrimate, dar treceau si decembrie se apropia, o iubeam nespus si abia asteptam primul Craciun cu sfera intregita.

Noiembrie , este neiertator insa :

... cand mai era atat de putin , mi-a spus cu lacrimi in ochi : " - imi pare rau, nu mai suport sa te mint, am crezut ca este o joaca, dar vad ca te-ai indragostit prea mult de mine, ai planuri mari, vorbesti adesea de casatorie de copii, dar trebuie sa sti ca eu nu te iubesc, nu
te-am iubit niciodata cu adevarat, imi placi foarte mult ca om, insa nu vreau mai tarziu sa te ranesc mult mai profund decat te-am ranit acum....imi pare rau "

Decembrie :

... trist a mai fost acel inceput de decembrie, cumva insa Craciunul nu si-a pierdut farmecul, intotdeauna a fost magie in Decembrie si nici chiar abandonul Lacramioarei nu a reusit sa rupa vraja sarbatorii mele....totusi simteam pentru prima oara in viata gustul amar al despartirii si sute de intrebari nu isi gaseau raspunsul....doar Minulescu parca predestinase o poezie special pentru noi doi :



" Tu crezi c-a fost iubire-adeví£ratí£...
Eu cred c-a fost o scurtí£ nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sí£ fie
Noi nu vom sti-o poate niciodatí£..."

Ianuarie :

... cand revin la realitate doare, dar ...

Februarie:

... ziua indrgostitilor, inchid telefonul si merg pe malul lacului unde incepuse prima mea iubire, nici acolo nu mai gasesc nimic din ce a fost, lacul pe timpul iernii este secat,
ramurile goale, inzapezite iau locul frunzelor de Mai . . . nu vreau sa-aud pe nimeni si nimic, asa ca ma asez pe acel ponton si-ncerc sa plang, dar din pacate nici macar lacrimile nu-mi mai curg . . . si ele ca si mine au ighetat detot.

[morethanmove]

* * * C a m e l i a * * *

Martie:

...ea revine, neasteptat . . .

Buna mea prietena de cartier Camelia, cu doi ani mai mare ca mine, studenta la horticultura , care sta la cateva blocuri distanta, se ofera sa-mi scape trandafirul japonez de puricii ce-l invadasera parca din senin, asa ca intr-o seara ma invita la ea sa-mi dea o solutie preparata special pentru asa ceva . . . habar n-aveam ce era in capul ei cand ne-ntalneam in piata, la paine sau in autobuz . . . aveam sa aflu insa imediat . . .

Ma invita in casa, se scuza pentru deranj, mama ei este la tara iar ea nu a avut timp de curatenie, fac cunostinta cu cei doi motani pe care ii are, imi arata intreaga casa, sau mai bine zis intreaga sera pentru ca in fiecare camera se gasesc cele mai diverse specii de plante, cu sau fara flori....stie provenienta si particularitatile fiecareia in parte, este o enciclopedie.

Ma surprinde asa multa varietate de viata si culoare intr-un apartament de bloc, flori carnivore, flori afrodiziace, cel mai tare ma amuza " Mimoza Pudica "...saracuta floare daca o atingi isi strange toti lastarasii iar dupa cateva zeci de secunde cand simte ca ai plecat de langa ea si-i deschide la loc.

Ajungem si la trandafirul ei japonez, este inflorit si culmea culmilor o parte din flori sunt galben cu rosu iar altele sunt rosu cu alb, aflu atunci de la ea ca trandafirii japonezi se pot altoi cu alte specii de trandafiri si daca sti sa-i ingrijesti ai asemenea bijuterie de floare in casa ...... imi da un pulverizator, si ma ghideaza cu o mana sa pulverizez acolo unde trebuie, in timp ce cu cealalta intoarce frunzele :
" - Nu trebuie pulverizat decat pe spatele frunzelor si la nodurile lemnoase de unde pleaca fiecare ramura,altminteri se va usca frunza !!! "



