Masini, pietoni nevinovatzi, radare si autostrazi libere(thread exclusivist)

[Hades]

Stateam ieri uitandu-ma pe balcon si am vazut tot felu de masini, care mai de care mai frumoase, mai luminoase, mai rapide... cum unii si-au pierdut pasiunea pt masini si pt strazile/autostrazile libere, alunecoase si pline de pietoni idiotzi si nevinovatzi, ma simt nevoit sa imi deschid propriul Thread exclusivist dedicat masinilor, autostrazilor pline de radare si pietoni care traverseaza fara sa se asigure.

Am vazut cum unii au devenit nepasatori pt masini si autostrazi in clipa in care n-am fost lasat ca calc o femeie nevinovata pe autostrada DN1. Aceea fiind ultima excursie cu MASINA. A urmat o iesire din Bucuresti pe data de 31.12.2004, cu trenul... Am vazut lacrimi de bucurie in ochii unui om cand a cumparat biletele de tren, exagerat de scumpe, cu care puteam sa facem turu europei cu masina. Am intrat intr-un compartiment in care se aflau 3 oameni si un catzelus foarte jucaus, in timp ce mangaiam caltzelusul il vad pe cel ce in ziua aceea ma insotzea in ultima excursie din 2004 mangaind perdeaua pe care scria CFR si plangand de fericire ca se afla intr-un tren, omul pt care masina si autostrada insemna totul s-a atasat de trenuri, de gari si de shinele de tren... Imi povestea ca ar da orice sa devina un nas pe personal, afland de curand ca persoana in cauza cauta cumparator pentru masina si casa lui. Pentru ce? Pentru un apartament cat mai aproape de Gara de Nord. Vrea sa scape de trecutul lui glorios de pe autostrazi si de cartierul pt care pana acum putzin timp si-ar fi dat viatza. A renuntzat la vechea lui meserie(ingrijitor de vie la o firma fantoma). Vrea sa fie un nas! Vrea sa manance salam victoria, branza, rosii si ceapa verde cu navetistii. Vrea sa bea cu tot felu de indivizi din Cluj. Vrea sa joace cu pustoaice de 14 ani unul din cele mai interesante jocuri pe care le stiu:'obiecte cu o anumita litera care incap intr-o valiza'. Asta vrea, a ales viatza de nas. Lasand in spatele lui adevarate legende cu si despre autostrada.

Acest thread, dupa cate vedetzi are un inceput mai trist, din pacate o legenda a autostrazii acum a devenit un muritor de rand...

Aici va povestitzi aventurile cu masina, manevrele pe care le-atzi incercat pe autostrada, cursele cu tirurile, viteza maxima pe timp ce ceatza cu farurile inchise si alte peripetzii din viatza voastra de autostrada!

[Oribilul Mosh]

Este adevarat ca am vandut SuperNova acum 2 zile. Oricum nu mai aveam ce face cu ea. Nu am cu cine merge la drum. Cel cu care mergeam odinioara acum merge la bairame la masa'mare sau petrece week-endurile cu Iulia, o fata de 15 ani care nu stie cum arata hartia de 10 000 lei, pe mana sa incapandu-i doar monezi de 500 si 1000. Cel cu care mergeam prefera sa bea beri de 45 000 lei cu k@tzy si Titina...decat sa manance paine calda in Busteni. Prefera sa organizeze turnee de Diablo 2...decat sa ia masa la o cabana de munte in compania unui lup care mai baga din cand in cand botul pe langa scaun...adulmecand mancarea.
Asa ca m-am decis sa vand masina...ca oricum statea degeaba in fatza blocului. Am dat-o ieftin la niste iubitori de senzatii tari...care prefera sa mearga pe autostrada cu 150....decat sa stea noptile si sa se laude ca a terminat Underground-ul de 3 ori.

Asta e povestea trista a unei SuperNove argintii care a atins 150 intre Campina si Ploiesti...si 130 pe ceatza, noaptea cu farurile stinse.

[Hades]

acu 3 saptamani, vorbeam cu persoana in cauza:

Eu: 'Salutare *****, vi maine la munte, am niste bani in plus si vreau sa ii bag in benzina'
*****: 'As prefera sa mergem cu trenu'
Eu: 'Sigur nu vrei sa mergem cu masina, sa prindem 150?'
*****: 'Nu, tare mult as vrea sa merg cu trenul, sa mangai perdeaua cu CFR, sa stam in frig asteptand trenul la intoarcere, sa mancam in gara altarui de niste Clujeni'
Eu: 'Mai bine ne plimbam cu masina prin statziunile montane'
*****: 'Lasa ne plimbam pe jos, doar suntem Locomotive!'

