cathartic media (recenziile lui catharsis)

Informatii despre albume si artisti

cathartic media (recenziile lui catharsis)

Mesajde catharsis » Sâm Mar 19, 2005 2:40 am

Aici e locul unde voi scrie recenziile mele, topic in stransa legatura cu cathartic media, unde va voi putea oferi prin mail 1-2 piese de pe albumele a caror recenzii se vor gasi aici. Spre deosebire de alti recenzori, voi scrie despre albume mai putin cunoscute si mai greu de gasit, desigur in mare parte fiind indie si alternative rock, scopul principal al recenziilor, cat si a cathartic media fiind de a face conoscuta aceasta muzica.

Acestea fiind scrise, primul album din acest topic este Arcade Fire - Funeral, aparut in 2004 pe iTunes, lansat in 2005.
Arcade Fire este o trupa canadiana de indie rock experimental, fiind incadrata in mai multe genuri: post-rock, art-rock, indie, folk/jazz si desigur rock experimental. La inceput formatia era compusa din Win Butler, fratele sau William Butler, Richard Parry, Tim Kingsbury, dar adevarata sa nastere a avut loc la intalnirea dintre Win Butler si Régine Chassagne, care pe atunci canta jazz. In 2003, cei cinci inregistreaza un EP care are numele formatiei, albumul de debut urmand un an mai tarziu si avand un sound mai finisat si mai putin distorsionat.
Ca orice album reusit, Funeral are o poveste aparte, inregistrarea sa fiind presarata de evenimente importante din viata unui om: nunta dintre Win Butler si Chassagne si apoi moartea mai multor membri din familiile componentilor, astfel ca albumul a fost intitulat ironic Funeral.
Funeral este un album intim, emotional, intens, pe alocuri linistit, pe alocuri agitat, melancolic si uneori teatral si va fi probabil unul dintre cele mai bune albume indie ale anului. Piesele curg armonios, predominand tema familiei, a comunitatii, meditatia asupra trecerii timpului si a schimbului perpetuu de generatii. Sonic, imi aduce vag aminte de Radiohead, de The Velvet Underground (mai ales primele albume) si de temele lui Yann Tiersen pentru Amí¨lie, sunetul de chitara, bas si tobe fiind imbogatit cu viori, acordeon, muzicuta, fluiere, pian, glockenspiel si alte instrumente pe care personal nu pot sa le identific.

1. Neighborhood #1 (Tunnel) e povestea a doi tineri, care, deoarece totul era acoperit cu zapada, sapa tunele unul spre dormitorul altuia, intalnindu-se la mijlocul lor, in centrul orasului. Acolo traiesc departe de soare, uitand tot, chiar si toate numele ce puteau fi date copilului lor. Piesa prezinta alegoric iubirea intensa, emotia, disperarea si schimbarile pe care le produce. 9.75/10
2. Neighborhood #2 (Laika) e povestea fratelui mai mare Alexander, care, pentru binele comunitatii, trebuia sa se numeasca Laika. Mesajul e mai criptic, fiind probabil vorba despre reintoarcerea in comunitate a fiului ratacitor. Suna un pic mai agresiv si mai distorsionat decat prima piesa, fiind sustinuta de un ritm repetitiv de chitara. 9.5/10
3. Une Année Sans Lumií¨re este o piesa lenta despre o anume stare de spirit. Aici apar prime cuvinte in franceza, iar pentru prima oara e si Régine la voce, celelalte piese fiind cantate de Win Butler. E, alaturi de The Backseat, cea mai linistita piesa de pe album, pana cand ritmul erupe la final. 9.25/10
4. Neighborhood #3 (Power Out) e un cantec despre disperare ("I went out into the night/ I went out to pick a fight with anyone") si cautarea luminii si a puterii ("The power's out in the heart of man/ Take it from your heart/ Put it in your hand"). 9/10
5. Neighborhood #4 (7 Kettles) este o balada despre trecerea timpului si despre succesiunea naturala de evenimente din viata: ("Time keeps creepin' through the neighborhood, killing old folks, wakin' up babies just like we knew it would", "My eyes are covered by the hands of my unborn kids, but my heart keeps watchin' through the skin of my eyelids."), cu un fundal asigurat viori si violoncel. 9/10
6. Crown of Love este tot o balada, tema fiind astepare, iertarea si patetismul si inevitabilul iubirii. Este cea mai digerabila piesa de pe album, prima pe care am remarcat-o la ascultarea initiala, dar pe parcurs am decoperit piese mult mai bune. Tonul e un pic cam patetic, dar melodia e salvata de viorile de la final, in stil disco. 9/10
7. Wake Up e momentul de sarbatoare a albumului, o piesa optimista cu cor magnific pe refren. 9/10
8. Haiti incepe cu un ritm latino-american si e cantata integral de Régine, care evoca fuga din Haiti-ul dictatorului Duvalier a familiei sale. 9/10
9. Rebellion (Lies) e momentul cel mai pop al albumului, fiind o alta piesa optimista, de data aceasta despre frumusetea vietii. 8.5/10
10. In the Backseat inchide delicat albumul ("I like the peace in the backseat, I don't have to drive, I don't have to speak") si e cantata integral de Régine. Desi degaja o puternica nota de nostalgie si melancolie, evoca si moartea si pierderea familiei: ("My family tree's loosing all it's leaves, crashing towards the driver's seat.") 9/10
Nota de final 9/10.
In concluzie, Funeral, e un album foarte consistent si bine inchegat pentru un debut, foarte greu de egalat chiar si de catre Arcade Fire si cred ca va fi considerat in viitor un album de referinta al genului.
Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj.
there is no catharsis

