Parfumul

[Rolo Tomasi]

A citit careva Prfumul de Patrik Suskind? Daca da, ce parere aveti despre aceasta carte?

Mie mi-a placut mult de tot.

Daca n-ati citit-o v-o recomand.

[crisiuby]

am citit parfumul
nu mi se pare o carte foarte rea dar nici foarte reusita nu este.
o lume a parfumurilor...om fara parfum personal...obtinerea unui parfum de tanara fata...
cam desprins din fabula nu crezi?
oricum, sunt si anumite aspecte filozofice destul de ascunse:confused:

[Rolo Tomasi]

Din cite am mai vazut si pe net , in legatura cu Parfumul,
parerile-s impartite.

Un lucru care mi-o placut despre cartea asta ii ca reuseste sa creeze o adevarata noua lume doar pe baza simtului olfactiv. O lume, as putea spune, plina de bogatie. Doar prin asta as putea zice ca este o carte de-a dreptul originala.

O lume privita prin prisma mirosului in care fiecare obiect fiecare actiune capata noi valori.

[stefan]

Initial trimis de Golem

Un lucru care mi-o placut despre cartea asta ii ca reuseste sa creeze o adevarata noua lume doar pe baza simtului olfactiv. O lume, as putea spune, plina de bogatie. Doar prin asta as putea zice ca este o carte de-a dreptul originala.

O lume privita prin prisma mirosului in care fiecare obiect fiecare actiune capata noi valori.

No big deal, really. E o carte supraevaluata, la fel ca si "Alchimistul", dar fara pretentii ca opera lui Paulica. Cred ca atractia pe care o exercita "Parfumul" se datoreaza ambiguitatii pe care o inspira unora: dom'le, ce semnificatie avea faptul ca (atentie, spoiler!!!) ala nu se putea mirosi pe sine, alea alea. Eu personal nu cred ca exista interpretari ascunse, normal ca autorului ii convine sa pastreze o anumita ambiguitate asupra cartii sale, pentru a o face mai interesanta.

Eu cred ca Suskind a facut un simplu exercitiu de imaginatie, fara pretentii: cum ar fi un om care ar putea decela mirosurile la modul cel mai fin, si a dus aceasta premiza pana la capat - o carte despre parfumuri si atat. Cu un pic de iz criminalist, un pic de fascinatie pentru criminali sofisticati... Cam asta.

[Rolo Tomasi]

Un simplu exercitiu de imaginatie? Exagerezi.
Eu cred ca Suskin ne fac un pic sa patrundem in mintea unui criminal chiar daca acest criminal ii destul de neobisnuit , ciudat, fantastic, nu stiu cum sa-i mai zic.

Literatura, din cite stiu eu, din cind in cind isi propune o cunoastere a esentelor ajungind la aceasta tocmai prin exploatarea individualului, nu?

[Seth2]

Cartea a fost destul de misto.

Dar poate ca parerea mea e putin diferita de ce s-au legat unii...

Mie mi s-a parut un experiment reusit , nu atat din cauza ideii de cunoastere olfactiva a lucrurilor ci mai mult prin prezentarea personajului .
Din cat am citit eu mi se pare unul dintre cele mai egoiste personaje din literatura , care ar face orice , premeditat sau nu , ca sa-si atinga scopurile .

Dar cu toate acestea , la finalul romanului apare un pic de analiza mai adanca si , cel putin eu , mi-am dat seama ca personajul nu e chiar asa de condamnabil , si ca pana la urma si eu , si ceilalti , avem trasaturi de caracter intalnite si la el - ceea ce m-a facut sa cred ca nici noi , oamenii de acum , nu suntem cu mult mai buni decat el chiar daca nu ne place sa si credem asta.

Apoi , ideea cu parfumul personal mi se pare mai mult o personificare a personalitatii pe care o are fiecare persoana...

Ganditi-va ca acum exista atatea sute de parfumuri . Cand mergi intr-un magazin alegi parfumul care isi place cel mai mult , care tzi se pare ca se potriveste cu personalitatea ta.. dar de fapt alegi parfumul care reflecta ceea ce ai vrea tu sa fi ... Asa ca cumperi parfumul si il folosesti ca un surogat , sau ca un plus al personalitatii tale... Cu un anume parfum te identifici.

Cam asta incerca si personajul din "Parfumul" ... Sa se gaseasca pe sine insuri.... sa-si gaseasca identitatea.. si sa fie placut de cei din jur... E chiar asa de condamnabil ?

[Rolo Tomasi]

Condamnabil? Nu cred ca-i nevoie sa folosim conceptul asta sau cel putin trebuie sa fim deosebit de atenti cind il folosim. Vorbim despre fictiune aici si trebuie sa tinem minte asta altfel nu-i prea bine.