[Oribilul Mosh]

Ieri, ca intotdeauna, pe la 9:30 ajung la birou. Ma si gandeam ca am multa munca...si ca tre' sa spal butoaiele de la vinul de anu trecut. Cand ajung in fatza usii...si dau sa intru....stupoare.... ! Usha era inchisa, ceea ce nu s-a intamplat niciodata. Ma gandesc ca o fi uitat Elena sa vina sa deschida, de dimineatza. Sun, in sperantza ca poate deschide cineva....si dupa vreo 30 de secunde iese o femeie cam la 70 de ani, foarte mirata...
ea : "da...ce doritzi ? "
eu : "pai...ce cautati aici ? sunteti angajata noua ? "
ea : "ce angajata, domnule ? aici locuiesc ! "
eu : "pai cum sa locuitzi aici ? aici e firma lu Leo. ne ocupam cu vitza de vie ! "
ea : "ce firma draga domnule ? aici nu a fost nici o firma !"
eu : "pai cum ? doar ieri am fost la servici...si eu si Leo si Elena !"
ea : "domnule...eu locuiesc in acest apartament de 40 de ani...si nu a fost niciodata firma aici".

Mirat...dau sa plec...cand observ un plic...putin mai incolo pe palier. Il ridic si pe el scria mare : "pentru Gabi". Il desfac si in el era o scrisorica :

Draga Gabi,

Cu parere de rau te anuntz ca am fost desconspiratzi. Colaborarea noastra nu mai poate continua. Totusi, nu am uitat serviciile pe care le-ai adus firmei asa ca nu ne vom desparti fara sa te rasplatesc. Mergi pe autostrada soarelui si opreste-te la kilometrul 50. Ia-o spre stanga si tot ce vezi cu ochii este al tau.

Cu prietenie, Leo

Impaturesc scrisoarea...si iau tramvaiul 14 pana la capat. De acolo iau un tir la ocazie...si ajung in locul indicat de epistola.
Cat vad cu ochii in fatza mea...teren cu vitza de vie. Un om iese din vie si imi spune : "Va salut, domnu Gabi ! bine ati venit la via dumneavoastra ! " .
M-am bucurat mult in sinea mea. Leo nu m-a uitat si mi-a lasat cateva zeci de hectare de vitza de vie.

Ma gandesc ca daca as avea cu cine merge la munte....as vinde o parte din vie lu eye...si mi-as lua un Logan.

[Love2Fly]

...dar cum vitza de vine nu a fost niciodata vanduta iar Eye-ul nu a acceptat niciodata sa ii (mai) dea bani celui ce visa odata sa fie nash, totul a ramas pe loc aici, la kilometrul 50 de pe autostrada soarelui. Aici timpul a ramas in loc. Doar soarele si luna ne mai dau de veste ca pamantul inca se invarteshte, ca zilele trec si ca noi imbatranim. Si cel care dorea acum 45 de ani sa fie nash a simtzit si simte pe propria-i piele anii ce au trecut. Are aproape 70 si intreaga viata si-a petrecut-o aici. La kilometrul 50. A ridicat o casutza si s-a ocupat de vitza de vie. A uitat de vremurile tineretii cand tanar fiind, sfida moartea pe drumurile nationale, cand pipaia fetitze si cand cershea beri. Toate-s terne pt.
el...n-a mai ramas decat intelepciunea dobandita in atatia ani de stat in casa si postat pe singurul mijloc de comunicare cu realitatea. http://www.fanclub.ro/index.php. Are nu mai putin de 130.000 de mesaje. Viata lui e aici. Userii au venit si au plecat insa el a ramas fidel. Ishi aduce aminte cu tristezte de anii 2020 cand forumul a fost sters printr-o regretabila gresheala si a trebuit sa o ia de la 0...avea atunci 50.000 de mesaje....a suferit mult.
Nu s-a insurat niciodata pt. ca spune el: "sa-ti traiesti viata nu inseamna sa f00tzi si sa mergi in discoteci, ci sa iesi dimineatza afara si sa tragi puternic aer in piept....aer care de 45 de ani, toamna tarziu, are un miros de must proaspat, un pic intzepator la gust, sa-ti traiesti viata inseamna sa iei carutza pana in ploiesti si sa-ti consumi intreaga pensie pe doua Big Mac'uri, doua portii de cartofi prajiti si doua placinte cu mere fierbintzi". Asta e filosofia lui de viata...
Nu l-am inteles niciodata pe OMul asta si totusi a avut ceva aparte care mi-a placut la el. A avut si inca are un optimism debordant care pe mine m-a ajutat mult in tineretzea mea trista.
Intre timp am ramas si eu vaduv. Am aproape 67 de ani. Femeia pe care am iubit-o toata viata s-a stins din viata acum doi ani din cauza unei complicatii la inima. Imi place sa cred ca mi-am trait viata asha cum se cuvine, in limitele decentzei si bunului simtz.
Am 67 de ani si azi m-am decis sa-l vizitez, sa vad cum o mai duce.
Au trecut 40 de ani de cand nu ne-am mai vazut.
O ploaie marunta si deasa cade asupra autostrazii cu 6 benzi Bucuresti-Kiev. Gonesc cu mashina cu fix 150 la ora, stiu ca asha i-ar placea lui. Pe masura ce milele trec, ma cuprinde o emotie profunda si lacrimez. 40 de ani! o viata de om.
Stergatoarele abia mai fac faza luminandu-mi parbrizu' si "aratandu-mi" vitza de vie.
Este o zi de vara si curcubeul isi face aparitia...
Mi-aduc aminte, in urma cu 45 de ani ne placea sa facem trasee cu masina prin Brasov, Sibiu, Sighisoara, ne bucuram nespus cand iesea curcubeul. Spuneam ca e un semn de la Dumnezeu.
Tot ce a ramas din acele zile este amintirea ce-o port veshnic in minte, in inima.
Cand l-am vazut stans sub streashina in scaunul lui de pescar si cu aceiashi basca in cap, parca m-am simtit tanar.
- Moshule! am spus eu si am grabit pasu' pt. a-l imbratzisha
- Love? esti chiar tu? m-a intrebat el ridicandu-se cu greu si sprijinindu-se in baston
- Da! a trecut ceva timp!
N-am sa uit niciodata acea seara. Am stat la gura sobei (deshi era vara) si am depanat amintiri in compania lui Frank Sinatra si a unui vin fin. Am mancat mancare de prune afumate si am fumat narghilea pt contemplarea vremurilor de demult. As fi vrut sa raman asha pt. eternitate insa anii trec necrutzator si din noi nu mai ramane nimic, decat amintirea a ceea ce am fost.
Moshu' a fost un spirit libertin toata viata si l-am apreciat pt. asta.
Chiar si acum cand il mai vizitez la cimitir, ma napadesc lacrimile citind epitaful de pe cruce: Voi savarsi asupra lor cumplita razbunare prin pedepse grozave si vor cunoaste ca eu sunt Domnul, cand voi savarsi asupra lor razbunarea mea.IEZECHIIL 25.17
Dumnezeu sa-l odihneasca!
:p

