Fabula (proba 2)
Scris: Lun Iun 05, 2006 4:37 pm
Brotacelul si raioasa
de Degetzica
Pe o balta intre blocuri, plina de namol si stuf,
Se aduna-n stocuri smocuri de matase si de puf,
Oferind, pe cit se poate, casa buna tuturor
Verzaturilor baloase si anume, broastelor.
Chiar in centru, pe o frunza mare cit o zi de post,
Se imping si isi dau coate si se cearta fara rost
Un brotac si o raioasa, grasa si cu suflu slab,
Ce-si revendica drept casa floarea nufarului dalb.
- Mai brotac impertinent, zise broasca cea raioasa,
Incruntandu-se la el c-o figura fioroasa,
Tu nu vezi ce mic mai esti si ce verde pe deasupra?!
Zic, mai bine sa dispari, de nu vrei sa vin cu trupa!
Tu vrei casa chiar central, cu confort si spatiu verde?
Ia la el, ce mitocan si-ncrezut fara pereche!
Tinere, ia bine seama! Sa ajungi unde sunt eu
N-are sansa orice broasca, sau oricare derbedeu.
- Pai si-atunci, pentru o casa ce ar trebui sa fac?
Ca am pui si am nevasta! zise tanarul brotac.
Iar la margine de lac e inghesuiala mare.
Broscarimea necajita se cam calca in picioare.
- Ce sa faci? striga raioasa, bulbucindu-se din greu,
Nici-o sansa n-ai, brotace! Nu atat cat traiesc eu!
La periferie stuful va fi vesnic pentru voi
Si ia-ti gandul de la casa! Nuferii-s doar pentru noi!
Iar morala, din pacate, e destul de nemiloasa:
Cat de alb ar fi un nufar, risti sa dai de o raioasa.
de Degetzica
Pe o balta intre blocuri, plina de namol si stuf,
Se aduna-n stocuri smocuri de matase si de puf,
Oferind, pe cit se poate, casa buna tuturor
Verzaturilor baloase si anume, broastelor.
Chiar in centru, pe o frunza mare cit o zi de post,
Se imping si isi dau coate si se cearta fara rost
Un brotac si o raioasa, grasa si cu suflu slab,
Ce-si revendica drept casa floarea nufarului dalb.
- Mai brotac impertinent, zise broasca cea raioasa,
Incruntandu-se la el c-o figura fioroasa,
Tu nu vezi ce mic mai esti si ce verde pe deasupra?!
Zic, mai bine sa dispari, de nu vrei sa vin cu trupa!
Tu vrei casa chiar central, cu confort si spatiu verde?
Ia la el, ce mitocan si-ncrezut fara pereche!
Tinere, ia bine seama! Sa ajungi unde sunt eu
N-are sansa orice broasca, sau oricare derbedeu.
- Pai si-atunci, pentru o casa ce ar trebui sa fac?
Ca am pui si am nevasta! zise tanarul brotac.
Iar la margine de lac e inghesuiala mare.
Broscarimea necajita se cam calca in picioare.
- Ce sa faci? striga raioasa, bulbucindu-se din greu,
Nici-o sansa n-ai, brotace! Nu atat cat traiesc eu!
La periferie stuful va fi vesnic pentru voi
Si ia-ti gandul de la casa! Nuferii-s doar pentru noi!
Iar morala, din pacate, e destul de nemiloasa:
Cat de alb ar fi un nufar, risti sa dai de o raioasa.