. . . pulverizam noi pe cateva frunze , iar la un moment dat se intampla ceva incredibil -- imi prinde si cealalta mana -- se intinde spre gatul meu si ma saruta pe gura...imi musca buzele -- nu-mi vine sa cred :
" - Cameliei ii place de mine !!!! " .....scap pulverizatorul pe podea, si ma complac in acest sarut ce pare ca nu se va termina niciodata.......este atat de pasionala incat nu pot compara valul de placere ce imi inunda corpul cu nici o senzatie traita pana in acel moment....nu stiu cand sau cum am ajuns in pat, ori unde ne-au ramas hainele, suntem amandoi goi iar ea zambind si cu o privire lacoma imi da un prezervativ, incerc sa nu par stangaci,dar nu reusesc, tremurul si lipsa de experienta ma dau de gol , chicotind amuzata ma intreaba :
" - N-ai mai facut-o cu nimeni pana acum ? " , incerc sa par cocos desi nu sunt si ii raspund :
" - Ba da ..desigur, de mai multe ori !!! " , eu stiu ca mint , cred ca si ea stie ca mint insa cui ii mai pasa, este dezlantuita, salbatica ....iar eu sunt intrat in transa, hipnotizat,prada extazului, dar si contrariat:
" - Oare cum de pot face dragoste fara sa iubesc ??? "

Aprilie, Mai, Iunie, Iulie, August :

. . . sunt luni incendiare, in care ineditul se imbina pasional, armonios cu frumosul, pe durata verii ea este angajata sezonier pentru facultate sa aibe grija de sera, aici cred ca am trait cea mai frumoasa - nu-i pot spune poveste de iubire - ci mai degraba aventura, desi pe zi ce trece eu am inceput sa o iubesc findca eram dependent de placerea ce mi-o oferea, de lipsa oricarei inhibitii, de pasiunea cu care facea dragoste.....

Mirosul de iasomie pentru mine nu inseamna ca pentru oricine un parfum sublim de floare ci inseamna teama ca Mos Vasile, portarul serei va auzi zgomotele noastre si ne va surprinde in cea mai indecenta postura: dezbrcati in mijlocul tufelor de iasomie, cu hainele smulse si aruncate peste tot , asudati datorita celor 45-50 grade din sera sau a frunzelor tocmai stropite , explorandu-ne reciproc fiecare particica a trupului in cautarea extazului deplin...
.... cum de altfel nici orhideele nu-mi mai par prietenoase atata timp cat frunzele lor au spini minusculi pe care nici pana acum nu am reusit sa-i uit, daca nu chiar poate ii mai si port in anumite parti sensibile ale corpului meu.

Septembrie, Octombrie, Noiembrie:

... sunt luni predestinate parca pentru despartire, daca traiesti cu o fata doar pentru ca te leaga o pofta carnala ar trebui sa sti ca nu va avea nici un regret sa renunte la tine pentru altcineva nou...astfel incat va trebui sa te recunosti invins si sa-i cedezi locul pentru ca tu ai devenit o jucarie uzata iar ea-si doreste una noua, nu neaparat pentru ca este mai frumoasa decat cea veche ori mai buna ...ci pentru faptul stupid ca " este noua "

[morethanmove]

* * * P r i v i n d i n a p o i* * *



Ma uitam zilele trecute, pe vechile mele notite, pe ceea ce scriam acum ceva anisori in urma; am avut senzatia ca nu cunosc fiinta care scrisese acele randuri , nu puteam sa pun nici macar o sageata in cel de atunci si eu de azi, d’apoi un egal....

... Si am realizat ca mi-e asa dor de mine, ca nu pot sa traiesc frumos decat alaturi de un om complet ( cu trup frumos si suflet mare ) , si ca oricat m-as stradui sa o cosmetizez pe aceasta mult asteptata "fata draga" , tot ce reusesc este sa ma mutilez pe mine insumi alaturi de ea, nici pe departe sa-o innobilez pe ea....

Imi vine in cap versul acela din Blaga :" Nu stii , ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi ? " , adevarat, ce te faci insa cand lacul se transforma in ditamai mlastina, ce pute a deziluzii in putrefactie ??? Ce nuferi se mai nasc acolo???


4 Decembrie 2003 ... aceeasi sfera pe care o stiti, si pe care de atatea ori ma chinui sa o sparg, pentru ca apoi daca o ciobesc un pic sa caut repede sa lipesc bucatica lipsa ... Au trecut 4 zile din Decembrie, trebuia deja sa inceapa. Nimic ... Anul acesta Decembrie a incetat sa mai vina in sufletul meu.

Acum inteleg ce cauta aceste lacrimi in ochii mei, acum inteleg prea multe, si intelesurile astea ma dor si ma doboara, refuz sa mai privesc in gol, refuz sa-mi mai aduc flori la mormant, refuz sa pierd tot ce-am avut mai sfant, doar pentru ca sfera mea ciobita sa nu se dezintegreze.

M-am straduit prea mult sa o pastrez, prea tare mi-am infipt degetele in ea, atat de cuprins am fost incat am uitat sa mai fiu eu, am uitat sa ma ofer lumii, am uitat sa traiesc, si Decembrie ma pedepseste.

