eliana scrie:shaki, stii ca nu judeci obiectiv si limpede, da?
sa continuu exemplul cu casa. cand eram studenta, intamplator traseul meu zilnic cu autobuzul trecea pe langa o casa veche din zona centrala, mai mult de 50% darapanata. chiar si asa, o priveam cu placere pentru ca era frumoasa si imi puteam usor imagina cum fusese. e, asta pana intr-o zi, dupa cativa ani, cand cineva extraordinar de destept a turnat in mijlocul exteriorului vechi al casei un bloc de sticla. n-am o poza sa-ti arat, dar daca ai curiozitati treci pe la fostul senat , putin mai inainte de galeriile orizont, pe linia autobuzului 300
imagineazatz ce ar zice fostii proprietari sau constructori daca ar vedea minunea. cred ca s-ar rasuci in mormant. chiar si asa, ai fi de acord cu aroganta arhitectului daca i-ar intreba unde erau cand a ajuns casa asa? putin importa unde erau, poate exista circumstante obiective.
nimic nu se cladeste daramand. din secunda in care am vazut mozii stersi, mi-am dat seama ca nu e ok. sa dea odin sa ma insel, insa nu cred, asta e numai primul principiu pe care l-ati incalcat
a, si mie mi se pare ca gandesc foarte limpede si obiectiv. bine, atat cat ma lasa judecata cand vad distrugerea unui loc care a insemnat mult pentru mine, sufleteste. lucru pe care vi l-am explicat de 4 mii de ori deja in particular, ceea ce nu inteleg e atunci cand oamenii se incapataneaza sa insiste ca au dreptate. si nu-si pun nici macar pentru o secunda intrebarea daca nu cumva e pe dos. altfel sunt suficient de multi oameni care cred acelasi lucru ca si mine, asa incat nu cred sa fie de vina temperamentul meu, de aceasta data