FanClub Forum

PeerGynt scrie:Dragoste gasesti oricand, o cariera nu.

Asta e foarte fals....Dragoste e clar ca nu gasesti pe toate drumurile. Cat despre cariera....e mai usor sa o gasesti, sa o incepi, o poti gasi pe toate drumurile, desi e clar ca poti sa o ratezi si pe aia. Ideal normal ca este sa mentii un echilibru intre cele doua...iar facultate poti sa faci si fara sprijinul parintilor, sunt atatea persoane care o fac....

probabil ca sunt un visator, dar eu nu as da dragostea pe cariera (pentru ca asta e alegerea de care discuti tu).

Insa faza cu palma.....dc o sa se repete, e destul de probabil si normal sa o pierzi.....

PS: khaoswithin, pe tastatura ta kiar nu se gaseste, undeva intre tasta "0" si tasta cu "+" si" =", o tasta cu cratima9 adica "-"? Si nici macar tasta din dreapta-sus, langa *? Dc nu se gaseste....iti dau eu alta tastatura

Dragoste e clar ca nu gasesti pe toate drumurile

zici?

ar facultate poti sa faci si fara sprijinul parintilor, sunt atatea persoane care o fac

mai lasama. si cam cum ar veni aia?

Vine foarte simplu.....muncesc in timpul facultatii, stau in camin. Greu dar merge. Questions?

nene thechaoswithin ,eu am inteles ca domnisoara iti era colega da clasa.ce era asa greu sa va vedeti zilnic?

p.s. nu am inteles asta : "fiindca ne era super greu sa ne vedem pe ascuns si destul de putin, o ora maxim... "

zici?

memetShol, omul vorbeste de dragoste, iubire si nu de sex. si eu cunosc oameni care au facut facultatea fara sprijinul parintilor (au trait exclusiv din bursa, pentru ca parintii nu aveau nici dupa ce bea apa), iar acum o duc foarte bine. iar acum sunt suficienti studenti la informatica care din anul intai lucreaza pe bani frumosi pentru firme de soft, sau studenti la alte facultati care castiga cate o suta de euro pe luna in timpul facultatii. plus ca in alte parti e normal (si posibil) sa-ti finantezi singur studiul. e drept ca in unele cazuri se intinde pe 6 -10 ani .

probabil ca sunt un visator, dar eu nu as da dragostea pe cariera (pentru ca asta e alegerea de care discuti tu)

dragut , numai ca trebuie sa-ti asigur si un trai decent. uneori n-ai incotro.

edit: pijky, daca te-nervam prea tare unu scuze si doi fa un split, un thread nou: dragoste versus cariera, sau nu?

memetShol, omul vorbeste de dragoste, iubire si nu de sex

asa si? nu cred in iubirea unica.

si eu cunosc oameni care au facut facultatea fara sprijinul parintilor (au trait exclusiv din bursa, pentru ca parintii nu aveau nici dupa ce bea apa)

fara sprijunul financiar. problema se schimba cand nai nici sprijin moral.
la inceput oricum tre sa ai niste bani sa te instalezi in camin, etc etc etc

plus ca, daca parintii naveau bani, cerintele copiilor erau putine, asa ca se pot face neste anumite sacrificii. Daca ea are ceva banutz de la ai ei si e invatata cu un anumit stil de viata, atuncea sa vezi palme

nici eu nu cred in iubirea unica, dar cunosc suficienti oameni care la o varsta destul de inaintata nu au cunoscut inca acest sentiment. sper ca nu suna patetic. oricum, ce vreau eu sa zic e ca pingu are dreptate cand zice ca dragostea nu o pierde cineva din buzunar ca sa o gasim noi pe trotuar.

credeam ca e vorba doar de sprijinul financiar. ce sprijin moral iti trebuie ca sa studiezi? in cazul asta ai nevoie de sprijin moral si ca sa razbesti la gradinita si cu scoala generala. ce sa mai vorbim de cariera... educatia, cariera sunt niste pasi firesti in evolutia fiecarui individ, trebuie sa decurga de la sine, sprijinul moral e necesar in situatii de criza. iar o sesiune nu cred ca-i asa de greu de biruit.

Gata l-am splitat si asta va merge acusi pe Generalitati. Creca v-ati prins despre ce e vorba deja.