Decembrie acesta il voi sacrifica sferei mele, voi fi in doliu si ii voi fi martor de departe. Va fi insa ultima oara cand sufletul meu va mai fi tarat, zdrelit si umilit, doar pentru ca voiam o jumatate cu care sa pot impartasi prea mare fericire a Craciunului. Decembrie e luna mea, si de acum inainte nu imi voi mai dori vreodata sa o mai impart cu cineva. Egoismul nu intamplator este atat de popular ...


Asa gandeam in 2003 ..ce pacat ca nu m-am tinut de cuvant si am iubit din nou.

"- Sarbatori fericite! " ....imi ureaza un cersetor...ii dau un banut si ii raspund : " Multumesc...Craciun fericit si tie-ti doresc ...intr-un fel eu si acest cersetor ne-asemanam foarte mult....amandoi tanjim dupa ceva ce nu avem...


* * * * *

[morethanmove]

* * * P a s i f l o r a * * *


Am luat o lunga pauza pentru a scrie acest subcapitol, si nu doar pentru ca timpul meu de visare , de aduceri aminte este sufocat de viteza si imprevizibilul cotidianului ...ci si pentru ca imi este foarte greu sa-mi gasesc acele cuvinte potrivite, acele cuvinte care sa exprime exact starea de spirit pe care o traiam atunci....sterg ...tai...o iau de la capat.....si in cele din urma renunt.

Dupa experienta - Camelia - eram hotarat sa nu ma mai las prada sentimentelor, imi creasem si intiparisem profund in suflet profilul psihologic al unei femei , iar din acest profil lipsea cu desavarsire un sentiment atat de simplu si frumos ...... IUBIREA - O FEMEIE NU POATE IUBI ..... imi spuneam , in acest fel imi creasem o carapace, aceasta ar fi trebuit sa ma protejeze de orice intentie a unei femei de a mai intra in sufletul meu si a ma rani.....

Sorescu spunea ca : " La intrarea in fiecare suflet ar trebui sa existe un gratar ....iar pe acest gratar sa-si stearga bocancii de noroi oricine doreste sa-i calce pragul " .

Ce pacat ca aceasta carapace sau gratar nu a rezistat nici macar o luna.....a fost spulberat de cea mai intensa iubire traita pana in acest moment.....iubire ce a sfidat nu doar teoria mea ci si legile naturii:
....... s-a nascut la sfarsit de toamna din senin - atunci cand frunzele mureau
....... a inflorit sublim in gerurile iernii - atunci cand totul ingheta
....... si a murit primavara - cand totul revenea la viata.

Dintotdeauna mi-au placut poeziile, insa nu credeam s-ajung sa scriu vreodata una...ei bine, viata mea in acea perioada a fost o poezie, nu faceam nici un efort pentru a-i scrie deoarece traiam ceea ce scriam....iar daca nu traiam imi imaginam cum ar fi sa traiesc alaturi de ea acea poezie.......nu-mi pare rau ca si ea m-a parasit fiindca am invatat multe din aceasta poveste de iubire.....imi pare insa rau ca de atunci nu mai pot scrie poezie .... mi-e atat de dor sa pot scrie o poezie.


Aceasta fata a fost pentru mine pe rand " O raza de soare, O muza, O floare a pasiunii, si-n cele din urma o buna prietena ... si pe care fiindca tot ramasesem cu ceva cunostinte horticole de la Camelia ...am numit-o frumos in jurnalul meu ..... PASSIONFLOWER sau in romana : PASIFLORA ( floare care chiar exista si va invit pe oricare cititor al meu sa va convingeti si singuri - dand un "search " pe internet - de frumusetea ei.

[morethanmove]

***Pasiflora - floarea patimilor lui Hristos***

Pasiflora este o plantă care iubeşte mult lumina şi căldura Soarelui.
De aceea, ea are o răspandire limitată numai la nivelul tropicelor.
Cu lăstarii ei lungi, ea se agaţă strans de tulpinile copacilor şi se ridică la inălţimi ce depăşesc 5-6 metri.
In timp ce planta creşte in inălţime, pe lujerii delicaţi se ivesc mugurii florali.
Un mănunchi de frunzuliţe ce seamănă cu nişte maine protectoare ascund, parcă, o gingaşă taină.
După 40 de zile, bobocul se deschide, scoţand la iveală corola perfectă, mare cat o palmă, o adevărată minune a creaţiei. In timp ce alte flori işi desfac treptat petalele, pasiflora se dezvăluie imediat, ca un giuvaer rar, de o formă desăvarşită. Pasiflora este o floare de o zi.
Dar ce legătură are o floare cu patimile lui Hristos? In secolul al XVII-lea, preoţii sosiţi in America Latină au numit floarea in acest fel in incercarea de a-i atrage pe băştinaşi spre invăţăturile creştine, susţinand că deosebita ei alcătuire aminteşte de patimile lui Iisus Hristos.