cathartic media
Avatar utilizator
catharsis
 
Mesaje: 1721
Membru din: Dum Mar 03, 2002 12:00 am

Zilele Sucevei 24 iunie 2005 - live review

Mesajde catharsis » Dum Iun 26, 2005 2:04 am

In fiecare an, pe 23-25 iunie, orasul care a dat lumii, printre alte personalitati, un Stefan cel Mare si un autor al acestei recenzii isi sarbatoreste prima atestare documentara. Pe langa proiectii de filme istorice la Cetate, targ de mesteri populari la muzeul etnografic, concerte de muzica populara la Burdujeni si concert cu Chendi nu ma intereseaza unde, una dintre principalele atractii ale sarbatorii a fost concertul de sambata seara cu, in ordinea aparitiilor: Spin, Vama Veche si Zdob si Zdub.
Un pic grabit si in intarziere, cobor Marastiul, ma inec prin norul de fum degajat la preparare de mici, hamsii, pui prajiti, kurtos si alte specialitati pe langa care am trecut in graba si ajung in fata Casei de Cultura, unde Spin deja se producea. Daca unele formatii romanesti inca mai prefera sa cante un rock batranesc de anii '80, dar sunt scuzate de virtutea autenticitatii, Spin canta un pop-rock aproape la fel de batranesc si insipid, doar ca e plasat cu un deceniu mai tarziu. In prima parte a prestatiei lor au cantat piese de pe viitorul album, piese care au sunat destul de bine, in limitele posibilitatilor. Partea a doua, adica partea cu piesele de pe albumul de debut, a fost deschisa de cunoscut si inca agasantul 'Nu ie nimeni pe drum', lungit de traditionalele: "Acum sa cante fetele! Hai, toate cu mine: 'Nu ie nimeni pe drum'. Nu v-am auzit! Acum sa cante baetii! Unde sunt baetii... bla bla bla Au castigat fetele! Felicitari Suceava!". Parerea mea: nu ie nimeni pe drum, dar omu' ie pe drum si tot merge... Din restul de cantece s-a remarcat Aiurea, o piesa care suna destul de proaspat in comparatie cu celelalte. Spre sfarsitul concertului amplificatorul de la chitara bas a hotarat ca nu mai suporta si a avut bunul simt sa se arda, ultimele doua piese, coveruri la "I Love Rock and Roll" si "All Night Long" fiind cantate fara chitara bas, dar cu un basist sarind pe scena. Sonorizarea nu a fost cea mai fericita, dar nici prea slaba.
Dupa vreo 15 minute de aranjat scule si facut probe (la momentul acela mi s-a parut mult) au inceput sa cante Vama Veche. Tudor Chirila, ca si de altfel toata trupa, a fost destul de in forma, evoluand in stilul sau lejer si relaxat. Desi a inceput cu "18 ani", repertoriul s-a bazat pe albumul omonim din 2000, printre "Hate", "Vara asta", "VST", "Vama Veche", "Ana", "Nu am chef azi", stercurandu-se si un "Nu ne mai trageti pe dreapta", piesa noua cu videoclip al carei titlu momentan imi scapa si o piesa "in premiera", fara titlu momentan. Nu a lipsit si traditionalul: pleaca formatia fara nici un cuvant, publicul cheama formatia, formatia se intoarce si mai canta ceva. Cererile pentru "Cismigiu" nu au fost onorate, dar vamaiotii au avut o evolutie buna per ansamblu.
Capul de afis in aceasta seara au fost Zdob si Zdub, formatie care a obisnuit sucevenii cu vreo 2-3 aparitii pe an, bucurandu-se de o mare popularitate in zona. Timp de vreo 35 de minute moldovenii si-au instalat instrumentele, au facut teste de sunet, au vorbit intre ei in rusa, dar si in romana ("nu functioneaza trampieata, trambonul merge") si s-au jucat cu rabdarea mea si a intregului public. Intr-un final fericit, dupa discursul neasteptat de scurt al primarului, au aruncat pur si simplu publicul in aer cu "Bunica bate doba", spulberandu-mi indoielile si demonstrandu-mi ca ei si nu Vama Veche meritau sa inchida spectacolul. Sustinut de un tobosar energic, doi suflatori, un chitarist si un basist, Roman Iagupov a demostrat in stilul caracteristic ca stie sa faca atmosfera si comunica foarte bine cu publicul. Au predominat piesele de pe ultimul album ("Ruta-ruta", "Ciobanas", "Cuculetul", "DJ Vasile", "Sarba lui Cacurica", "Everybody in the Casa Mare", "Nunta extremala"), dar s-au auzit si un "Dansuri", un "Videli noci", "Hard Hora" sau "Zdubii bateti tare". S-au incins hore prin public, la final au fost si artificii, "Bunica bate doba" incheind o performanta energica si apreciata de catre public. Ca si concluzie, a fost un live placut caruia ii dau nota 7,5
Astept si alte recenzii de concerte pe acest forum...
Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj.
there is no catharsis