Sprijinul moral nu trebuie sa vina neaparat de la parinti(de fapt de cele mai multe ori nici nu vine) Ai prieteni, iubita pentru situatiile de criza. Si in rest...dc ai pornit pe calea asta esti o persoana destul de tare incat sa te sustii singur(si aici sinella are dreptate)

Nici eu nu cred in iubirea unica, insa exista in mod sigur putine persoane pe care le poti iubi in viatza. De aici pana la "dragostea se gaseste pe toate drumurile" este un drum foaaaaarte lung....

Nici io nu cred ca se gaseste dragoste adevarata pe toate drumurile (in cazul in care se gaseste vreodata).

deci eu cred ca intelegeti o leaca gresit problema.nu cred ca poate cineva sa isi impuna chestii de genul : pana la ..... 27 de ani o sa ma dedic 100% carierei si dup-aia vad eu cu dragostea,poate gasesc pe cineva.parerea mea e ca e mai importanta cariera.in primul rand pt ca absolut totul trece prin stomac si in al doilea rand increderea in tine pe care ti-o da o cariera cat de cat mai de succes,incredere de care ai nevoi in tot ceea ce faci,inclusiv in dragoste.
important nu e sa hotarasti ce pui pe primul loc in viata :cariera sau relatia cu persoana draga,ci felul in care le combini.adica daca esti plecat de acasa 6 luni din 12 sau chiar mai mult nu cred ca e posibil sa ai o relatie minunata, bazata pe incredere,adevar bla bla.daca iti dedici viata familiei iti e f greu cu minunata cariera.practic asta a adus capitalismul.in toata nebunia asta,eu ma gandesc la un singur lucru:ce se intampla cand ma decid sa fac un copil?pt ca sigur nu o sa am timp de el si nu o sa accept sa-l creasca si educe altcineva.daca a inteles cineva ce am scris eu aici in stari de plictiseala si dureri de stomac,tare m-as bucura

deci eu cred ca tu n-ai de unde sa stii cum intelegem noi problema , pentru ca nu ne-am exprimat suficient de clar si nici n-am spus tot ce-am avut de spus. io cel putin.
in schimb noi intelegem ce-ai scris matale acolo, ca pe toti ne framanta in oaresce masura aceleasi ganduri. poate ca n-ar fi rau sa ne povesteasca cei care au deja copii cum au impacat ei cariera cu familia. desi ma indoiesc ca au timp de forumeala

la dragoste nu ma bag. ma depaseste total subiectul asta. cu cativa ani in urma am vazut un reportaj despre celebrii cercetatori britanici, care descoperisera ca dragostea se poate provoca si opri. dezvoltasera chiar si medicamente de oprit si de provocat. zau daca nu mi-as cumpara o supradoza . din alea de oprit.

cariera in schimb, e esentiala. sau hai sa nu-i zicem cariera, sa-i zicem sursa de venit permanent si sigur.

n-am terminat, mai am multe de spus. revin

Inteleg eu.

Da, trebuie sa pastrezi un echilibru intre cele doua, ceea ce greu dar nu imposibil. Oricum trebuie sa existe o ordine pentru ca echilibrul e fragil, si tre sa stii spre ce parte sa tragi.

Cat despre copii.....deja de multi ani ii educa altii decat parintii (de obicei bunicii)....si pus in fatza situatiei, nu prea o sa ai incotro decat sa accepti...

sa-i zicem sursa de venit permanent si sigur.

dece permanent?
poate fi o sursa de venit mare, care sa nu fie asa de permanenta.
dragoste. de unde stii ca aia ii za oan?

poate fi o sursa de venit mare, care sa nu fie asa de permanenta.

ar fi misto, dar io inca n-am castigat serios la loto

dragoste. de unde stii ca aia ii za oan?

nu stiu. habar n-am. si tocmai asta ma sperie. de aia vreau medicamente de oprit (nu numai pentru actuala, ci si pentru urmatoarele, dac-or fi sa fie) ca sa ma pot concentra pe lucruri serioase cum ar fi cariera. sau loto .

deja de multi ani ii educa altii decat parintii (de obicei bunicii)

deci eu asa ceva nu vreau. in plus, azi nu mai faci copii la douazeci de ani ca sa-i poata creste bunicii. mai nou parintii nostri devin bunici la varste destul de inaintate.

deci eu asa ceva nu vreau

dece?
si da bunicii au 60 de ani. si? poate ca unu dintre ei nu ie chiar senil.