PREDESTINAREA - In mugurele inchis, floarea se dezvoltă ascunsă privirilor, ajungand in circa 40 de zile la forma desăvarşită.
In final, ea se va deschide rapid, perfectă in alcătuirea şi frumuseţea sa. Aşa cum floarea se dezvoltă un timp indelungat in interiorul mugurelui, anunţandu-şi din timp viitoarea măreţie, tot la fel şi venirea Mantuitorului a fost hotărată cu multe veacuri inainte in inima lui Dumnezeu şi vestită de profeţi: „El a fost cunoscut mai inainte de intemeierea lumii şi a fost arătat la sfarşitul vremurilor pentru voi“. (1 Petru 1.20).

PAHARUL - Floarea e ocrotită de trei frunzuliţe străbătute de firişoare vişinii. Aceste frunze formează o cupă ce aminteşte de suferinţele amare ale Domnului: „Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu?“ (Matei 20.20). Paharul cu vin oferit apostolilor la Cina Domnului reprezintă sangele ce trebuia să se verse pentru iertarea păcatelor.

APOSTOLII - Cele cinci petale şi cele cinci sepale, asemănătoare ca formă şi culoare, care le inconjoară ii reprezintă pe cei 10 apostoli fideli care au rămas alături de Hristos in timpul suferinţelor sale. (Ca explicaţia să se potrivească, au fost excluşi Iuda - trădătorul şi Petru, care l-a renegat de trei ori pe Iisus).

SULIŢA ŞI BICIUL - Planta are două tipuri de frunze. Cele cu trei lobi reprezintă varfurile de suliţă, cele cu cinci lobi - mainile duşmanilor, iar carceii vişinii cu ajutorul cărora planta se agaţă simbolizează biciurile insangerate cu care a fost bătut Domnul Iisus.

CUIELE ŞI SPINII - Oamenii L-au batjocorit, injosit şi umilit pe Iisus - íŽmpăratul lumii, punandu-i pe cap o coroană cu spini.
Pasiflora aminteşte şi despre acest lucru. Filamentele asemănătoare unor fire de păr, dispuse radial şi aflate deasupra petalelor, sunt asemănate cu cununa de spini aşezată in batjocură pe capul Mantuitorului.
Cele cinci stamine reprezintă cele cinci răni pe care se presupune că le-a avut Hristos. Cele trei stigmate asemănătoare unor cuie reprezintă cuiele care au fost folosite la răstignire.

CRUCEA - Crucea a reprezentat o imagine a suferinţei, a neputinţei, a disperării şi a morţii. Insă Iisus a transformat această unealtă de tortură in simbol al credinţei şi vieţii. Pasiflora ne poate aminti şi despre acest lucru, infăţişandu-ne felul in care Hristos a schimbat blestemul in binecuvantare şi suferinţa in slavă. O secţiune prin floare ne dezvăluie pistilul, paharul lăuntric cu nectar care, impreună cu cununa de filamente, sugerează o formă de cruce. Dar din această cupă curge in exterior nectarul dulce.
Aşa cum lichidul dulce e speranţă dătătoare de viaţă pentru o mulţime de vietăţi care ştiu să-l aprecieze, aşa şi jertfa pe cruce reprezintă o binecuvantare ce se revarsă din plin peste omenire.


*****

[morethanmove]

* * * De ce a fost Pasiflora pentru mine o raza de soare ? * * *

... Pentru ca a aparut intr-un moment in care aveam in suflet doar intuneric aducand in el lumina, curajul, increderea, speranta, si poate cel mai important - IUBIREA .

Si cum esentele tari se pastreaza in sticlute mici, asa si ea era miniona, chiar mititucí£ , cu parul auriu, ochi de turcoaz, zambet strengar, tot timpul vesela, radea impartasind oricui, oricand putin din fericirea ei.

Eram colegi de grupa si-i contemplam pe-ascuns fiece gest, suras ori suvita rebela ce adia luata de vant.

Energia si pofta de viata ce pulsa in trupul ei plapand putea sa-nveseleasca pana si-un muribund la final de drum.

Cum sa nu ma fi indragostit de un asemenea inger de fata, care plutea in loc sa mearga lasand in urma ei mireasma si candoarea unei flori de primavara...oare cum ?