cathartic media
Avatar utilizator
catharsis
 
Mesaje: 1721
Membru din: Dum Mar 03, 2002 12:00 am

Babyshambles - Fuck Forever (single) (2005)

Mesajde catharsis » Mar Aug 02, 2005 1:13 am

Babyshambles a inceput ca un side-project al lui Pete Doherty, care impreuna cu Carl Barat era liderul The Libertines. Doherty a fost suspendat din formatie inaintea lasarii celui de-al doilea album al libertinilor, intr-o perioada in care mergea la centre de dezintoxicare mai des ca la baie si in inchisoare mai des ca la bucatarie. The Libertines au incetat sa existe in 2005, semnarea unui contract solo de catre Barat batand ultimul cui in sicriu, Babyshambles devenind principala formatie al lui Doherty. In ciuda numeroaselor scandalurilor si a kilometrilor patrati din tabloidele britanice despre necazurile lui Doherty, Babyshambles a reusit sa scoata trei single-uri, Fuck Forever fiind cel mai recent, aflandu-se si intr-o faza avansata in procesul inregistrarii primului album.

It's all and the same/So what's the use between death and glory?/I can't tell between death and glory/Happy endings, no, they never bore me/ They, they have a way/A way to make you pay

Fuck Forever incepe cu un riff simplu, dar memorabil, toata piesa dand aceeasi impresie de haos si dezordine ca si in celelalte doua single-uri. Totusi din acel haos se desprinde un refren bun si o melodie interesanta, Doherty reusind sa duca iar totul aproape de limita si sa scoata ceva aproape din nimic, facand din Fuck Forever aproape un imn. Single-ul mai contine o versiune cenzurata si versiunea originala (demo) a piesei.

Oh, you're so clever/ But you're not very nice/ So fuck forever/ If you don't mind/ I'm stuck forever/ (I'm stuck) in your mind 8.5/10
Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj.
there is no catharsis

cathartic media
Avatar utilizator
catharsis
 
Mesaje: 1721
Membru din: Dum Mar 03, 2002 12:00 am

Oasis - Don't Believe the Truth (2005)

Mesajde catharsis » Vin Aug 05, 2005 2:05 am

In 1994 ani fratii Gallagher intrau in istoria culturii pop cu un excelent Definitely Maybe, aducand un brit-pop cu atitudine si aroganta in prim plan. 11 ani mai tarziu si dupa o serie de albume mai putin reusite Oasis mai e prin preajma, existand toate premisele ca noul album sa fie si el un esec: concedierea producatorilor (Death in Vegas), evolutie foarte slaba la Glastonbury, concedierea tobosarului si inlocuirea lui cu fiul lui Ringo Starr, lipsa de inspiratie al lui Noel care a compus doar 5 din cele 11 piese.
Don't Believe the Truth incepe totusi increzator, cu o piesa a basistului Andy Bell, Turn Up The Sun, piesa pe care Noel o descrie ca: It’s that epic it could’ve and should’ve been the first 3 tracks on the album!! .
Mucky Fingers ([I]The result of one too many nights in the dressing room, brainwashing Gem with The Velvet Underground then thinking “Fuck it! Dylan rules!â€Â
Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj.
there is no catharsis

cathartic media
Avatar utilizator
catharsis
 
Mesaje: 1721
Membru din: Dum Mar 03, 2002 12:00 am

Arctic Monkeys - Beneath the Boardwalk EP (Demo) (2005)