. poi mie nu-mi prea place munca in echipa . copilul meu e al meu. il cresc eu cu tatsu si bunicii pot sa se implice din cand in cand, dar nu sa faca ei toata treaba. daca vor copii, sa-si faca

In primul rand:
A munci si a face si facultate nu este ceva ideal. Am avut si eu colegi care au muncit din anul 1 si s-a ales praful de facultate. In fine, tot ingineri au devenit, dar numai cu diploma, nu si cu capul. Acum lucreaza orice, numai in domeniu nu, iar daca ii intrebi nu stiu sa-ti spuna nici macar alea doua legi amarate ale lui Kirchhoff care se invata oricum in clasa a 8-a (sau cel putin se invatau pe vremuri ).

In al doilea rand:
Eu fac parte din categoria restransa a oamenilor care traiesc ca sa munceasca si nu muncesc ca sa traiasca. Prin urmare, orice dizertatie despre dragoste si familie o pot percepe la nivel rational, dar nu pot fi de acord cu ea, deoarece nu imi ghidez viata astfel. Pentru mine important e in primul rand ceea ce muncesc. Daca eu cred ca e bine pentru munca mea sa plec pe partea cealalta a lumii, o fac fara sa ma uit ce zice nevasta / parintii. Nu aduc in discutia problema copiilor, deoarece este dificila si, din fericire, nu am inca si nici nu intentionez sa am prea curand.

Prin urmare, cei care doresc sa realizeze ceva in viata asta si au idealuri mai inalte decat "vreau sa fiu mama de familie / vreau sa fiu tata de familie", ar fi bine sa lase prostiile si sa faca "compromisurile" necesare pentru a deveni stapani pe cariera si viata lor profesionala. Pentru ca numai asa poti deveni independent.

Prin urmare, cei care doresc sa realizeze ceva in viata asta si au idealuri mai inalte decat "vreau sa fiu mama de familie / vreau sa fiu tata de familie", ar fi bine sa lase prostiile si sa faca "compromisurile" necesare pentru a deveni stapani pe cariera si viata lor profesionala.

Multi oameni cu cariere de succes sustin ca cea mai mare realizare a lor sunt copiii. De ce cataloghezi visele sau dorintele unora drept “prostiiâ€Â

categoria restransa a oamenilor care traiesc ca sa munceasca si nu muncesc ca sa traiasca.
adica: fara munca viata ta n-ar mai avea sens? nu pot fi de acord (sau, mai bine, defineste tu munca!), pentru ca nu pot sa inteleg

pot sa inteleg pasiunea si daruirea cu care poti sa prestezi, dar nu pot sa cred ca o simpla activitate aducatoare de venituri (si, sa zicem, de oarece alte satisfactii) iti umple, realmente, viata.
unii dintre noi pun mai presus de nivelul de trai si de satisfaciile profesionale chiar relatiile: de familie, de prietenie, de dragoste (mai sunt si altele de notat?)

sunt de acord ca nu toate familiile (ca ai zis de familie) sunt reusite, dar nici satisfactiile profesionale nu sunt foarte profunde (evident, sunt si cariere care pot fi puse deasupra oricarei relatii personale, dar nu stiu daca este cazul), pe cand bucuria permanenta pe care ti-o da o relatie (cu un prieten, cu parintii, cu sotul/sotia, cu copiii tai) nu se compara cu nimic.

kant emir, ce-or fi alea "satisfaciile" ?

cum nu stii?
uite, tot omu are un facies - faciesu lui se cheama iel
ei, in clipa in care faciesu ista al lui primeste (de pe la frum organ aducator de satisfactzie, unu satisfacator) o anume cantitate de satis-facere, fixonomia sa se schinba si se adapteaza, se face dupa nevoi
ei, aceste adaptari necontrolate (decat rar si greu) se chiama satisfacii
daca le mai si articulezi (caotz un articol din cel hotarat, nu pui orce!) ese satisfaciile
de retinut ca nu se puate folosi la singular (satisfacie ie ca si "tarcuale", nu posa dai o tarcua, musai dai mai multe tarcuale)