Intradevar imi era teama sa ma implic din nou atat de repede intr-o noua relatie, imi era teama sa simt din nou fiorii reci ai altei despartiri....oare a cata ???

Toate aceste framatari s-au risipit intr-o zi, iar inima a incetat sa-mi bata atunci cand pret de cateva secunde privirile noastre s-au intersectat:

Era prinsa intr-o discutie cu inca doua-trei colege, iar eu ca de obicei, din primul rand imi intorceam privirea spre banca ei, admirandu-i frumusetea si sorbindu-i fiecare gest , ...deodata insa ma fixeaza cu privirea-i de azur si parca se uita prin mine..... parca ma radiografiaza.....as vrea sa ma misc.....sa ma uit in alta parte , insa m-a prins in vraja ei si nu pot scapa, ... parca m-a hipnotizat, iar acum ma tortureaza patrunzand in gandurile mele, mi le citeste...afla ca o spionez pe ascuns.....imi este rusine de mine insumi fiindca m-am inrosit si fata imi arde......oare cat ma va mai parpalii asa ???
Oare ce gandeste ea, oare ce va zice, ...zeci de intrebari nu-si gasesc raspunsul in aceste secunde care pentru mine par o eternitate.

Oare de ce adultii tind mereu sa complice lucrurile care de fapt in esenta lor sunt atat de simple ? ....Ea are insa un suflet de copil si alege sa puna capat acestui interogatoriu imaginar in cel mai frumos si copilaros mod ...imi zambeste ...inghitind in sec ii raspund tot cu un zambet iar inima incepe din nou sa-mi bata, mult mai abitir decat o facuse pana in acest moment deoarece de acum inainte urma sa bata doar pentru ea....ma indragostisem iremediabil de aceasta fiinta...de Pasiflora , o iubeam.

Un pahar de ciocolata calda pe care i-l ofer spre a-si incalzi degetele inghetate de vremea mult prea rece din decembrie , si prinderea mainilor ei intr-ale mele tinand impreuna acel pahar fierbinte este prilejul non verbal prin care aleg sa-mi exprim sentimentele ce i le port....oare va intelege ea asta ....? sau intuieste de mult ce simt pentru ea....?

*****

[morethanmove]

* * * De ce a fost Pasiflora pentru mine o muzí£, o floare a pasiunii ? * * *

Se pare ca a inteles repede " mesajul meu ", retrospectiv gandind nu stiu insa daca simtea si ea golul in stomac pe care il simteam eu cand nu eram impreuna , dar atunci eram convins ca ma iubeste si ea la fel de mult cum o iubesc si eu , altminteri nu mi-ar fi raspuns atentiei si afectiunii mele fata de ea cu atata gingasie si pasiune.

Desi citisem multe poezii inainte sa o cunosc nu credeam ca voi ajunge vreodata sa compun eu una . . . ei bine in aceasta perioada am compus nu una ci douazeci de poezii , e-adevarat ca foarte scurte, chiar una-doua strofe si fara "pretentii poetice" , insa cu multa sinceritate si realism fata de sentimentele traite in acele clipe.

Practic era suficient sa ma gandesc la ea iar versurile si rima se asterneau singure pe hartie.
Prietenie...

-Cine sunt eu? Prietenie,ma numesc,
Si langa inimile voastre bat
Din clipa-n care va-ti sarutat.
Si-n veci nu am sa va parasesc,

Caci VA IUBITI si VA IUBESC !

Ii placeau ...sau cel putin asa imi dadea de inteles, aprecierile ei imi dadeau curaj sa merg mai departe, sa cred in steaua mea, sa cred ca intr-o buna zi o voi conduce pe un covor rosu spre altar pecetluind astfel iubirea noastra si-n fata lui Dumnezeu

Nunta

Si timpul se oprise,sa ne admire nunta.

Sub felinare aprinse,pasari cantau in cor,

Copaci,verdeata,apa aveam drept domnisori,

Pe-altarul bancii noastre,LIBERI,numai NOI DOI,

Ardeam cu patima distanta dintre noi,

Inelul pasiunii dorindu-l amandoi.

O asteptam zilnic dimineata in statia de autobuz, mergeam impreuna la cursuri, in pauze eram inseparabili strangandu-ne reciproc in brate, ea sprijinindu-si mainile si fruntea pe pieptul meu iar eu desenandu-i cu degetele cercuri imaginare pe coapse, pe pulpe , in timp ce cu buzele si respiratia ii alintam gatul ori spatele urechilor.

Nici macar in ore mainile noastre nu se dezlipeau, daca printr-o greseala s-ar fi pierdut una pe cealalta incepeau o asidua cautare reciproca pana se regaseau.