Mesajde catharsis » Lun Aug 08, 2005 1:06 am

Cei de la Arctic Monkeys sunt din Sheffield si chiar daca nu si-au ales cel mai inspirat nume (au si o scurta poveste pentru el, dar nu cred ca e aici locul sa o redau, au si o scuza pentru el: au sub 20 de ani) muzica lor e destul de interesanta. Liric, intalnim o ironie familiara pentru formatii ca Pulp sau The Streets. Muzical, lucrurile sunt mai putin clare, Arctic Monkeys incadrandu-se intr-un indie-rock cu influente punk si pop, asemanandu-se oarecum cu The Libertines, Blur sau Franz Ferdinand, cu care sunt si colegi de label.
Beneath the Boardwalk este ultimul lor demo, albumul de debut fiind programat pentru anul viitor si cuprinde 8 piese inregistrate in studio si 2 live, fiind dupa parerea lor cel mai bun demo inregistrat de ei pana acum.
Albumul incepe cu o piesa mai lenta, cu un ritm mai spre funk, Mardy Bum. (Now then Mardy Bum/I see your frown/And it's like looking down the barrel of a gun/And it goes off). La o prima ascultare a albumului Mardy Bum e una din piesele care atrag atentia, mai ales prin nota evocativa si un pic melancolica.
Fake Tales Of San Francisco e o alta melodie care iese in fata, desi parca incepe cu adevarat de abia la jumatatea sa, corul de final ( Get off the bandwagon and put down the handbook) fiind excelent. In principal, piesa este despre falsitatea unor formatii (He talks of San Francisco, he's from Hunter's Bar/I don't quite know the distance/But I'm sure that's far - And yeah, I'd love to tell you all my problem/You're not from New York City, you're from Rotherham/So get off the bandwagon, and put down the handbook).
Urmatoarea piesa, A Certain Romance este despre lipsa de substanta si superficialitatea unor oameni care fac muzica (You know, oh it's a funny thing you know/We'll tell 'em if you like/We'll tell 'em all tonight/They'll never listen/'Cause their minds are made up/And 'course it's all okay to carry on that way - And just 'cause he's had a couple o' cans/He thinks it's all right to act like a dickhead ). A Certain Romance are un ritm destul de lent, in unele parti oarecum asemanator cu cel de reggae, dar se termina cu un instrumental foarte energic.
Dancing Shoes este un moment mai pop al albumului, o piesa destul de dansabila. tema ei fiind petrecerea, nelipsind ironiile de rigoare (Get on your dancing shoes/You sexy little swine/Oh, been there looking for you/Sure you'll be rumagin' through/Oh and the shit, shock, horror/You've seen your future bride/Oh, but it's oh so absurd/For you to say the first word).
Scummy e o alta piesa care spune o poveste, pe alocuri amintind de modul lui Pete Doherty de a evoca, refrenul fiind totusi mai punk. ("And I've seen him with girls of the night/He needs Roxanne to put on her red light/They're all infected but he'll be alright/Cause he's a scumbag, don't you know")
Bigger Boys and Stolen Sweethearts e o alta poveste: There's always somebody taller/With more of a wit/And he's equipped to enthrall her/And her friends think he's fit - He might be one of those boys/That's all pretty and vain/Likes to go in the sunbed/And stays out of the rain/So that he don't get his hair wet - They've got engaged/No intention of a wedding/He's pinched your bird/And he'd probably kick your head in
Still Take You Home e o piesa mai punk care critica obsesia pentru imagine. (I can't see through your fake tan - You sold your soul to the fashion/You're a Topshop princess, a rockstar too/Where's the love and the passion?)
Bet She Looks Good On The Dancefloor este piesa cea mai apropiata de punk, sustinuta de un ritm simplist de tobe. (Well I bet that you look good on the dancefloor/Dancing to electro-pop like a robot from 1984/From 1984! )
Stickin' To The Floor si Settle For A Draw demonstreaza ca Arctic Monkeys suna destul de bine si live, atat pe piesele rapide, cati si pe cele mai lente.
In concluzie, Beneath the Boardwalk EP este un demo surprinzator de consistent, cu o formatie inca tanara, destul de originala ca sa scape de comparatiile cu The Libertines care trateaza probleme oarecum specifice varstei, insa cu ironie. Majoritatea pieselor cred ca vor prinde albumul, iar Arctic Monkeys va devenii una din senzatiile anului viitor in Marea Britanie. 8/10
Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj.
there is no catharsis

cathartic media
Avatar utilizator
catharsis
 
Mesaje: 1721
Membru din: Dum Mar 03, 2002 12:00 am

Art Brut - Bang Bang Rock and Roll (2005)