Eu cel putin nu pot nici macar sa percep un personaj prin prisma asta. Cum am zis mai sus unul dintre scopurile literaturii ar fi cunoasterea esentelor exploatind in acest scop individualul. Cumva o face pornind de la particular inspre general. Lucrul asta, dupa cite vad, l-ai observat si tu.

In acest scop mi se pare normal faptul pe care l-ai observat si anume: ca si noi ceilalti avem trasaturi comune. Aceasta serveste tocmai scopului mentionat mai sus. (bineinteles cind vorbesc de un scop nu pot sa spun ca este neaparat ceva constietizat de catre autor)- sper ca n-am fost ambiguu.

Inca ceva. Faptul ca personajul nu are un miros propriu nu-i o intimplare si nici o chestie gratuita (o tehnica folosita de autor de a "pastra o anumita ambiguitate asupra cartii sale, pentru a o face mai interesanta" cum a zis cineva mai sus.)
Daca ar fi asa cartea nu ar avea nici o valoare. Exista citeva chestii pe baza carora se poate ataca un roman si una dintre acestea ar fi faptul ca intr-un roman nu trebuie pomenite anumite fapte care n-au nici o relevanta. Cu alte cuvinte daca un pistol este mentionat in prima parte cu siguranta va fi descarcat in a doua.

[deampulea]

desi threadul e destul de vechi (n-a mai scris nimeni pe el de mult) imi dau si eu cu parerea

am citit parfumul si mi-a placut si nu prea... din cate am inteles eu, tema de baza este, hai sa-i zicem asa, artistu' - capodopera - moartea (un fel de mesteru' manole, chiar din pctul de vedere al sacrificiului uman)

mi s-a parut mie sau cineva mai sus vroia sa spuna ca personajul nu e condamnabil? inseamna ca persoana respectiva nu a inteles de ce s-a sinucis omul ala in final... eu asa cred ca s-a sinucis pentru ca nu mai avea pentru ce sa traiasca; crease capodopera si din moment ce nu se putea intrece pe sine a ales moartea...

[genie27]

Initial trimis de stefan


Eu cred ca Suskind a facut un simplu exercitiu de imaginatie, fara pretentii

well, fa-l si tu mie personal tin minte ca mi-a placut enorm... ce-i drept, l-am citit acum vreo 10 ani si cred ca ar trebui sa-l recitesc... daca mi-am schimbat parerea, te anunt... peace!

[4711]

am citit si eu parfumul si primul lucru la care m-am gandit a fost cum a ajuns suskind la o astfel de idee sa scrie acesata carte(asta dupa ce am terminat prima parte) dupa ce am terminat cartea mi sa parut ceva genial stiu suna exagerat dar asa e. si dupa cateve "cercetari" cred ca am gasit si raspunsul al intrebarea de ce nu se putea mirosi G. suskind a ajuns la acesta idee dintr-o veche zicala nemtesca, se spune ca cine nu suporta pe altcineva adicail suspecteaza de ceva, un il crede sau nu ii place pur si simplu, nu il poate mirosi aici e valabil la reflexiv are echivalentul in romana cu: nu miroase a bine.

[RadioM+]

genie27 e....SMECHER!..bai nene..parerea ta nu conteaza! geniile sunt de neinteles aici! ceea ce ai spus tu e...fara noima!
cat despre "Alchimistul" e o carte buna. Are multe chestii..dar geniile nu inteleg! asta este! Parfumul este cartea care arata adevarul despre toata lumea! mai citeste o data primele 10 pagini...de cand s-a nascut si ce a facut el pana a ajuns sa faca ce ...a facut! vorbeste in alta parte despre alta carte gen Sandra Brown. lectura placuta!:bye:

[blushenka]

Ok -
1. cartea e superba.
2. problema condamnabil-necondamnabil: Individul e un geniu lipsit de orice sentimente omenesti, si cand zic orice sentimente includ si pe cele cu conotatii negative. El creaza un parfum extraordinar care da semnificatie vietii lui oribile. Dupa aia intr-adevar nu mai are de ce sa traiasca. Interesant e ca la sfarsit isi da seama ca ceilalti sunt chiar mai patetici decat el.
Dar ce mi se pare mie interesant e raspunsul la urmatoarea intrebare: Voi ati scuza crimele unui om daca acestea sunt calea spre o creatie de valoare, fara de care lumea ar fi saracita? (incercati sa raspundeti la subiect, fara sarcasme si comentarii de genul: chestia asta e fumata/perimata, etc).