Faceam eforturi mari sa scriem si sa tinem caietul in acelasi timp cu mana dreapta deoarece mainile noastre stangi erau ffffff ocupate, ori se mangaiau reciproc prin atingeri fine in podul palmei, ori isi gaseau o particica din corpul partenerului numai buna de excitat , si nu se lasa pana cand acestuia nu-i trezea la viata fiecare por, provocandu-i zeci de furnicaturi, aducanadu-l intr-un platonic extaz la finele caruia nemaiputandu-se abtine scapa printre dinti un icnet scurt inrosindu-se de teama sa nu-l auda vreun profesor sau sa-l observe vreun coleg .

Practic ,singura noastra grija cand ne intalneam era sa ne descoperim noi zone erogene, sa cautam noi locuri ferite de ochii curiosilor unde sa ne putem saruta in voie, chiar daca pudoarea ne cam parasise fiind inlocuita de o dorinta intensa dusa pana la cea mai inalta culme, uneori incercam sa fim discreti, insa aceasta discretie era dejucata de cat de grav ne "incingeam" , iar cand ne incingeam "rau" nu mai tineam seama de nimeni si nimic, dand frau liber mintii si trupului sa cada in extaz.

Din meniul nostru zilnic nu lipseau "sarutul frantuzesc" in orice loc public si-n vazul tuturor, tinutul de mana ,chiar daca uneori ne era incomod , sau provocarea de " fluturi in stomac " si "furnicaturi" atunci cand stateam fata in fata imbratisati pe o banca in parc si ne apropiam bazinele departand picioarele astfel incat zonele noastre erogene sa se poata atinge, fiind despartite de doar cativa centimetri de bumbac, si ne excitam asa pana cand simteam ca luam foc de parca am fi fost doar noi doi singuri in tot parcul.

In parc...

Astazi, pe frig, in parc,
Placut, tu sufletul mi-ai alintat,
Iar florile ce i le-ai dat,in iarna,
Dulce l-au parfumat.

Dorinta...

Ce mult doresc sa te ating,
Sa-ti simt din nou aroma pielei
Frageda-ca de copil,
Sa te sarut frenetic ore-n sir,
Cu o petala,buzele sa iti alint,

Sa fiu al tau la infinit,
Sa fi a mea la nesfarsit
.... la nesfarsit !!!

Insa Pasiflora nu imi trezea doar simturile trupesti ci efectiv ma fascina, imi placea sa o aud vorbind despre orice, ma topeam atunci cand chicotea amuzata de cate ceva.
Era pasionata de astrologie si-mi explica atat de frumos despre destin, incat uneori ramaneam fermecat privind-o in ochi fara sa mai pot articula vreun cuvant.

"-De ce te iubesc ?"
Pe-aripi de vis ma porti in zbor
Spre culmi dorite de orice muritor.
Ma faci sa rad,daca sunt trist,
Sa plang de fericire ca exist,
Din plin fiece clipa s-o traiesc,
Ei..uite de-asta TE IUBESC !

"Sunt indragostit"

Zica lumea ce o vrea
Eu sunt indragostit lulea.
Ce daca merg cu capu-n nori,
Si scap din mana uneori,
Sau iau puloverul pe dos?
IUBESC si SUNT IUBIT
...E ASA FRUMOS !

[morethanmove]

Intr-o zi am rugat-o sa-mi spuna daca astrele prevad un viitor frumos al relatiei noastre, daca vom avea copii si vom imbatranii impreuna ; A scos o carte si a inceput sa o rasfoiasca, la inceput entuziasmata, apoi mai rezervata, si-n cele din urma trista, putin speriata a inchis-o brusc , de parca ar fi putut astfel sa opreasca raul pe care il descoperise acolo, sa-l tina intemnitat in acea carte pana cand altcineva o va deschide.

- Ce este ?! ...ce ai citit ?! ...spune-mi si mie te rog , e de rau nu-i asa ?
- Nu iubitule.... nu trebuie sa crezi tot timpul in carti si in destin , nu am citit nimic important .
Cum nu parea prea convingatoare am insistat :
- Te rog sa-mi spui adevarul , am suferit mult inainte sa te cunosc , as vrea sa nu mai sufar din nou, daca nu ne este sortit sa fim impreuna as vrea sa stiu, as vrea sa profitam de fiecare clipa ca si cand ar fi ultima, te rog fi sincera si spune-mi ce ai gasit acolo scris in carte de te-ai intristat asa ?!
- Bine , iti spun , in karma fiecaruia dintre noi se gaseste o perioada de suferinta si nejdajde care tocmai s-a consumat in trecut , o iubire intensa, feerica , probabil iubirea vietii noastre in aceasta perioada , si o despartire cu multe lacrimi pana la sfarsitul anului viitor.