Mesajde catharsis » Mar Aug 09, 2005 12:50 am

Ce se intampla cand se aduna un vocalist iubitor de Van Gogh fost obsedat de goth, un chitarist editor de webzine-uri ascultator de ska, colega lui germana de apartament, fana grunge, care la insistentele editorului si-a cumparat o chitara bas de pe eBay si a inceput sa cante la ea, un fan Led Zeppelin care obisunuia sa cante intr-o formatie de heavy rock si un tobosar fan Weezer, despre care ceilalti au auzit vorbindu-se intr-un autobuz si s-au dus sa il caute? In mod normal rezulta o formatie, asa cum anunta si primul single, formatie a carui nume e inspirat de definitia pictorului francez Jean Debuffet privind arta ousider-ilor, a prizonierilor, a bolnavilor mintali si a altor oameni marginalizati: Art Brut. Ce canta acesti oameni impreuna? Art-punk, fiind adesea comparati pe nedrept cu The Fall, sau cu o versiune mai punk a unor trupe ca The Futureheads, Franz Ferdinand sau Bloc Party, avand ceva si din The Strokes. Muzica lor suna destul de energic, cu riff-uri de chitara simple, dar obsedante, avand si un puternic specific britanic, iar versurile lor sunt stupid de inteligente si ironice.
Bang Bang Rock and Roll este albumul lor de debut si a aparut pe 30 mai 2005.
Formed a Band deschide albumul fiind si prima piesa compusa de Art Burt. Dupa cum arata si titlul, piesa anunta formarea trupei, anuntand si scopurile ei: We’re gonna be the band that writes the song,/that makes Israel and Palestine get along./We’re gonna write a song as universal as Happy Birthday,/that makes sure everybody knows/that everything is going to be OK si pretiosul indemn: Stop buying your albums from the supermarket/They only sell records that have charted. Refrenul (Formed a band, we formed a band, look at us, we formed a band) ce se repeta obsesiv si atitudinea foarte increzatoare aduc un plus de ironie.
My Little Brother este o piesa mai orientata un pic spre dans, fiind vorba despre fratele mai mic care tocmai a descoperit Rock and Roll-ul la numai 22 de ani. Ironia nu lipseste si aici: He no longer listens to A-sides/He made me a tape of bootlegs and B-sides/And every song on that tape, every single song on that tape./Says exactly the same thing/Why don't our parents worry about us?
Emily Kane e unul dintre acele cantece despre iubiri pierdute in care formatia se confeseaza cu regret si nostalgie publicului. Desigur, Art Brut au stilul lor pentru asa ceva: I was your boyfriend when we were 15/It's the happiest that I've ever been/Even though we didn't understand/How to do much more than just hold hands- I don't even know where she lives/I've not seen her in 10 years.../9 months, 3 weeks, 4 days, 6 hours, 13 minutes, 5 seconds - Other girls went and other girls came/I can't get over my old flame/I'm still in love with Emily Kane. Emily Kane e o piesa mai lenta decat celalate, ritmul fiind in gradatie ascendenta pana la refrenul de final, care e ajutat si de un cor format ceilalti membri. Una din cele mai bune piese de pe album.
Rusted Guns e tot o piesa mai lenta cu backing vocals pe fundal si cu un indemn I know I can ce se repeta obsesiv, impreuna cu Leave the light on. Desigur indemnul se refera la incapacitatea de satisface sexual pe cineva, intreaga piesa fiind formata din indemnuri si scuze, pana cand la sfarsit iese la suprafata adevarul tragic: I'm fine when I am with my own hands/Never used my rusted gun of Milan.
Modern Art este poate cea mai punk piesa a albumul, fiind despre nelinistea si extazul pricinuite de vederea unor tablouri moderne.
Good Weekend este o piesa ritmata si dansabila despre bucuria cauzata de noua iubita, punctul culminant cam pe la mijlocul piesei cand vocalistul tipa de doua ori entuziasmat: I've seen her naked! Twice!, definind unul dintre acele momente pentru care muzica lor este atat de speciala.
Bang Bang Rock and Roll incepe cu: I can't stand the sound of the Velvet Underground/(White Light! White Heat!), vioara distorsionata de pe finalul piesei fiind o referinta clara la formatia mai sus mentionata. De asemenea, ei canta: No more songs about sex, drugs and rock and roll/It's boring! cand albumul lor cam despre asta este.
Fight este tot o piesa mai pop, despre dorinta de a nu lasa lucrurile nespuse si de a sari la bataie.
Moving To L.A. incepe cu un ritm specific muzicii spaniole, dar se transforma intr-un Beach Boys mai punk, in care vocalistul se gandeste sa se mute in Los Angeles pentru a se relaxa si pentru a se intalni cu Axl Rose si Morrissey.
Bad Weekend incepe cu o parte de chitara foarte interesanta, specifica oarecum pentru Franz Ferdinand, dar cei de la Art Brut refuza sa o dezvolte pe parcursul melodiei, cum ar fi facut in mod normal scotienii. Bad Weekend este o piesa mai serioasa in comparatie cu celelalte, Popular culture no longer applies to me fiind tema ei principala. De asemenea, aici este prezenta si obsesia pentru Top of the Pops, obsesie ce se regaseste si in Formed a Band.
Stand Down este despre dorinta de a se intoarce la familie si a sta la o sticla de Enrico Gatti (o cautare pe Google ne poate spune ca acesta este un vin italian)
18000 Lira reprezinta un pic peste un minut de punk despre planuirea unui jaf, albumul incheindu-se 18,000 Lira/Sounds like a lot of money. Nu cred ca mai exista cineva care a scris o piesa despre fosta moneda italiana.
In concluzie, in timp ce unele formatii fac albume cu care vor sa schimbe muzica, sau chiar mai mult, lumea, Bang Bang Rock and Roll este doar distractie si ironie, devenind prin vitalitatea sa una dintre acele placeri vinovate care nu te plictisesc nici dupa 100 de ascultari. 8.5/10
Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj.
there is no catharsis

