in rest, agreed with kanti (sa-shi noteze undeva )
gata bre, meam notat!
si, daca tot ne jucam de-a analisu si sintesu, ai sa mergem mai departe:
unu: ii dam dreptate lu PeerGynt, zicand si citand:
Dar pe lumea asta mai exista si alta categorie de "dezaxati" care prefera alte idealuri in viata decat familia.
da domne, asa ie! nu ie familia buricu pamantului, si nu se puate (si nici nu trebe !) convins frun tanar de pe lumea asta ca tot ce ie mai inportant pe lume ie satz catz repede parechea, apoi cununia si produsu de ploz! nici vorba de asa ceva, pentru ca (zic io) asemenea familie (privita ca un scop, da?) nu poate sa fie decat expresia plafonarii (marog, umpic discutabil termenul), a suficientei: mancat-dormit-muncit-mancat-dormit-muncit - cand si cand frun concediu plictisit si iar si iar aceleasi lucruri, aceleasi conversatii, etc; adica platitudine totala
nu recomand nimanui asa ceva (desi exista destui omuletz pentru care platitudinea asta poasa fie sensu ezistentei lor)
pe urma (alte ezplicatie aducatuare de rezon lu PG):
cariera, chiar ia, poate sa fie (sau sa devina) un scop mai nobil decat pasnica (rog a se diferentia clar: am zis
pasnica, si nu
plata) viata de familie - anume cercetarea, creatia, politica sau orice alt domeniu, de pe urma caruia ar "beneficia" un numar muuult mai mare de uameni (comparativ cu numarul prietenilor si al membrilor eventualei familii); adica sacrifici linistea si bunastarea apropiatilor tai de dragu omenirii
doi (aici o sa repet umpic ideile eamate deja): este in firea omului (fiinta sociala, chipurile) sa-si iubeasca (tot discutabil, termenu) semenii: nu pe toti, ci pe cei pe care are sansa sa-i descopere ca fiind
compatibili, cei cu care poate
impartasi, si atunci se poate pune problema asa: e mai importanta o cariera de succes (chiar si o slujba buna, in care te poti afirma), sau o viata "sociala" agreabila?
pilda: tanarul nostru are prieteni buni si dragi (cu care isi petrece tot tinpu liber: mers la bere, la spectacole, nopti de pomina, confesiuni, sprijin reciproc in toate situatiile - ce mai, o viata de s-o ungi pe paine si alta nu!), sau are o iubita (rupta din suare, si frumuasa, si desteapta, si intelegatoare - fix sufletu pereche!), ori are si prietenii nemaipomeniti, si iubita de poveste; dintr-o data, i se ofera un post de director de banca, sau o bursa de studii (sau cine-stie-ce alta ispita "de cariera") la celalalt capat al pamantului, si tresa aleaga: lasa balta toata bucuriile cotidiene (retinem, tuate merg ca-n sanu lu Avraam) si se duce sa tae America pe din doo (se anunta un viitor spectaculos: puterea si averea si faima il asteapta cu nerabdare), ori da cu piciorul luminosului viitor si ramane cu cei dragi.
acuma, tresa fim cinstitz si sa recunoastem calmi ca, de obicei:
- viata de toate zilele nu este chiar stralucita si implinita (n-are omu prea multi prieteni care sa-i fie aproape, si poate ca nici iubitzica lui nu e chiar rupta din suare), si nici nu se stie cat o sa dureze
- ispitele carierei nu sunt, de obicei, decat lozuri - nu se poate anticipa cat de bine o sa-ti mearga "ascensiunea", n-ai de unde sa stii ce suces o sa aiba cartea pe care o scrii, sau trupa in care vrei sa canti, ori cat de seriosi vor fi sefii pe care o sa ii ai (la jobul stralucit pe care il vanezi); tot asa cu cei (actualmente) dragi si apropiati
alegerea pe care o face omul tine seama de aspiratii, de certitudini, de inclinatii: nu putem genera o teorie universal valabila, no?