Pentru o clipa am simtit ca raman fara aer , ca ma sufoc , cuvantul „sfarsitul anului „ pentru mine era dezastruos , toate relatiile mele se terminasera intotdeauna inaintea Craciunului , vag parca auzisem ca era vorba de anul viitor , nu de acesta, asa ca am simtit nevoia sa o intreb :
- Anul acesta ai spus ?
- Nu prostutule, am spus anul viitor , dar asta nu o sa se intample , ai sa vezi ...uneori cartile mai si mint , vino incoace si da-mi mai bine un pupic .
- Asa este ai dreptate, nu se va intampla asta niciodata, nu renunt eu asa usor la tine .

Si-n timp ce ne sarutam realizam ca de fapt tocmai spusesem ceva ce chiar nu pueam impiedica, deoarece nici la relatia cu Lacramioara sau Camelia nu renuntasem eu usor ci ele renuntaseera foarte simplu la mine , oare de ce sa cred ca de data aceasta Divinitatea mi-a rezervat un alt destin , ca va depinde de mine, daca intr-o zi pur si simplu va renunta si Pasiflora la mine ce voi face ??? .. exact in acele momente se auzea o melodie in departare :

„ Daca tu vei pleca
Peste inima mea,
Se-asterne 'ntuneric
Si lespede grea


Nu pot sa zbor , Nu pot sa mor
Si ce greu imi e mie , Si tie usor

Daca vei reveni
Intr-o palida zi
Voi fi tot acelasi
Dar tu, cum vei fi ...?!

Nu pot sa zbor , Nu pot sa mor
Si ce greu imi e mie , Si tie usor

Off .. ce pumnal se infigea in inima mea ascultand aceasta melodie.... Nu !!! ... De data asta sunt hotarat sa lupt, sa fac orice numai sa nu o pierd , trebuie sa o conving ca suntem suflete pereche , ca ne-am nascut unul pentru celalalt , ca vom avea copii si vom trai impreuna fericiti pana la adanci batrnetii.

Eram constient ca aveam nevoie de foarte multe rabdare pentru a o convinge sa accepte pasul casatoriei insa aceasta era singura cale prin care speram eu ca pe ea nu o voi pierde ca si pe celelalte iubiri avute inainte.

Amandoi iubeam foarte mult copii, si ne aplecam cu mult drag asupra lor jucandu-ne cu ei ori de cate ori ii intalneam, insa ea avea un dar aparte, avea acel simt matern, protector cu care daca nu te nasti nu-l poti dobandi niciodata.

Era o placere sa o vezi cum smulgea cel putin un zambet ori un pupic de la copii oricat de tristi ar fi fost... probabil faptul ca atat ea cat si copii au un suflet sincer, curat precum au ingerii ...iar ingerii intre ei se inteleg si se iubesc ..... ahhh Pasiflora mea ...daca n-as sti reticenta ta fata de casatorie ti-as spune ce gandesc in aceste momente :

" Iubita mea , ma uit in ochii tai de-azur si-mi vad in ei copii inca nenascuti , accepta-ma de sot si voi merge chiar pana la capatul lumii pentru a te face fericita "

Dar nu pot, fiindca stiu, am mai avut discutia aceasta si m-ai rugat sa am rabdare, sa nu te presez, sa lasam timpul sa decida pentru noi.

Speriat de acea predictie astrala, cum ca relatia noastra s-ar termina pana la finele anului viitor , pornisem o cursa nebuneasca, contracronometru de a o cuceri deplin pe iubita mea Pasiflorí£, de a o convinge , avand in caelasi timp foarte multa prudenta si rabdare cu ea , ca ar trebui sa ne casatorim.


Cand iubesti ..

Daca iubesti o floare,n-o rupe,
...ci las-o in gradina.
Daca iubesti o pasare,las-o sa zboare,
...nu-i frange aripile in colivie.
Daca iubesti o femeie,
...rapestei dragostea, nu libertatea.

La fel ca mine...

Poate ca unii te-au iubit PUTIN,
Altii mai MULT, altii DELOC.
CA MINE insa te va iubi,
Acela doar, care va reusi,
Cu-n fulg de nea
Pe soare sa iti scrie:
...TE IUBESC

Mai erau cateva zile pana cand ea implinea 19 anisori iar eu colindam Bucurestiul in lung si-n lat in cautarea cadoului perfect ...cadou care sa simbolizeze atat dragostea imensa ce i-o port, dorinta ce-mi mistuie sufletul , cat si intentiile mele serioase fata de ea, fata de viitorul nostru.