cathartic media
Avatar utilizator
catharsis
 
Mesaje: 1721
Membru din: Dum Mar 03, 2002 12:00 am

The Long Blondes - Appropriation (By Any Other Name) (single) (2005)

Mesajde catharsis » Vin Aug 12, 2005 7:39 pm

The Long Blondes sunt din Sheffield, ceea ce ii face concitadini cu Pulp sau chiar cu Arctic Monkeys. Dorian, Screech, Kate, Reenie si Emma sunt 4 bibliotecari si un vanzator de haine rare care s-au intalnit cam acum trei ani la o petrecere. Nu s-a intamplat nimic atunci, dar cand s-au revazut dupa cateva zile s-au indragostit (Screech de Reenie si Dorian de Emma) si au format The Long Blondes. Muzica lor poate fi catalogata ca art-punk, fiind influentata de formatii feminine de pop din anii '50-'60 cum ar fi The Ronettes si The Shirelles, cat si de Roxy Music si formatii de punk cu vocal feminin ca Blondie, versurile lor incercand sa se ridice la standardele impuse de Pulp.
Dupa formare The Long Blondes au inceput procesul prin care trece orice formatie tanara: au scos niste single-uri, Appropriation (By Any Other Name) fiind cel de-al treilea si au incercat sa prinda un contract pentru un album.
Appropriation (By Any Other Name) e un amestec de pop si punk feminin ce spune povestea unei fete care isi da seama ca prietenul ei incearca sa o modeleze dupa o alta femeie. Desi are in jur de 3 minute, schimbarile de ritm si melodie o fac sa para mai lunga. Invitat special, fostul violonist de la Pulp, Russell Senior da mai mult culoare melodiei cu vioara sa.
Celelalte doua piese de pe single sunt My Heart is Out of Bounds, un rockabilly care ar fi putut fi scris si in anii '60 si, cireasa de pe tort, Lust in the Movies, un cantec ceva mai punk care e destul de bun pentru a fi fost si el piesa principala pe un single, avand un cor excelent pe refren.
In concluzie, cred ca e ceva sexy ca o femeie sa cante rock, vocea puternica a lui Kate intarindu-mi aceasta impresie, iar Appropriation (By Any Other Name) este un amestec aproape perfect de bubble-gum pop al anilor '60 si punk, care merita un 9/10 si datorita celorlate piese prezente pe disc.
Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj.
there is no catharsis

cathartic media
Avatar utilizator
catharsis
 
Mesaje: 1721
Membru din: Dum Mar 03, 2002 12:00 am

Franz Ferdinand - Franz Ferdinand (2004)