marian jan scrie:deci eu cred ca intelegeti o leaca gresit problema.nu cred ca poate cineva sa isi impuna chestii de genul : pana la ..... 27 de ani o sa ma dedic 100% carierei si dup-aia vad eu cu dragostea,poate gasesc pe cineva.parerea mea e ca e mai importanta cariera.in primul rand pt ca absolut totul trece prin stomac si in al doilea rand increderea in tine pe care ti-o da o cariera cat de cat mai de succes,incredere de care ai nevoi in tot ceea ce faci,inclusiv in dragoste.
important nu e sa hotarasti ce pui pe primul loc in viata :cariera sau relatia cu persoana draga,ci felul in care le combini.adica daca esti plecat de acasa 6 luni din 12 sau chiar mai mult nu cred ca e posibil sa ai o relatie minunata, bazata pe incredere,adevar bla bla.daca iti dedici viata familiei iti e f greu cu minunata cariera.practic asta a adus capitalismul.in toata nebunia asta,eu ma gandesc la un singur lucru:ce se intampla cand ma decid sa fac un copil?pt ca sigur nu o sa am timp de el si nu o sa accept sa-l creasca si educe altcineva.daca a inteles cineva ce am scris eu aici in stari de plictiseala si dureri de stomac,tare m-as bucura

Gya!Yo! Give me 5 ! U are the man!

Kant_emir, sunt de acord cu ceea ce spui si se aplica la cei mai multi oameni. Dar pe lumea asta mai exista si alta categorie de "dezaxati" care prefera alte idealuri in viata decat familia. Nu pot explica, tot asa cum nici voi nu-mi puteti explica punctul vostru de vedere, deoarece argumentele sunt pur subiective si n-au nimic absolut, de referinta, in ele. Este, daca vreti, o chestiune de "gust".

Sin_Ella, poti sa intrebi ce vrei, nu e nici o problema. Da, raspunsul e categoric si viitorul nu exclude o schimbare de atitudine. Cine stie, daca voi gasi intr-adevar acea femeie care sa-mi ia mintile in asa masura... Dar pana acum realitatea a fost alta.

Evident ca pentru a avea copii intr-un cuplu trebuie ca ambii parteneri sa fie de acord. Ti se pare firesc, nu? Sau tu esti de parere ca daca el zice nu, tu "uiti" sa-ti iei pastila dimineata si dupa aia ii zici "na ca sunt insarcinata si nu vreau sa fac avort"?

Da, dupa standardele lor, colegii mei se descurca foarte bine si sunt multumiti. Le doresc succes si ma bucur pentru ei.

Ca sa nu ma intelegeti gresit, e vorba iarasi de ce iti doresti in viata. Daca vrei doar o diploma, parerea mea e ca nu trebuie sa faci fack. Te descurci si fara, ca oricum nu lucrezi in domeniu. Faza cu "o diploma arata capacitatea de a invata, etc" nu tine in Romania, unde studentul nu invata mai nimic. Pe de alta parte, haideti sa nu discutam despre calitatea programului romanesc de invatamant. Intamplator insa, eu folosesc cam 70% din cunostintele din facultate. Si mi-ar fi trebuit chiar mai multe. Dar asta e, omul cat traieste invata.

Faza cu "o diploma arata capacitatea de a invata, etc" nu tine in Romania, unde studentul nu invata mai nimic.

aici trebuie sa te contrazic. am studiat in trei tari (una dintre ele Romania) si te asigur ca acolo am invatat cu adevarat ceva. in strainataturi in ciuda problemelor (uneori chiar mari) cu limba, scoala e relaxare. sau poate am fost eu mai norocoasa... poate au mai studiat si altii si ne impartasesc niste impresii si o punem de-o statistica.

in rest, eu nu te judec. e dreptul tau, viata ta, nevasta ta . cand o sa-ti suceasca una mintile in halul ala, promiti ca vii si ne povestesti ?

Si daca ai alte idealuri in viatza decat familia, de ce te-ai insurat?

Da, eu am studiat in doua tari (una dintre ele Ro) si pot spune ca in West facultatea chiar te invata ceva in domeniul tehnico-stiintific (ca numai despre ala pot vorbi eu). Mult mai mult decat se invata in Ro. Lasand la o parte ca studentii sunt mai seriosi iar examenele sunt corecte.