Dupa lungi cautari m-am hotarat asupra unui inel de-argint cu delfini, ce parca simbolizau sufletele noastre pereche unite pentru tot restul vietii si asupra unei lenjerii intime deosebit de sexy ca semn al dorintei si admiratiei fata de trupul ei perfect, trup parca sculptat special de natura cu scopul de a lua mintile oricarui barbat care stie sa aprecieze feminitatea, frumosul, candoarea si inocenta.

Te iubesc...

...asa cum florile-si iubesc roua,
Te iubesc asa cum pasarile-si iubesc cerul,
Te iubesc asa cum ingerii-si iubesc pruncii,
Te iubesc, sufletel...te iubesc !

Ajuns acasa am scos rapid din cutie lenjeria si inelul contemplandu-le si imaginandu-mi clipa in care o voi putea vedea avand pe ea doar acest cadou de la mine, mi se taia respiratia la gandul ca va trebui sa-mi gasesc forta si curajul de a-i face un cadou atat de indraznet, oare ce va crede despre mine, oare va intelege ca o doresc acum pe moment sau va intelege adevarata mea dorinta ca o doresc pentru tot restul vietii ???

Dragostea insa invinge orice, chiar si aceste temeri, asa ca imaginatia mea a alunecat pana dimineata intr-un miraj feeric, vazand-o in noaptea nuntii imbrcata in rochie alba de mireasa impodobita cu mici boboci de trandafir si purtand pe dedesupt acest deliciu vestimentar de culoare bleu din matase transparenta, avand putin puf alb pe nuri si-n dreptul pantecului si completat dupa ce si-ar fi dat jos rochia de o superba esarfa din puf moale de aceasi culoare.

Ahh..ahh...ma-nebunea aceasta imagine, frumoasa mea iubita purtand acea lenjerie intima, asezata pe o blanita alba in fata unui semineu intr-o cabana de la munte, inconjurata de lumanari parfumate, petale de flori, oftand excitata de sarutarile mele.

As vrea sa-i pot saruta talpile picioarelor deget cu deget, sa-naintez cu sarutarile pe glezne, pe genunchi, apoi sa-mi plimb genele si-obrajii printre pulpele ei pana ce dau de acea matase transparenta, sa-i musc usor pelvisul, coapsele, in timp ce mainile ii mangaie burtica,nurii , s-ajung cu sarutarile pana pe gatul ei , sa ne contopim buzele intr-un sarut salbatic cu trupurile strans lipite, sa ne zvarcolim prelungind la infint aceasta sublima tensiune in care tot trupul meu pulseaza frenetic sa o patrunda, iar al ei freamata de dorinta sa ma primeasca..

Incetul cu incetul sa o dezbrac, lasand albul,aroma si catifelarea trupului ei fraged sa ia locul bleului trasnsparent al lenjeriei , iar focul din semineu impreuna cu lumanarile parfumate sa ne scalde in lumina lor trpurile complet dezbracate.

Sa facem dragoste cu o pasiune iesita din comun, iar in cele din urma sa atipim .... sa ma trezesc si s-o admir cum doarme cu palmele sub tample, e-atat de frumoasa in toata splendoarea ei , avand doar pantecelul acoperit de un par fin precum satinul , il mangai usor insa nu reusesc sa ma abtin prea mult si il sarut, o simt cum se trezeste si isi plimba mainile prin parul meu apsandu-ma, ii place, asa ca incepem iar...pana dimineata mai e mult ...

Ah...petic de satin !

O lumanare aprinsa in odaie
Iti scalda trupul gol,
Iar pielea parca-ti arde.

Cu pantecul acoperit
De-un petic de satin,
Tii palmele sub tampla
Suav, ca un copil.

Cu genele-mi, obrazul iti alint,
Iar gatul, tandru il sarut,
Un zambet cald ti-aduc pe chip,
Si ochi in ochi noi ne privim.

E-atat de cald la pieptul tau,
Muscandu-ti nurii intariti
Oftezi spasmatic si profund,
Ah...peticul acela de satin !

Ne inclestam intr-un divin suspin,
Ca doi nebuni ne sarutam, ne zvarcolim,
Dar deodata, parca ametim,
Si unghiile in carne ni se-nfig,
Ah...clipa asta, Doamne...s-o oprim !
SI OCHI IN OCHI NOI NE PRIVIM. ...Va urma