Mesajde catharsis » Joi Sep 22, 2005 1:23 am

Robert Hardy (bas), Alexander Kopranos (chitara/voce), Nicholas McCarthy(chitara/clape) si Paul Thompson (tobe) si-au facut prin 2001, an cand unii dintre ei mai studiau arta, o formatie dorind sa faca o muzica pe care sa danseze fetele. Un pic mai tarziu, dupa ce au vazut un cal de curse cu numele 'Arhiducele Ferdinand', cei 4 au hotarat ca Franz Ferdinand ar fi un nume bun pentru formatia lor, sperand ca aceasta sa aiba un impact la fel de mare in luma ca asasinarea arhiducelui. Astfel, pe langa petrecerile rave tinute in Glasgow-ul natal, petreceri in care combinau arta vizuala si muzica, cei patru au inregistrat si primul EP, Darts of Pleasure, in 2003, urmand ca in 2004 sa lanseze un album subiect al acestei recenzii. Muzica lor e influentata de post-punk-ul din anii '80, fiind incadrata de altii in categorii mai mult sau mai putin generale ca: indie rock, post-post punk, art punk, guitar post-pop. Parerea mea e ca e un pop cantat cu ritmuri rigide si repetitive de chitara si bas, tobe aproape mecanice ce te duc cu gandul muzica disco, din cand in cand si sintetizatoare, totul peste o voce calma si calda al lui Kopranos. Liric, gasim din nou acea ironie specifica multor formatii britanice.
Jacqueline incepe cu acea voce melancolica descrisa mai sus. Apoi si restul formatiei isi intra in atributii dezvoltand o tema de chitara in genul celor descrise de mai sus, una dintre cele mai memorabile de pe album. Piesa prezinta doua povesti paralele, a lui Gregor si a lui Jacqueline, unite de dorinta lor de libertate. Concluzia? Refrenul It's always better on holiday/So much better on holiday/That's why we only work when/We need the money.
Tell Her Tonight e cea mai scurta piesa de pe album, putin peste 2 minute, poate fi privita ca un scurt interludiu spre cele doua single-uri de Top20 de pe album. Are un ritm mai 'funky' si poate fi despre doi tineri care flirteaza sau despre un cuplu care se inseala reciproc. Refrenul aduce un pic a Beatles.
Take Me Out e piesa care i-a facut cunoscuti. Cred ca majortatea formatiilor indie ar fi facut vreo 3-4 piese bazate pe diferite parti din Take Me Out, dar scotienii le-au pastrat pe toate intr-una singura. Versurile nu sunt prea complicate (I say you don't know/You say you don't goI say take me out), dar Take Me Out ramane un clasic.
Matinee e una din preferatele mele, are un ritm mecanic si momente de melancolie. Versurile nu mai sunt atat de simple ca la Take Me Out, ilustrand diferite ipostaze din viata unui adolescent indragostit si observatiile sale ironice, partea mea preferata fiind: I time every journey to bump into you, accidentally/I charm you and tell you of the boys I hate/All the girls I hate/All the words I hate/The clothes I hate/How I'll never be anything I hate/You smile, mention something that you like/How you'd have a happy life if you did the things you like urmata de refrenul: So find me and follow me through corridors, refectories and files/You must follow, leave this academic factory/You will find me in the matinee/The dark of the matinee/It's better in the matinee/The dark of the matinee is mine/Yes it's mine
Auf Acshe e o piesa mai lenta, prima pe care apare pianul si sintetizatorul, care se suprapun fericit pe ritmul de disco. Tema e sentimentul de regret de dupa o despartire, iar sintetizatoarele sunt cam sinistre.
Cheating On You in schimb e mai alerta si mai punk, tema ei fiind evidenta.
This Fire e tot alerta, dar mult mai funk. Percutia e si ea aproape mecanica, ca si in alte piese cinelele fiind lovite des.
Darts of Pleasure e o piesa dansabila despre placere fizica, incheiata cu un excelent cor in germana: Ich heisse Superfantastisch!/Ich trinke Schampus mit Lachsfisch!/Ich heisse Su-per-fan-tas-tisch!
Michael este poate cea mai ironica piesa de pe album, subiectul ei fiind homosexualitatea si dorinta incontrolabila de a dansa cu un anume Michael: Michael you're the boy with all the leather hips/Sticky hair, sticky hips, stubble on my sticky lips/Michael you're the only one I'd ever want/only one I'd ever want/only one I'd ever want/Beautiful boys on a beautiful dancefloor/Michael you're dancing like a beautiful dance-whore/Michael waiting on a silver platter now.../and nothing matters now. Mai tarziu am aflat ca Michael si prietenul lui sunt doi amici ai lui Kopranos, iar scena descrisa s-a petrectul la una dintre petrecerile sale.
Come On Home e una din cele mai pop piese de pe album: ritm de disco, sintetizatoare, chitare repetitive, un pic de melancolie si funk.
40 Ft inchide albumul, dar nu e cu nimic inferioara celorlalte piese, fiind sprijinita de un riff destul de inventiv. Versurile pot fi interpretate ca fiind despre suicid sau despre tendita de a intra in situatii dificile: Salt scales upon my drying arms/Burn my back beneath the sun/But I am cold beneath the burning rays/Looking down, looking down/Down, down again/La la la/40 feet remain
In concluzie, desi are numai 38 de minute, Franz Ferdinand este un album foarte consistent, in care fiecare piesa are ceva deosebit care iti ramane usor in memorie, un exemplu de cum ar trebui facut pop-ul. 9/10
Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj.
there is no catharsis

cathartic media
Avatar utilizator
catharsis
 
Mesaje: 1721
Membru din: Dum Mar 03, 2002 12:00 am

Franz Ferdinand - You Could Have It So Much Better With Franz Ferdinand (2005)

