de b0nechina » Mie Iul 30, 2003 11:21 am
Dom'le, eu nu inteleg de ce sunteti asa de porniti in a generaliza intr-un domeniu atat de bogat si subiectiv cum e asta cu coverurile. Cum poti sa zici "in general coverurile sunt mai slabe decat originalul", si sa te referi la cateva zeci de mii de piese din alte cateva zeci de genuri muzicale? Cine e in stare sa judece si sa generalizeze treaba asta? Si ce inseamna "in general", proportie mai mare de 75%, 80%, 99%?
Eu vad lucrurile asa: domnul X compune o piesa, isi varsa sudoarea si scoate crema si smantana din dumnealui. Foarte frumos, pentru treaba asta el isi va primi intotdeauna procentul din vanzari, ca autor, si va aparea vesnic intre paranteze in dreptul melodiei compuse, pentru ca este Creatorul. Dar apoi vine Y (Z, W), asculta piesa cu pricina si gandeste: "eu pot s-o fac sa sune mai bine", sau "pot sa-i dau un alt sens", sau "pot sa ma inspir din ea si s-o "prelungesc", sau pur si simplu "imi place, vreau s-o cant!" si se apuca de coveruit si da si el ce are mai bun, asaa.... de amorul artei.
Acuma, eu, ascultator, cum ma apuc sa judec aceasta realizare? "da-l in ma-sa de tampit, n-are altceva mai bun de facut?" "cum isi imagineaza ca poa' sa sune mai bine decat Maestrul?" "daca e asa destept, de ce nu compune el alta piesa?"...
Stiu multe coveruri pe care EU le consider mult mai bune (mai inspirate, mai sensibil interpretate, mai "lucrate") decat originalele. Foarte multe din aceste piese au fost compuse de Bob Dylan (excelent compozitor, dar execrabil ca si interpret, cu vocea lui nazala de foca), sau de Elvis (pe care nu rezit sa-l ascult mai mult de 5 minute la rand, imi irita jumatatea de neuron), sau de naiba mai stie ce babatiu de cantaret din alta epoca, al carui talent ca si compozitor nu poti sa nu-l apreciezi. Dar faptul ca a compus frumos nu-l face musai un bun interpret, nu garanteaza ca aranjamentul muzical este cel mai fericit, nu face calitatea sunetului mai buna, etc, etc.
Exista un exemplu clasic de piesa care, odata preluata, si-a schimbat nu numai sensul... s-a schimbat de tot, este cu totul alta, dar ramane in anale ca un "cover", desi mi se pare frustrant, e departe de original... Sweet Dreams, creatie Eurythmics, preluare Marylin Manson.
Mai exista o piesa pe care eu am descoperit-o abia dupa ce am ascultat coverul, preluarea e facuta nota cu nota, dar interpretarea e cu totul alta, sincer, piesa aia a capatat inteles pentru mine abia dupa ce am auzit versiunea Marillion, e vorba de Fake Plastic Trees a celor de la Radiohead. Alta voce, alta emotie, alt sens.
Si tot asa, stiu cover-uri care n-au meritat osteneala de a fi cantate si imprimate pe banda, dar exista si ele, si ma zgarie la ureche... insa nu pot sa trag brusc concluzia: majoritatea sunt cretine.
Acuma, ca tot vorbiti de Jealous Guy (Moshule, ce naiba e asa greu?), da, superba piesa, imi place si originalul, desi Lennon nu e un mare vocal, interpretarea (cea pe care o stiu eu) e facuta cam in doi peri, dar piesa e foarte faina. Una din putinele piese Lennon pe care le suport. De ce ar trebui sa ma rusinez recunoscand insa ca varianta Ferry imi place mai mult, ca-mi transmite mai mult, ca ma da realmente pe spate, spre deosebire de aia originala?
Si de ce, daca recunosc treaba asta, toata lumea trage concluzia ca am spus "Ferry e mai bun ca Lennon, ce blasfemie!"? Care e legatura, ca eu n-o vad? :con:
Un cover este acelasi fel de mancare cu alte condimente, eu asa il vad, este incercarea de a da un alt "flavour" unei piese de cele mai multe ori prafuite sau mucegaite. Si stiu o groaza de coveruri super-reusite, care nu-si doresc sa fie mai bune decat originalul, sau nici macar egale, ci numai altfel. E o trupa celebra pentru cate coveruri a facut: Pearl Jam. Dar nu ma afund in subiect, ca devin sentimentala.
If this doesn't make you smile
You don't have to cry
If this isn't making sense
It doesn't make it lies