Nu ma refer la mentalitatea pre-universitara romaneasca, care presupune formarea unei maini de olimpici si restul gloatei sa ramana analfabeta. In West, mentalitatea pre-universitara este sa produca cetateni medii, dar viabili. E foarte important cuvantul asta, viabil.

Subiectele la examenele din facultatile westice sunt de nivel mediu. Mai mult, studentul este nevoit sa stie mai toata materia ca sa promoveze. Repet, promoveaza nu dovedind ca stie sa rezolve probleme complicate, ci ca are cunostintele de baza si e capabil ca atunci cand se angajeaza ca inginer intr-o companie (de exemplu), sa aiba un punct decent de plecare.

In Romania, subiectele sunt fie penibil de usoare (si tot nu le face mai nimeni!), fie de grad ridicat de complexitate, fie trebuie sa scrii "teorie" ca dobitocul. Statisticile arata ca studentii de la facultatile tehnice romanesti dau rezultate bune la "literatura" pentru ca fie invata teoria pe dinafara, fie vin cu "servite". Profesorii, pe de alta parte, atunci cand fac subiectele zic ceva de genul: "daca nu le dam teorie, or sa pice pe capete". Nimic mai adevarat. In concluzie, studentii trec in turma prin facultate, iar cand o companie straina isi deschide sediu in Romania, se mira ca n-are de unde lua oameni pentru proiectare/cercetare. Pai de unde sa fie oameni capabili, daca facultatile romanesti produc numai nenorociri pe banda rulanta? In rest, "tarabagii" cu diploma sunt destui, oameni descurcareti si inventivi in spiritul "lasa, dom'le, ca merge si asa!" Merge, ca doar suntem in Romania...

Sin_Ella, o sa-ti povestesc, nu-ti face griji! Noi sa fim sanatosi si sa frecventam forumul asta pana atunci!

categoria restransa a oamenilor care traiesc ca sa munceasca si nu muncesc ca sa traiasca.

ha???????????????????
restransa rau. muritz mah

in strainataturi in ciuda problemelor (uneori chiar mari) cu limba, scoala e relaxare.

Tin sa te contrazic... daca scoala ce o practica astia aici se cheama relaxare atunci nu imi doresc sa vad ceva mai greu

Totul depinde la ce scoala mergi. Evident nu pot vorbi pentru toata lumea vestica, dar pana acum pe unde am umblat eu personal, scoala se face mai mult decat serios.

Nimic mai adevarat. In concluzie, studentii trec in turma prin facultate, iar cand o companie straina isi deschide sediu in Romania, se mira ca n-are de unde lua oameni pentru proiectare/cercetare.

Pe de alta parte nici tu nu ai dreptate aici, pentru ca in vest (si aici iti spun din calitatea de fiu al unui profesor universitar din vest ) sunt trecuti prin facultati (in general private) mult mai multi decat in Ro, si iti spun cu mana pe inima ca nivelul este sub mediocru si in nici un caz viabil. Din nou, totul depinde la ce scoala mergi si cat de serios esti.

Si da se poate ca oamenii sa faca facultate si sa munceasca in acelsi timp. Pana acum in Ro nu am auzit de asa multe cazuri (in cercul meu de prieteni bineinteles), dar pe aici peste balta, e practica standard... si din proprie experienta pot zice ca e greu, dar se poate, si sincer cred ca e mai bine.

Cat despre subiectul in sine, parerea mea (personala si subiectiva bineinteles ) e ca daca nu depui nitel efort sa iti gasesti si sa iti pastrezi (asta e partea grea de fapt, pastratul ) acea persoana speciala, poti sa ai oricat succes vrei in cariera, ca nu o sa traiesti viata din plin.

se poate face o facultate shi munci foarte bine... cand eram eu in shcoli, cred k cel putzin trei sferturi lucrau (bine... frunza verde aseul )

in rest, agreed with kanti (sa-shi noteze undeva ). satisfactziile in viatza, pentru mine, vin din relatzii cu cei din jur (nu neaparat de iubire, shi de prietenie), din pasiunile shi preocuparile mele. serviciul e un loc de obtzinut venit shi de frecventat zilnic shi nimik mai mult. shi nu-s shanse prea mari sa devina altceva.