Mesajde catharsis » Joi Sep 22, 2005 3:03 pm

Despre Franz Ferdinand am vorbit un pic mai sus. Si despre trupa, si despre album, care le-a adus un premiu Mercury, succes international si probabil o gramada de fete care sa danseze pe muzica lor.
You Could Have It So Much Better apare la un an si jumatate dupa debutul lor, fiind compus si inregistrat acasa la Kopranos si cuprinzand 13 piese care au 42 de minute.
The Fallen deschide albumul cu un dialog intre chitarele lui Kopranos si McCarthy si schimbari de ritm familiare cu Take Me Out. Piesa e mai pop, corul merge bine pe refren, iar versurile sunt si ele ironice si inteligente: Did I see you in a limousine/Flinging out the fish and the unleavened/Turn the rich into wine/Walk on the mean/Be they Magdelen or virgin you've already been/You've already been and we've already seen/That the fallen are the virtuous among us/Walk among us/Never judge us to be blessed
Do You Want To e piesa care promoveaza albumul si e una dintre acele piese Franz Ferdinand pe care fetele danseaza. Chiar mai pop, decat precedenta, tema piesei e petrecerea, versurile fiind lucruri auzite de Kopranos la o petrecere, care puse cap la cap nu prea au sens. E poate cea mai memorabila piesa de pe album, corul dinainte de refren fiind foarte usor de retinut.
Si in This Boy apare comentariu social. Refrenul mai pop, in contrast cu restul melodiei care e mai alerta, salveaza piesa, chiar daca pare un pic prea scurta.
Walk Away e prima piesa de pe album in care se incearca altceva, prima piesa care nu seamana deloc cu ce e pe primul album, ci mai degraba cu o melodie pop din anii '60 dinaintea rock-ului psihedelic. Tema e despartirea, versurile din nou ironice: And as you walk away, my headstone crumbles down/As you walk away, the Hollywood winds will howl/As you walk away, the Kremlin's falling/Oh, as you walk away, Radio 4 is static/As you walk away, oh, as you walk away//The stab of stilettos/On a silent night/Stalin smiles and Hitler laughs/Churchill claps Mao Tse-Tung on the back. O alta premiera ar fi ca tobosarul Thompson canta in aceasta piesa la chitara, locul sau fiind luat de un tobosar care canta si cu Fiery Furnaces, Andy Knowles.
Evil and a Heathen e o piesa alerta si scurta, mai punk decat restul.
You're the Reason I'm Leaving e o alta piesa dansabila cu un ritm inspirat de chitara, un amestec destul de inspirat intre vechi si nou.
Eleanor Put Your Boots On e o balada despre Eleanor Freidberger de la The Fiery Furnaces, o piesa cu chitara acustica si pian care aduce mult a Simon and Garfunkel sau Beatles. Una dintre preferatele mele de pe acest album.
Well That Was Easy este o alta piesa pop dansabila: I used to lock myself in your bathroom/Swallowing the Codeine kept for your back/Numb, so numb/I’d let your words/Come and come/So come on - Kill me now/Because I’m leaving you now
What You Meant e in nota albumului, nu prea se remarca prin multe lucruri, dar asta nu o face o piesa proasta.
I'm Your Villain e mai veche decat restul pieselor, un fel de Take Me Out mai pop si mai lent, dar tot cu schimbari de ritm si cu mai multe parti.
You Could Have It So Much Better e o piesa alerta pe care vocea lui Kopranos nu mai e melancolica si meditativa.
Fade Together e o alta piesa in genul Eleanor Put Your Boots On, numai ca aici se simt mai mult influentele psihedelice. Piesa e acompaniata doar de chitara acustica si pian, vocea lui Kopranos e aproape de nerecunoscut, de fapt nu sunt sigur daca el o canta.
Outisders e o piesa mai funk si mai dansabila care inchide albumul.
In colcluzie, cu You Could Have It So Much Better, Franz Ferdinand au trecut testul celui de-al doilea album, reusind si piese care nu s-au indepartat prea mult de stilul albumului de debut, si piese pop foarte bune, si piese in care incearca ceva nou. Ce pot sa ii reprosez e ca nu e atat de consistent ca primul, in care aproape fiecare piesa avea veleitati de single si ca multiplele referinte la arta, istorie si diferite locatii ii pot face sa para snobi sau sa para ca incearca prea mult sa fie ironici si inteligenti. 8/10
Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj.
there is no catharsis

cathartic media
Avatar utilizator
catharsis
 
Mesaje: 1721
Membru din: Dum Mar 03, 2002 12:00 am

Mesajde Staralfur » Lun Iul 03, 2006 9:51 pm

Laika e paralela intre alexander si "cateaua laika">>> "Alexander , our older brother, set up for a great adventure.." - ca si catelusa in spatiu, care insa a fost sacrificata pentru a testa cum ar suporta un mamifer zborul in spatiu...parca e mai interesant nu...?
It's not true that life is one damn thing after another. It's the same damn thing over and over.
Avatar utilizator
Staralfur
Junior Member
 
Mesaje: 26
Membru din: Mie Mai 21, 2003 11:00 pm


Înapoi la Recenzii

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori

cron