[Oribilul Mosh]

Imi place viatza la vie. Sunt multe lucruri de facut si m-am decis sa le iau incetul cu incetul. Munca ma tine ocupat cam tot timpul zilei, totusi in aceasta dupa-masa am gasit ragazul sa merg in oras la cumparaturi. Am luat rata pana in Bucuresti si pe urma 34-le pana la Gara Basarab. Ma gandeam sa merg la Carrefur Orhidea. Aflandu-ma pe pasarela de la Basarab, care trece peste liniile ferate arunc o privire in jos...si ce vad ?

In gara era Hades, care tinea intr-o mana o galeata cu apa iar in cealalta mana niste buretzi si un pamatuf. Cobor repede si ma duc spre el...
eu : “hai noroc, Hades ! ce faci ?â€Â

[Hades]

nu stiu de ce da eu imi amintesc altfel aceasta povestea...

ma aflam acu cateva zile in trecere in gara de nord sa iau un pachet(afacerile familiei sunt pe primul loc)... cand din tren vad coborand un domn... ma uit mai atent la el si observ cu mirare ca este chiar Moshu... si il intreb:

Eu: - Salut Moshule! Ce cautzi in tren?
Moshu: - Salut Hades! Pei uite ma grabesc sa ma imbrac, trenu pleaca peste 10 minute, merge catre Constantza!
Eu: - Ahh! Te duci la Nicolas?
Moshu:- Nu, mi-au dat cursa Bucuresti-Constantza, doar sti ca-s nas, lucrez aici!
Eu: - Da, da. Pei cum merge treaba cu trenurile?
Moshu: - Foarte bine, salariul este suficient pentru o paine, niste branza...
Eu: - Pei itzi ajung astea tzie?
Moshu: - Nu, dar mai iau de la pasageri cate un salam, o rosie, oameni amabili.
Eu: - Unde mai stai?
Moshu: - Pei uite peste strada de intrarea principala.
Eu: - Te-ai mutat aici?
Moshu: - Da, nu mi-a placut niciodata Titanul, am vandut si pisata aia de masina. Tu cu ce ocazie pe aici?
Eu: - Uite astept pe cineva sa imi aduca un colet cu niste diamante, stii tu, afacerile Familiei.
Moshu:- Ah! Familia mea este aici... Garile, sinele, locomotivele, navetistii, ma simt ca acasa...
Eu:- Ma bucur ca itzi place!
Moshu: - Vai am intarziat! Hai ca fug, trebuie sa ma schimb!