[stefan]

Daca e sa folosim cuvantul "geniu", cred ca se potriveste mai mult sintagma "geniu rau". Personajul imi pare a avea mai multe in comun cu criminalii in serie studiatzi cu atata pasiune de unii decat cu un artist neinteles. Motivatzia creatiei sale "supreme" n-are nici in clin nici in maneca () cu arta, mai da-o-n spanac.

[blushenka]

creatia suprema nu e din perspectiva lui sau a ta, ci din perspectiva lumii intregi. ca un tablou, sau ca o poezie, sau orice alt lucru nou si frumos de pe lume. faptul ca tu te-ai putea lipsi de cel mai frumos parfum din lume nu inseamna ca el nu merita creat.

[stefan]

Blushenka, atata timp cat creatia respectiva avea un substrat malefic (dorinta de a-i domina pe cei din jur), n-as pune-o pe acelasi nivel cu un tablou sau o poezie, nici cu un "lucru frumos". Oricat de ambigua ar fi cartea si de deschisa la interpretari suficient de diferite pentru a convinge pe unii ca au gasit piatra filozofala, macar lucrul asta mi se pare suficient de clar zis acolo.

[whatever]

cartea mi-a placut mult de tot, personajul lui Grenouille e asa cum a zis stefan un geniu rau.Finalul imi pare oarecum previzibil, adica atingand perfectiunea, idealul, practic nu mai avea pentru ce sa traiasca.In alta ordine de idei, cartea aceasta a fost preferata lui Cobain, iar versurile pentru Scentless Apprentice au fost inspirate de ea.

[fahrenheit]

Mi-a placut mult cartea, mai ales finalul.

[curly]

atata putushi,bah?eshti dejtept...a ,shi tzi-ai luat shi nume de parfum....boule!

[adip]

Tema cartii, desi tratata intr-un mod atat de special, cred ca este una comuna: cautarea indentitara. Cred ca esenta cartii sta in metafora ca parfumul perfect poate fi creat doar din aroma fecioarelor. Puritatea pe care oamenii o pierd este gasita de Gerald si sintetizata intr-un parfum care il poate transforma in idealul, modelul la care a visat intotdeauna. In germana exista un proverb legat de miros,a mirosi, pe care Suskind l-a angajat in cartea sa dar nu stiu exact cum suna.

[Bengaly]

Este foarte interesant faptul case poate discuta asha de fain pe un forum. vreau sa va felicit pentru subiecte. Oare unde mai gaseshti un forum asha de interesant.

Apropo... shi eu am citit Parfumul shi mi s-a parut o carte remarcabila. Este incredibil modul in care Suskind reuseste sa creeze imagini ca de exemplu, locul nasterii lui Grenouille...locul acela infect, o piata din Paris, in care fiecare aspect e subliniat cu atata rigoare.

Cartea aceasta aduce o viziune noua asupra vietii... e incredibil finalul...
La urma urmei, fiecare dintre noi cred ca simte la un moment dat aceea nevoie disperata de autoizolare...sau mai bine zis...autodescoperire...

[nakednoise]

La Parfumul cel mai mult m-a frapat felul naratiunii lui Suskind. Se vede ca stie istorie mai ales prin faptul ca intreaga povestire a fost redata foarte aproape de stilul omului de rand din epoca respectiva, binenteles cu mici valente moderne.

Eu nu-l consider pe Grenouille diabolic, nici egoist. El nu dadea doi bani pe viata, in consecinta nici pe moarte. Din aceasta cauza s-a folosit de amandoua pentru a-si satisface propriile dorinte, mai bine zis instincte. Nu a putut sa fie genial, nici macar nu-i placea sa gandeasca. A fost mai degraba o capusa umana. Intr-un fel el este si victima si criminalul. Existenta lui se poate asemana cu cea a celei mai frumoase fapturi din lume care nu va putea niciodata sa priveasca o oglinda. Pentru el perfectiunea este ceva tangibil, dar in cele din urma nu o poate savura, ceea ce ii va provoca si sfarsitul.

Una peste alta, romanul lui Suskind intriga, mai mult decat orice. Poate de aici si comparatiile neispirate cu Coelho. Este intr-adevar remarcabil prin numarul mare de semnificatii care pot fi desprinse, si prin paleta larga de interpretari.

A citit cineva Porumbelul ?

[shiona]

cartea este geniala. Pana laurma G. a facut ceea ce facem cu totii in viata: s-a luptat pt idealurile lui si pt ceea ce vroia cu adevarat sa faca ignorand obstacolele. Este si o vorba: Daca doresti sa realizezi ceva cu adevarat, dai totul la o parte si invingi! Si G. asta a facut. Si daca a omorat atatea fecioare a facut-o doar pt a ajunge la rezultatul final, cum spune si nakednoise era ca o capusa, ca un parazit si tot ce conta era sa se hraneasca(in cazul lui cu parfumul fecioarelor)